753 matches
-
frunze căzătoare din familia Rosaceae, care crește până la 10-20 m înălțime și al cărui fruct este "para". Trăiește în medie 65 ani, în cazuri excepționale poate ajunge la 400. Are rădăcină lemnoasă și profundă, trunchiul drept, culoare gri cu coaja crăpată, frunze ovale până la 10 cm lungime, cu contur verde închis. Florile sale sunt albe sau roz cu petale de 1,5 cm, iar fructul este comestibil. Crește în regiuni cu climat temperat și umed, rezistă bine la frig dar verile
Păr (pom fructifer) () [Corola-website/Science/309715_a_311044]
-
condus lăcașul (1636-1640) l-a făcut cel mai renumit și mai bogat așezământ monahal al țării a acelui veac. Un alt stareț important a fost ieromonahul Paisie (1683 - 1715), în timpul căruia biserica mănăstirii este refăcută căci era "„[...] prea învechită și crăpată, cât îi venea vremea a cădea [...]“" (Ghenadie Enăceanu, „Vizite canonice”, București, 1892, p. 23) iar interiorul a fost zugrăvit așa cum se vede și astăzi. Cu această ocazie a fost zugrăvit în pronaus și chipul domnitorului Constantin Brâncoveanu; cât estede real
Mănăstirea Govora () [Corola-website/Science/299065_a_300394]
-
aflăm la antipodul oricărei idealizări. „Abisul” în care a descins bardul nu e unul cu destinație exclusiv personală, ci suficient de încăpător pentru a intra într-însul o colectivitate, cea a concetățenilor supuși unei terori epocale: „asediată cetatea și pălmile crăpate bătucesc / victoria, a cîta? / Cerne pre noi cenușiu și pustiu asudat” ( c a e ec). Autorul nu e decît un martor, un cronicar liric al unor grozăvii generalizate. Intervine uneori o impersonalizare ce se manifestă în tablourile care obiectivează dezechilibrul
„Intoarcerea” unui poet by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5971_a_7296]
-
abisală, tâșnită din cotloanele subconștientului individual și colectiv, proiectată apoi în realitate ca o cosmologie. Există printre personaje estropiați aproape dostoievskieni, pândind pe după garduri și menind a rău. Iată un exemplu: "făptura vânzătorului, o corcitură slinoasă, cu tălpile negre și crăpate, cu gura știrbă și rânjet hidos, fructul unei împerecheri nefericite, rămas singur pe lume de la vârsta de trei ani". Există un filon eliadesc al fantasticului prozelor lui Marius Tupan în finalul deschis al unora dintre ele, în desincronizarea personajelor și
Literatura ca viață by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14643_a_15968]
-
tine, într-o zi caniculară ca asta. Ce te-a apucat? — Până acum, vremea a fost frumoasă, dar în curând încep ploile toamnei. Să-i chemăm pe reparatorii de acoperișe după începerea ploilor va fi prea târziu, așa că găsesc scândurile crăpate și le dreg. — De-asta nu te place lumea pe-aici. La amiază, toți ceilalți își găsesc câte-un locșor la umbră. Dacă aș lucra pe lângă ei, le-aș tulbura siesta. Aici, sus, nu deranjez pe nimeni. — Minți. Pariez că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
până la realizare mai durează. Te iau, mi-a spus, dar nu imediat, să treacă un oarecare timp de la condamnarea ta, șapte-opt luni." Pornirăm spre copacul următor. "Deci, așa e cu muierile", zisei înmuind bidineaua și albind cu ea scoarța bătrână, crăpată și înnegrită a castanului. "Da, dom' profesor, așa este: bătaie și... altă cale nu există." "Și de ce-or îi având ele tendințele astea? îl întrebai folosindu-i vocabularul. De ce, de pildă, n-ar dori ele să fie egale cu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
murit vaca și merge la Giurgiu Ștefan să ia lapte pentru copii, nu este rudă cu acesta deși au același nume de familie. Nu a făcut politică niciodată. Felul cum ne-a expus necazurile vieții sale acest țăran cu mîinile crăpate, cu durerea în suflet pentru copii săi, pe care-i spală și-i cîrpește singur, a fost impresionant; Bodnărescu Justin, fără avere, se ocupă cu ciobănitul, strîngînd oile statului pentru păscut, a dat o bucată de caș lui Oloeru, pentru că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
și s-a creat mitul poetului-tribun, care, de regulă, se dovedește a fi mult mai puțin decât poet: Astăzi suntem un popor/ și nu doar niște prostănaci păcăliți/ și astăzi sare în ajutorul/ parlamentului nostru/ Saharov,/ ștergându-și sfielnic/ ochelarii crăpați." Evtușenko și-a denumit autobiografia roman, adunând la un loc personaje imaginare cu altele reale. în esență, cartea se învârtește în jurul puciului din august 1991. A scris un capitol-unicat, o confesiune ca din partea lui Gorbaciov, mai exact a "gândurilor" lui
Două eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11639_a_12964]
-
dori să găsească din nou drumurile fragmentate, narative, primitoare din amintirea sa. Conduce toată ziua și toată noaptea care urmează prin Iowa, Missouri, și o parte din Oklahoma, brunul iernii făcînd loc verdelui, zăpada - ploii, noroiul umed - solului tare și crăpat, apoi pămîntul se face deșert. Dacă ar putea să regăsească foamea și curiozitatea tinereții sale, Încă ar mai putea să-l Înfrîngă pe Diavol. Pe atunci nu-i păsa de bani sau de confort și nici măcar de companie: era pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
În praful din fața unui han numit La Măgarul Mort. În parcare mai este doar o singură mașină, un Plymouth rablagit, ciuruit de gloanțe de carabină și un Harley foarte bine Îngrijit, parcat lîngă ușă. Înăuntru, locanta este Împodobită cu șei crăpate, o pereche de coarne de bivol și lasouri scămoșate; mai sînt cîteva mașini de poker mecanic și o masă de blackjack cu fetrul zdrențuit, la care nu stă nimeni. „Trebuie să fi ajuns În Nevada“, deduce Wakefield. Barmanul urmărește un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
mele țâțe. Așa că dacă dulceața mea nu se oprea curând din plâns, aveam să iau în considerare posibilitatea de a o alăpta la sân. Dacă asta o făcea fericită, atunci trebuia să mă împac cu ideea de a avea sfârcuri crăpate, din care să curgă lichide și cu aceea că puștii de treisprezece ani din autobuz o să rânjească încercând să-mi zărească balcoanele. Judy, fetița și eu am ajuns acasă. Am deschis ușa și, cu toate că James îmi spusese că s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Hugo, izbucnise prin peretele scării interioare și produsese o pată enormă și umedă. Alte detalii de epocă includeau o fereastră jegoasă în formă de evantai, plasată deasupra ușii, alte ferestre înalte și dificil de curățat și niște tavane înalte și crăpate. În esență, era o casă dărâmată, cu trei niveluri, așezată pe coasta unui deal, la marginea orașului. După părerea lui Hugo, era un dezastru. — Dar aici zice că are „un potențial extraordinar pentru renovare“, a spus Amanda împungând cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Încercat-o Însă cu ocazia altor călătorii și vă pot spune că efectul e mai degrabă de uscare a pielii. Poate că-ți protejează pielea, dar, În același timp, Îi dă o textură de pergament și un aspect de chirpici crăpat. Nu pot spune că mă avantaja. Arătam ca o păpușă clovn uscată la soare. Bennie avea În rucsac CD-urile pentru Walter. Totul mergea strună. Îi va Înmâna șpaga, iar ei vor primi toate documentele și aprobarea de intrare În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
nu cred că i-am atins de două-trei ori în primele cinci luni. Căminul Feliciei arăta ca viața ei. Discret, alburiu, ascuns de priviri. În plus, mirosea a varză și-avea atașat la intrare vreo 60 de cutii poștale: turtite, crăpate sau încuiate cu două lacăte, sparte și ele. Pe lift, un vizitator lipise o etichetă: „VÎND GARSOMIERĂ“. Șirul stătea strâmb, cineva proiectase greșit ansamblul sau poate cutiile se descentraseră, ca urmare a loviturilor încasate. Unele uși erau strivite, altele făceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ca de Crăciun în desenele animate. După aia cazi într-o găleată neagră, imensă, căreia cineva i-a tăiat fundul. Mi-am scuturat hainele și-am început să cotrobăi prin casă, îndârjit de Rapotan. Am găsit imediat calculatorul: unitatea zăcea crăpată, ca o fractură de craniu. Nici monitorul nu arăta prea bine, cu ditamai cărămida trecând prin ecran. Am împins dărâmăturile cu piciorul, căutând restul. Lipseau niște chestii, cineva parcă deșurubase capacul și plecase cu hard-ul, sau poate tavanul zdrobise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cot de toate astea, când puneai acasă bancnotele în plicuri, și nu mai rămânea nimic: „ÎNTREȚINERE“, „MÎNCARE“, „CURENT“, „DIVERSE“. La „DIVERSE“, puteai fi sigur că răsare o belea când ți-e lumea mai dragă: coloana de apă rece spartă, burlanele crăpate, haznaua înfundată cu ziare, cârpe și mâncare stricată, canalizarea bubuind în pivniță. Nu eram profesori, ci administratori de bloc, sudori, zidari, mecanici, tinichigii, fochiști. Lucram fără mănuși, opream apa, spărgeam zidul, cârpeam găurile din țevi cu ziare și ipsos, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
al privirii care îmi părea adresat. Pentru că era încă supărată pe mine (n-aș putea să vă spun de ce, dar nici n-ar fi fost indicat să aflu), s-a închis în baie, cu tot cu haine. Bineînțeles că a lăsat ușa crăpată: vedeam doar ce mi se arăta, prea puțin ca să mă simt flatat, suficient cât să mă intereseze. Tocurile înalte ale cizmelor din piele întoarsă (botul ascuțit, feminin, după care mă omoram, mi-era interzis). Partea de jos a fustei în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
a dovedit a fi un prezervativ), revista „Neckermann“, o păpușă cu gene lungi, curbate, cutia goală de „Chicklets“, parizerul pané (roz, contorsionat, ascuns sub capacul tigăii), peria de pantofi (deasă și țepoasă ca mustața tatălui), niște elastice verzi și albastre, crăpate. M-aș fi deghizat în băiețel, aș fi intrat la apă și mi-aș fi topit volumul cerebral, m-aș fi lăsat ciumpăvit la frizerie și-aș fi îmbrăcat pantalonași de lână cu bretele verzi, doar ca să ajung acolo, în preajma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
apleacă peste tine și, împreună cu măsuța mică de la capul patului, te mușcă noaptea de picioare. Toate puteau fi rezolvate prin mijloacele științifice ale organizării imobiliare: geamurile se închideau, colțurile parchetului erau îndesate cu vată și bucăți de ziar, draperia trebuia crăpată, iar mobilierul îndepărtat din dormitor. Rămânea doar strictul necesar: ferestrele și dulapul de haine cu patru compartimente. Până și patul fusese demontat și înlocuit cu un cadru metalic și două saltele urcate pe-o somieră. Doar așa Maria se liniștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
lor în ploaie, în ograda prefecturei, având comanda escadronului numai cancelaria în atenansele prefecturei, foastele bucătării deteriorate ale repauzatului Panait Docan. Grădinile de lux sunt dezgrădite, arborii stricați în cea mai mare parte, iar zidurile localurilor principale ale diferitelor cancelarii crăpate, acoperișurile găurite, putrezind de ploaie, mobilierul de cancelarie asemenea insuficient și d-abia întreținut; frumosul teren din mijlocul orașului, care este dat cu chirie fictivă, adecă mai mult degeaba, comunei de Bacău, pentru cazarma pompierilor, și pe care edificiul ce
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
colaborat cu operatorii? Au fost situații conflictuale? Au fost și situații conflictuale, dar neînsemnate și foarte rar. Aici, în România s-a întâmplat în 1991 că un operator german a fugit pur și simplu, pentru că nu suporta hotelul cu pereții crăpați și mucegăiți de la Sf. Gheorghe. S-a dat bolnav și a plecat. Atunci am luat un alt operator din România și am continuat. Niciodată n-au existat conflicte pe teme de concepție. Am avut operatori care s-au abonat la
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
barbari. Acum, Florența parcă e o iapă nărăvașă. Priorul se Întrerupse, continuând să fixeze cu ochi dușmănoși acea mulțime de tineri. Între timp, Își masa maxilarul, ștergându-și cu dosul mânecii un pârâiaș de sânge care Îi ieșea din buza crăpată. Arrigo părea să Îi fi urmărit cuvintele cu mare luare aminte. - Nici alte orașe din Italia nu se bucură de condiții mai bune. Dar un bun guvernant i-ar putea aduce pe toți cu picioarele pe pământ, dacă s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
cu vise, plăcere și greață, O mostră de moarte, o mostră de viață, Un strop de durere, un gram de coșmar. Îți spun că vom fi, climateric, atinși De veri iluzorii sau ierni disperate, De toamne cu viscol, prin geamuri crăpate, De tragica soartă a celor învinși. Vom lua de la pol sentiment boreal, Închiși ca-n clepsidră în patima noastră, Vom scrie pe suflet cu gheață albastră, Sub cerul ascuns de potopul letal. Din nou îți voi spune că plec spre
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
răbdător care parcă spunea „doamne, cruță-mă de soiul ăsta de clienți“, deși încerca să pară stăpân pe situație. Își ținea pălăria între genunchi (costumele lui, întotdeauna rărite la genunchi, îi lăsau la vedere ciorapii albi și pantofii de buldog, crăpați, negri, cu degetele mari vizibile sub pieleă și privea în pălărie de parcă ar fi dezbătut dacă era înțelept să dea totuși drumul lăcustei pe căptușeală pentru o vreme. Dau și eu cât pot, spunea ea. Scotea tabachera de sub șal, tăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
atârnată o agendă și purta văl. Și în cele din urmă m-am uitat la chipul din spatele vălului, fața pătată de vreme a acestei doamne venerabile, cu pete smolite pe buze. Blana pe care o purta era jerpelită, cu pielea crăpată și scorojită. Ce voia ea să îmi spună era: O să îți povestesc despre porțile astea. Ești american, nu? O să te ajut pentru că nu ai cum să înțelegi genul ăsta de lucruri fără ajutor. Am cunoscut mulți americani în timpul războiului. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]