431 matches
-
autentic a fost împușcat aici în 1898 și în ultimii ani, familia regală a importat animale de la Assam, unde erau în exces. Trei viței cu picioare subțiri au fost plasați în poziții strategice, în jurul ochiului de apă. Vânătorii le-au crestat spinările destul de adânc pentru a le da sângele. Vițeii râcâie pământul cu copitele, ca și cum ar fi conștienți că mirosul de sânge se răspândește prin toată pădurea. Șeful vânătorilor repartizează locurile participanților, ca într-un spectacol complex de balet. Se creează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
zile am Încercat prima oară să trec de capul meu pragul către Dincolo. Am pus o lamă de bărbierit pe Încheietură și am tras. Însă, desigur, nu am apăsat-o cu destulă putere - lașitate, instinct de conservare? - și n-am crestat decât pielea, fără să ating Încrengătura de vase albastre de sub ea. Sângele a sărit, totuși, din pielea desfăcută și m-a speriat. Am scăpat lama În chiuvetă și m-am grăbit să-mi fac un bandaj. M-am culcat, sperând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de făcut e schimbul de declarații. Priviți ceea ce am scris, iar apoi voi trimite un mesager după angajamentul clanului Mori. Ekei privi declarația, după care i-o înapoie, cu respect, lui Hideyoshi. Acesta ceru o pensulă și semnă. Apoi, își crestă vârful degetului mic și aplică o pecete de sânge lângă iscălitură. Tratatul de pace era semnat. Peste câteva ore, tabăra clanului Mori fu cuprinsă de șoc și căzu pradă dezolării, ca un vârtej de vânt, la vestea morții lui Nobunaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
m-ai văzut ca un dușman care n-aș fi avut altă treabă decât să-ți dau peste cap aranjamentele cu pescarii și-ai scos cuțitu’ să-mi iei beregata. Poate c-ar fi trebuit să te las să mă crestezi nițel cu briciu’ ăla dacă-n felu’ ăsta ți-aș fi câștigat încrederea... Păi, uite ce e, draga mea, n-am nici un interes... Dacă ți s-a părut cumva că vreau să te fut, să știi că nu-mi stă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
mă Îngrijorează și pe mine. — Vorbeau c-o să-l trimită la școala de corecție. — Tare mi-aș dori să nu fi omorît cerbu’ Ăla. — Și el și-ar dori. Mi-a povestit cum a citit Într-o carte că poți cresta pe cineva cu un glonț fărĂ să-l rănești cu adevărat. Atîta că paralizează de frică - și Nickie a vrut să Încerce chestia asta. Zicea c-a fost o mare prostie. Da’ a vrut să-ncerce. Și atunci l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
foarte important. — Știu. Nici tu să nu uiți. — Bine. Nick se duse-n pădure și-ngropă cutiile cu cartușe la rădĂcina unui buciniș, sub pămÎntul acoperit de ace. Apoi mai presărĂ niște ace pe care le tăiase cu cuțitul și crestă coaja copacului cît de sus putea să ajungă. Se mai uită o dată ca să aibă un reper și apoi se-ntoarse la adăpost. Dimineața se arăta frumoasă. Cerul era senin și nu se vedea Încă nici urmă de nor. Era fericit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
un fel de fetus smochinit și zbârcit, păros, anemic și hidos, ca un gargui; gușat, ceacâr, cu ochii de lemur, rotunzi și dușmănoși: unul, verde-absint, celălalt, violet-roșietic; și, pe deasupra, cu boticul împodobit cu doi colțișori minunați, de crotal, care îi crestaseră buzița superioară, până-n carne! Frumos, copilu'...! Tare...! Marfă...! guiță, în schimb, Big Sile, satisfăcut și reîntremat. Scumpetea din coș, trebe' că și-a băgat în răcori, până și Ursitoarele! Parcă-i un purcel...! Ce purcel? Parcă-i El Chupacabra! De pe
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
cum s-o tai cu un cuțit când îi din carpen și îi atât de uscată și groasă? S-o rupă? Cine mai știe ce așchii mai ies și pe câtă bucurie tot pe atâta scârbă... A început s-o cresteze de jur-împrejur. Cuțitul nu intra în lemn, de parcă ar fi fost piatră. „Cine nu știe ce-i carpenul uscat nu va pricepe ce înseamnă să încerci a face ceea ce fac eu” - dialoga Toaibă cu sine, pansându-și bășicile din palmă
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
și nebăgat în seamă, în chiar clipa aceea în care ai încălțat mocasinii generației beat și ți-ai făcut ferfeniță manșeta blugilor ca să te arăți în oraș spre nemulțumirea (de dreapta) a părinților care se văicăreau degeaba că ți-ai crestat nădragii ăia sub formă de șalopetă pe care ai dat atîția bani dintr-un fel de dorință încăpățînată al cărei sens rațional le scăpa lor, tot așa cum îți scapă gestul cuiva care-și dă foc propriei case pentru a admira
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
până în tălpi și voința abandonată a mădularelor lui, pe rând. Nu era adorarea lui Dumnezeu, ci erau doar mila și frica. El, întins pe spate, în câmp și cu brațele desfăcute, părea ca o cruce a lui Vayu, ca și cum păcatul crestase locul în care să se întoarcă. Frigul iernii trecuse, dar lăsase în el o îngrijorare mocnită. Nu se mai simțea atât de năuc, între oameni necunoscuți, învățase limba și, din când în când, vorbe simple, ca „bună ziua“ ori „să-ți
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
era o cameră cu lambriuri din lemn, dominată de marele sigiliu al statului California. Camera era mică și dădea o impresie de prost gust. Covorul roșu era destrămat și brăzdat de dâre de noroi. Furnirul lustruit al boxei martorilor era crestat, iar unul dintre tuburile fluorescente era stricat, făcând ca boxa juriului să fie mai întunecată decât restul camerei. Jurații erau îmbrăcați obișnuit, în blugi și cămăși cu mânecă scurtă. Fotoliul judecătorului scârțâia de câte ori onorabilul Davis Pike se răsucea ca să arunce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
că am trăit cu ei timp de cincisprezece ani. Cu ei am copilărit, cu ei am crescut, cu ei mi am petrecut frântura din această viață, Fulgerele strălucesc pe cer și parcă toate sunt menite să facă același lucru - să cresteze lumea aceasta alcătuită din groază. Tunetele urlă prevestind înălțarea la cer a acestor victime nevinovate. Vărsarea de lacrimi glaciale din jurul meu e cea care mă trezește; ea-mi liniștește sufletul tulburat. Încetul cu încetul încep să-mi aduc aminte ce
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
te lasă să scrii..., spuse Încet Michel. Nu era surprins. Majoritatea psihiatrilor privesc cu ochi buni mâzgălelile pacienților lor. Nu că le-ar atribui vreo valoare terapeutică; dar este o ocupație, cred ei, oricum e mai bine decât să-și cresteze brațele cu lama. Se petrec totuși mici drame pe insulă, continuă Bruno cu o voce Înduioșată. Într-o zi, bunăoară, unul dintre căței, Înotând În mare, se aventurează prea departe. Din fericire, stăpâna lui Își dă seama că-i În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
care ne arăta drumul spre apă, numai că i-am ațintit vârful către Leul Adormit, după cum mă Învățase Aban. Apoi, am luat o piatră de mână lunguiață și am plimbat-o pe deasupra sulițelor până ce capetele pietrei căzură Între sulițe. Am crestat sulițele În acel loc și am pornit la drum, luând-o către luciul de apă văzut dimineață. Am mers mai repede ca oricând, mai ales că era o noapte Într-atât de rece Încât, la fiecare pas, scoteam aburi groși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Istoric. Făcuse pușcărie din gros, scăpase, se potolise. Măturase o vreme străzile în mahalaua Brandaburlenilor, apoi intervenise Macatist și-l angajaseră marcator silvic. La cei peste șaizeci de ani ai săi, umbla cu toporișca prin pădurea de la Obancea, ciocănea și cresta copacii, să-i aleagă pe cei de tăiat. Mai câștiga și el astfel un ban, că și vindea din căzături, trei-patru care pe lună, cu aprobarea tacită a inginerului silvic. Așa și-a făcut și el, mai apoi, rost de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
aici de față. Dânsul poate să confirme tot ceea ce v-am declarat. Liniște. Și dacă nu apare Magicianul, atunci când polițiștii mă vor pistona cu întrebări? Cătușele la mâini, iată-te scos din casă, polițiști în spatele tău, fețe zâmbitoare, blițuri care crestează dupăamiaza ploioasă, l-am prins, acesta este infractorul, criminalul în serie, admirați-l din față și din profil, nici nu ar merita un avocet, un iepure fricos trebuie dus direct la răcoare, în celulă. Sau, poate, jupuit de viu, pe
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
continuat un gând, pipăindu-și obrazul cu degetele. - Ce-a mai rămas din tine, bătrâne!... Ce-a mai rămas!... Părea a nu-l mai interesa nimic... nu-l mai tenta nimic. Oare, murise omul din el?!... -... Viața trece, anii se crestează pe scoarța copacului care îmbătrânește, ca pe răboj!... murmură el clătinând din cap. Răbojul timpului, nu iartă!... mai adăugă el, cu glas tare, în fața oglinzii, surprins de contemplarea propriei înfățișări Cocoșul vecinului a cântat demult de miezul nopții. O neliniște
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
trecut în Noul An, și în casa lui, firesc, lin, cum ai păși printr-o ușă deschisă, dintr-o încăpere în alta. - A mai trecut un an... murmură Iorgu cu tristețe în glas. Pe răbojul copacului bătrân, s-a mai crestat un an! I s-a părut că în preajma lui a auzit un glas... ”La mulți ani, Băiatu!”. El tresări și, într-un hohot de plâns răspunse: ”La mulți ani, Fata!”. După o vreme încercă să doarmă, dar somnul nu-l
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
taximetrist. La 15 secunde, motorul unui automobil, ținut la îndemînă, fu ambalat și demară, semn c-o importantă bandă din oraș complotase să-l lase într-o ureche. Ieși, cu geanta la el și, până acasă, opri sângele, strîngîndu-și pavilionul crestat cu cârpa gulerului. În dormitor, Andra dormea. El nu se pricepea. Se doftoroci, oblojindu-se cu un strat de vată, tifon și acoperi sfârcul lipsă cu leucoplast. În bucătărie, scotoci în geacă și dădu peste plic. Erau fix 400 de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și îi săltă capul, să nu-și poată feri privirile. — Latră de foame, șuieră. Putem să te lăsăm acolo, între ei. Și, ca să fie totul clar, o să-ți mânjim turul pantalonilor cu niște sânge de la măcelărie. Sau mai bine îți crestăm palmele și obrajii. Ce zici, te prinzi la o alergare cu câinii, care ajunge primul ? Adică, ai înțeles, care ajunge primul la tine, măcar că fiecare are de patru ori mai multe picioare... De dinții din gură nu mai vorbim... Și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
a nu da undeva de mormântul Pichii, a cărui vedere n-o putea încă suporta. De departe cavoul era neschimbat și în zăpadă avea o diafanitate remarcabilă. Îngerul, de mână cu madam Hagienuș, arăta drumul paradisului. Sabia era numai puțin crestată într-un colț de un glonte. Ușa cavoului era întredeschisă și Ioanide observă și în metalul ei câteva găuri de gloanțe. Înăuntru nu se vedea nimic deosebit, ba da, fire de paie, căzute probabil de la o ladă, și pete foarte
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
buzele unui copil bolnav murmurul și delirul își păstrează prestigiul intact, numai în ochii rătăciți ai unui copil neajutorarea este infinită și suferința completă, uimită și, în esența ei, de neînțeles. Toate aceste lucruri le-am trăit proiectiv, ducîndu-le dorul, crestat de lipsa lor până în străfundul sufletului, căutând să le compensez mai târziu și mutîndu-le, din prea lunga frustrare, într-un registru aproape matern. Eram la Heidelberg în 1983, ca bursier al fundației Humboldt, când el a împlinit 9 ani. Aveam
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
lor. Din acest punct de vedere, dorim ca lucrarea să reprezinte și un act de recunoștință adus truditorilor de pe meleagurile noastre, un omagiu închinat luptătorilor anonimi din trecutele vremi, când jertfele ce se făceau pentru apărarea ființei neamului nu se crestau pe răbojuri, nici nu se consemnau în file de cronici sau pe monumente comemorative. Un pios omagiu și pentru oamenii de bine ale căror nume și renume au străbătut până la noi și despre ale căror fapte am putut lua cunoștință
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
proaspătă • parmezan ras • oregano • usturoi • busuioc • ardei iute • cimbrișor verde • făină albă • ulei de măsline • sare • piper Timp de preparare: 60 min. Conținut caloric: 407 kcal/porție Fără ouă Mod de preparare: Vinetele se taie pe lungime în jumătate, se crestează pulpa în zig-zag cu un cuțit potrivit și se stropesc cu ulei de măsline, sare și oregano, apoi se pun în tava de cuptor cu pulpa în jos și se coc 25 de minute la 200°C. După ce sunt gata
[Corola-publishinghouse/Science/1851_a_3176]
-
se stoarce în robotul de bucătărie. Înainte de a fi servită, salata se asezonează cu un sos vinegretă preparat din 40 ml de ulei, sare, piper proaspăt măcinat și suc de ghimbir. Știați că... Pentru a curăța mai ușor lăptucile, se crestează căpățâna și se desfac foile până când se ajunge la miezul salatei, apoi se înlătură cotorul și frunzele bătrâne sau veștede. Lăptucile se consumă de obicei crude, sub formă de salată simplă care însoțește felurile de mâncare principale sau pot fi
[Corola-publishinghouse/Science/1851_a_3176]