785 matches
-
mine... Mistuire zadarnică mi-era așteptarea, Perfidă speranță-ntr-un Paradis pierdut, Viscolit de durere zenitul n-avea culme Și nadiral destin trăiam-n eul absolut... O dragoste vie nu poate fi dărâmată De soartă și nici măcar de moarte, Continuă crepuscular și-n amintirea Pe care ceasul efemer n-o înțelege... Citește mai mult Numai tu știi să-mi oprești lacrimaA curge, nevăzută iubire-mi trimițiSă-mi sece izvorul suferinței,Curajul leoaicei simte chemarea...Numai tu mă faci să urc-n
GABRIELA DOCUȚĂ [Corola-blog/BlogPost/385083_a_386412]
-
vestești in mine...Mistuire zadarnică mi-era așteptarea,Perfidă speranță-ntr-un Paradis pierdut,Viscolit de durere zenitul n-avea culmeși nadiral destin trăiam-n eul absolut...O dragoste vie nu poate fi dărâmatăDe soartă și nici măcar de moarte,Continuă crepuscular și-n amintireaPe care ceasul efemer n-o înțelege...... XVI. PARFUMUL UNUI CREZ, de Gabriela Docuță, publicat în Ediția nr. 2287 din 05 aprilie 2017. Mi-ai aruncat din vise cheia tainei Și inima a prins-o cu iubire, Hărăzit
GABRIELA DOCUȚĂ [Corola-blog/BlogPost/385083_a_386412]
-
mai greu să rupi notele unei simfonii decât să le compui. Oricum, orice foșnet este o simfonie - singurul amurg fără sfârșit și noi nu știm să ne abandonăm în iubire și în chin. Fluidul imponderabil al Extazului curge în văpăi crepusculare în cascade de viață cu pereți de vid la infinit și iată, așa ne-am trezit că a exista înseamnă a nu conversa și a deschide înseamnă a nu fi liber. Mă gândesc în aceste clipe: să fie oare vreo
ARTA CUVÂNTULUI (I) de MARIA COZMA în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361224_a_362553]
-
fie uitată astăzi: "Interior este, la noi, cap de serie al literaturii bizarei aventuri de a fi om, cum avea să formuleze, memorabil, Blecher peste numai câțiva ani - literatura emoțiilor metafizice (legate de corporalitate), a existenței încorporate scrisului, a zonei crepusculare, a marginalității și marginalilor" (p. 35). Stranietatea psihologiei din romanul Interior este mai bine pusă în valoare prin asocierea cu Întâmplări în irealitatea imediată, cartea lui M. Blecher. Cei doi scriitori au în comun vibrația lirică a conștiinței ultragiate, "combinația
Psihologismul halucinatoriu by Ion Simuț () [Corola-journal/Memoirs/10494_a_11819]
-
fost reabilitat la standarde occidentale. S-a recompartimentat spațiul, au fost înlocuite instalațiile electrice, cele de alimentare cu apă și canalizare, finisajele de gresie și faianță, obiectele sanitare. Lavoarele și pisoarele sunt deservite de baterii cu senzori (de prezență și crepusculari). Domnul viceprimar Adrian Orza ne-a spus că pentru asigurarea unui climat civilizat în această piață centrală a Timișoarei, ce constituie un important element de atracție turistică, WC-ul public este gratuit și funcționează zilnic, între orele 8-24. Un obiectiv
Agenda2005-19-05-1-general4 () [Corola-journal/Journalistic/283660_a_284989]
-
mine... Mistuire zadarnică mi-era așteptarea, Perfidă speranță-ntr-un Paradis pierdut, Viscolit de durere zenitul n-avea culme Și nadiral destin trăiam-n eul absolut... O dragoste vie nu poate fi dărâmată De soartă și nici măcar de moarte, Continuă crepuscular și-n amintirea Pe care ceasul efemer n-o înțelege... Referință Bibliografică: Numai tu... / Gabriela Docuță : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2289, Anul VII, 07 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Gabriela Docuță : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
NUMAI TU... de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2289 din 07 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385078_a_386407]
-
brad felii și curg Reci valuri de rășină cioplite în amurg Pe limpezile umbre căzute în poteci Prin care noaptea-și suie la tâmple lilieci. Lumina se ascunde grăbită-ntre unghere Și noaptea își mânjește capcanele cu miere. Prin căi crepusculare, un suflet de omidă Se întrupează-n flutur în cuib de crisalidă. Prin zariști carpatine sub tulnice de vânt Se-aude frunza-n codru pe ramuri tremurând. Pe-aici își duse turma, desaga de poveri Spre Tara Românească, străbunii mei
AMURG ḮN APUSENI de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382900_a_384229]
-
caselor vechi, cu porți sculptate magnific!), Mihai Grigorescu reușește, în peisajele sale devenite iconice, să mențină vie imaginea satului tradițional și să o contrapună modernismului anarhic și kitsch ce caracterizează frenezia dezvoltării rurale contemporane. Peisajele sale, născute într-o lumină crepusculara, prezintă mereu natură și satul așa cum au rămas acestea în memoria și în sufletul nostru: pur, cald și învăluitor. M.C.D.
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92350_a_93642]
-
o șoaptă strălucindă: „Ce liniște crepusculară este azi!” Da, și-avem a reține, că ori de câte ori îi vom lectura versurile, paginile de proză sau de jurnal, din mantia amurgului plumburiu, va străbate, unduind înspre noi, și-o firavă, dar binefăcătoare liniște crepusculară. Astăzi, acum - la 135 de ani de la nașterea sa - și-ntotdeauna! Să-ți rămână amintirea floare înmiresmată în crepuscularul înnobilării! Livia Ciupercă/UZPR
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92512_a_93804]
-
paginile de proză sau de jurnal, din mantia amurgului plumburiu, va străbate, unduind înspre noi, și-o firavă, dar binefăcătoare liniște crepusculară. Astăzi, acum - la 135 de ani de la nașterea sa - și-ntotdeauna! Să-ți rămână amintirea floare înmiresmată în crepuscularul înnobilării! Livia Ciupercă/UZPR
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92512_a_93804]
-
cum o strânge de trupul său cu blândețe, ca și când ar fi voit să o ocrotească; acum se mai puteau vedea doar două limbi de flăcări mișcate de vânt, În apropierea capetelor care se mistuiau. Corabia dispăruse În talazuri. În lumina crepusculară, doar vârful catargului carbonizat se mai zărea peste creasta valurilor: o piatră de mormânt unduitoare, ce indica locul Îngropăciunii marine. Abia atunci Dante Își dădu seama de prezența a două figuri călare, acoperite cu mantii greoaie de călătorie, cu fețele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de lanțuri, numai ca să se poată închina creației și Creatorului universal. Cred că toate astea sunt extrem de exagerate, dar Zaharel a crezut în acest sfârșit frumos în naivitatea lui bine cunoscută și asta a fost cauza „morții“ și „învierii“ lui crepusculare. Și eu? Mă simt pur și simplu păcălit, rătăcit și fără speranță pentru a intra „curat murdar“ în Împărăția umbrelor. Dar într-un fel curios, chiar și mulțumit. Zaharel a cerut azil politic în Suedia, în 1977, puțin după cutremurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
metalic, ca și când ar fi fost conștient că transporta frânturi din infern. - Deschideți poarta pentru autoritatea Florenței, strigă cu ultimele puteri către santinela din turn, care Încerca să se uite În jos Întinzând torța printr-un gol al crenelurilor. În lumina crepusculară, șirul de cai și de oameni istoviți era o masă confuză de forme Întunecate. - Și nu mai trageți de timp! Executați ordinele mele imediat! mai strigă poetul. - Du-te naibii! Îi strigă drept răspuns omul de sus, care Își dusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
țeapăn, în timp ce ziua de iarnă se scurge și se pregătește să-și facă reverența, este procurorul. Pierre-Ange Destinat însuși. El. Împreună cu micuța, aproape de căderea nopții. Singuri. Ei doi. El și ea. Josăphine și-a întipărit clar în minte acest tablou crepuscular. Nu a mai făcut nici un pas. De ce? De aia. Dacă ar trebui mereu să explicăm ceea ce facem, gesturile noastre, gândurile, mișcările, nu am mai scoate-o la capăt. Așadar, Josăphine se juca de-a câinele de vânătoare - ce e bizar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
gălăgioasele ciori de câmp să tulbure pacea. Intrând pe ușa principală, am decis că erau probabil mai multe șanse să găsesc câțiva prizonieri furișându-se pe-afară cam la ora când liliecii se pregăteau să-și ia zborul în lumina crepusculară. Camera mea de la etajul al treilea avea o excelentă priveliște spre bucătării. La optzeci de mărci pe zi, era cea mai ieftină pe care o aveau și, învârtindu-mă pe loc prin ea, nu m-am putut împiedica să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
și colo se lămurește câte o armonie a naturii auzită cu preciziune. Astfel, când ni se sugerează acel cântec al creațiunii, deopotrivă cu foșnirea mătăsoasă a mărilor cu sare (Timbrul). Alteori sunt minunate spectacole ale ochiului, frăgezimi matinale sau tragedii crepusculare. ă...î Am nesocoti un aspect esențial al poeziei lui Barbu, dacă n-am ține seamă de acel fel de a considera înfățișările lumii în dependență de arătările cerului. Aproape nu este poezie a Jocului secund care să nu conțină
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
autentică. În ea se îmbină bipolaritatea divin-profan, lupta între lumile celeste și demonice; atracția morgană, fructul interzis, nudul pal al freneziei atrăgătoare care se evaporă spre dimineață. Legat de ispită și visul deșertului, îmi amintesc de un episod din Zona Crepusculară, realizat de Rod Serling în anii 1960, în care un soldat visează, fiind în moarte clinică, ajunge la un avion în deșert, revinind cu nisip; el intră în tranșa stipulată în Reîntoarcerea Hanei. Episodul din Twilight Zone se numește King
REÎNTOARCEREA HANEI de SILVIA KATZ în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364432_a_365761]
-
clinică, ajunge la un avion în deșert, revinind cu nisip; el intră în tranșa stipulată în Reîntoarcerea Hanei. Episodul din Twilight Zone se numește King nine will not return (Regele nouă nu se va întoarce), avionul rămânând în deșertul zonei crepusculare. Academician Cristian Bodnărescu Referință Bibliografică: REÎNTOARCEREA HANEI / Silvia Katz : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 230, Anul I, 18 august 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Silvia Katz : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
REÎNTOARCEREA HANEI de SILVIA KATZ în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364432_a_365761]
-
cu ochiul spre Nemurire. ,, Spre nemurirea gândurilor tale Denișa, tare aș dori ca ele să zboare că o săgeată călătorind printre stele și lumina, printre rândunele și cocori, pește Dunărea cea mare cu răsărituri sclipind până-n serile parfumate cu nostalgice crepusculari . Referință Bibliografica: Denișa și șoaptele ei de catifea / Constantă Abălașei Donosă : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 914, Anul III, 02 iulie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Constantă Abălașei Donosă : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
DENISA ŞI ŞOAPTELE EI DE CATIFEA de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 914 din 02 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363971_a_365300]
-
însă puternice atuuri. Pe plan economic aceasta domina încă situația din provincie pentru că deținea peste 55% din suprafața și producția agricolă, asigurând, în cea mai mare parte, piața internă, cât și o semnificativă parte a pieței externe 14. Aceeași boierime crepusculară, intrată de câteva 14 Ion Pătroiu, op.cit., p.17-39; Ion I. Neacșu, Comerțul intern cu cereale din Țara Românească în perioada regulamentară, în “Studii și materiale de istorie modernă”, vol. IV, București, Editura Academiei, 1973, p.363-371; 31 decenii într-
DR. MITE MĂNEANU, BOIERII ŞIREFORMELE DE MODERNIZARESTATULUI NAŢIONAL DIN TIMPUL DOMNIEI LUI ALEXANDRU IOAN CUZA(1) de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 917 din 05 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363929_a_365258]
-
frunzelor mă strâng, Vino afară să fim singuri Când plouă, mă usuc și plâng! Nu te ascunde în vedenii Și în xilem când mă retrag În frunze, toamna, de milenii În care mor confuz și vag, În amintirile din luturi Crepusculare și din sori De nesfârșite începuturi De când nu încetez să mor... Nu vezi? Trec oamenii prin sine, Se pierd în tainele ce-i dor De ieri pe azi, de azi pe mâine, Cu amintiri din viitor... Precum un țipăt din
TOAMNĂ FATALĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 897 din 15 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363509_a_364838]
-
jos, laolaltă cu vulturii, cu zmeiele, cu fluturii, și să mă odihnesc din când în când pe câte-un crin curat, frumos, pe câte-un rând, pe câte-un gând pieziș sau șters, pe câte-un vers. Iar când privesc crepuscular la lună îmi amintesc cu potolit elan Bacovia cum mi-a ajuns prieten și cum Olimpu-mi deveni dușman. Și tot de-atunci port demn, senin, pe fruntea-mi lată, pe destin, o cicatrice ca un 7, pe care-o ung
FLORIN T. ROMAN de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2177 din 16 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362502_a_363831]
-
dată de Benedetto Croce care, în studiul Poezia ( editura Univers,București, 1972,p.32), îl numea”acțiunea ascunsă” a „poeziei din adânc”, a „poeziei eterne care în finit cuprinde infinitul”. Ca proiecție a gândirii, ca „formă internă”care transcende starea crepusculară a orizontului interior ( “Până și în aceste mari depărtări/ de culoarea amurgului/sufletul tău exilat miroase a stele” - Sufletul exilat ) pentru a ajunge la claritatea vizuală a textului scris, gândirea este „casă” a formei , este locul de adăpost al „etimonului
LUPTA CU VISUL, ÎNTR-O CRONICĂ DE EXCEPŢIE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 996 din 22 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360906_a_362235]
-
se face în gură Motto: Elogiu celor care mătrășesc artă poetica românească cu așa-zisa poezie în vers alb. Simptomatic, idiosincrazia dilematica își reverberează atenuant ecourile absconse protoarmonice din spatele semitranscendent și disonant al obscurantismului incandescent de sorginte medievală, capsulând filonul crepuscular sincretic și aluziv metempsihotic al transmigrației alchimice înspre circumvoluțiunile interioare ale epocii istorice care tind să formeze adevărate supape paleontologice înspre propensiunea paradigmelor de orientare paseista. 27.02.14 Referință Bibliografica: Foaie verde zis mătreața, dadaist cu limba creată / Stelian
FOAIE VERDE ZIS MĂTREAŢĂ, DADAIST CU LIMBĂ CREAŢĂ de STELIAN PLATON în ediţia nr. 1154 din 27 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368397_a_369726]
-
un loc ciudat, un câmp presărat cu bolovani de o parte și de alta pe câteva mile bune, preț de zece minute de mers, bolovani mari, rotunzi și negri care străjuiau tufișurile maronii și iarba îngălbenită și alb-argintie în bătaia crepusculară a soarelui care încerca să alunece încetișor în oceanul doar bănuit de noi și care se afla în acea parte, ca niște stânci mai mici și gheboșate în șiruri presărate în interiorului decorului campestru care din fuga mașinii, parcă alergau
RUINELE, BUNURI NAŢIONALE!... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 180 din 29 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367257_a_368586]