702 matches
-
p. 24-25; “Orient latin”, 2 - 3, 2015; Mirela-Ioana Borchin, Eugen Dorcescu și poetica avatarurilor. Lupul, „Portal Măiastra”, 1, 2016, p. 28 - 29; „Națiunea”, 19 ianuarie 2016; Mirela-Ioana Borchin, Eugen Dorcescu în spațiul hispanic, „Banat”, 1-2-3, 2016, p. 64-86; Mirela-Ioana Borchin, Crepusculul la Ullervad, „Discobolul”, 223 -224 - 225, iulie-augusat-septembrie 2016, p. 46 și urm. Mirela-Ioana Borchin, Receptarea poetului Eugen Dorcescu în spațiul cultural hispanic, în Questinoes Romanicae, nr. 4, Ed. Jatek Press, Szeged, 2016; Mirela-Ioana Borchin, Veronica Balaj în contrejour, „Melidonium”, 11
MIRELA-IOANA BORCHIN, BIOBIBLIOGRAFIE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368602_a_369931]
-
creanga rămâne singură și se usucă!). Deleni! Sat moldovean, ieșean, în care, din câte ceasuri vor fi bătut mersul timpului la momentul nașterii tale, fiecare din ele va fi indicat diferit, secunda, minutul poate și ora. Unul singur însă arăta crepusculul nașterii speranței pentru această așezare, glăsuitoarea mirabilă a cântecului. Te nășteai la Deleni și veneai cu speranța! Când, mai exact? Așa a vrut Dumnezeu Ca să vin pe lume eu Pe cinci al lui cuptor, Pe-un plai de cântec și
MARIA ŞALARU. CÂNTECUL CA O POVESTE (INTERVIU, PARTEA I) de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2023 din 15 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368687_a_370016]
-
-o pus cârciuma-n drum...” „Valsul miresei”, „Am pus o floare”..., iată câteva titluri ce numai citite încep să cânte de la sine în ecoul afectiv al memoriei...! Născut la Baia Mare, Radu Ille avea să primească o primă șansă și un crepuscul călăuzitor în viitor prin însăși faptul că avea să fie fiul unei mame îndrăgostite de folclor și de interpretul atunci și azi iubit de toată suflarea românească ce s-a delectat cu nesecabilul izvor de frumusețe melodică a cântecelor, Benone
RADU ILLE. SPECTACOLUL ÎNTRE LABIRINTURI, ARANJAMENTE ŞI VALOARE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364757_a_366086]
-
cerul, cu toată lumina și întunericul său tainic, îi deschide calea spre înțelepciune. Cu cât amarul a cuprins cu valtrapurile lui existentul teluric al omului, apăsat de nevoile vieții, cu atât amnarul i-a dat lumina necesară să vadă spre crepuscul un alt drum al eului său cosmic. Un alter ego legat tot mai puternic de Universul de unde înțelesese că a venit și spre care, împovărat, aștepta nedumerit clipa plecării. Fenomenologic, substanța omenească, pe care antropologul David Le Breton (n.1953
BRÂUL DIN PORTUL BĂRBĂTESC AL MOŢILOR, SEMN ŞI ÎNSEMN AL VIEŢII DUPĂ MOARTE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348532_a_349861]
-
proză scurtă), “Legătura de chei” (roman), “Acasă” (roman), “Memorie verde” (poezii), “Vis despre dimineți liniștite” (poezii), “Puncte de inflexiune”(roman).A avut apariții periodice în cadrul Revistei “Dor de dor” Podul lui Dumnezeu, piatra sfântă de la Ponoarele... Zi de vară. În crepusculul timid simțea colții amenințători ai arșiței pândace. Nici o boare. Nici o mișcare. O încremenire așternută ca la-nceput de lume, gândi. Porni din Drobeta Turnu-Severin spre Baia de Aramă devreme, cu gând să ajungă la Tismana către amiază. Și acolo se găsea, după cum
PODUL LUI DUMNEZEU, PIATRA SFÂNTĂ DE LA PONOARELE... DE ANGELA DINA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349265_a_350594]
-
care era Ioana Dîrstar. Ea avea să pornească din râvnă și înzestrare, pretimpuriu, împlinirea cerută de cursul firesc al continuității ființei spirituale a unui neam: grija și dragostea de rădăcinile sale, fructificate în dezvoltarea și înfrumusețarea muzicii folclorice. Venită în crepusculul vieții dintr-acel ianuarie, după care nu s-au schimbat multe calendare, în apropiere de Întorsura Buzăului, la Sărmaș, în județul Covasna, Ioana Dîrstar e o cântăreață de muzică populară care a polarizat căutarea succesului pe trei ținte inseparabile: talent
IOANA DÎRSTAR. FRUMUSEŢEA CHIPULUI ŞI A SPIRITULUI, ÎMPREUNĂ ŞI AŞIJDEREA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1297 din 20 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349367_a_350696]
-
peste comoară! - exclamă deodată în culmea fericirii Exporatorul. Din moși-strămoși se spune că atunci când pășești peste locul unde este îngropată o comoară cu aur, te rătăcești chiar dacă ești în plină zi. Dar după ce o dezgropăm ne vom reveni! Abia căzu crepusculul și deja prin misterioasa pădure încep să bântuie duhurile rele ca niște umbre ce se strecoară pe lângă trunchiurile copacilor sau fâlfâie cu aripile întunecate prin tufișuri. Din când în când se aude câte o bufniță căreia îi răspunde din depărtări
V. CĂUTĂTORII DE COMORI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349384_a_350713]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > VOX CLAMANTIS Autor: Mihaela Oancea Publicat în: Ediția nr. 1215 din 29 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului Crepuscul - decor sepulcral. Nimicul cuprinde cu brațe noduroase spaima, revolta, declinul, nevroza și febra viscerală laolaltă. Din călimară, poeții pot coagula cu greu stări în silabe. Ca pe maidan, literele, schizofrenice, aleargă pe catalige, purtând pe umeri cuvintele - bufoni triști. Clovnii
VOX CLAMANTIS de MIHAELA OANCEA în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348016_a_349345]
-
tren de noapte despică întunericul, lăsând pentru câteva momente noaptea paralizată. -Nu se poate ca între noi să rămână doar o poveste, Corina! -Nu știu, Mihai, rămase răspunsul ei suspendat în tăcerea acelei nopți, poate soarta... Mihai o privi prin crepusculul întunericului, păru buclat îi căzuse pe frunte, i se vedeau luminile ochilor ca două iscoditoare și minuscule ferestre luminate în noapte, urmărindu-l, una din mâini se plimba prin părul poetului, mângâindu-l așa cum făcea Raluca atunci când era mic; îi
EMINESCU ŞI VERONICA-ULTIMA SEARĂ LA VIENA. de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1212 din 26 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347962_a_349291]
-
tăcere Și inefabilă maree Misterul tău ascuns, femeie! Și cum pășești în avanscenă Cu părul despletit, o trenă Ca o cometă de răcoare Ți se așterne la picioare Din ce hrisov și până unde Tristețea lumilor pătrunde, Ce moștenire sau crepuscul În minaretul tău minuscul? Fragilă coapsă de vioară De când te știu pe dinafară Podoabă fără circumstnață Care nu-ncapi în nici o stanță! Referință Bibliografică: Fragilă coapsă de vioară / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 381, Anul II, 16
FRAGILĂ COAPSĂ DE VIOARĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 381 din 16 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361962_a_363291]
-
381 din 16 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Imperiu deșertic Porneau spre aventuri stârnind ciulinii Prin Bărăgan de praf și uscăciune - Întindere aridă - un tăciune - Rostogolește vântul mărăcinii. Angoasă de final...amărăciune... Imperiul tiranic al luminii Absoarbe și substanța rădăcinii; Crepusculul se stinge-n rugăciune . Hălăduiau senini tămădăienii; În cârduri mari - ispititoare dropii... Prin timp uitarea și-a nălțat troienii: Niciunde azi fântânile și plopii; Te urmăresc deșertice vedenii, Iar ploaie-amintirii nu-și cerne stropii. Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Imperiu deșertic
IMPERIU DEŞERTIC de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 381 din 16 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362113_a_363442]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > CU MIROS DE MICSANDRE Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 918 din 06 iulie 2013 Toate Articolele Autorului Nu mă mai mir când în mine rodește fructul smochinului amărui, dulceața gurii tale înseamnă atingerea iluziei, crepusculul serii... Numai atunci urzește bucurii de ți se topește auzul, trupul înflorind salcâm și tei de nu se mai găsește în el, macină timpul pe lespezi pe unde apa n-a trecut. Întârziind la tine caut adăpost, îmi așezi capul
CU MIROS DE MICSANDRE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 918 din 06 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365335_a_366664]
-
în lamentabil? După moartea lui tragică, mi-am răspuns la toate aceste întrebări. El s-a identificat cu eroii săi, părăsind scena vieții ca și ei, expus derizoriului. El a văzut ca nimeni altul dincolo de obiecte, stările confuze, ambiguitatea sufletească, crepusculul, vagul, preluate prin filiera simboliștilor. De la el am învățat că dragostea nu-i eternă, biologicul din noi o destramă, că viața este cel mai mare mister al creațiunii pe pământ, ea nu e frumoasă, dar trebuie s-o facem să
CEL MAI IUBIT DINTRE PĂMÂNTENI (LA 34 DE ANI DE LA APARIŢIE) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365377_a_366706]
-
mestecă măruntele-i drame - Istorisiri picante și febră viscerală... Adorm conștiințe-n fetide lupanare Bolborosind despre diverse dizeuze obscure Când întunericul mușcă din trupul fraged al nopții. Precepte mustesc în minți înfierbântate Gonind tumultoase prin țarcul gândirii... Se deapănă-n crepuscul teorii fulminante Despre realități hiperfizice ori despre Anunnaki, Când Uranus face cuadratură cu Jupiter. Solstițiul de iarnă - noaptea cea mai lungă - Adună laolaltă pe cei ce viețuiesc sub catapeteasma Templului ranforsat cu iluzii și zâmbete de prunci. Tăcere... Îngheț... poeme
IMPRESII DE LECTURĂ de GABRIEL DRAGNEA în ediţia nr. 975 din 01 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364926_a_366255]
-
Acasa > Strofe > Ritmuri > ADINA DUMITRESCU - HÂRJOANA CU MINE (VERSURI) Autor: Adina Dumitrescu Publicat în: Ediția nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului JOCURILE CREPUSCULULUI Mă las vederii ambilor ochi pe jumătate, mă imaginez întâi în mijlocul teatrului de păpuși trasă de sfori, ocolesc nori, vreau să aleg doar crini și bujori, vieții. Mă împiedic, mă încurc, adevărurile curg aliniindu-se, dezvelindu-se. Fug aproape de amurg
HÂRJOANA CU MINE (VERSURI) de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366372_a_367701]
-
în urmă acad. Dumitru Stăniloaie. Întocmai ca între ițele negre ale unei nopți walpurgice înțesate de nenumărate orgii sexuale, atrocele și perversul zeu NOM, în sfera macabrei lui strategii de marketing înșelător, privește întotdeauna numai către o singură direcție: înspre crepusculul interior al umanității cu tot ceea ce acesta ține închis în carapacea lui diformă și complet asubstanțială. E un declin pe care, în linii mari, zeul NOM și l-a construit aproape singur, iar pornografia în genere, cu feluritele ei „spectacole
MASCA OBOSITĂ A ZEULUI NOM ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 958 din 15 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366548_a_367877]
-
în lamentabil? După moartea lui tragică, mi-am răspuns la toate aceste întrebări. El s-a identificat cu eroii săi, părăsind scena vieții ca și ei, expus derizoriului. El a văzut ca nimeni altul dincolo de obiecte, stările confuze, ambiguitatea sufletească, crepusculul, vagul, preluate prin filiera simboliștilor. De la el am învățat că dragostea nu-i eternă, biologicul din noi o destramă, că viața este cel mai mare mister al creațiunii pe pământ, ea nu e frumoasă, dar trebuie s-o facem să
„BĂIETE, ĂŞTIA VOR SĂ MĂ OMOARE!” INTERVIU DESPRE MARIN PREDA CU PROF. ION IONESCU-BUCOVU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 557 din 10 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351429_a_352758]
-
la rangul unei categorii etice, chipurile “eterne și imuabile “ pentru psihologia omului luat ca individ. În această perioadă de câteva decenii, Dostoievski a fost în permanentă căutare prin care încerca să găsească soluții la problemele nodale ale unei epoci de crepuscul al feudalismului rus, peste care se grefau puternic și brutal formele noilor relații capitaliste.era perioada când se afirmase în prima sa operă-romanul epistolar Oameni sărmani. Această latură psihologică a realismului dostoievskian era aceea care deschidea o nouă pagină în
DOSTOIEVSKI GENIUL ROMANULUI RUS ŞI PĂRINTELE EXISTENŢIALISMULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 355 din 21 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350945_a_352274]
-
umbre existențialiste ? Poetul trebuie descifrat cu atenție, pentru că în sufletul lui vibrează poezia eternității ! La “Abstrcțiuni cantabile “ eu aș adăuga “suav-dramatice”. Iat ă cum se naște poezia în sufletul lui Aurel Avram STĂNESCU: “Ieri am visat oglinzi prăfuite, / livezi în crepuscul; / omătul topit curgea în suspine” (“CRIPTICA”). Poezia lui are profunzimea limpede a lacurilor montane ! Ș i apoi: Via ța este drumul pe care mergem, cu sufletele pline de iubire, pînă ne pierdem de noi înșine ! “acei ani frumoși și fermecați
AUREL AVRAM STANESCU de IOAN LILĂ în ediţia nr. 723 din 23 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351576_a_352905]
-
de carton volumul scriitorului Aurel Avram Stănescu, pentru că, orice aș scrie eu, oricît l-aș lăuda, poezia lui se susține pe ea însăși și nu are nevoie de laudele nimănui! Iată “ARS POETICA”: “Ieri am visat oglinzi prăfuite / livezi în crepuscul / omătul topit curgea în suspine / eclipsa de afară... răceala din mine / iubirea din tine a ieșit la iveală / Am zărit tremurând norii, fiorii de-o clipă / Nu mai e nimeni / elanul meu moare / răsăritul e rece... fără culoare » Mai este
ABSTRACŢIUNI CANTABILE de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 710 din 10 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351694_a_353023]
-
acum. Și cine-ar mai recunoaște-o. * (Madrid, pentru o elegie) Trec trenuri în martie înțesate de lacrimi, cuvinte ori șoapte sub un cer adormit, obraji grăbiți ce se întorc dintr-o dată amestec de fier în zori. Claritatea sângelui. În crepuscul s-au alipit chipuri tăcute. În toate umbrelele durerii răsunau îndurările ploii. * Îndărătul coloanelor, golul umple întreaga întindere. Sus, ochiul scobit, sita sacră. Sosesc lumina, ploaia, jos, la mâinile tale. Concavă, splendoarea în spațiul văduvit de substanță. * (Strada albă) Pașii
ANDRES SÁNCHEZ ROBAYNA, UMBRA ŞI APARENŢA de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 403 din 07 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346695_a_348024]
-
lume într-o peșteră uscată trăiește un déjà vu privind vechiul răsărit din scrisoare găsită într-un scrin, amăgindu-se cu un rând sclipire la început s-a născut înfometat dar fără amurg hrănit de stele auroră rătăcită printr-un crepuscul infinit laur- scâncet căzut în poala ei o face să zâmbească avea un rost acum...să îi șoptească...mamă ! zvâcnet uitat și regăsit în altă dimensiune trezită de răsărit, străfulgera drumul pustiu udând iubirea amorțită sub praful așternut aripi de
CELULA DIN VISE de CAVALERUL RĂTĂCITOR în ediţia nr. 733 din 02 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345690_a_347019]
-
Acasa > Orizont > Portret > ANCA ȚURCAȘIU. FRUMUSEȚE UMANĂ ȘI HAR RAR Autor: Aurel V. Zgheran Publicat în: Ediția nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Cuvintele-nflorite nu-n flori ci-nflorite în crepuscule de nimb, însemnând cu zimți luminători viața, pot scrie biografiile artiștilor. Florile acestea nu sunt sezoniere, istoria culturii și artelor unui neam le este anotimpul, n-au ani, tinerețea necurmată le e singura vârstă! N-au preț, frumusețea nemuritoare le
ANCA ŢURCAŞIU. FRUMUSEŢE UMANĂ ŞI HAR RAR de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352226_a_353555]
-
nopții și sufletul în vise îmi e punte când căprioare trec prin fața porții să se adape-n lacrimă de munte. În somn, îngână luna o cântare trăgând pe ochi zăbranice de nori, e lumea-ntreagă semn de întrebare ca un crepuscul spânzurat de zori. Se tânguiesc iar nopțile în mine și sufletul în vise îmi e punte; sunt semnul de-ntrebare în ruine îngenuncheat în lacrimă de munte Leonid IACOB Referință Bibliografică: tristeți / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
TRISTEŢI de LEONID IACOB în ediţia nr. 607 din 29 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355305_a_356634]
-
Acasa > Strofe > Timp > ÎNTÂLNIREA Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 280 din 07 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Crepuscul blând de octombrie pe aceeași bancă în parc unde îmi depăn amintirile la capătul podului care se strânge dureros ca un arc Podul meu, ultimii pași copil îl vedeam grandios ca un curcubeu, adolescent ca o redută; Acum ne privim
ÎNTÂLNIREA de ION UNTARU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355567_a_356896]