289 matches
-
despre studenții săi, pe care îi numește "copiii mei". încurajează observarea atentă, experimentul, efectuarea disecțiilor fiind un adept al empirismului promovat de Hippocrate și Galenus. Această carte a fost tradusă în latină, în secolul al XII-lea, de Gerard de Cremona (c. 1114 - 1187), celebru traducător al operelor arabe, devenind lucrare de referință pentru medicina europeană de mai târziu, menținându-și influența timp de 600 de ani, până în secolul al XVII-lea, fiind cunoscută sub numele latin "Concessio ei data qui
Al-Zahrawi () [Corola-website/Science/312236_a_313565]
-
în 12 lucrări, filozofiei i-a dedicat 22 scrieri, logicii 9, în 5 cărți s-a ocupat de psihologie și în sfârșit 7 lucrări le-a dedicat muzicii. Multe din cărțile sale au fost traduse în latină de către Gerard de Cremona. Influența lui Al-Kindi asupra dezvoltării științei și filozofiei a fost semnificativă mai ales în epoca renascentistă, când asistăm la un salt al nivelului culturii și civilizației europene. Lucrările sale au contribuit la dezvoltarea ulterioară a matematicii, fizicii, medicinei, chimiei. Girolamo
Al-Kindi () [Corola-website/Science/312263_a_313592]
-
scurte și pe deasupra un cap puternic cu chipul întunecat și ars de soare, încadrat de un păr lung și negru; avea nasul încovoiat, barba scurta și căruntă; sub sprâncene groase, ochi negri cu privirea gânditoare și întunecată. Liutprand, episcopul din Cremona, care a venit ca ambasadorla curtea lui, a spus despre el că era de o urâțenie rară, "negru la pile ca un arap, că ar speria pe oricine l-ar întâlni noaptea" Pe lângă acestea era un om sever și aspru
Nicefor al II-lea Focas () [Corola-website/Science/311404_a_312733]
-
cu un an înainte de înscăunarea lui Phokas, primise la Roma coroana imperială și-și supusese aproape toată Italia, trimitea în jurul anului 968 o ambasadă la Constantinopol în vederea unui angajament amiabil asupra posesiunilor italiene care îi lipseau. Ambasadorul său, episcopul de Cremona, Liutprand, care venise în capitala bizantină încă din timpul domniei lui Constantin al VII-lea, în 949, cu o misiune a lui Berenger al II-lea, prezenta guvernului bizantin planul unei uniuni matrimoniale între fiul lui Otto și o soră
Nicefor al II-lea Focas () [Corola-website/Science/311404_a_312733]
-
ia contact cu tradiția alchimistă greacă prin intermediul arabilor. Acest lucru se întâmplă pentru prima dată în Spania. Avem operele lui Gerberto de Aurillac, ce mai târziu va deveni Papa Silvestru al II-lea. În secolul al XII-lea, Gerardo da Cremona, important traducător de opere arabe care l-a interpretat pe Averroes, a tradus Almagesta și probabil și pe Rhazes și Geber. Tot în perioda secolului al XII-lea, Artephius a scris "Arta de a prelungi viața omenească" În 1144 asistăm
Alchimie () [Corola-website/Science/310969_a_312298]
-
împărat. Fiul Maroziei, contele Alberic al II-lea de Spoleto a avut grijă în 955 să fie ales papă fiul său Octavian la vârsta de numai 16 ani (după alte surse ar fi avut 18 ani). Istoricul contemporan Liutprand de Cremona - un episcop - scrie de un șir de crime comise de el: omucidere, mutilări, adulter, incest (cu cele două surori ale sale), simonie, pasiunea vânătorii și a jocurilor, sperjur și blasfemie. În 961 l-a chemat pe regele german Otto I
Papa Ioan al XII-lea () [Corola-website/Science/305419_a_306748]
-
După decesul lui Leon al VIII-lea - care se bucurase de sprijinul lui Otto I - a fost ales papă fiind susținut tot de Împărat. Alegera sa a avut loc în prezența trimișilor imperiali Otger de Speyer și episcopul Liutprand de Cremona. Se știe sigur că a fost rudă cu Alberic al II-lea, poate fiul Teodorei cele Tinere (sora Maroziei). Înainte de a fi papă a fost episcopul orașului Narni și bibliotecarul Bisericii Romane. Era în timpul pontificatului său un aliat fidel al
Papa Ioan al XIII-lea () [Corola-website/Science/305420_a_306749]
-
între Otto al II-lea și Principesa bizantină Theophanu , însă, prin ridicarea Capuei și Beneventului la rang de arhidieceze a creat noi tensiuni cu Biserica din Răsărit (cele două orașe se aflaseră în mod tradițional sub influența Bizanțului). Liutprand de Cremona care e cunoscut și în calitate de cronicar a relatat de acte de mare cruzime (cum că i-ar fi scos inamicilor săi și ochii, omorând jumătatea populației Romei). Însă operele lui Liutprand sunt cunoscute ca niște lucrări puternic influențate de prjudecățile
Papa Ioan al XIII-lea () [Corola-website/Science/305420_a_306749]
-
de Bologna iar din 905 arhiepiscop de Ravenna. Decisiv pentru alegera sa a fost, desigur, apropierea lui față de regele italian Berengar I. ca și față de camarila consulului și senatorului roman Theophylact I. de Tusculum. După opinia contemporanului său Liutprand de Cremona a ajuns papă doar datorită "relației strânse" cu Teodora (mama Maroziei, cu care ar fi avut și o fiică. Această Teodora a fost o membră influentă a familiei lui Theophylact. Mai târziu Ioan a pus la cale căsătoria între Marozia
Papa Ioan al X-lea () [Corola-website/Science/305418_a_306747]
-
(cunoscut și ca Stradivarius; n. 1644, Cremona - d. 18 decembrie 1737, Cremona), a fost un cunoscut lutier, un creator italian de instrumente muzicale cu coarde, în special viori, rămase celebre până astăzi. a făurit aproximativ 1.100 instrumente din care circa 600 au rămas cunoscute astăzi. A
Antonio Stradivari () [Corola-website/Science/314086_a_315415]
-
(cunoscut și ca Stradivarius; n. 1644, Cremona - d. 18 decembrie 1737, Cremona), a fost un cunoscut lutier, un creator italian de instrumente muzicale cu coarde, în special viori, rămase celebre până astăzi. a făurit aproximativ 1.100 instrumente din care circa 600 au rămas cunoscute astăzi. A construit în atelierul său din
Antonio Stradivari () [Corola-website/Science/314086_a_315415]
-
a fost un cunoscut lutier, un creator italian de instrumente muzicale cu coarde, în special viori, rămase celebre până astăzi. a făurit aproximativ 1.100 instrumente din care circa 600 au rămas cunoscute astăzi. A construit în atelierul său din Cremona viori, viole, violoncele, chitare dar și o harpă, actualmente aflată în proprietatea "Academiei de muzică din Neapole", Italia. Instrumentele sale sunt, pe lângă sunetul deosebit și rareori egalat, o investiție financiară foarte bună. În ultimii 30 de ani prețul instrumentelor semnate
Antonio Stradivari () [Corola-website/Science/314086_a_315415]
-
nicio dificultate în a-i învinge pe râul înghețat. Armata romană a fost nimicită de elefanți, de infanteria și cavaleria cartagineză. Doar 10.000 de soldați romani și o parte din călăreți au supraviețuit și au ajuns la Piacenza și Cremona. Lonus și Scipio s-au întors la Roma. Mandatele lor de consuli s-au încheiat. Noii consuli aveau să fie aleși și să primească comanda legiunilor. Groaza războiului a determinat Roma să mobilizeze nouă legiuni: una a fost trimisă în
Al Doilea Război Punic () [Corola-website/Science/317960_a_319289]
-
fost întărite de aliații din Siracuza și s-au oprit la Etruria și Flaminio sub comanda a două legiuni a lui Servilius Geminis pentru apărare. Aveau de partea lor cenomanii și veneții ce le asigurau aprovionarea cu alimente garnizoanelor din Cremona și Piacenza. Hannibal a iernat în Gallia Cisalpină, neavând cu ce hrăni armata punică. În primăvara 217 i.en., Hannibal a decis să meargă spre Roma. Armata sa de 50.000 de soldați, incluzând gali, era odihnită. Însă doar un
Al Doilea Război Punic () [Corola-website/Science/317960_a_319289]
-
gradual refuzată de către cetățenii și nobilii locali, Brescia devenind o comună liberă cam pe la începutul secolului al XII-lea. Ulterior ea și-a extins domeniul, la început pe seama propietarilor locali, iar mai apoi în defavoarea vecinilor săi, mai ales Bergamo și Cremona. Pe cea din urmă Brescia a învins-o de două ori la Pontoglio, iar apoi la Grumore (pe la mijlocul sec. al XII-lea) și în lupta de la Malamorte (1192). În luptele succesive dintre cetățile lombarde și împărați, Brescia s-a implicat
Brescia () [Corola-website/Science/297310_a_298639]
-
Națională de Artă în anii 1920. În perioada de reconstrucție care a urmat celui de al Doilea Război Mondial, apariția „Grupului de Artă Modernă”, între ai cărui membri se numărau Josef Kalleya (1898-1998), George Preca (1909-1984), Anton Inglott (1915-1945), Emvin Cremona (1919-1986), Frank Portelli (n. 1922), Antoine Camilleri (n. 1922) și Esprit Barthet (n. 1919) a îmbunătățit mult scena artistică locală. În Valletta, prezintă operele unor artiști ca . Preparate din bucătăria malteză prezintă puternice influențe siciliene și engleze, precum și influențe din
Malta () [Corola-website/Science/297134_a_298463]
-
bogată din țară și una dintre cele mai bogate din întreaga Europă. Destinațiile turistice majore din regiune includ orașele istorice, culturale și artistice: Milano (care este cea de-a doua destinație turistică de top din Italia), Brescia, Mantova, Pavia, Como, Cremona, Bergamo, Sondrio, Lecco, Lodi, Varese, Monza și Brianza și lacurile Garda, Como, Maggiore și Iseo. Limba oficială, la fel ca și în restul Italiei este italiana. Numele regiunii provine de la lombarzi, o populație germanică, care a venit în această regiune
Lombardia () [Corola-website/Science/296709_a_298038]
-
în mod tradițional numit "Școala din Toledo", a fost realizat cu scopul traducerii lucrărilor filozofice și științifice din greacă clasică și cea a lumii islamice în limba latină. Mulți oameni de știință europeni, inclusiv Daniel de Morley și Gerard din Cremona au călătorit în Toledo pentru a-și continua educație. Calea Sfântului Iacob îmbunătățise în continuare schimbul cultural între regatele de Castilia și León, precum și cu restul Europei. În secolul al XII-lea a fost stabilite numeroase noi ordine religioase, după
Regatul Castiliei () [Corola-website/Science/319106_a_320435]
-
pentru invitați. Tricliniumul era precedat de o curte cu portic, "Tribunalul celor nouăsprezece paturi". Acolo împăratul proclama de la înălțimea "heliacon"-ului, o terasă înaltă, deciziile legislative pe timpul unor ceremonii numite "silentia". La mijlocul sec. Al 10-lea (949), Luitprand, episcop de Cremona, a descris luxul prodigios al ospețelor servite în veselă de aur sau în vase care nu puteau fi deplasate decât pe cărucioare învelite în purpură. "Tricliniumul celor nouăsprezece paturi" era folosit atât pentru marile recepții, dar și pentru expunerea catafalcului
Marele Palat din Constantinopol () [Corola-website/Science/316598_a_317927]
-
Thephiles(829-842), dar cuprindea și camera nupțială a împăraților. Avea în componență trei săli și trei abside, dintre care cea centrală conținea tronul numit "Tronul lui Solomon". Una dintre săli era destinată primirii ambasadorilor. După cele relatate de Liutprand de Cremona, sala ambasadelor era ornamentată cu statui animate, cu păsări artificiale care cântau și cu lei care răgeau. Tronul era dotat cu un mecanism care-i permitea să-și schimbe înălțimea. Tronul era orientat spre răsărit, având intrarea dinspre apus. Există
Marele Palat din Constantinopol () [Corola-website/Science/316598_a_317927]
-
continuat cu hotărâre războiul, sub îndrumarea miniștrilor ei Godolphin și Marlborough. În 1702, Eugen a luptat în Italia, unde francezii erau conduși de ducele de Villeroi, pe care Eugen l-a învins și l-a luat prizonier în bătălia de la Cremona la 1 februarie. Villeroi a fost apoi înlocuit de ducele de Vendôme care, în pofida rezultatului nedecis al bătăliei de la Luzzara din august și a unei superiorități numerice considerabile, nu a fost capabil să-l îndepărteze pe Eugene din Italia. Între
Războiul Succesiunii Spaniole () [Corola-website/Science/321106_a_322435]
-
finisat pentru piața asiatică. În anul 2011, Maschio Gaspardo deschide o fabrică în India, la Aundh ( Pune), pentru a produce grape rotative și tocătoare pentru piața internă. Un an mai târziu, grupul anunță achiziționare firmei Feraboli, o companie istorică din Cremona, cunoscută în întreaga lume pentru utilajele de prelucrat fânul. Tot în anul 2014 are loc modernizarea și extinderea fabricii din China, Qingdao (Shandong). În anul 2015 Mirco Maschio îi succede tatălui său Egidio în funcția de Președinte. Massimo Bordi este
Maschio Gaspardo () [Corola-website/Science/320921_a_322250]
-
pe compatriotul său, Victor Crivoi, pierzând însă în turul doi, în fața spaniolului Rubén Ramírez Hidalgo. Momentan se antrenează în București cu Andrei Mlendea. În mai 2010, ajunge în prima sa finală al unui turneu Challenger la Trofeul Paolo Corazzi din Cremona, Italia, după ce a venit din calificări. În drumul său spre finală, el i-a învins printre alții pe australianul Bernard Tomic în semifinale, ca apoi să piardă în finală în fața germanului Denis Gremelmayr. Anul 2011 a început foarte bine pentru
Marius Copil () [Corola-website/Science/321377_a_322706]
-
maternă. El a succedat tatălui său ca markgraf de Ivrea în jurul anului 923 și s-a căsătorit cu Willa de Toscana, fiică a markgrafului Boso de Toscana din dinastia Bosonizilor și nepoată a regelui Ugo de Italia. Cronicarul Liutprand de Cremona, crescut la curtea lui Berengar de la Pavia, oferă câteva detalii referitoare la caracterul acestuia. În jurul lui 940, Berengar a condus o răscoală a nobililor din Italia împotriva domniei unchiului său Ugo de Italia. Pentru a evita un atac din partea susținătorilor
Berengar al II-lea de Italia () [Corola-website/Science/325419_a_326748]
-
restrânsă a elementelor decorative. Pe aversul medaliei, este gravată efigia lui Francesco Sforza, în formă de bust spre stânga, purtând o beretă înaltă. Circular, pe marginea medaliei, putem citi înscrisul în latină (în română: „Francesco Sforza-Visconti, marchiz și conte al Cremonei”). În epoca respectivă, Sforza tocmai se căsătorise cu Bianca Maria Visconti și obținuse titlul de conte al Cremonei, presupunându-se, prin aceasta, că va fi moștenitor direct al dinastiei Visconti, reușind să domnească în Milano, din 1450. Pe revers, este
Medalia lui Francesco Sforza () [Corola-website/Science/325474_a_326803]