KorAP: Find »[drukola/base=cremonă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...9 10 11 12 >

286 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389

strigă: — Spuneți-le instructorilor că secutor-ul Valerius e închis și că astăzi va lipsi iar de la antrenament. Spuneți-i lui Manteus că nimeni nu mă va învăța azi să lupt. Spuneți-i că nu mai e mult până la munera de la Cremona. Oare Manteus crede că mă vor instrui șoarecii din celulele lui? Râsetele izbucniră din nou. Când ajunse pe coridor, Valerius auzi un glas spunând: — Flamma, când te vei lupta cu Valerius în arenă, o să-l învingi dintr-o singură mișcare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
care l-ar fi omorât, dar Proculus era un chirurg priceput și îi salvase viața. — N-aș trăi azi, dacă n-ai fi fost tu... Dar eu... — Am venit să-l antrenez pe Valerius. Încredințează-mi-l mie, și la Cremona va lupta ca un gladiator, nu ca un prost. Vitellius vrea să moară în arenă ca să nu poarte el vina... Dar trebuie să aibă parte de o moarte demnă. Antonius Primus vrea ca Valerius să trăiască și știe că m-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
obligați să poarte veșminte de eroi. Gladiatorii îl priveau tăcuți. Toți auziseră vorbindu-se despre el, iar unii îl cunoșteau. Cu toții știau că Valerius, cel care atentase la viața lui Vitellius, în scurtă vreme avea să lupte în arenă la Cremona. Proculus era singura lui speranță. Numai el putea să-l învețe să țină piept rețiarilor. Valerius se așeză lângă maestru. Marcus stătea în fața lui; îi aruncă o privire amuzată și îi zâmbi. — Mănâncă, zise Proculus. Împinse spre Valerius o felie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
și apă. Valerius încercă să ridice vasul cu mâna stângă, dar brațul îl durea atât de tare, încât trebui să-l apuce cu dreapta. Mâncă încet pâinea, mestecând îndelung. Asculta distrat cum un instructor îi povestea lui Proculus că la Cremona, ocupată acum de vitellieni, Caecina pusese să se construiască o arenă unde aveau să se desfășoare apropiatele munera. — Vitellius i-a umilit pe soldații noștri care au pierdut la Bedriacum, zicea Hyrpus clătinând din cap. Îi obligă să construiască arena

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
am cerut. Tu l-ai convins s-o facă? — Nu cred. Ce surprize mai ai pentru mine, maestre? — Câteva zile de antrenament aici. Apoi plecăm. Vitellius a trecut deja peste Alpes și se îndreaptă spre Ticinum, de unde va porni spre Cremona. Vă veți întâlni din nou în arenă. Va fi prezent la prima ta luptă. Valerius nu scoase o vorbă. — Te ascult. Voi lupta, dar nu pot să ucid. Proculus nu-i răspunse. — M-ai auzit, maestre? — Te-am auzit. 31

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
vatră pe cei care doreau asta. După victoria de la Bedriacum, părea să creadă că nu mai are nevoie de armată pentru a-și păstra puterea. De fapt, costurile pentru întreținerea soldaților i se păreau excesive. Spre seară porni călare spre Cremona, înconjurat de o suită somptuoasă. Asiaticus, libertul și amantul său favorit, călărea alături de el, iar soția și fiul său îl urmau în lectică. Se opri în locul unde se dăduseră luptele, cu patruzeci de zile în urmă. În păduri, pe câmpuri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
și să se poată îmbuiba în continuare. Listarius îl servea. Împăratul voia să-l aibă mereu alături și-i încredințase, pe lângă funcția de bucătar, pe aceea de paharnic și servitor personal. După cină, îl chemă pe Manteus, care sosise la Cremona împreună cu gladiatorii săi în ziua precedentă. Manteus îl asigură că Valerius, medicul, fusese bine antrenat și avea să le ofere cremonezilor spectacolul emoționant al propriei sale morți. De asemenea, îl informă că avusese mare grijă de Skorpius, pe care Vitellius

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
în ziua precedentă. Manteus îl asigură că Valerius, medicul, fusese bine antrenat și avea să le ofere cremonezilor spectacolul emoționant al propriei sale morți. De asemenea, îl informă că avusese mare grijă de Skorpius, pe care Vitellius îl trimisese la Cremona chiar în ziua aceea. În Ludi, pe care soldații Legiunii a treisprezecea le construiseră în apropiere de Cremona, lângă amfiteatru, se aflau destui gladiatori, astfel încât împăratul le putea oferi supușilor săi cremonezi munera de neuitat. Îi expuse împăratului ordinea luptelor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
spectacolul emoționant al propriei sale morți. De asemenea, îl informă că avusese mare grijă de Skorpius, pe care Vitellius îl trimisese la Cremona chiar în ziua aceea. În Ludi, pe care soldații Legiunii a treisprezecea le construiseră în apropiere de Cremona, lângă amfiteatru, se aflau destui gladiatori, astfel încât împăratul le putea oferi supușilor săi cremonezi munera de neuitat. Îi expuse împăratului ordinea luptelor. Îi sugeră să-l pună pe Skorpius să lupte cu un secutor formidabil, care se ridica la înălțimea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
invidiat, zise zâmbind. Nu mai am ce să-ți spun. Manteus ieși repede, ordonând gărzilor să-l însoțească pe Proculus afară din Ludi. Maestrul se întoarse spre Valerius. — Plec. Mă duc la gymnasium-ul meu de la Pietas Iulia. Mâine vei părăsi Cremona împreună cu ceilalți gladiatori. Veți merge la Roma. Vitellius i-a cumpărat pe Marcus, pe Flamma, pe Trac... și mulți alții. — Aș vrea să nu pleci. Valerius se ridicase și stătea plin de respect în fața lui Proculus. — Ești Orpheus, nu mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
împotriva vitellienilor la Bedriacum, dar putem fi siguri că sunt cu toții de partea noastră? — Dar n-au fost oare umiliți și ei după victoria lui Caecina și a lui Valens, când au trebuit să ridice cu mâinile lor amfiteatrele de la Cremona și Bononia, înainte de a se întoarce aici? Oare nu-l urăsc și ei pe Vitellius? De ce ți-e teamă? — Poate că Vitellius a plasat câțiva oameni de-ai lui în legiune ca să... Ca să ne spioneze? întrebă Antonius, îndepărtând o frunză

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
parte la o bătălie care cerea curaj și entuziasm. — Să nu uităm, de asemenea, că Britannia i-a jurat credință lui Vitellius și că legiunile de acolo, mai precis a doua, a noua și a douăzecea, sunt încă staționate la Cremona, adăugă Tampius, care era din ce în ce mai nervos. Vorbim despre opt mii de oameni! Cum vom pune piciorul în Italia, or să tăbărască asupra noastră. — Te opui războiului pentru că ți-e teamă să te expui, îi șopti Arrius Varus la ureche. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
legați erau Dillius Aporianus și Numisius Lupus. Legații legiunilor flaviene îi încredințară conducerea lui Antonius Primus, care era foarte iubit de soldați. Acesta îi trimise imediat mesaje lui Caecina Alienus, care-și împărțise legiunile, trimițând o parte din ele la Cremona și altă parte la Hostilia, unde se dusese și el. În mesajele sale, Antonius făcu aluzie la ura lui Caecina față de Flavius Valens, pe care Vitellius îl acoperise de onoruri și bogății. Sublinie că Valens trecea peste Appenninus cu armata

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
depună armele. Aflară că, la Hostilia, Caecina fusese atacat de propriii soldați, furioși că îi instigase să-l trădeze pe Vitellius, și fusese arestat de centurioni. Cele opt legiuni vitelliene își aleseseră alți comandanți, părăsiseră Hostilia și se îndreptau spre Cremona, să se alăture legiunilor întâi Italica și a douăzeci și una Rapax. Îl duceau pe Caecina în lanțuri. Din nou, Antonius Primus alese să acționeze imediat. Nu voia să aștepte ca trupele dușmane de la Hostilia să se unească cu cele de la Cremona

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
Cremona, să se alăture legiunilor întâi Italica și a douăzeci și una Rapax. Îl duceau pe Caecina în lanțuri. Din nou, Antonius Primus alese să acționeze imediat. Nu voia să aștepte ca trupele dușmane de la Hostilia să se unească cu cele de la Cremona și, în plus, era sigur că Flavius Valens, care îi era credincios lui Vitellius și aflase despre trădarea lui Caecina, avea să se grăbească să intervină. După cum aflase de la curierii numizi ai Calviei Crispinilla, Vitellius avea să cheme trupele din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
Vitellius și aflase despre trădarea lui Caecina, avea să se grăbească să intervină. După cum aflase de la curierii numizi ai Calviei Crispinilla, Vitellius avea să cheme trupele din Germania, Britannia și Gallia. Înainte ca întreaga armată vitelliană să se adune la Cremona, trebuia să înceapă lupta și să învingă. Făcând doar două opriri, Antonius ajunse la Bedriacum, la câteva mile de Cremona, în fruntea a paisprezece mii de soldați călare, urmat de cele cinci legiuni. Era a opta zi după idele lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
Crispinilla, Vitellius avea să cheme trupele din Germania, Britannia și Gallia. Înainte ca întreaga armată vitelliană să se adune la Cremona, trebuia să înceapă lupta și să învingă. Făcând doar două opriri, Antonius ajunse la Bedriacum, la câteva mile de Cremona, în fruntea a paisprezece mii de soldați călare, urmat de cele cinci legiuni. Era a opta zi după idele lui septembrie. 35 — Tu nu ești în stare să ucizi! Glasul lui Skorpius se ridică, amenințător, peste cele ale gladiatorilor așezați

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
medicului nostru îi e teamă să nu-și mânjească mâinile cu sânge - de asta nu ucide. Dacă ar fi ucis, acum tu ai fi mort, replică Marcus. Ceilalți gladiatori se strângeau în jurul lor. — Ai uitat de prima voastră luptă, la Cremona? Numai lașii nu ucid. Flamma se ridică și se duse lângă Skorpius, care lua cupele din fața gladiatorilor, una câte una, și le golea dintr-o înghițitură. — De ce nu ucizi? Spune-ne și nouă! strigă un trac, luându-și cuțitul în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
mă înfrunți în arenă... Valerius se ridică. Omul care-l ucisese pe Salix se afla la doi pași de el. El și Skorpius se evitaseră până atunci - o forță divină părea să-i țină departe unul de altul -, cu toate că de la Cremona merseseră împreună de la un Ludus la altul, până la Roma. Când Valerius îl zărea pe Skorpius printre gladiatori, inima începea să-i bată cu putere, fiindcă revedea trupul lui Salix în arena de la Augusta. Skorpius, la rândul lui, păstra distanța, invidios

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
i-au făcut malurile... Canalul o să fie umplut cu apă și e lat cât doi oameni. Pare adânc, dar apa abia dacă îți ajunge la piept. Și știi ce reprezintă canalul ăla? Râul Oglio... râul de la Bedriacum. — Bedriacum, orașul de lângă Cremona? Valerius era deconcertat. Nu uitase câmpurile pline de cadavre, mirosul greu... Masacrul acela reprezentase începutul puterii lui Vitellius. — Dar ce înseamnă asta...? Băiatul îl întrerupse. — Ascultă. Pe margini au fost ridicate întărituri, care în interior au, potrivit tehnicii militare, bețe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
voi spune îți va da și mai multă putere, sunt sigur, zâmbi băiatul. Fratele tău se luptă cu vitellienii, tot la Bedriacum! Valerius păli. Îl luă pe băiat de umeri, tulburat. — Ce spui? Antonius Primus și răzvrătiții au ajuns până la Cremona? — Se află pe același câmp de bătălie unde a învins Vitellius în primăvară. Deocamdată nu se știe cum s-a terminat lupta. Băiatul coborî glasul. — Dacă tu învingi, va învinge și el. Iar când va învinge la Bedriacum... Dacă învinge

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
ai sta pe marginea unui vulcan care, mai devreme sau mai târziu, va erupe. Puterea prea multă nu mai este sigură. — Eu nu uit călătoria obositoare de la Colonia până aici, cu toată armata după noi, oftă primul ajutor de bucătar. Cremona, cu toate leșurile alea... Bononia, apoi trecerea peste Appenninus, nenumăratele opriri și banchete, Vitellius și soldații lui, mereu gata să se îmbuibe, să bea și să ucidă. Erau șaizeci de mii de soldați, știați asta? Și toți erau adunați în jurul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
instruiască soldații și să le ridice moralul. El, noul împărat, rămâne în Aegyptus cu trupele sale, în schimb Mucianus se îndreaptă spre Illiria cu treisprezece mii de soldați. Iar Antonius Primus, adăugă coborând glasul, Antonius Primus luptă cu vitellienii lângă Cremona. Caecina Alienus l-a trădat pe Vitellius, după cât se spune, iar Flavius Valens nu se grăbește... În loc să alerge să dea piept cu flavienii, se oprește în fiecare oraș, furând tot ce se poate fura și violând femeile celor care îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
să spună ceva, nici măcar Flavius Sabinus. Allius Cerpicus, comandantul pretorienilor, își croi drum spre balustradă și se aplecă spre urechea lui Vitellius. — Iartă-mă, Vitellius. Acum vin de la palat. Am vorbit cu unul dintre mesagerii noștri, care a venit de la Cremona. Nu-i un moment potrivit. Vitellius încercă să-l îndepărteze cu cotul, dar pretorianul se aplecă din nou spre el. — E o știre gravă. Armata lui Antonius Primus a învins la Bedriacum. A fost un masacru. Vitellius nu răspunse. Își

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
se redeschisese și se infectase. — Lachesis e pe moarte, șopti Titus. Errius Sartorius, care tocmai intrase, se aplecă îngrijorat deasupra lui Antonius, temându-se că va vedea semnele morții pe chipul celui care în doar o lună, din Pannonia până la Cremona, obținuse victorie după victorie, ultima fiind cea de la Bedriacum, în care augurii văzuseră începutul căderii lui Vitellius. — Augurii mai greșesc, îi șopti Titus lui Errius Sartorius. — Nu greșesc. Errius se așeză pe pat. — Dacă Antonius moare, un altul se va

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]