550 matches
-
ministru ne iluminează cu privire la situația Bibliotecii Naționale Române. Personalitate tranșantă, dl Theodorescu ne spune, de la bun început, că toți cei care avem alt punct de vedere decât Domnia sa în această chestiune suntem fie de „rea credință”, fie de o „prostie crasă”. Mulțămim, boierule! Ingenuitatea dlui ministru invită la sinceritate totală. Că sediul actual al BNR este impropriu, poate fi adevărat, dar să pretinzi că asta ar fi cauza pentru care s-a hotărât surghiunirea instituției respective la Popești-Leordeni constituie o minciună
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
criză a bolii lui Calache, să-i excomunice, lipindu-le pe frunte etichete infamante sau adevăruri pe care le nega pe când excomunicații erau încă în grațiile sale. Și-a început cruciadele post-decembriste întocmind „liste ale rușinii”, el, emblema celei mai crase nerușinări. Cere curajuri imposibile și virtuți fără limite. Cu toate acestea, stenograme care au devenit de consum public dovedesc că „incoruptibilul” aflat mereu în stare de clocot e un nevoiaș băiat de mingi, pe care partidul tuturor partidelor îl trmitea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
că există puține lucruri care m-ar mai putea surprinde, dar trebuie să recunosc că m-am înșelat. Iresponsabilitatea, reaua-credință, partizanatul mocirlos, manipularea, febrilitatea de a prelua informații neverificate, extazul în fața calomniei, substituirea reportajului cu colportajul și, deseori, o incultură crasă a unor „formatori de opinie” se dovedesc în acest an electoral inepuizabile. O altă bombă cu ceas. Peste nivelul intereselor pentru care trusturi media de tipul WAZ și Ringier ar putea fi dispuse să saboteze libertatea presei în România se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
mai departe și mai gros. Chiar mă întreb dacă merită scris despre ea, căci rădăcinile unei asemenea situații sunt eterne: lipsă de caracter, lipsă de educație, dorință de a-ți face un nume cu orice preț și, mai ales, o crasă lipsă de deontologie profesională. Or, până la urmă, nimeni nu-ți poate băga în buzunar calități pe care nu le ai, cum tot nimeni nu mai pare azi interesat în presa românească de a îndruma pașii „lupilor tineri” încât să-i
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
și el un "împătimit" deși într-un fel acționa "paharul" la șofer, 2 metri și 1oo kg și altfel la atașatul comercial, 1,65m și 55 kg neto! Și dacă-l mai trimiteam acasă și pe atașatul cultural pentru indolență crasă și neprofesionalism, cu cine-l mai "combăteam" pe Pinochet? Bașca faptul că mi-aș fi pus în cap toți generalii, coloneii, maiorii... de la UM..., UM..., UM..., unde cei în cauză figurau ca "referenți" cu ochi delicați de viorele! (În 1999
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
necesar să ne convingem că predicarea Cuvântului divin pretinde o pregătire mult mai serioasă decât s-ar crede că ar suficient ca să deschidă o cale chiar și spre mințile celor culți care, în materie de credință, concurează cu cea mai crasă ignoranță. În realitate, ar fi de datoria Seminariilor să-i pregătească pe tinerii leviți să știe să se exprime la îndemâna unei lumi neștiutoare, evitând acele formule subtile care, în mod sigur, nu sunt capabile să facă lumină în mințile celor
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
desfășurare, "odiseea receptării critice" a operei eminesciene, făcând observația, dintr-un bun început, că orice scriitor "citit și recitit, pentru un public nou" e "un "altul", scăzând sau dimpotrivă", fără a putea scăpa în comentariile la adresa lor de "invazia amatorismului cras" care, la drept vorbind, nici nu trebuie luat în seamă dincolo de amendarea ce se impune. Într-un prim capitol cu caracter introductiv, de Argument în susținerea demersului analitic (polemic, mai cu seamă), exegetul oferă o caracterizare sintetică, de o maximă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
proiecția ei în realitatea actuală, cu care se amestecă și se confundă"; sunt prezente "raptusuri hotărâri bruște, fără multă premeditare ca fugi (spre sau de-acasă), încercări de sinucidere", de asemenea "neglijență în legătură cu persoana proprie, ce poate ajunge până la murdărie crasă și chiar gatism"; nu mai puțin "răspunsuri sau acțiuni alăturate" Etc., etc. Luând la rând, această grilă simptomatică, dr. C. Vlad se pasionează de "o simptomatologie așa de complexă cum o găsim la poetul nostru". Să-l urmărim deci. În privința
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
lui francez o imensă celebritate? Dar, În numărul următor, revista ieșeană mărturisea cu amărăciune, Într-o notiță prizărită la „Miscelanea“, că a fost victima unui plagiat, cuvânt cu cuvânt, după La mort de Philae de Pierre Louÿs, carte abia apărută. Crasa ignorare a actua lității literare din partea redacției nu fusese mai prejos de nerușinarea plagiatorului, care publicase și În Noua Revistă Română câteva nuvele, unele de o remarcabilă ținută literară și, probabil, tot plagiate. I-am scris la Craiova, unde Își
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
iar C. Motaș, un alt cunoscut naturalist, urmându-i la conducere profesorului I. Borcea (decedat în 1936) să continue, cu pasiune și acribie științifică, funcționarea muzeului. Întrebarea noastră rămâne, neputincioasă și agresivă în același timp: de ce atâta indiferență, de ce atâta crasă nepăsare față de valorile științifice și culturale lăsate moștenire de admirabilii noștri înaintași, de ce domnilor gospodari ai orașului de azi? Cele câteva precizări se vor într-un fel premergătoare, adevărat, contrastante și triste cu destinul actual al instituției amintite, unui paradis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
prejudecăților anti senzoriale și anti-somatice ale filozofiilor clasice idealiste, vederea noosică nu înseamnă repudierea sau nesocotirea vederii propriu-zise, empiric senzoriale. Adevărul nu e nici ceea ce nu se vede, nici doar ceea ce se vede. Pentru Camil Petrescu, una din cele mai crase forme de lene a minții este lenea percepției, percepția neglijentă. Atenția și spiritul de observație obiectivă sunt condiții liminare ale inteligenței. (De remarcat că autorul nu recurge aproape niciodată la distincțiile post-kantiene între rațiune și intelect, și nici la termenul
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
vitalitate, grevată de egoism și poltronerie, forme denaturate ale instinctului de conservare. Asocierea care se face în mod comun între vitalitate și prostie e pură aberație. Numai inteligența e aptă de viață, vulnerabilă dar invincibilă ca și viața. Afară de prostia crasă, Mazilu mai are în vedere o altă formă a prostiei : prostia cu aparențe de inteligență. Inteligență subtilă, realmente cultivată, dar obliterată de egoism și poltronerie, făcând din cauza asta mize viciate în existență. Așadar funcționând neinteligent. Evident, nu ideile ca atare
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
și cu președintele. Conferință care, bineînțeles, nu a schimbat cu o iotă starea de fapt, fostul partid al lui Maniu, ca și cele aliate lui oferind spectacolul, penibil În continuare, al unei nesiguranțe politice, al luptelor interne și incompetenței administrative crase, epuizând rapid acel formidabil vot de Încredere pe care-l primiseră, „vot”, aport și solidaritate largă cu care, În acea vreme, s-ar fi putut „face multe”, s-ar fi putut eradica cu un ceas și chiar cu un deceniu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
o trăim; cum o spuneam mai sus, am evacuat Moartea din existență, din existența și preocupările noastre sociale, pe nebuni Îi izolăm și Îi Închidem În sordide stabilimente, poeții nu mai sunt publicați de marile edituri europene, marfa, banul, materialitatea crasă și lucitoare a vieții a fost ridicată pe altarul cel mai Înalt, iar suferința este ea Însăși trivializată: ea este văzută ca o gravă stângăcie socială, ca o formă insistentă a incapacității de adaptare. Și bătrânețea este numai una din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
întrevadă saturația dată de un program rigid și monoton. „Ce bine ar fi - zicea - să poți face și altminteri: să nu dormi cînd lumea doarme, să mergi unde vrei, cînd vrei...” De la această reverie romantică a virat către cel mai cras „materialism”, subliniindu-mi avantajul de a mînca gratis la cantină datorită prieteniei cu bucătăreasa-șefă, pe care o stimulează uneori cu cîte un „cadouaș”. „Căci ce-i mai scump și mai scump, azi, decît mîncarea?”, a filosofat ea, convinsă că
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
zile de muncă în folosul obștesc. Vegetează la umbra numeroaselor ajutoare „date de Ceaușescu” și plodesc un neam care ne va înlocui. Dar nu numai țiganii se comportă astfel, necivilizat, ci și unii dintre români, mîrlo-mahalagii, inși de o „nesimțire crasă”. Egoiști imperturbabili, ăstora le lipsește ideea de autoconstrîngere. Fac ceea ce le trece prin cap. Victimele lor sînt oamenii corecți: de ei se trage, ei dau, ei repară, ei o duc prost, ei se afundă în mizerie. Dar (chiar și într-
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
despre premierea unor formații instrumentale la Casa armatei din BÎrlad”. Prin urmare, În opinia obtuză a partidului unic, nimeni nu trebuia să știe că la Bârlad există o asemenea instituție, cu toate că locuitorii urbei răs-aveau habar de ea. Prostie și ignoranță crasă, acestea sunt cuvintele cele mai potrivite ce pot fi lipite pe titulatura Întreagă a partidului oamenilor muncii de la orașe și sate, cel care și-a adjudecat rolul de unică forță politică conducătoare a României vreme de 48 de ani (1948-1996
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
informarea corectă și protecția consumatorilor (beneficiarilor). Aceste reguli trebuie respectate indiferent de natura proprietății, indiferent dacă avem de-a face cu sectorul privat sau cu cel public. Practicile cotidiene demonstrează că instituțiile noastre sunt (încă!?) pervertite. La prima vedere, această crasă pervertire are legătură doar cu corupția sau măcar cu lăcomia și ambiția. Guvernele și primăriile există pentru interesele miniștrilor, secretarilor de stat, directorilor, primarilor, consilierilor locali, nu ca să administreze bani publici în interesul cetățenilor. Parlamentele există pentru ca să ofere un status
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
a făcut apologia meritelor liberale în procesul de integrare, a susținut că va reprezenta la Bruxelles PNL și liberalismul și, finis coronat opus, și-a mai și exprimat preferințele de portofoliu. Pe scurt, cultura lui Vosganian despre instituțiile UE, confuzia crasă între atribuțiile unui comisar european (neutru politic și echidistant față de țările membre) și un parlamentar european ar transforma orice student de la Științe Politice sau Studii Europene din România într-un non-ilustru repetent. Personal nu am fost mirată de alegerea făcută
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
politice în economie”. De ce m-am oprit asupra acestei „trufandale” a politicii românești? Motivul este acela că sunt foarte interesată de reprezentarea politică a femeilor și a intereselor acestora într-o societate cu mare deficit de parteneriat de gen și crase inegalități de șanse în privința accesului la putere și resurse publice. Aparent PIN este un „partid” care se opune ideal modelului patriarhal: conducerea sa este 50% partenerială, chiar dacă partea ei feminină este în poziție formal secundă. Înaintașele noastre care au făcut
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
dintre cei mai buni piloți de vânătoare români și singurul supraviețuitor al singurei evadări de la Aiud. La ora când scriu textul acesta, suntem în preajma alegerilor și mass-media vuiește de aceleași refrene ale pustiului, ale neputinței sforăitoare, ale relei-credințe și minciunii crase. Cuvintele lui Greceanu îmi sună straniu. Evadarea de la Aiud... un eșec, dar un gest simbolic. Dintre cei trei participanți, Greceanu este prins imediat și călcat în picioare. Dar scapă cu viață. Valeriu Șirianu și Gheorghe Spulbatu sunt și ei găsiți
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
iar nu judecați după standardele moderne ale brutalității. Să nu uităm, ne avertizează Pringle, că epoca pirateriei a fost epoca marilor rute ale comerțului cu sclavi, peste Atlantic și Pacific, comerț soldat cu mii de acte barbare și cu o crasă desconsiderare a umanității, în general, justificată etic în varii moduri! Nu există un set fix de caracteristici ale piraților, care să poată fi generalizate într-o tipologie exhaustivă, ei aveau individualități modelate de căpitaniii sub care serveau, de zona din
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
viața micuței apărute. Între timp noi părinții am obosit, nu mai făceam chefuri dar continuam să trăim boem între cei patru pereți ai casei, total rupți de realitate. Când cearta, când iubirea, când țigara, când băutura, alimentația haotică și inconștiență crasă. Cam asta despre personajul „Mama”. Bineînțeles că oricine poate spune că este o autobiografie prea lungă pentru un personaj cu trei replici mărunte. Dar îmi place să-mi apropii astfel personajele și, de fiecare dată când o fac, evadez din
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
tiraj, pentru consumul „bonelor”, a măruntelor, provincialelor intelectuale, „servitoare ale spiritului”; succesul lor exprimându-se lapidar În cifre contabile. Oare absența poeziei, a titlurilor de poezie - ale poeților În viață, mai ales! - din cataloagele marilor edituri occidentale, ca și incultura crasă poetică a „intelectualilor” (medici, ingineri, arhitecți, funcționari mai mult sau mai puțin Înalți din mândrele ierarhii administrative, În țări care au produs, până la al doilea război, poezie și școli poetice de mare anvergură - nu e oare un semn?!... Sigur, un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
și postmoderne sau postindustriale. Absența radicală a unei „candori a Înțelegerii”! A unei minime și necesare „naivități”, care se Întovărășește nu rareori cu refuzul „atenției”! Refuzul de a „auzi” ca și refuzul de „a vedea”! O formă enorm răspândită - și crasă! - a mediocrității umane, dintotdeauna, a fost și este tocmai această incapacitate de „a vedea” și de „a auzi” ceea ce „surprinde” spiritul nepregătit pentru un lucru, o idee, o asociație sau o viziune, un simbol pe care nu l-a prelucrat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]