3,263 matches
-
CNA, demnitar cu rang de ministru", a scris Narcisa Iorga, sâmbătă, pe pagina sa de Facebook. Iată fragmente rostite de Lăură Georgescu, preluate din înregistrările publicate de Narcisa Iorga pe blogul său: Dacă-ncepea un borș d-ăla de-i crapă creierii pe pereți?!” Da’ tu de ce ești supraponderal? Nu vrei să nu mai mănânci în halu’ asta?” Când vorbesc, nu ma întrerupi. Dacă ți-a murit cineva lângă tine, nu e o problemă!” Numai o secundăăă! Ajungem și la sex
Înregistrări compromițătoare cu Laura Georgescu. Un membru CNA îi solicită demisia by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/77871_a_79196]
-
printre personajele puse pe taclale, așteptând, înfrigurat, lectura unui manuscris care coincide cu acela al Roșului ușor... - mi se pare, din partea autorului, o concesie nefastă. Care-mi amintește nu atât de trama, cât de versurile sus-amintitului Levant: "În Geneză lumea crapă/ Cu troznit de-apocalips/ Lumi zidite-n lumi se-adapă/ Din iluzie, eclips." Parțial, e foarte adevărat, dar eclips.
"Din iluzie, eclips" by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8005_a_9330]
-
ia te superi! Gara Obor are 5 linii, dintre care 4 sunt funcționale. Pe cea de-a cincea, zace uitat de timp un șir de vagoane ruginite, devenite adăpostul câinilor comunitari. Peronul care separă linia doi de linia trei, este crăpat și vegetația a început să crească din acele crăpături. Pe acest peron, un tânăr face nervos curse, vorbind la telefonul mobil. „De ce n-ai vorbit cu Adi de bani? Ți-am spus să vorbești cu el. Ți-am zis să
Povești din gara uitată a Capitalei. Reportaj by Nae Catalin () [Corola-journal/Journalistic/81243_a_82568]
-
pentru că vă referiți la poezia Balaurul de aur, care nu este altul decât dorul, în așteptarea prezentării către cititori, pe care o să ne-o trimită Nina Cassian, îl transcriem aici: "balaurul de aur, dorul, ridică iar grumazul/ și tremură pământul, crapă cerul, ne cad în casă stelele deochiului/ șapte inimi cere - șapte inimi și nu-mă-uita-ul ochiului/ șapte scorburi cu sânge// du-te, dă-i-le să tacă, să doarmă, să ne uite/ pune-i pe gură ferigă rece, toamna e aproape
Actualitatea by Margareta Dorian () [Corola-journal/Journalistic/8154_a_9479]
-
apă, care să alimenteze instalația în permanență. Mai puțin iarna, când aceasta trebuie complet golită, pentru a nu păți și dumneavoastră ceea ce au pățit panourile solare din ceea ce timișorenii au numit cartierul sau zona Soarelui: adică au înghețat și au crăpat. Iar apoi au trebuit să fie demontate. Poate dorește perfecțiunea, însă aspirația spre perfecțiune duce la progres și calitate. În vara anului trecut, Remi s-a apucat să testeze un captator solar parabolic, care să urmărească traseul Soarelui pe cer
Agenda2006-09-06-senzational4 () [Corola-journal/Journalistic/284811_a_286140]
-
nu știe toamna când a intrat în casă,/ și anii de când surpă pereții, ca să iasă./” (Urâtul). Sinonimia (tă- cere/liniște) funcționează fertil și poezia curge în ritmuri blagiene: „E-atâta liniște în câmp -/că poți s-auzi în noua primăvară,/ crăpat de umezeală și de seară/ cum crește spicul grâului în câmp.”// (Seară mistică) Poezia erotică din Priveliști oscilează pe un registru larg, de la ingenuitate și un imagism serafic cu spațiul paradisiac al iubirii în teritoriul naturii la gesturi mai ferme
Note despre expresionismul poetic al lui B. Fundoianu by Alexandru Ruja () [Corola-journal/Journalistic/3900_a_5225]
-
nostru, am început să înțelegem că, dacă nu ar fi existat rațiunea, sublimarea, rezistența, toate aceste trucuri cu care ne hrănim singuri, dacă am fi capabili să privim lumea fără nici o măsură de protecție, cu îndrăzneală și bună-credință, ne-ar crăpa inima. Am aflat la studii că suntem plămădiți din măsuri de apărare, din pavăză și armură, că suntem asemenea unor orașe a căror arhitectură se reduce la ziduri de apărare, turnuri și fortificații; suntem asemenea unor state de cazemate. Toate
OLGA TOKARCZUK - Rătăcitorii () [Corola-journal/Journalistic/4313_a_5638]
-
pe mine? Mă temeam să aflu. Nu voiam să știu. Scrisoarea către institut a rămas neterminată. Nici telefon n-am mai dat. M-a cuprins o agitație căreia nu mă puteam împotrivi. Am început să plec de acasă când se crăpa de ziuă. Cutreieram orașul ca și cum aș fi putut da de Michael pe undeva. Seara nu înțelegeam de ce mă dor picioarele, de ce hainele îmi erau îmbibate de sudoare. Îmi lua ceva timp să-mi amintesc că bătusem străzile, rătăcisem la întâmplare
Anuradha Roy - Valurile pământului () [Corola-journal/Journalistic/4326_a_5651]
-
numai de pâlpâirile slabe, gri de pe ecran. Pe peretele nordic bezna era însă aproape deplină, iar bărbatul care stătea singur și-a ridicat o mână la față, repetând, nespus de lent, gestul unui personaj de pe ecran. Când ușa galeriei se crăpa și intrau oameni, o geană de lumină venea de dincolo, unde era adunată ceva lume, uitânduse la albume de artă și vederi. Filmul curgea fără dialog sau muzică, fără nici un fel de coloană sonoră. Paznicul muzeului stătea chiar lângă ușă
Don DeLillo Punctul Omega by Veronica D. Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/4273_a_5598]
-
Leigh, în procesul detaliat de a nu ști ceea ce e pe cale să i se întâmple. Apoi ei au plecat, pur și simplu se duceau spre ușă. Nu știa cum să interpreteze asta. A luat-o personal. Ușa înaltă s-a crăpat, pentru bărbatul cu baston mai întâi, după aceea pentru asistentul său. Au ieșit. De ce, se plictiseau? Au trecut de paznic și duși au fost. Trebuiau să gândească în cuvinte. Asta era problema lor. Acțiunea se derula prea încet pentru ca vocabularul
Don DeLillo Punctul Omega by Veronica D. Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/4273_a_5598]
-
abia mișcându-se, dodecafonic, lucrurile abia petrecându-se, cauză și efect atât de drastic separate încât lui i se părea real, așa cum spunem despre toate lucrurile din lumea fizică pe care nu le înțelegem că sunt reale. Ușa s-a crăpat, s-a produs o vânzoleală, trafic moderat undeva în capătul îndepărtat al etajului, oameni urcând pe o scară rulantă, un vânzător trecând prin fantă carduri de credit, un vânzător aruncând obiecte în pungile largi și elegante ale muzeului, lumină și
Don DeLillo Punctul Omega by Veronica D. Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/4273_a_5598]
-
și ies din discotecă înaintea ei, pă șind afară, în noaptea rece care a cuprins toată co muna Vultu rești din județul Vaslui. Fulgii de nea se topesc pe sprâncenele mele prea groase, pe nasul prea lat, pe buzele prea crăpate de frig; ninge de o săptămână, iar afară, la minus cinci grade, la unu noaptea, mă stră du iesc, stânjenit în mod vizibil, să încep o timidă discuție cu o domniță cu părul blond, ars, din fața mea. Mă apro pii
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
fi vrut, ar fi avut unde, și tot n-ar fi putut pleca nicăieri. Unde să plece? Lumea era pustie fără bărbați. Vântul întărâtat al verii, zburlit de arșiță, neștiutor de umbră și de tihnă, fierbea ca-ntr-un cuptor, crăpând coaja pământului. Sufletul ei subțire și străveziu aștepta noaptea. Singurătatea nopților răcoroase. Atunci se înzdrăvenea ca prin minune. Se punea din nou pe zburdat. Gonea pe câmpuri ca ciutele dezmierdându-și palmele de grumaji mestecenilor. Cum să asculte de bătrână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Inima îi bătu repede, ușurată de povară. Cerboaica răsufla ușor, abia se-auzea. Se cunoaște și după asta că nu-i muncită, își spuse și, foindu-se prin casă, începu să se îmbrace. Cu ochii încordați, nimeri geamul și-l crăpă încetișor. Lumina lăptoasă năvăli buimacă înăuntru, cenușie și rece, făcând-o să clipească mărunt. Bătrâna se întoarse oftând și-și strânse părul la spate. Se uită cum doarme nora, cu fața-n sus, c-o mână sub cap, dezvelită și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
ce s-a întâmplat: m-au găsit aproape sufocată de un ghem de viermi (intestinali), de care m-au scăpat cu o lingură de gaz, cum se proceda pe atunci. și apoi au descoperit de unde venise zgomotul care-i alertase - crăpase sticla de la icoana Maicii Domnului. Iată, deci, cine mă apără pe mine și pe toți cei dragi mie, de când mă știu și până în veci. și pe copiii mei i-a apărat mereu și-i va apăra în continuare, chiar dacă ei
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
nu vreau, trebuie să o ajut pe bunica. După ce am terminat de pus la loc păpușoii, bunica, într-o seară, ne-a făcut compot de gutui. Ei, și a luat borcanul în mână să-l astupe cu pătura și a crăpat și s-a spart blestematul de borcan și apa fiartă a căzut pe mâna ei. Săraca de ea, ce durere a mai tras, am pus-o să-și pună mâna sub robinet, căci ea, de durere, nu putea să facă
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
de pildă, că Vlad a vorbit foarte pe larg și chiar a făcut o demonstrație practică de cum poți face să zboare un bondar cu paiul în fund, tot așa cum Bărzăunul a încercat să arate, la fel, pe viu cum poți crăpa de rîs dacă-ți pune cineva o broască-n sîn. Experiența a vrut s-o facă pe pielea lui Nuțu, dar acesta numai cît a văzut broasca și-a luat-o la fugă de credeai că-l urmărește un leopard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
și, de ce nu, altă chimie a vieții, cu alte tipologii vii, decăt a omului. Profesorul: De multe ori suntem tentați să facem portretul robot al unui extraterestru; nu este o pocitanie rahitică sau ca o insectă mare căreia să-i crape ochii mari din cap de inteligență sau de ce nu o o cămilă sau ca o maimuță, tema preferată a lui Darwin sau ca Etty, omul zăpezilor. Dar, dacă există, oare cum ar arăta un extraterestru? O să revenim. Deci noi, cu
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
silence. De asemenea, numai în moarte va lua sfârșit marea neliniște a regelui Lear după ce, purtând pe Cordelia ucisă în brațe, strigă naturii răsculate un adevăr infinit de tragic: " Nimeni nu este de vină, nimeni !" Suflați voi, vijelii, până ce vă crapă obrajii ! Urlați ! Și izbucniți, voi, ploilor în cascade, Potopiți clopotnițele noastre !... Voi, flăcări de pucioasă, iuți ca gândul, Iscoade ale trăsnetelor ce despică puternicii stejari, Ardeți cărunta-mi țeastă! Tu, tunet, care zgudui tot, Turtește-a lumii groasă rotunjime, Sparge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
până când ea se sperie și ei se ceartă, se ceartă, se ceartă înfiorător, se ceartă pe punte și în cabină și iar pe punte și în cabină și iar pe punte și el nu tace și ea simte cum îi crapă capul și totul e un coșmar, noaptea, pe vapor și ar da orice să se trezească, să fie ieri și să facă planuri de mers împreună la Fez și el să-i povestească despre limba urdu, dar nu, nu e
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
fericiți, tatăl tău și cu mine. Nu știu de ce. Pe mine mă strângea lumea lui, el se temea să nu ne înghită lumea mea. V-am împărțit între noi. V-am despărțit. Ne-am despărțit unii de alții cum se crapă ghețurile, primăvara. Ca și cum așa ar fi trebuit să fie. Ca și cum sufletele se pot separa perfect, dintr-o tăietură. Fără victime. Fiecare și-a ales nu copilul pe care-l iubea mai mult, ci copilul care-i semăna. Tu nu păreai
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
vine de la slujbă, spune una și face alta... Altfel, risc să fiu luat drept neserios, umblând eu, vasăzică, cu fantasmagorii literare. În concluzie, pune mâna pe el și scutură-l bine, până faci numai pene și fulgi reali, de să crape toți scriitorii când or vedea un personaj atât de bine realizat, atât de natural, că ai putea să-l și plesnești când își bagă nasul în prea multe nimicuri, numai de dragul verosimilului și necesarului... Și, atenție! dacă acțiunea trenează, se
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
urmă înșira pe o pătură în carouri negru cu roșu căciulițele și le vindea mamelor care treceau în drum către părculeț cu plozii. După ce-i murise bărbatul de ciroză, că le bea al dracu’, sugativă, nu alta, cum să nu crape de ciroză?, tanti Vetuța luase calea bisericii. Ferească Dumnezeu, maică, că Ăl de Sus când bate, nu bate cu bățul. Ai văzut ăla de la șase? A bătut-o pe nevastă-sa atâția ani, de umbla coana Mioara numai cu basma
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
să le povestească nimănui. De nevastă-sa să nu mai vorbim... Seara, când se întorcea de la birou, o găsea în capul străzii, aplecată pe geamul unei mașini oprite pe marginea șoselei sau aranjându-și sutienul care îi strângea sânii să-i crape și mai multe nu. Ba odată chiar a văzut-o suin du-se într-o dacie albastră și plecând în trombă. L-a cuprins un soi de nostalgie amestecată cu frustrare, apoi a dat uitării atât nostalgia, cât și frustrarea
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
staniol la țigănci, pe marginea drumului, bălea uitând mereu cât sunt de fapt de grețoase și cum se prind de măsele, de nu le mai scoate nici tata-mare de pe smalț, doar doar o uita că banii ajung cât să nu crăpi, că facultatea e pentru niște deștepți oarecare, că îl așteaptă o viață atât de imbecil de asemănătoare cu a lui ta-su și că nimic din ce a pus deo parte nu-l va scoate niciodată din lupta în noroi
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]