716 matches
-
a unei epoci înnoitoare, moderne, de laicizare și progres real. Cel care i se opune personajului feminin în acest elan nobil, antagonistul, este de cele mai multe ori tatăl, simbol al puterii decizionale absolute, al constrângerilor unei tradiții sufocante. Acesta constituie emblema crepusculului, a desuetului, desconsideră orice act care ține de dimensiunea sentimentală a existenței, nu acceptă nicio răzvrătire. Cruzimea sa este împinsă până la extreme: acceptă sacrificiul propriei progenituri, decât să încalce rigidele precepte ale unei societăți intransigente. Natura conflictului, care rămâne la
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
îmbrățișează pe cei cinci copii, pentru a o complimenta astfel pe mama fermecată. Aceste chipuri blânde și vulgare sunt chipurile tinereții lui Goethe. Soldatul de gardă îmi arată de departe poarta grădinii la care suntem așteptați. Ne oprim în fața grajdurilor. Crepusculul se prelungește extraordinar. Nu sunt obișnuită cu lumina asta persistentă a nordului, și soarele apune lent în sezonul acesta. III îmi arată caii săi, de care este pasionat și foarte mândru. Intrăm în boxele din grajd. Îmi spune numele fiecărui
by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
a spațiilor și climatelor culturale străbătute. Ceea ce dă farmec acestor note este, în adevăr, efortul spre obiectivitate: după citate celebre despre Nil, într-o ironică paradă livrescă, se relatează o plimbare prin „orașul mort”; mormintele califilor și mamelucilor apar, în crepuscul, ca un labirint straniu. Impresionează poezia realității, insolitul cotidianului, amănuntele prozaice dospind de umor sau, dimpotrivă, de sentimentul tulburător al diversității infinite, de acela al precarității omului și a civilizațiilor, a „tărâmurilor”. În două rânduri e descrisă insula Helgolanda, iar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289378_a_290707]
-
argheziană, contrapune, aici, interpretării dogmatice, o alta, proprie, eretică și scandaloasă, ca expresie a iconoclasmului său funciar.) "Vino, Niculae Iorga, în mijlocul scriitorilor cu simplicitate și pornește în ora a douăsprezecea, cea din urmă, laolaltă cu ei, lucrul încă nefăcut. În crepusculul rugăciunii și al lepădării de sine, este loc pentru o aripă proaspătă la suflet și pentru o plecare nouă către o lumină mai mare a condeielor închegate-n întuneric." Ultimul pasaj e învestit cu forța persuasivă a invocației omiletice, imperativul
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
114 Ibid., p. 185. 115 Precizăm că, vorbind de publicistica polemică, perioada postbelică nu intră în calculul nostru, deoarece polemica moare când ideologiile renasc; însă, invocând începuturile unui destin de războinic al condeiului, nu putem să nu ne gândim la crepusculul acestuia. Într-un text cu titlu extrem de sugestiv (Răscrucea), care a trecut de plasa cenzurii de două ori (și în 1947, când a fost publicat în Adevărul, dar mai ales în 1974, când a apărut antologia Ars poetica, coordonată și
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
de cuvânt și lucruri. Aceste caracteristici se regăsesc în Nori luminați (1979) și în Scara interioară (1980): „În frunza harnică a verii, în această uzină/ naturală,/ ușoară și vag iluminată, hipnotică lucrând/ în schimb prelungit,/ sau în aburii roșii ai crepusculului/ să intri gol/ ca sub un fascicul de raze X; un cearcăn/ (întuneric acvatic) să-ți fie carnea, cortină/ de carne clarobscură - înghețată ca apa,/ penetrantă” (Scara cu șapte trepte). Ingenuitatea se amestecă uneori cu ironia și autoironia. Demersul liric
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286677_a_288006]
-
sălile. Pictura picturii, ca și teatrul teatrului, filmul filmului, dansul dansului, publicitatea publicității etc., începe cu un zâmbet și sfârșește într-o grimasă. Imaginea este viață, deci naivitate. Prea multă ironie poate s-o ucidă. Narcis este o ființă a crepusculului, iar narcisismul, un viciu funebru. Prea multă punere în abis te face să te prăbușești în el. "Sunteți doar primul în decrepitudinea artei dumneavoastră", i se adresa Baudelaire lui Manet. În pictura modernă, autoreferința se intensifică odată cu autorul Olympiei, chiar dacă
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
spre nediferențiat și pe individ spre haos. Adică "avânt și declin", "măreție și decădere", "apogeu și sfârșit". Apoi timpul negentropic, care urcă împotriva curentului, creează ceva nou și peren. Este "inovație", "descoperire", "invenție". În fine, timpul astronomic, în care orice crepuscul anunță noi zori și care readuce prin intervale un ciclu al imaginarului la punctul lui de pornire, pentru un nou tur de maturitate. "Marele an" stoic, "Ricorso", "Eterna Reîntoarcere". Pe scurt, trei istorii într-una: cea care plânge, cea care
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
cu lirica europeană, învecinându-se în proză cu o tradiție venerabilă care coboară până la Adam Olearius 2 și urcă, prin West-Östliche Diwan și prin Östliche Rosen alelui Friedrich Rückert 3, până la ciclul trandafirilor din poemele franceze ale lui Rilke, în crepusculul începutului de secol când debutează: „Des roses roses, dans ma seule chambre huit bouquets serrés qu’on remplace chaque matin. Des roses effeuillées sur les tapis, sur le pas des portes, des roses flottant dans les bassins de cuivre, des
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
I, pref. Valeriu Râpeanu, București, 1993, vol. II: Doamna, pref. Romulus Zaharia, București, 1995, vol. III: Duminică la ora șase, pref. Ion Rotaru, București, 1997, vol. IV: Cerșetorul, București, 1998, vol. V: Tati, București, 2002; Întâlnire în amurg - Rencontre au crepuscule - Meeting in the Twilight, ed. trilingvă, tr. Ana Luana Stoicea și Virginia Cucu, pref. Florin Vasiliu, București, 1994; Transilvania. O pagină de istorie, Oradea, 1995; Traista cu stele - Le Sac à étoiles - The Bag of Stars, ed. trilingvă, tr. Constantin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290164_a_291493]
-
d'une multiplication d'assemblages de territoire, d'autorité et de droits", în Les sciences sociales en mutation, PUF, Editions Sciences humaines, Auxerre, 2007, pp. 205-223. 5 Idem, p. 206. 6 Saskia Sassen, op. cit., p. 227. 7 Afirmă Seyla Benhabib, "Crepuscule de la souveraineté ou emergence de normes cosmopolites", în Les sciences sociales en mutation, PUF, Editions Sciences humaines, Auxerre, 2007, pp. 183-205. 8 Idem, p. 184. 9 Idem, p. 185. 10 Seyla Benhabib, op. cit., p. 194. 11 Daniel Cohen, "La mondialisation
by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
el îl percepe în rivalitate cu postmodernismul, ca o posibilă reacție la noua "modă". Radu Enescu pleca de la argumente furnizate chiar de fruntașii occidentali ai curentului, invocând o afirmație a lui John Barth conform căreia postmodernismul deja se găsea în crepuscul, "o literatură a epuizării", deși, se pare, după o replică dată de Ion Bogdan Lefter, Barth se referea mai degrabă la modernism. În orice caz, Radu Enescu reproșa postmodernismului dezexistențializarea și dezontologizarea limbajului și așezarea lui sub semnul nominalismului și
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
paradigme cu care am putea fi de acord dacă toate ar fi denumite corect. Acestea sunt: premodernă, modernă și postmodernă. Dar celei din urmă i se potrivește numele de transmodernă, întrucât aspectul postmodern n-a fost decât scurta perioadă de crepuscul exacerbat al modernismului. Criteriul de distingere a celor trei paradigme este, la Constantin Virgil Negoiță, predominanța unui anume tip de logică. Premodernul începe în 325, la Conciliul de la Niceea, când recunoașterea ca dogmă centrală a creștinismului devine Sfânta Treime, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
H. Ray, considerat de unii părintele conceptului, decidea că noutatea noțiunii de Integral Culture vine din sinteza tradiționalismului cu modernitatea, depășindu-le pe ambele, ca a treia percepție asupra lumii, marcând declinul paradigmei moderniste, în care postmodernismul este partea de crepuscul a acestuia. Într-un studiu (The Rise of Integral Culture), Paul H. Ray considera că deja 24 % dintre adulții din S.U.A. (circa 44 de milioane de oameni) sunt deschiși către o "cultură totală". Problema e în ce măsură Integral Culture e percepută
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
său întru satisfacerea ei. Nici cei din urmă, în definitiv, nu evitau vreo compromitere anume, cât urmau imboldul unui instinct ancestral, ce-i făcea suspicioși la adresa luminii și amatori de o penumbră prielnică metamorfozelor ad-hoc. E posibil chiar ca acest crepuscul al contururilor nelămurite, cu pletora lui de forme ispitind orice conținut dat, să fi fost pentru ei un superlativ greu de admis, dar încă și mai greu de conceptualizat, al locuirii - tocmai imposibilitatea confuz-fremătătoare de localizare între limite precise a
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
însemne aici a-i conferi dorința mea taumaturgică de a-și redobândi lumina ochiilor, de a renaște ca văzător, lăsând în urmă evul beznei insondabile. Este momentul când, pe fondul proiecțiilor mele afectiv-învăluitoare, îmi apare din mijlocul interiorității, precum un crepuscul de răsărit înnobilant, imaginea celui care s-a eliberat de suferința ne-vederii, chipul orbului ce nu mai este orb, ce a fost vindecat descătușându-i-se ochii din infernul beznei neantice. Privesc această viziune-miraj drept icoana compasiunii mele pentru
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
nimicirii sale. Și atunci, privind imaginea ce-i prezice, aparent implacabil, involuția nefastă urmată de un sfârșit fără de glorie, Tezeu se revoltă. Firul și sabia Ariadnei îi scapă ușor din mâni, inteligența practică, curajul și răbdarea apun. Este singur în fața crepusculului amenințător ce stă să-l înghită. Dar, cu o secundă divină înainte de prăbușire, conștiința lui este pătrunsă vibrant de o aducere aminte. Și această amintire este imaginea nelegitimului său tată divin: Poseidon. Recunoscându-l, într-o astfel de tragică clipă
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
crucificării, el îi însoțește și pe torționarii săi, la fel cum i-a însoțit înainte de supliciu și cum îi va însoți și după acesta. Acești torționari sunt reprezentanți exemplari ai conștiinței non-religioase nocturne. Pe drumul crucii și în momentul de crepuscul al răstignirii, ei își revarsă noaptea spiritului lor peste ființa cristică. Asemeni erupției unui tezaur al demonizării, din fluxul de întuneric ce răspunde refuzând chemărea cristică, răsună ecourile mândriei nestăvilite, invidei agitate, vicleniei ce lovește de sub scutul ascunderii, ironiei perfide
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
naivă. Încep să resimt că separația, distanța spirituală ce subzistă dincolo de superficialul apropierii corporale dintre noi doi este mult mai întinsă decât mă așteptam. Pe măsură ce mărturisirea te iubesc nu ajunge încă la ținta propusă, mi se conturează, din ce în ce mai elocvent, un crepuscul al depărtărilor dintre sufletul meu și cel al persoanei iubite. Astfel, în inteioritatea mea, răsare credința că în spatele apropierii corporale conștientizate își cască prăpastia acest terifiant crepuscul, precum un hău de abis și vârtej, crepuscul pe care îl preconizam inițial
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
iubesc nu ajunge încă la ținta propusă, mi se conturează, din ce în ce mai elocvent, un crepuscul al depărtărilor dintre sufletul meu și cel al persoanei iubite. Astfel, în inteioritatea mea, răsare credința că în spatele apropierii corporale conștientizate își cască prăpastia acest terifiant crepuscul, precum un hău de abis și vârtej, crepuscul pe care îl preconizam inițial ca fiind o distanța firească și ușor abordabilă între două suflete ce se întâlnesc pe aleile sorții. Intervalul ce desparte așadar sufletele noastre este perceput de mine
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
se conturează, din ce în ce mai elocvent, un crepuscul al depărtărilor dintre sufletul meu și cel al persoanei iubite. Astfel, în inteioritatea mea, răsare credința că în spatele apropierii corporale conștientizate își cască prăpastia acest terifiant crepuscul, precum un hău de abis și vârtej, crepuscul pe care îl preconizam inițial ca fiind o distanța firească și ușor abordabilă între două suflete ce se întâlnesc pe aleile sorții. Intervalul ce desparte așadar sufletele noastre este perceput de mine acum drept o distanță mai întinsă decât o
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
tripleta feminină delegată la Sportul cu Vîlcea n-arată deloc rău. Doamna de la centru, Cristina Ionescu, e roșcată și are coadă, la fel ca și asistenta Irina Mîrț, numai că aceasta e brunetă. La cealaltă linie, Fevronia Ion, aflată la crepusculul carierei, platinată ca Dalida, care, în loc să cînte Gigi Amoroso, ridică fanionul. Însă nu capitolul estetic primează, franțuzoaica despre care vorbeam adineauri e mică, bătrînicioasă, tunsă scurt și destul de asexuată. Cu toate acestea, se învîrte deja prin înalta societate. Ale noastre
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
bine și a Iadului, Pazitorul ne arată cine suntem. Și moartea trupului îl eliberează pe profan. Inițiatului i-ar fi suficientă doar cea metaforică. Când mor lucrurile devin simbolice, așezându-se sub lumina porții strâmte și primesc strălucirea de dincolo. Crepusculul își pierde forma rămânând doar spirit. Prin lumina acestui spirit, Isus este activ în trupul nostru. Respirația aceasta pare a fi departe de misticismul neoplatonic, gnostic sau esoteric. Lumina credinței prin care ne cunoaștem pe noi înșine e ceea ce am
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
literatură, București, 1969. 784 Liviu Pendefunda, Nemărginire, Vrăjitorii Marelui Vid, Magicians of the Emptiness, Moonfall Press, 1996 785 George. Gavrilean, Eu nu mai sunt, Caravela Visului și Oglinda, Contact int'l, 1998. 786 Ion Alexandru Angheluș, Prinț și labirint în crepuscul, Contact int'l, 1995. 787 Noul Testament, Ef 3:17,18. 788 suntem fii ai văduvei (câtă asemănare între abisul masculin în care eternul vid feminin se aruncă după trecerea prin moarte a haosului pentru a se restabili ordinea și a
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
int'l, 1998. 790 T.S.Eliot citat de Horia-Roman Patapievici în Sensuri metafizice ale crucii, vol. I, Editura Humanitas, București, 2007. 791 Mihai Codreanu, Fratelui meu cititor, Scrieri, vol I, EPL 1969. 792 Ion Alexandru Angheluș, Prinț și labirint în crepuscul, Contact int'l, 1995. 793 Nichita Stănescu, Clar de lună, Junimea, Iași, 1973. 794 Cassian Maria Spiridon, Infernalia, O săgeată îmbrăcată în roșu, Paralela 45, 2008, 795 " Am rătăcit ca o oaie pierdută", Sfântul Augustin, Confesiuni, Liber duodecimus, caput XV
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]