13,465 matches
-
construite pe tiparul " Unde vă petreceți Revelionul ?" ochii Cronicarului au fost luați prin surprindere de următoarea întrebare : Unde vreți să vă petreceți veșnicia ?". Vai de noi și de noi ! Să spunem în rai, ar fi semn de infatuare, iar Negruzzi, Creangă și Topîrceanu ne-au băgat în cap ideea că raiul, cînd vii din România, e monoton ca un sat helvet, cel puțin în primii o mie de ani, pînă te mai obișnuiești. Să spunem în iad, ar fi prea de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12124_a_13449]
-
pe Moș Crăciun, poate și din dificultatea de a-i găsi locul - la litera M, la C? -, tratîndu-l pe Gerilă, în secțiunea de nume proprii, nu însă în ipostaza de moș : personajul mitologic Gerilă e cuprins, poate din respect pentru Creangă, dar cu o definire suficient de largă pentru a acoperi, la nevoie, și personajul oficial (adaptat după mitologia rusă în variantă sovietică): "personificare a iernii și a frigului; înzestrat cu facultatea miraculoasă de a răci și a îngheța mediul înconjurător
Fragmente tematice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12159_a_13484]
-
Gabriela Ursachi Se împlinesc la 31 decembrie 115 ani de la moartea lui Ion Creangă. Povestitor cu "gîdilici la limbă", ca moș Ion Roată, va stîrni în epocă și în posteritate destulă vîlvă prin ineditul "anecdotelor"sale. "Corozive" sau nu, spuse "pe ulița mare" ori pe aceea "mică"(ad usum Delphini), poveștile lui suscită din
Decembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12189_a_13514]
-
în posteritate destulă vîlvă prin ineditul "anecdotelor"sale. "Corozive" sau nu, spuse "pe ulița mare" ori pe aceea "mică"(ad usum Delphini), poveștile lui suscită din capul locului un interes nu întotdeauna lămurit, perpetuat sub formula inconvenientă de "misterul lui Creangă". Și, cum pe seama unui scriitor de asemenea importanță puțină mitologie nu strică, să începem cu o amintire aparte a mai vîrstnicului său contemporan, Gr. Alexandrescu. Neputîndu-și explica prea bine "colorația atît de vie, sugestivă și naturală" a originalului autor "poporal
Decembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12189_a_13514]
-
s-a ivit totuși într-o seară, la o întîlnire literară din casa lui Beldiceanu (acolo se strîngeau condeierii Iașilor după strămutarea Junimii la București). "Raportul lui Gruber", dacă-l putem numi așa, sună concis și la obiect. Iată-l: "Creangă este un puternic tip senzual și auditiv, cînd scrie el e foarte emoționat, acum rîde singur, acum îi vin lacrimile în ochi, face felurite mișcări involuntare, transpiră greoi ca și cum ar merge repede, cînd scrie parcă aude fraza că i-o
Decembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12189_a_13514]
-
fraza că i-o repetă cineva în urechi, apoi șterge, scrie și iar șterge, pînă ce fixează cuvintele și înțelesul frazei". Cu toată naivitatea exprimării, profesorul Eduard Gruber pare a se fi achitat meritoriu de dificila lui sarcină. Că Ion Creangă este, într-adevăr, "un puternic tip senzual", nu încape discuție. Și încă în ambele sensuri ale cuvîntului. Povestitorul se dovedește "sensibil" la toate cele dulci și amare ale lumii acesteia de care, ca și lui Ivan Turbincă, "i-s roase
Decembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12189_a_13514]
-
care G. Călinescu o vede "întîia mare nuvelă românească cu erou stereotip". Faptul că "popa Smîntînă" rîde și plînge în timp ce scrie, făcînd gesturi incontrolabile, iarăși nu-i de mirare. S-a vorbit nu o dată de forța de transpunere a lui Creangă, capabil de a-și "trăi" cu intensitate eroii, pînă la cunoscuta identitate flaubertiană. Euforia verbală extremă, verva personajelor în întregul lor (lucruri, animale, oameni), traduce fidel imensa "plăcere pentru cuvinte" a povestitorului însuși. Felul lui atît de special de a
Decembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12189_a_13514]
-
lor (lucruri, animale, oameni), traduce fidel imensa "plăcere pentru cuvinte" a povestitorului însuși. Felul lui atît de special de a hohoti interior exprimă fără greș "o voluptate strict intelectuală", adevărul că "plăcerea vine din gratuitate" (N. Manolescu). Ca și Budai-Deleanu, Creangă scrie în primul rînd pentru sine, își face din literatură "jucărea", apoi se fălește cu ea cititorului, în fața căruia se prezintă într-o stare de totală dezinhibare. Arzătoarea lui sete pentru ziceri larg ilustrative, o nebună dipsomanie filologică cu înclinație
Decembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12189_a_13514]
-
nici o șansă de a se face auzită în lipsa unui grai propriu. Aceste configurări criptice ne amintesc desenele lui Saint - Exupéry din Micul prinț, unde ceea ce pare o simplă pălărie este, în fapt, un șarpe boa care a înghițit un elefant. Creangă are capacitatea de a pune în ramă situații oarecare cu tîlcul incarnat și de a inventa din te miri ce un limbaj cu vocabule transfigurate semantic. Iată, spre exemplu, cum devitalizatul adverb "mai" devine o puternică pîrghie de nuanțare ad-hoc
Decembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12189_a_13514]
-
urmare, sublimă. Ca și Budai-Deleanu, de care-l leagă, printre multe altele, și o "misterioasă ereditate" (amîndoi răsar pe neașteptate, mult mai devreme decît ar fi dictat o minimală logică a culturii române și cresc din plămada inexplicabilei lor genialități), Creangă este un "livresc" intuitiv. Total dezinteresați de "natura - peisaj", pe ei îi atrage natura umană sintetizată unilateral în țăranul guraliv la Creangă, așa cum Budai își concentrează toată înțelepciunea de viață și de carte în firea țiganului veșnic flămînd. Ei au
Decembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12189_a_13514]
-
devreme decît ar fi dictat o minimală logică a culturii române și cresc din plămada inexplicabilei lor genialități), Creangă este un "livresc" intuitiv. Total dezinteresați de "natura - peisaj", pe ei îi atrage natura umană sintetizată unilateral în țăranul guraliv la Creangă, așa cum Budai își concentrează toată înțelepciunea de viață și de carte în firea țiganului veșnic flămînd. Ei au "ureche" pentru cei care cîrtesc, se oțărăsc și se sfădesc necontenit, transformînd "năduful" într-un soi de mojicie răzbătătoare. Lumea lor e
Decembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12189_a_13514]
-
din Bratislava, și, pe lângă activitatea sa pedagogică, a publicat o întreagă serie de volume, studii și articole consacrate prozei, poeziei și dramaturgiei românești, traducând, în același timp, opere ale unor scriitori clasici, precum Alexandru Odobescu, Costache Negruzzi, Alexandru Vlahuță, Ion Creangă, I. L. Caragiale, Mihail Sadoveanu. (În 1991, prin grija d-nei Vajdová, a apărut în editura bucureșteană Minerva volumul Jindra Hu�ková-Flaj�hansová și corespondenții săi romăni.) În 1929, la Bratislava a fost întemeiat Cercul Româno-Cehoslovac, o filială a Institutului Cehoslovaco-Român, înființat
Receptarea literaturii române în Slovacia by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/12196_a_13521]
-
mai ales spre valori clasice, încercându-se crearea unui "fond de aur" din literatura țărilor socialiste. Într-adevăr, din anii cincizeci și șaizeci datează majoritatea traducerilor (în limba slovacă, dar la fel și în limba cehă) din I. L. Caragiale, I. Creangă, M. Eminescu și M. Sadoveanu. În cursul deceniului al șaptelea, atmosfera culturală din Cehoslovacia începe să dea semne de liberalizare, de altfel ca și cea din România, iar noua generație de româniști slovaci (Milota Bagoňová, Vladimír Dudá�, Milan Resutík) lansează
Receptarea literaturii române în Slovacia by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/12196_a_13521]
-
țări apropiate geografic și spiritual este mereu pusă în legătură cu mediul receptor care alege și interpretează valorile literaturii străine după propriile necesități. Elocvent, în acest sens, este destinul traducerilor din proza românească. Capodopera literaturii române clasice, Amintiri din copilărie de Ion Creangă, tradusă în slovacă în 1957, nu a fost primită prea favorabil de critica slovacă: lipsea baza de interpretare pentru opera lui Creangă, lipseau tradițiile și asociațiile culturale, prezente în mediul de origine. În perioada de după război, receptarea a fost orientată
Receptarea literaturii române în Slovacia by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/12196_a_13521]
-
în acest sens, este destinul traducerilor din proza românească. Capodopera literaturii române clasice, Amintiri din copilărie de Ion Creangă, tradusă în slovacă în 1957, nu a fost primită prea favorabil de critica slovacă: lipsea baza de interpretare pentru opera lui Creangă, lipseau tradițiile și asociațiile culturale, prezente în mediul de origine. În perioada de după război, receptarea a fost orientată într-o altă direcție - spre teme sociale, spre realism critic și expresionism cu tentă lirică, cum o dovedește aprecierea unanimă a operelor
Receptarea literaturii române în Slovacia by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/12196_a_13521]
-
naratorul ar avea ceva deosebit de spus, ci pentru faptul că facultatea spunerii, servită și de o excelentă memorie anecdotică și a gesturilor, o are dezvoltată într-un chip neobișnuit". E adevărat, măgulitor identificat cu "ceva între Anton Pann și Ion Creangă", deci, am putea adăuga, avînd o valență comună cu criticul! însă, regretabil, "aripa patetică a înjghebării sale" (îngerul a strigat) o reprezintă, prea puțin convingător, "latura istratiană, neconsolidată, atît de deosebită de vocația nastratinescă a scrisului lui Fănuș Neagu", o
Un inconformist: Cornel Regman (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12208_a_13533]
-
Dumnezeu" (Psalmul 71). Motivul senzualității se înnobilează prin mixarea lui cu motivul fertilității: "Eu sînt venit ca să-mi redobîndesc vederea, să Te țin în chivotul gurii fierbinți ca pe spermatozoidul gîndirii, să simt cum îți întinzi în mine rădăcinile și crengile, cum îți pîrguiește în mine roadele. A crede înseamnă a-L lua pe Hristos în tine, a fi gestant în duh, a fi maică" (Psalmul 1). Apendicele ambiguu al acestei fiziologii jubilante îl reprezintă implorarea masochistă: "Fă-mă bubos, Doamne
Un poet religios by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12622_a_13947]
-
e un loc comun al teoriei lecturii. Clasicii, deși ne dau sentimentul imuabilității prin stabilitatea valorii, nu sunt nici ei mereu aceiași. Dimpotrivă: posteritatea îi verifică și îi actualizează prin noi argumente sau accente inedite ale interpretărilor. Dacă despre Eminescu, Creangă și Caragiale s-au publicat, în perioada post-decembristă, cărți care au înnoit perspectiva critică, iar anumite secvențe sau detalii ale operei au stârnit un interes mai acut, Slavici nu a beneficiat de o revivificare recentă a postumității. Mai ales în
Clasicii - mereu aceiași? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12625_a_13950]
-
interes mai acut, Slavici nu a beneficiat de o revivificare recentă a postumității. Mai ales în biografia politică a lui Eminescu și Slavici există resursele unui trecut surprinzător și polemic: deși e cunoscut, totuși e mereu interogat și adesea reproșat. Creangă și Caragiale mi se par egali cu ei înșiși în posteritate, pe când Eminescu și Slavici sunt mai vulnerabili pe anumite porțiuni - nu cele mai importante - ale operei lor, tocmai acelea fiind mai expuse controverselor. E, desigur, problema criticii literare modul
Clasicii - mereu aceiași? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12625_a_13950]
-
rubrica noastră), clasicii noștri (re)apar în integralitatea operei lor, cu unele segmente de adaos față de edițiile anterioare. Edițiile - toate patru însoțite de studii introductive semnate de Eugen Simion, ale căror idei ar merita o discuție separată - Eminescu (7 volume), Creangă (un volum) și Caragiale (4 volume) s-au încheiat, ediția Slavici (din care au apărut până acum 4 volume) continuă. Relev pe scurt dinamica acestor apariții, calitatea științifică a editării, organizarea sumarelor și noutatea documentară. În Eminescu esențial este cuprins
Clasicii - mereu aceiași? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12625_a_13950]
-
subliniez calitatea științifică a îngrijirii textului, datorată unui specialist al domeniului. La o reeditare, pentru înlăturarea inconsecvenței, soluția simplă ar fi redistribuirea materialului antologat în volumul III în compartimentele corespunzătoare din volumele IV-VII. Nici ediția din 2000 de Opere Ion Creangă (CXIX+1396 p.) nu este una fundamental nouă. Nu ar fi avut cum, dacă apreciem ediția critică Iorgu Iordan și Elisabeta Brâncuș, apărută în 1970 la Editura Minerva, ca una impecabilă filologic și științific. A fost de atunci de foarte
Clasicii - mereu aceiași? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12625_a_13950]
-
și Elisabeta Brâncuș, apărută în 1970 la Editura Minerva, ca una impecabilă filologic și științific. A fost de atunci de foarte multe ori reeditată. E un model de ediție cu adevărat critică: la 476 de pagini, câte are opera lui Creangă, se adaugă 400, de note și variante, un glosar, 300 de pagini din dosarul receptării critice, 200, de bibliografie actualizată, extrem de minuțioasă - la a căror redactare și completare a contribuit substanțial Fănuș Băileșteanu. Însă și alte detalii au fost de
Clasicii - mereu aceiași? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12625_a_13950]
-
sensul actualizării) și cu adăugiri "scandaloase, introducând în sumar cele două povești licențioase. A făcut și alte completări: poezia Oltenii în Iași, plus cinci scrisori. Cu un aparat critic îmbogățit, cu adaosurile impuse, chiar împotriva pudibonderiei, actuala ediție academică Ion Creangă este una excepțională. Nec plus ultra. Ediția I. L. Caragiale este și ea, ca și ediția Creangă, rodul perfecționării celei mai bune ediții anterioare: ediția critică Zarifopol-Cioculescu. Rezultatul se datorează triumviratului Stancu Ilin, Nicolae Bârna și Constantin Hârlav, funcționând eficient în
Clasicii - mereu aceiași? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12625_a_13950]
-
alte completări: poezia Oltenii în Iași, plus cinci scrisori. Cu un aparat critic îmbogățit, cu adaosurile impuse, chiar împotriva pudibonderiei, actuala ediție academică Ion Creangă este una excepțională. Nec plus ultra. Ediția I. L. Caragiale este și ea, ca și ediția Creangă, rodul perfecționării celei mai bune ediții anterioare: ediția critică Zarifopol-Cioculescu. Rezultatul se datorează triumviratului Stancu Ilin, Nicolae Bârna și Constantin Hârlav, funcționând eficient în primele două volume, apărute în 2000 (I. Proză literară, cu o cronologie, notă asupra ediției, note
Clasicii - mereu aceiași? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12625_a_13950]
-
volume: I-II. Nuvele, 2001 (1102 p.+1090 p., cu cronologie, note și comentarii; III-IV. Romane, 2003 (878 p.+1126 p.), deocamdată fără surprize. Le va rezerva publicistul Slavici, controversat și uneori cenzurat. În edițiile academice recente, foarte bune, Eminescu, Creangă, Caragiale nu mai sunt exact aceiași ca în edițiile anterioare. Sunt cu ceva mai mult. Sunt convins că și Slavici va fi îmbogățit. Și sper să li se alăture Maiorescu, necunoscut într-o ediție academică integrală.
Clasicii - mereu aceiași? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12625_a_13950]