424 matches
-
unde au trecut, și s-au tot dus, acolo unde au avut a se duce. Curiosul care pusese întrebarea observă că întrebatul o cam luase razna. Și tăcu. împreună cu alți salvatori, îl ajutară să se desprindă din capcana salvatoare a cracilor în care fusese aruncat, și îl duseră în autosanitara de alături. După care, echipa de salvare a sinistraților, de la Cocostârcul Pestriț, își continuă mai departe investigațiile, pe cursul râului, la vale. STRADA SPÂNZURAȚILOR Duru Dorin se așeză, ușurel, dar hotărât
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
puțin, parcă făcându-și loc, pentru ca nimic să nu-i jeneze, cumva. Și ambii au început dansul lebedei: el, de deasupra; ea, de dedesupt. Totul a durat puțin. Pe urmă, ea încercă să-l mai rețină,în poziția aia,cu cracii, cu mâinile și cu buzele gurii, dar, el, nesimțitor, s-a retras, brutal, izbucnind în sus, și s a dus în camera cealaltă. Ea s-a uitat cu necaz, după el, apoi s-a întins, a tresărit de câteva ori
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
Între plopi, în întuneric, moara tăcea. S-auzeau cum trosnesc pașii gândacilor pe vreascuri ; iarba mă mângâia pe obraz. Către miezul nopții a ieșit luna luminând șesul pe deasupra pâclei. Din frunzișuri coborau paingăni care tremurau în lumină piciorușele de jar. Cracul de apă era iezit cu hatie de nuiele și bolovani ce țineau malurile lângă moară, să nu le rupă viitura. Peste hatie apa spumega, scânteind argint sfărmat. Prin sfor, plutea de-un timp o vârșă veche. Sărea peștele în spumă
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
cu țigara aprinsă între degete: „Mir cea, aș vrea să mă ajuți într-o... chestiune. Nu știu ce să fac.“ „Adică?“ Eram încă dizolvat de silă. Îmi în torceam pantalonii pe dos după ce mi-i scosesem aiurea, și-mi extrăgeam șosetele din cracii lor. „Uite, îți spun direct.“ Dar în loc să-mi spună imediat ce-avea de zis, a lăsat țigara în echilibru pe pervaz și s-a apucat să improvizeze o scrumieră de hârtie dintr-o foaie de caiet, scrisă cu creionul. Când
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
și cu mare atenție. Lanark își ridică brațele implorator și-și dădu seama că erau împuțite. Vesta îi era descheiată, iar costumul mototolit. în cameră plutea un miros urît și observă, cutremurat, că venea de la o pată maronie întărită de pe cracul pantalonului. — îmi dau seama că arăt respingător, dar politicienii nu sînt întotdeauna înțelepți! Vă rog! Nu vă cer asta pentru mine, ci pentru oamenii pe care-i reprezint. Faceți-mi legătura cu Wilkins! Sergentul oftă. Luă un program al adunării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
tot. Apoi își răsuci o pătură uscată în chip de togă, își spălă lenjeria de corp de mai multe ori în vasul de toaletă și o atîrnă pe margine pentru a se usca. Cu unghile rîcîi crusta de vomă de pe cracul pantalonului și frecă locul cu pătura udă. Materialul mototolit îl dezgusta. Deși îi era sete, nu fusese în stare să golească mai mult de o cană cu ceai rece. întinse pantalonii pe platformă și îi frecă în cercuri mici cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
vă rog să le semnați. A trebuit să le scriu celor de la Confecții Abelman. Mereu avem încurcături cu ei. — Sunt informat. Ce mai vor acum escrocii ăia? — Abelman pretinde că în ultimul lot pe care l-am expediat pantalonii aveau cracii lungi de doar șaizeci de centimetri. Încerc să lămuresc problema asta. — Așa? S-au întâmplat și lucruri mai ciudate aici, spuse repede domnul Levy. Biroul începuse deja să-l deprime. Simțea nevoia să plece. Du-te mai bine și vorbește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
roți, urmată de încă una, și atunci s-au auzit înjurături și icnete și gâfâieli, iar de sub fundul barăcii a ieșit, târându-se, un om cu un singur picior, în partea dreaptă, de care-i atârna doar un ciot în cracul gol și înnodat la capăt al pantalonilor de uniformă militară, părul îi era lung și încâlcit, barba stufoasă și neagră, iar când, în fine, a ieșit cu totul de sub baracă, a apucat una din cârje și, sprijinindu-se de ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
cu suc de portocale, Bruno Își dădu seama că lipiciosul Karim izbutise să-și atragă prada pe un tăpșan ierbos. Trecându-i o mână pe după gât și vorbindu-i Întruna, Îi strecura ușor cealaltă mână sub fustă. „Iar ea desface cracii, putoarea nazistă...”, se gândi Bruno, Îndepărtându-se de dansatori. Ieșind din cercul de lumină, o zări fugitiv pe catolică: un soi de instructor de schi Îi pipăia de zor fesele. Mai avea la cort o conservă de ravioli. Înainte de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
odată intrat În sală, se simțea mai bine, plasatoarea era de o discreție absolută. Bărbații se așezau departe unii de alții, Întotdeauna lăsau mai multe scaune Între ei. Se masturba tacticos privind Infirmiere desfrânate, Autostopista nu poartă chiloți, Profa desface cracii, Muistele și câte altele. Singurul moment delicat era la ieșire: cinematograful dădea direct În bulevardul Saint-Michel și risca să dea nas În nas cu o colegă de facultate. În general, aștepta să se ridice un tip și pleca imediat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Comisese un fratricid, potrivit ziarului Times, fiindcă îl omorâse pe fratele său Miklos, ministru adjunct al învățământului din Ungaria. Înainte de a-și provoca somnul de veci, Szombathy a scris un bilet și l-a prins cu un ac de un crac al pantalonului. În bilet nu era nici un cuvânt despre faptul că și-ar fi omorât fratele. Nemulțumirea lui era că în Ungaria fusese un medic veterinar respectat, dar că în America nu i s-a permis să-și practice meseria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
De parcă privățile sunt pline numai cu bucăți de oameni. Îți dai seama? Pe ce lume am trăit, Verginele, băiatule, că... - Bingoooo!, țopăi Verginel, văzând cum Biluță trage furtunul și cu el și un picior întreg, retezat din coapse, într-un crac de pantalon albastru și încălțat cu un baschet gălbui. - Suntem scăpați, dom’ Aulius! Banca plătește! Ieșirea prin Sărindar! Nu vă omorâți că avem sarmale și țuică pentru toți! Să vină pompierii de la secția Centrală! Prins de un entuziasm fără margini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
că rostește cuvântul În gând, părea mai curat, chiar dacă nu-i trecuse niciodată prin cap că ar fi fost murdar. Părul Îi fusese tuns de curând și blugii pe care-l purta aveau o dungă vizibilă de-a lungul fiecărui crac, pe partea din față. Ascultă ce spuneau părinții lui fără să obiecteze și, foarte straniu, nu se certă cu Chiara pentru ultima porție de paste. La terminarea mesei, protestă când i se spuse că era rândul lui să spele vasele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Rosei. Și, mai exact, indicând geanta albă care era prinsă de ele. — Știu că pare greu de crezut și că probabil asta e cea mai șic gentuță de pe piață, dar arată exact ca o pereche de chiloți de gravidă cu cracii cusuți. — Exact asta și e, a murmurat Alice roșind. Sunt niște chiloți reciclați. Laura s-a încruntat preț de-o secundă, apoi a început să fluture hamburgerul, încântată. —A, da, desigur! Acum îmi aduc aminte de tine. Tu ești ecologista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
în fund, așa să știi! -, iar la un moment dat se opri și oftă. Îi aranjă părul zburlit și fu cuprinsă instantaneu de un puternic sentiment de milă pe care nu îl mai resimțise. Scutură capul și trase de un crac al pantalonilor uzi și murdari de noroi... Bărbatul încercă în zadar să protesteze. 15 Se prăbușea. Era o cădere atât de lungă - ireal de lungă, ar fi putut spune - încât avea senzația că și-ar putea scrie testamentul până în momentul
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
urmă, s-a decis. Tot la pândă. O să stau la pândă, până o să-l am definitiv În mână. Și, atunci, chem filiala, să-l surprindă ei, șefii mei, asupra faptului. La pândă a depistat altceva. Codobatură venea, Înțepenea arma de cracii unui copac mare, cu țevile spre cărarea pe care animalele sălbatice mari veneau la lac, pentru a se adăpa. În apropierea apei crea, din crengi, un gât, prin care viețuitoarele Însetate să se poată strecura, cu o anume greutate, pentru
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
și-o să vezi. S-au dus. Și-au văzut. Victor - Mârlanul, era căzut pe o parte, cu pieptul perforat de cartușul venit din arma la care-l duse firul de sfoară prelins printre arbori, de la locul faptei și până Între cracii stejarului de mai sus. Telefonă la filială. Echipa, alarmată, sosi repede. Era ticsită cu reprezentanți ai feluritelor organe și organisme. Câțiva rămaseră la cel căzut. Câțiva se duseră la locul armei. Dar asta nu e arma lui! - exclamă, polițistul de la
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
hoit, urât mirositor. Unele, acum la pândă, Între ele. Dar, oare ... cum ... așa, aici, acasă, aproape În ochii lumii ... să-i dea, dumneaei, chestia aia? Care chestie? Păi, n-ai auzit, care chestie?! Chestia aia, a ei, soro! Aia dintre craci. Că doar nu șio fi ținând-o În altă parte, pe la niscava icoane, pe undeva?! Ei, și, ce te miră, atât de tare și de mult? Cum să nu mă mire, dacă e femeie măritată. Și cu copil, adaugă, o
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
tale... Bă, dacă mi-ai șifonat catifeaua, să știi că înțep la tine până începe burta a-ți emite bulion... Nu din dușmănie. Ca să aibe mă-ta să presare mirodenie peste sarmale! - ...Uite! îi arătă înfuriat deșiratul, după ce-i descolăci cracul și i-l trânti pe pojghița de pietriș. - Ce e, bă?... Unde, bă? se izmeni ălălalt - cu un braț susținându- și încă, pe capul târât prin glod, clopul - în realitate însă nezărind în nici un fel hardughia, cufundată în întregime în
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
bosumflat pe loc până și operația de apendicită... - A dracului de puteri ce-o fi putut revărsa spurcăciunea, nehalitule! Că eu te știam că porți în pantaloni o operație veselă și sănătoasă! cotcodăci cel în raglan, atîrnîndu-se, în sfârșit, cu cracul său de neam prost, de fâșia unde fusese, cu puțin înainte, tocăria și pervazul etajului întîi. De acolo, luîndu-și avânt, încălecă întîi el, deșiratul, pe acel brâu și inspectă, printre gene, întunericul din interior, grețos și ostil. (Noi, între timp
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Ai două secunde să te încolonezi la suprafață! Și să încetezi a te mai inspira sau batjocori la bogățiile subsolului..." 81 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Executând una dintre măiestrele zmucituri de volan despre care fusese vorba, înălță, concomitent, cracul stâng, zece centimetri de la nivelul banchetei și trânti o formidabilă bășină, ce păru să pledeze elocvent pentru indiferența sa... Autoturismul rulă neglijent, cu mâinile parcă în buzunare, dintr-o latură într-alta a minusculei stradele istoric Ioan C. Filitti, pe
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
forțarea yalei de la intrare, ci printr-o gură de aerisire astupată c-o plasă de sârmă, și sprijinindu-se pe-un frigider bombat și dezafectat. Și, retrecîndu-și în revistă emoțiile de peste zi, portjartierul mai întunecat decât intrarea într-o grotă, cracii obraznici, combinația nemaipomenită de forme între o babă și un băiat, chica în două culori a femeiuștii, deodată își reaminti cu putere că motivul 133 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Chiar în acea noapte, pentru a realiza cât mai
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
călcase pe nervi toată seara trecută. Numai că și acela (cînd îi vorbise, aseară) era cel puțin îmbrăcat. Pe când ăstuia, acum, burta cafenie, cu care o împingea fără răgaz, îi atârna ca o piftie. Nădragii în vine, cu doar un crac scos. Mustața cu care o rașcheta. Secrețiile ce-i duhneau ca un pumn de scorțișoară. Dezmeticindu-se, se decise ca, înălțîndu-se într-un cot, dacă să nu-l paralizeze în întregime, să-i paralizeze, cel puțin, mirosul, 135 CEI ȘAPTE
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
s-ar fi părut necuvincios să-i strice o așa mare bucurie din prima. El nu era necuviincios. Se răsuci prin pat și își îmbrăcă, în fața portiței, pe dedesubt, un maieu vernil și-o izmană culoarea oului de rață, cu cracii prea lungi, căreia îi îndoi, de două ori, manșetele. Perfect. Îi va strica totuși bucuria dintr-a doua. 370 DANIEL BĂNULESCU "Doinește numai de jale?... sau, din adâncul sufletului, doinește și de viață lungă?" "Ăă... Orișicum... Doinește cum îl poartă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
roșu, care se micșora și se mărea, după cum juca ținta de sub ea, mai repede sau mai încet. În fața cârciumii, negustorul întinsese vreo zece metri pătrați de ciment, puteai să joci pe ei. Din mai, scotea mesele sale de fier cu craci, le desfăcea, ștergea fețele pătrate cu o cârpă, dădea cu mâna la spate pe pantalonii din piele de drac, își înfigea cârpa în brâu și aștepta mușteriii. Pe copii îi lua cu huideo, să nu-i strice ceva. În lunea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]