549 matches
-
ale regimului de teroare. Disputelor filosofice asupra noii religii, Robespierre le pune capăt în primăvara lui 1794, după executarea lui Hébert și a partizanilor săi anti- creștini, apoi a lui Danton și a indulgenților, care ceruseră sfârșitul Terorii. Ostil des- creștinării și cultului Rațiunii, prin decretul de la 7 mai, el recomandă Convenției admiterea existenței lui Dumnezeu, iar în ziua următoare are loc sărbătoarea "Ființei Supreme". Deși amenințările la adresa securității Republicii fuseseră îndepărtate, Robespierre cere ca virtutea să fie instituită prin
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
Cei patru au avut chiar fericirea să vadă minunea nou apărută pe lume chiar înaintea tatălui care, preocupat cu scoaterea unor documente absolut necesare, a pierdut momentul propice. Nu se vedea printre scutece decât o față de îngeraș. După ceremonialul de creștinare prin botez, petrecerea care a urmat s-a desfășurat acasă la mama soacră. În afară de familie, din care aproape că făceau parte și ceilalți membri ai sextetului amintit mai sus, de nași, o colegă de serviciu cu Gladiola împreună cu soțul ei
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
susținută și de alță istorici și cecetători. De pildă, istoricul Nicolae Iorga amintește pe Niceta printre „apostolii” ținuturilor din stânga Dunării. În același sens se exprimă și Radu Vulpe despre Sfântul Niceta „a cărui activitate apostolică a avut urmări hotărâtoare asupra creștinării populației romane din Dacia carpatică, stăpânită de barbari, și care și-a întins activitatea până la Tomis...”. de asemenea, Constantin C. Giurescu apreciază misionarismul Sfântului Niceta în termenii următori: „Om învățat, autor al mai multor scrieri religioase, bun prieten cu Sfântul
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
din stânga Dunării, nu numai către dacoromanii din cuprinsul eparhiei sale. Pentru obținerea succesului pastoral-misionar, Niceta a organizat viața mănăstirească. În mănăstiri a găsit numeroși ucenici și colaboratori care l-au sprijinit în misiunea sa. Altfel nu s-ar putea explica creștinarea unor populații așezate printre dacoromani, „pe întreg ținutul bătut de Boreas, în regiunea Dunării de Jos”, așa cum preciza Paulin de Nola. Niceta n-a așteptat să-i vină la Remesiana toți acești „păgâni” spre a-i încreștina, ci el însuși
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Episcopi precum Bretanion, cu ajutoare venite din alte colțuri ale Imperiului roman, din Capadocia (episcopul Eutihie este amintit în scrierile sale de însuși Vasile cel Mare), au organizat activitatea misionară a Scythiei Minor. Misionarii de pe aceste meleaguri nu urmăreau doar creștinarea populațiilor păgâne (episcopul Teotim I a desfășurat activitate misionară printre huni și goți), ci căutau și să combată cu tărie ereziile din ținutul lor (episcopul Bretanio) ori din alte părți ale spațiului creștin (episcopul Ioan de Tomis, Sf. Ioan Cassian
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
fost întotdeauna Biserica. Acesta era și sentimentul lui Leon al XIII-lea, care a oferit în 1891 catolicilor o cartă a ordinului social-creștin, Rerum novarum, și care, în 1901, împreună cu enciclica Graves de communi a adus democrația creștină la opțiunea creștinării societății. Dar filiația nu este atît de simplă precum pare. Dacă este adevărat că creștin-democrații datorează mult tradiției intransigente și filosofiei contrarevoluționare, aceștia au acționat în secolul XX mai ales asupra joncțiunii cu principiile democrației moderne, afirmînd dorința de a
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
decembrie 1903. Prin aceste texte, democrația creștină era redusă la noțiunea de mișcare opusă aceleia de partid și la sfera socialului opusă politicului. Leon al XIII-lea, numind-o "benefica in populum actio christiana", revenea la opțiunea sa inițială de creștinare a societății și punea capăt ambiguităților politico-religioase. Ar fi condamnabil, spunea el în enciclica din 1901, să deturnăm termenul de "democrație creștină" de la primul său înțeles pentru a-i da un sens politic. Fără îndoială, democrația-creștină, conform etimologiei însăși a
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
bulgar, condus de o elită turcofonă, dar care s-a impus peste o populație slavă, a reușit să pătrundă adânc în Balcani. S-a extins îndeosebi spre sudul peninsulei în detrimentul Imperiului bizantin. Într-un astfel de context, poate fi explicată creștinarea slavilor, de către frații Chiril și Metodiu, ca petrecându-se undeva mult spre miazăzi, respectiv în zona Salonicului. După victoria de la Kleidion asupra țaratului bulgar, Bizanțul și-a recuperate teritoriile, reușind fie să asimileze din populația slavă, fie să o împingă
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
paradox. Supraviețuirea lingvistică a factorului romanic oriental a fost strâns legată la apartenența la ritul bizantin (greco ortodox și greco catolic), și nu la cel latin (romano catolic). Situația devine explicabilă nu doar prin prisma rolului jucat de Bizanț în creștinarea noastră, ci și a reflexului de autoapărare în fața tendințelor de asimilare din partea unor puteri romano catolice (Ungaria, Austria și chiar Polonia). Să nu cădem în păcatul a gândi că romano catolicismul este o confesiune care deznaționalizează prin ea însăși, ci
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
gnosticismul a devenit o consecință a elenismului, totuși nu În sensul celebrei formule a lui Adolf von Harnack, prin care gnosticismul era numit „eine akute Hellenisierung des Christentums”, o elenizare acută a creștinismului, ci mai degrabă În sens opus: o creștinare acută a elenismului 18. Evident, chestiunea relației dintre (pretinsul) gnosticism iranian timpuriu și creștinism, care a constituit o obsesie a școlii germane de religie și căreia i s-a dat un răspuns inechivoc de către Rudolf Bultmann (creștinismul este o variantă
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
suferință; suflet; sufletist; temperatură; terminat; tînăr; triat; tuse; ușurință; vacă; vechi; venit; viață; vindecabil; vindecat; virus; vizită; vînăt; fără vlagă; vulnerabil; 10 minute (1); 795/199/75/124/3 botez: copil (187); apă (46); biserică (41); naștere (20); petrecere (20); creștinare (19); creștin (18); încreștinare (18); binecuvîntare (16); credință (14); nou-născut (14); religie (14); sfînt (14); nuntă (13); preot (12); bebeluș (11); bucurie (10); fericire (10); nume (10); popă (9); creștinism (7); Dumnezeu (7); taină (7); inițiere (6); purificare (6); viață
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
neoplatonica ei au împrumutat termeni și expresii pe care leau încreștinat, punându-le în conformitate cu doctrina Bisericii. De aceea, Vladimir Lossky afirmă că „în secolul IV Capadocia este o vatra de gandire teologica în care se urmărește conștient marea misiune a creștinării tehnicii filosofice a lumii grecești”{\cîte 68}. Ei se bucurau de o mare apreciere printre profesorii și camarazii lor în toată Grecia și chiar dincolo de hotarele acesteia. Cei doi simbolizau ceva mai mult decat perechile de prieteni că Oreste și
Personalitatea Sfântului Vasile cel Mare. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/166_a_478]
-
aceste teritori sau cucerirea acestora 710, începută sub Carolingieni, continua sub împărații saxoni și franconieni. De la începutul secolului al XII-lea și până la finele celui de-al XIV-lea se desfășoară o adevărată mișcare de colonizare, însoțită de încercările de creștinare a teritoriilor din zona central și estică a Europei (Ostsieldung)711, având ca reper de mare importanță anul 1147. Această mișcare a cuprins mai multe valuri, care în succesiunea lor au atins Elba, Holstein, Meissen și Austria, Macklenburg, Pomerania, Brandenburg
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
din motive complexe. Cu toate acestea, în lucrare sunt vizibile tendințele pentru conceperea unitară a episoadelor mari din evoluția Europei. Luate drept fugitive configurații temporale ale unei narațiuni mai savante a trecutului continentului european, ele devin treceri de la afirmarea la creștinarea, cuceririle, dominările și crizele Europei din a doua jumătate a secolului trecut, care au dus la situațiile anilor '90, peste care s-au așternut evenimentele a încă două decenii, încheiate cu o nouă criză a civilizației occidentale. Schimbările începute în
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
origine a mitologiei din țara noastră există trei direcții, după cum arată Romulus Vulcănescu. O primă direcție susține că nu ar fi vorba de o mitologie În sensul clasic al termenului, ci numai un substrat mitologic care reflectă Îndelungul proces de creștinare a daco-romanilor. Susținătorii acestei opinii au mers până la a spune că românii au fost precreștini, adică un popor cu mentalitate creștină, Înainte chiar de recunoașterea istorică a creștinismului, care a găsit totuși În această zonă un tărâm prielnic dezvoltării. O
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
multiforme dintre uscat și mare, varietății climatelor. Așadar, Europa nu părea sortită să devină entitate istorică. Și totuși, a devenit una. Din ce punct de vedere? Cînd? În ce fel? 2 Europa medievală Epoca barbară a Europei este și epoca creștinării sale. Evanghelizarea barbarilor obține o primă izbîndă odată cu convertirea lui Clovis (496); ea se extinde în interiorul teritoriului și atinge punctul maxim de dezvoltare în secolul al VII-lea. Din acest moment, identitatea europeană pare să se confunde cu identitatea creștină
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
nevoie de răbdare pentru a supraviețui onorabil. Mulți vorbesc cu simpatie de experiența carcerală. O fac N. Steinhardt, Nicole Valéry, Sergiu Grossu, V. Vasilachi, Roman Braga ș.a. Toți aceștia au găsit o soluție de supraviețuire. Steinhardt a găsit-o în creștinare, dumneavoastră în apropierea dintre istoric și om. În privința celor care nu au descoperit o asemenea soluție, lipsa de patimă nu prea e cu putință. Da, e adevărat. Și nu pot fi decât trist pentru ei. În mod normal, fiecare își
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
puternic, face din femeie o ființă devotată mai întâi copiilor ei. în epoca apostolică și, mai târziu, în multe familii, copiii s-au creștinat prin mama lor, chiar în cazul când soțul a rămas păgân, soția creștină a făcut din creștinarea și buna creștere a copiilor grija ei de căpetenie. în vremea persecuțiilor, curajul femeilor creștine a fost mare. Ceea ce nu se poate vedea decât în cazuri cu totul rare, ea, mamă să-și îndemne copilul să moară pentru o idee
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
franceză, abandonând practicile ocupaționale tradiționale și preluând modul de gospodărire propriu al sașilor. * Difuziunea forțată apare atunci când o cultură subjugă o altă cultură (prin cucerire sau aducerea în starea de sclavie) și când obiceiurile sunt impuse prin forță populației cucerite. Creștinarea forțată a populației indigene din cele două Americi de către spanioli, francezi, englezi și portughezi. * Difuziunea indirectă presupune transmiterea unor obiceiuri și practici culturale în mod indirect, printr-un intermediar, întrucât între prima și ultima cultură nu există un contact direct
Societatea românească azi by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
botezat familii întregi de convertiți: „casa lui Ștefana”, a temnicerului din Filipi, a Lidiei (Fap. 16, 14-15, 30-34; 1 Cor. 1, 16) etc. Cu alte cuvinte, nou-născuții și copiii puteau fi botezați ori odată cu părinții lor, ori mai târziu, după creștinarea părinților lor. O altă operă ce face referire la pedobaptism este Apologia lui Aristide. Ea a fost scrisă probabil în timpul domniei împăratului Adrian (117-138). Aristide dezbate în amănunt viața morală și socială a creștinilor din timpul său, ca manifestare practică
Familia în societatea contemporană by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/130_a_148]
-
motive pentru a dezbate în public natura credinței lor. Președintele Coolidge a afirmat că religia Americii este o dovadă a bunelor sale intenții ("Legiunile pe care le trimite ea sunt înarmate nu cu săbii, ci cu cruci") și a proclamat creștinarea lumii drept obiectivul național al țării ("Ea [America] urmărește ca întreaga lume să fie supusă unei condiții superioare care nu este de origine umană, ci divină 27). Cei care au fost creați după chipul și asemănarea lui Dumnezeu sunt oamenii
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
hotârât Gică, rudelor aflate în preajmă. Cei trei dispar în viscolul ce a izbucnit mai tare. În jumătate de ceas sunt înapoi, cu cazanul și preotul. Acesta se pregătește de sfânta slujbă, aranjează odăjdiile și în final începe ceremonia de creștinare a copilului. Femeile nu se pot stăpâni, plâng mocnit, iar bărbații sunt posomorâți. Preotul ia copilul repede, îl cufundă în apă de trei ori conform ritualului, nici un scâncet și îl dă nașei să fie înfășat. O voce întreabă, - A murit
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
lea izvoarele externe se referă adesea la Cumania, Cumania Neagră, Tartaria, după migratorii perioadei cumanii și tătarii. Termenul Cumania apare Într-un act papal din 1227, care se referă la răspândirea catolicismului la est de Olt și de Carpați. Pentru creștinarea În rit roman a cumanilor este organizată o episcopie a acestora la Civitas Milcoviae (Odobești). O diplomă papală ulterioară confirmă rezistența pe care localnicii, denumiți walati (valahi), o manifestă față de catolicism. Acești localnici au propriile structuri bisericești de rit grec
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
of Nyssa], Oikúmené, Praha, 1999, p. 186. footnote>. Într-adevăr, dacă Biserica primară a pus problema teologică a apofatismului, patristica bizantină a rezolvat-o. Apofatismul grec antic a fost adoptat Și, în mod simultan, a fost depășit. A avut loc creștinarea apofatismului grec Și nu elenizarea teologiei apofatice biblice. Porunca împotriva imaginilor rămâne operativă la Părinții Bisericii Și Moise (nu Platon) este precursorul apofatismului Bisericii de Răsărit. Aceasta poate fi în mod clar văzută în două reprezentări principale ale apofatismului Bisericii
Locul Sfântului Grigorie de Nyssa în tradiȚia apofatică. In: Adversus haereses by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/153_a_172]
-
No. 4 (1996), pp. 327-257. footnote>, este de părere că, dacă Biserica primară a pus problema teologică a apofatismului, Patristica bizantină a rezolvat-o. Apofatismul grec antic a fost adoptat și, în mod simultan, a fost depășit. A avut loc creștinarea apofatismului grec și nu elenizarea teologiei apofatice biblice. Porunca împotriva imaginilor rămâne operativă la Părinții Bisericii și Moise (nu Platon) este precursorul apofatismului Bisericii de Răsărit. Aceasta poate fi în mod clar văzută în două reprezentări principale ale apofatismului Bisericii
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]