546 matches
-
caracterului. Configurația și așezarea țării va avea totdeauna o înrâurire hotărâtoare asupra mersului istoriei unui popor, deși această înrâurire se poate modifica după cum se îndreaptă pasul timpurilor. Natura reprezintă în formele ei statornice și înțepenite elementul constant în viața poporului; creațiunile minții omenești pe acel progresiv și schimbător. Din jocul și înrâurirea lor mutuală se țese în decursul veacurilor pânza istoriei. Dacă privim la o hartă a Europei alcătuită pentru a arăta rasele ce o locuiesc, observăm că rasa latină formează
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
cămașa cu altițe nici fotele reținute de un brâu, părțile cele mai osebitoare ale vestmântului femeilor romane. Portul național al Românilor nu este nici roman nici dac. Deși cuprinde multe elemente slavone, el este, mai ales în ce privește toaleta femeiască, o creațiune proprie a gustului național, determinată până la un punct de condițiile climatului în sânul căruia a luat naștere. Cu toate că Ovid pare a tăgădui femeilor dace îndeletnicirea cu țesutul, alți autori arată dimpotrivă că ele se dedau la această lucrare. Așa Hesichiu
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
cel palamito-stăniloaean este prin excelență dinamic, pătruns, totodată, de profunzimea spirituală a bucuriei creației. Platonismul e spațial, lumea e umbră a ideilor, pe când " Tot dinamismul sau mișcarea creației spre îndumnezeire își are cauza în dinamismul lucrărilor dumnezeiești, care urmăresc conducerea creațiunii spre îndumnezeire"16. Exegetul său polonez (punctul de vedere al unui occidental mi se pare relevant) vede aici geniul Părintelui Stăniloae, care a evitat cu strălucire atât tentațiile deismului catolic, cât și pe ale panteismului, de care nu au scăpat
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
timpul, precum există un eon inițial care cuprinde în Dumnezeu posibilitățile gândite ale tuturor celor ce se vor dezvolta în timp. Acel <<deodată>> potențial al primei zile devine <<deodată>> plin al zilei a opta fără de sfârșit; ieșirea din eternitate prin creațiune sfârșește cu intrarea în eternitate prin înviere, după mișcarea prin timp"19. La eonul necreat, accesul nostru este apofatic, căci lumea e rațională în plan material și suprarațională în logosul divin, cea din urmă fiind o "raționalitate tainică" iar nu
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
exemplul shakespearian dat de Eminescu: "Predecesorii noștri credeau în ceea ce scriau, cum Shakespeare credea în fantasmele sale, îndată însă ce conștiința vede că imaginile nu sunt decât un joc, atunci, după părerea mea, se naște neîncrederea sceptică în propriile sale creațiuni". Eminescu, așadar, are previziunea postmodernității în ecuația epigonism-joc, la care nu poate adera. Interpretarea derridaiană a pharmakon-ului platonician sfârșește prin a deveni psihanalitică. Scriitura se naște ca paricid, pe modelul "complexului Oedip". Pentru ca să apară simulacrul, arhetipul trebuie ucis, adică figura
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
putea aduce precizări pretențioase În acest sens. Creativitate și progres tehnic 20 Există Însă și multe definiții lapidare date inteligenței, dintre care spicuim: Inteligența Înseamnă adaptare (Marin Preda); Inteligența este cel mai greu și cel mai Înalt produs al naturii, creațiunea cea mai rară și cea mai prețioasă din câte există pe lume (Arthur Schopenhauer); Inteligența este arta de a Înveșmânta rațiunea (Denis Diderot); Inteligența este putința de a vedea și reproduce obiectiv cele ce există și se Întâmplă (Mihai Eminescu
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]
-
putea aduce precizări pretențioase În acest sens. Creativitate și progres tehnic 20 Există Însă și multe definiții lapidare date inteligenței, dintre care spicuim: Inteligența Înseamnă adaptare (Marin Preda); Inteligența este cel mai greu și cel mai Înalt produs al naturii, creațiunea cea mai rară și cea mai prețioasă din câte există pe lume (Arthur Schopenhauer); Inteligența este arta de a Înveșmânta rațiunea (Denis Diderot); Inteligența este putința de a vedea și reproduce obiectiv cele ce există și se Întâmplă (Mihai Eminescu
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]
-
și le dă viață. Pofta de a trăi e și ea supremă („Țiu la opinia amicei mele mai mult chiar decât la moartea mea, dacă mă pot exprima astfel... Nu! Omul nu trebuie să abdice de la viață; el este regele creațiunii; trebuie să aibă răbdare, să aștepte cu demnitate până va fi detronat”, O conferență), iar viața - un mare chef. „Voi să beau, voi să beau...” S-a remarcat faptul că eroii lui Caragiale beau mult, oriunde și oricând. Berăria, cârciuma
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
au reproșat epigonismul, înlocuirea muzicalității interioare cu o „sonoră grandoare de vocabular” ce nu reușește să transfigureze senzualismul, exaltarea simțurilor până la bizarerie, o preocupare pentru perfecționarea formei căreia nu îi corespunde „perfecțiunea gândirii”, de unde o „poezie ușoară”, lipsită de „fiorul creațiunii”. Totuși cei mai mulți i-au subliniat modernismul, venit din asumarea unei viziuni provocate de o „exaltată intensificare a vieții”, specifică nevrozaților, dintr-o „sensibilitate vibrantă, bogată”, de unde „beția de senzații”, „vârtejul patimilor violente”, toate exprimate într-o formulă destul de personală, care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288145_a_289474]
-
acasă doar cu forța gândului,/ denumind stelele de pe cer. / Știa cum7. Cu mii de ani înainte de Cristos, Dumnezeu era conceput ca o inteligență care a gândit lumea și care a găsit Cuvântul ca mijloc de expresie și ca instrument de creațiune 8. Creația era sinonimă cu pronunțarea numelui ființei sau lucrului de către zeu. Berkeley spunea că "lumina este limba în care ni se adresează divinitatea, din care simțurile noastre cele mai perfecte nu fac decât să silabisească aici pe pământ elementele
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
voința în natură scrie: "Cel care deține puterea magică poate, după voința sa, să domine și să reînnoiască regnul mineral, regnul vegetal, regnul animal; ar fi suficient, prin urmare, ca mai mulți magi să se pună de acord pentru ca toată Creațiunea să revină la starea paradisiacă". Oricare dintre noi e însă un mag, cu condiția esențială: să nu fi uitat puterea de a dori, nu de a face, ci de a recepta, de a simți, căci încorporând matricea senzitivă și revitalizând
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
voința în natură scrie: "Cel care deține puterea magică poate, după voința sa, să domine și să reînnoiască regnul mineral, regnul vegetal, regnul animal; ar fi suficient, prin urmare, ca mai mulți magi să realizeze împreună o lucrare pentru ca toată Creațiunea să revină la starea paradisiacă". Oricare dintre noi e însă un mag, cu condiția esențială: să nu fi uitat puterea de a dori, nu de a face, ci de a recepta, de a simți, căci încorporând matricea senzitivă și revitalizând
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
din jurul lui Nae Ionescu și a ziarului "Cuvântul". Deosebirea dintre aceste două direcții este decelată de Mircea Vulcănescu la nivelul existenței a trei termeni majori care clarifică întreaga dezbatere cu privire la înțelegerea Ortodoxiei: generație ("produs istoric-psihologic, condiționat al unor forme de creațiune culturală"); poziție culturală ("realitate spirituală obiectivă, o manifestare socială"); atitudine spirituală ("realitate metafizică, transsubiectivă, cu rădăcini incontestabile în sufletul individual, dar depășind acest suflet, până la înglobarea unei întregi reprezentații despre lume")1. Unitatea de soluții culturale specifice celor două direcții
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
și pe un Iosif Hodoș. 2.7. Poezia încarnată Un lucru lipsește din aceste hagiografii: descrierea operei. Informațiile și calificările superlative vizează aproape exclusiv biografia personalităților, nu creația lor. Nu este aici locul și ocaziunea ca să arătăm frumusețele prețioase ale creațiunilor lui Andrei Mureșanu, nici să caracterizăm măreața sa activitate atât pe terenul muzelor, cât și pre cel politic-națiunal"95. De fiecare dată când are ocazia, Iosif Vulcan își mărturisește neputința de a susține o analiză critică și o face cu
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
în spatele ei trebuie să distingem și o admirație care s-a "specializat". Vulcan, care revendică pentru sine o apreciere a vieților geniale, lasă altora aprecierea operelor geniale: "Dară lăsăm altora onoarea și totodată sarcina plăcută dar grea de a aprețui creațiunile poetice ale lui Bolintineanu"96. Frumusețea operei nu se apreciază în același cadru în care se apreciază eroismul unui destin. Există două filiere paralele ale admirației care se pot dezvolta autonom, fără ca unul să îl presupună pe celălalt. Poți să
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
eroi și eroii inspirau pe poeți 102. La baza acestui proces, Heliade Rădulescu pune un mecanism de idealizare, adică de schematizare exemplară a acțiunilor și a biografiilor. "A descrie lumea astfel cum este și a tinde către un ideal prin creațiuni, am zis că constituie pe adevăratul poet"103. "Idealizarea" funcționează de fapt ca o fabrică de poezie încarnată. Mai mult, pe baza acestei tehnici, criticul concepe un vast program de "poetizare" a istoriei și a realității românești, de fapt o
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
nu vrea să arunce - cu fapta sau cu gândul - sămânța din care să răsară desăvârșire infinită și necontenită pentru neamul său? Să samene în timp ceva nou și inexistent până la dânsul care să rămână și să devină izvor nesecat pentru creațiuni noi? Să plătească locșorul ocupat de el în lumea aceasta și scurtul crâmpei de timp ce i-a fost hărăzit, prin ceva în veci durabil chiar aici pe pământ, așa încât el, ca ins, deși fără a i se pomeni numele
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
că arta este o imitație a naturii, neoclasicismul găsește că asimilarea naturii cu arta este morbidă si perversă. De pildă, în 1767, Thomas Gibbons critică folosirea tropilor bagatelizanți și "fantastici" și citează ca exemple următoarele descrieri ale diferitelor momente ale Creațiunii : plămădirea munților, smălțuirea mărilor mai mici, ajurarea marelui ocean și traforarea stâncilor. *34 Unele metafore de tipul natură > artă se mențin și în poezia neoclasică, dar cu condiția ca metafora să apară ca un epitet oțios. Pope, în ale sale
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
însemnată, fiindcă prin ea respiră și se hrănește planta), tot astfel viața omenirii are două aspecte: unul teluric civilizația, adică tehnica materială; altul ceresc cultura, sau suma tuturor produselor sufletești, prin care omul caută să intre în echilibru cu restul creațiunii. Amîndouă sînt inseparabile și simultane (nu succesive, cum pretinde morfologia istorică a lui Spengler)" (p. 70). 11 Aurelian Bondrea, Sociologia culturii, Editura Fundației România de mîine, București, 1993, p. 130. 12 Simion Mehedinți, op. cit., p. 119. 13 O excelentă antologie
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
și între, Iordan (1943) arată că una dintre acestea poate apărea în locul celeilalte. Pe de o parte, lingvistul prezintă situația în care "dintre apare pentru între: este o admirabilă armonie dintre necesități și voință, dintre umilința determinismului orb și onoarea creațiunii omenești (CL, 22 Iunie 1935, 3, 3); armonia ce există dintre ofițer și soldat (CL, 9 Maiu 1936, 6, 4)"1, pe de altă parte, situația în care "între se substituie lui dintre: tăind legăturile între corp și suflet (AL
[Corola-publishinghouse/Science/85021_a_85807]
-
au fost supuși, gnosticii rup orice legătură cu inconștientul, cu dorințele și constrîngerile mayei, trăind și mu-rind senin, ca niște ființe suverane, pline de lumină și de putere. Ei se consideră nemuritori, copii ai vieții și biruitori ai morții, "stăpînii creațiunii și ai nimicirii" (Valentinus). Vestitorii renașterii gnosticismului în secolul al XX-lea au fost scriitorii germani și cehi, grupați în așa-zisa Școală de la Praga, ce se declarau urmași ai lui Marcion. Dintre cei mai cunoscuți, îi amintim pe Franz
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
lumină (1932), Pe altarele patriei ard candeli... (1942), Litanii de seară... (1946), unde versurile se grupează în cicluri tematice. Credința și patriotismul constituie fundamentul inițial, dar, în fapt, se purcede la declamații filosofarde ca într-un poem masiv, Omul și creațiunea sa, care repovestește geneza, vorbește despre omul creat la hotarul dintre lumină și întuneric, încorporând atât scânteia divină, cât „și-a răului esență”, spre veșnica lui nefericire. Poetul va oscila, de aceea, între îngroșarea tușelor negre ale existenței - ciclurile Din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289843_a_291172]
-
și relaxare a Suveranilor ci și un loc unde se discutau probleme serioase legate de soarta României. De aceea, Peleșul devenea pe timpul verii capitala politică a statului român. Dar mai presus de orice, Castelul Peleș era “ un adevărat giuvaer, o creațiune feerică în ținuturile urșilor și ale vulpilor! Pădurile s-au gătit ca să iasă mai bine la iveală din verdeața orbitoare a brazilor, iar soarele ziua, luna și lumina electrică noaptea, revarsă pe ele valuri de aur, de argint și de
CASTELUL REGAL PELEŞ (1875-1916) by POPA GABRIELA KARLA () [Corola-publishinghouse/Science/497_a_730]
-
texts themselves, but by readers and critics", în Joseph Dane, loc. cit.. 132 Modelul grec de construcție epică marchează o înnoire, chiar o despărțire de tradiția literară orientală, fie ea sumero-babiloniană (Epopeea lui Ghilgameș), ebraică (Biblia) sau indică (Rig-Veda Imnul creațiunii). 133 Civilizația romanului. Rădăcini, Editura Albatros, București, 1983, p. 307. 134 În articolul intitulat " Din preistoria discursului romanesc", inclus în volumul Probleme de literatură și estetică, traducere de Nicolae Iliescu, prefață de Marian Vasile, Editura Univers, București, 1982, pp. 510
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Această aventură începe cu un pastel cosmic în care sunt transfigurate timpul, spațiul, geneza universului și reprezintă o dovadă a capacității extraordinare a poetului de a materializa abstracțiile. Pornind în călătorie, Hyperion are impresia întoarcerii în timp și are revelația creațiunii: "Și din a chaosului văi,/ jur împrejur de sine,/ Vedea, ca-n ziua cea de-ntâi,/ Cum izvorau lumine". El este mai presus de spațiu și timp și deplasarea în spațiul nemărginit, sugerează un zbor în haos: Părea un fulger
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]