1,970 matches
-
l-a exprimat printre primii în poezia românească. Iată și o dovadă: „Sînt zile/ în care orașul/ lunecă pe lângă mine - lent/ ca măruntaiele une tăceri// mîini/ cu memoria lor chimică/ veșnicia/ în cămașa ei de piatră/ încheiată la gît/ roșii crăpături/ în peretele de sfială al zilei/ domni cu vârsta matură/ ca niște pești - amintind/ amețitoarea viteză a nepăsării/ în spinarea coralilor/ melancolia unei străzi/ pe care o pisică/ o înșfacă din zbor/ întocmai ca pe o vrabie/ cîte un cuvînt
Generația ’80 la vârsta reeditărilor by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5350_a_6675]
-
și cu totul/ altceva. Că vor fi versuri bine articulate, gândite limpede/ și enunțate cu claritate. Capabile să/ repună optimismul în drepturile/ lui naturale, să modeleze/ mințile tinere/.../ Mă uit/ în urmă/ totul pare închis/ în sine. Emoții/ strecurate-n crăpăturile stâncilor, ascunse / în carapace. Sensurile/ înfășurate-n cochilii. Totul/ s-a transformat într-o bolboroseală, într-o/ tulburare oculistico-ocultistă. Am/ descoperit că nu te poți juca/ de-a limbajul profetic." (pag. 107) Ca eșafodaj teoretic, poezia lui Caius Dobrescu e
Ritmuri pentru antifonările necesare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6640_a_7965]
-
Cristina Alexandrescu Oricare dintre noi s-ar putea trezi cu o surpriză neplăcută în vasul de toaletă. În filmulețul de mai jos sunt prezentate calitățile unui șobolan, care chiar dacă este mai mare se poate strecura prin niște crăpături destul de mici. Șobolanul cenușiu este un animal foarte social, adaptabil și inteligent. El este activ în principal la lăsatul serii și noaptea, dar unii șobolani pot fi activi uneori și pe timpul zilei. Șobolanul cenușiu trăiește în grupuri de 50 -250
Surpriză! Cu ce te poți trezi în vasul de toaletă by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/65173_a_66498]
-
Pavic are o arhitectură onirică, în măsura în care personajele, autorii, tălmăcitorii, cititorii ajung în contact constant, cel puțin de la jumătatea cărții, cu secta vânătorilor de vise și cu morfologia viselor. Teoria lui Pavic este aceea că între vis și trezie există o „crăpătură", o zonă intermediară din care se poate înfrupta atât visătorul, cât și visatul, ba chiar și receptorul dinafară al visului (cititorul). Prin intermediul acestei breșe se poate circula într-o parte sau alta a visului, ca și cum acesta ar fi un organism
Metaficțiunea inter-onirică by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/6099_a_7424]
-
o astfel de acuzație în 24 de ani. Decizia presupune 'forarea' în tonele de timp și întuneric, ce au la bază cei șase sute de mii de prizonieri politici din timpul terorii staliniste, care l-a precedat pe Ceaușescu. Este o crăpătura mică, în primul rând pentru că acuzatul are 88 de ani și este puțin probabil să fie judecat. Dar este o fisură care a determinat România să se uite înapoi către crimele comise în cei 44 de ani de dictaturi comuniste
El Pais, despre Ficioru și Vișinescu: Acuzația de genocid, crăpătura către crimele comunismului by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/64088_a_65413]
-
n-a mai aflat în acel sertar decât un ghemotoc din păr de pisică și mirosul dulce-acrișor de pisoi calzi, limbuțe care spală și lapte. Sunt în sat câțiva bătrâni gata să jure că în noaptea aceea au văzut prin crăpătura obloanelor umbra lui Nehi Duhul trecând prin sat în beznă, în fruntea unui lung alai de umbre. Alaiului i s-au alăturat toate animalele din ogrăzi, cotețe de găini și de porci, grajduri și țarcuri și cuști și porumbare și
Amos Oz - Deodată în adâncul pădurii by Dana Ligia Ilin () [Corola-journal/Journalistic/6331_a_7656]
-
pustii. Iarba pe care calcă și frunzele pe care le atinge se înfioară la șuierul mantiei lui negre, și doar în apropierea zorilor e înghițit de adâncurile codrului, alunecă prin hățișuri în beznă, plutește în tăcere printre văi, peșteri și crăpături, întorcân-du-se la castelul lui plin de lucruri îngrozitoare, aflat undeva prin munții cei înalți de care nici un om n-a îndrăznit vreodată să se apropie. Ia uite, șușotesc între ei în faptul zilei tăietorii de lemne, ia uite, a fost
Amos Oz - Deodată în adâncul pădurii by Dana Ligia Ilin () [Corola-journal/Journalistic/6331_a_7656]
-
locuit în singurătate/ cum alții în Alexandria// zile întregi pășea prin odaie/ pentru a uita cine este// și el a fost carnea/ care a aprins trompetele.” Iar finalul amintește de finalul unui alt poem din junețe: „Mai lacomă va fi crăpătura/ în plânsul celor ce nu știu decât să șoptească.” Exemple ar fi destule. Nu le inventariez, pe toate, aici. De-ajuns să spun că, pentru a putea scrie poezia lui cel de-acum, Eugen Suciu traversează, asumându-și-o anevoios
O seară la operă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4705_a_6030]
-
acela m-a învățat că orice se poate transforma într-un flaut, într-un acordeon sau chiar într-o orchestră, dacă întîlnește în cale goluri sonore. Casa bunicii a fost primul ansamblu simfonic pe care l-am cunoscut, vîntul învia crăpăturile casei, golurile, spațiile dintre țigle: degetele lungi ale vîntului le mîngîiau ca pe niște clape de acordeon. Cu acel vînt, cu poveștile de acolo, ce se așteptau să mă fac? Inginer de drumuri și poduri? Fantezia nu mi-a încăput
Gonzalo Torrente Ballester by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/4975_a_6300]
-
rușinos. Cine-ar fi crezut, adăugase cealaltă. Peste câteva zile li se vor citi la biserică primele slujbe, de logodnă. - Nu, spusese Delia, sufocându-se. Prăpădita asta... Fața i se chirci brusc și-și miji ochii plini de ură sub crăpătura îngustă a pleoapelor. „Nu se poate, nu se poate”, repetase cu voce joasă, lăsându-și bărbia în pieptul vizibil agitat, cu buzele strânse într-o cută lividă, fără să se mai uite la prietenele așezate în fața ei, care îi spionau
JULIÁN RÍOS - Cortegiul umbrelor () [Corola-journal/Journalistic/4411_a_5736]
-
o parte cortina, deschizând cărări noi, pierzându- te pe străduțe înfundate și blocându- te în fața unor false uși desenate pe perete. Realitatea, atât de impenetrabilă adesea, dintr-o dată cedează, se destramă; călătorul, spune Cees Noteboom, simte «curenții de aer printre crăpăturile clădirii cauzale». Realul se arată într-o formă probabilistă, indeterminat, supus neașteptatelor colapsuri cuantice care fac să dispară unele din elementele sale, înghițite, devorate de vârtejurile spațiului și ale timpului, turbioane ale mortalității tuturor lucrurilor, dar și ale imprevizibilei nașteri
Utopie și deziluzie by Claudio Magris () [Corola-journal/Journalistic/5848_a_7173]
-
continuă mutarea, împachetează și desface, ajustează, schimbă ceea ce este gol și ceea ce este plin, descoperă - inventează?, găsește? - elemente scăpate de la inventar și chiar din percepția realului, de parcă le-ar pune sub o lupă. Călătorul meu danubian vorbește și el despre crăpături tăiate parcă cu lama în culisele teatrului cotidian, prin care speră că va intra măcar o adiere sau un curent al vieții adevărate, ascunse de paravanul realului. Este transcendența oricărei călătorii care pătrunde deopotrivă în carne, în praf, în repeziciunea
Utopie și deziluzie by Claudio Magris () [Corola-journal/Journalistic/5848_a_7173]
-
-și fi introdus o disciplină a renunțării, o austeritate ce-l oprește de la efuziuni, de la patetisme care n-ar fi decît zădărnicii. Imaginarul e restrîns, sobru, ascetic. Mirajul unei existențe plenare apare întrezărit cu sfiiciune, precum o lumină puternică prin crăpătura unei uși: „Ne-am oprit să ne luăm rămas bun. Într-o pată de aur și lumină. Ei s-au întors acolo plutind peste păduri. M-au lăsat singur cu negrul cățel într-o cutie de carton”. E caracteristică acestor
Nevoia unei consubstanțieri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5859_a_7184]
-
să strig apoi prin ușă după Pobjoy până vine să își ridice picturile de pârnaie. Și ce ascunzătoare splendidă i-am găsit cărții mele cu pești! O firidă situată chiar sub tavan, pe ultimul rând de bolțari, ascunsă în spatele unei crăpături așa de înguste încât nici nu visezi că acolo ar încăpea la o adică și trei pâini. Ba câteodată chiar mi se năzare, când marea mă înghesuie și dau cu trompa de grindă ca disperatul, că m-aș putea pitula
RICHARD FLANAGAN - Cartea cu pești a lui Gould () [Corola-journal/Journalistic/5659_a_6984]
-
la Salonic. De profesiune infirmieră, în continuare a urmat cursurile Facultății de Psihologie, iar actualmente studiază Arte aplicate, la Universitatea din Salonic. Până în prezent a publicat două volume de versuri. În interstiții Două obloane coborâte la fereștile cotidianului Iar peste crăpăturile care-au rămas deschise Lipești fâșii paralele de hârtie Într-o formație ce concurează setea apei Deasupra stau ca străpunse de suliți Hârțoagele secetei Nici un nimic nu arde Pe cât de-ncet ar trebui Nici un moment nu simți al tăul Mai
Poeți contemporani din Salonic by Victor Ivanovici () [Corola-journal/Journalistic/5085_a_6410]
-
al iudaismului. Zidul Plângerii este, de secole, un loc de rugăciune și principalul loc de pelerinaj pentru evrei, cea mai veche menționare despre atașamentul evreilor față de zid datând din secolul al IV-lea. Practica de a lăsa rugăciuni scrise în crăpăturile Zidului este foarte cunoscută, mai mult de un milion de mesaje fiind depuse anual, mai scrie sursa citată.
Băsescu a pus acatist la Zidul Plângerii by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/32917_a_34242]
-
ar fi „un fenomen cu caracter primar în interiorul procesului biologic”, iar creativitatea are punctul de pornire în ceva neclar, enigmatic, care scapă analizei de tip istoricist, un fel de psihoză în care, ca și schizofrenul, intră decis poetul: „(...) prin această crăpătură vedem într-adevăr adânc în tot ce are existența mai misterios și mai nocturn.” Întâlnindu-se cu teoria creației din estetica lui Liviu Rusu, poetul german credea că „geniul este o anumită formă de degenerare pură care declanșează creativitatea” - și
Gottfried Benn – melancolie și distrugere by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/3450_a_4775]
-
simțea de parcă i se injectaseră în suflet otrăvuri fetide la o presiune de mii de atmosfere. Iar sufletul, umflându-i-se tot mai periculos pe an ce trecea, nu-i mai încăpea în corp, murdăria amenințând să-i țâșnească prin crăpături. - Mereu zice: de ce-am fost neglijentă? Ca și cum ar fi îngrămădit în suflet toată abjecția mamei, gata să izbucnească, își zicea, în vreme ce Alejandra îl privea, rezemată într-un cot. Cuvintele fetus, closet, alifii, pântece, avortîi pluteau în minte, în mintea
ERNESTO SÁBATO Despre eroi și morminte by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/3657_a_4982]
-
galbenă și mare ca un stîrv de oaie/ urechea omenirii plutește pe apele unei mlaștini/ printre albe stînci de calcar și foșnitoare pîlcuri de trestii./ Zadarnic noapte de noapte cu auzul înfipt în urechi ca un baston pentru orbi/ pipăi crăpăturile memoriei,/ căci nici măcar un șobolan nu iese nici măcar un șoarece de cîmp/ și nici gîndacul de bucătărie, răzbate numai vocea mea/ din care cuvîntul se înalță ca șarpele din ou și se repede la lucrul denumit/ și-l umple de
Tînărul Mureșan (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3509_a_4834]
-
rămâne, însă, scăldarea așa-ziselor teme comuniste în apele mai largi ale „general-umanului”. Deși, numit atât de bombastic, el nu se lipește nicicum imaginarului terre-à-terre din O telenovelă socialistă. Fără a lăsa urâtul sau nostalgia să pătrundă decât rareori, prin crăpăturile acestei lumi extrem de compacte - galopul narațiunii e, fără îndoială, o formă de terapie -, prozatorul scrie pasaje remarcabile despre formatorii săi, personalități bine conturate. Micul Doru are, în același timp, mai mulți tați și mame. Bărbații sunt, cel mai adesea, modele
Socialismul (à la ) Pop by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3762_a_5087]
-
deci, cândva prin deceniul al nouălea). Trăiește din ce publică (mai ales din eseuri) și seara, după câte un eveniment semnificativ, pune pe hârtie versuri ca acestea: „Colțul tavanului se îndoiaie/ peretele e un afiș dezlipit./ Niciun păianjen în vreo crăpătură,/ nici raze într-un soare pripit// Privesc, invizibil ca îngerii,/ cât sunt de fanat -/ în odaia întortocheată,/ în golul cu greu adunat// Cercetez deșertica monotonie -/ mi-au dispărut liniile sinuoase./ Mi s-a topit și ovalul elementar/ unde-mi înghesuia
Zăpezile de-acum by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3110_a_4435]
-
înainte, așa cum în desișuri,/ călăuza zvârle piatra legată cu pânză,/ pentru a nu rătăci drumul drept./ Privirea e marginea ființei mele,/ așa cum visul e marginea gândului meu./ Plouă cu ochi mari și curați/ peste acoperișuri, pe asfalt, prin văgăuni/ prin crăpăturile scoarței./ Ochiul meu, amestecat printre picăturile repezi,/ te va găsi oriunde te-ai ascunde/ te va îmbrățișa cu lumina lui în tăcere./ Căci privirea e marginea ființei mele,/ iar tu ești marginea visului meu” (Cel care privește). Romanul Cartea șoaptelor
Scriitura ca depoziție by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3121_a_4446]
-
nebunie, poate pentru că erau Gemeni, dubli, multipli. Exercitaseră treizeci și șase de meserii cu o râvnă frivolă și-și zvârliseră inima înfometată înspre femei care nu-i băgau în seamă. După care, se treziseră singuri, cu amintirea brăzdată de fine crăpături și chipul înviorat de regret. André strânse pumnii, râgâi iar și iar, își duse mâna la pântecul care i se umfla dureros. Se ridică și intră. Acum iată-l trecând dintr-o încăpere în alta, măsurând în lung și-n
Michel Lambert Fisura by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Journalistic/2883_a_4208]
-
a apărut în 1984 !). Un poem fanion, așadar, pe care, în întâmpinarea unei viitoare noi ediții îl reproduc integral aici: „Prefăcându-se că doarme printre suferinți/ viața trece în pantofii ei atât de îndepărtați/ prin orgoliile cele mai nemaipomenite/ printre crăpături spre ceva mai real/ - află iubito te-am neglijat/ da-n capul meu nu-i timp pentr-o/ clepsidră ca tine -/ pășind prin cartierul/ care-a fost cândva sat/ oamenii uită asta destul de repede/ sau epoca noastră/ a devenit destul de
Monoran, plutonicul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2896_a_4221]
-
e tot pămînt” etc. Ritul de trecere înfățișează un balans doloricgraț ios între clipele de imobilitate și de mișcare, între cele de tăcere și de semnalizare acustică a lumii care urmează a fi părăsită: „sunt patru glasuri, spune mama/ sunt crăpături noi, spun// toate spălate în tăcerea dinaintea ei/ toate un gînd// mama desface pielea/ vîntul are față de om/ are capete, spune// apoi îi șterge ochii albi la privit” (mama avea aerul deasupra). Sub narcoza funebrală se petrec atît transferuri organice
O deosebită surpriză by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3014_a_4339]