272 matches
-
față de următorul val de cotropitori, cretanii se elenizează superficial și își păstrează autonomia politică. Palatul din Cnossos este parțial distrus. În perioada 1200 - 1100 î.Hr. - invazia dorieniilor (din Pen. Balcanică), popor înapoiat cultural care distrug definitiv superba civilizație cretană. Bărbații cretani renunțau conștient și de bună voie la alura hieratică de zei coborâți din ceruri a faraonilor, preoțimii și nobilimii egiptene, refuzând imaginea tiranului absolut în casă și societate, imagine cultivată cu multă grijă de micenieni și (mai ales) de orientali
Terra - planeta vieții () [Corola-website/Science/319386_a_320715]
-
din metropolă au dispărut, unele colonii ale lor din lumea întreagă (bazinul Mediteranei, vestul Africii, America, etc.) au supraviețuit și au jucat un rol major, uneori decisiv în dezvoltarea populațiilor locale inferioare. Astfel s-ar explica puzderia de enigme maiașe, cretane sau egiptene. Sau doar așa s-ar explica prezența unei populații cu caractere antropologice neobișnuite în vestul Africii și în Mediterana (cum ar fi "guanșii" din Canare ori "toreenii" în Corsica), prezența a 2500 monumente megalitice în Bahamas, acelor de
Terra - planeta vieții () [Corola-website/Science/319386_a_320715]
-
roșu, cu veștminte care seamănă în totalitate cu cele din epoca de maximă înflorire a Egiptului și Cretei. (cranii europide din anii 8000-6000 î.Hr., pictura "Doamna albă" de la Branberg, Africa de Sud, etc.) "Doamna albă" de la Branberg prezintă asemănări izbitoare cu picturile cretane, egiptene, cantabrice și hoggariene. Maiașii, egiptenii sau incașii marcau locurile unde cădeau perpendicular razele Soarelui la solstițiu cu obelsicuri asemănătoare (numiți "stâlpi de priponire a Soarelui"). Construcții asemănătoare a descoperit în largul insulelor Bahamas scafandrul italian R. Rola în anii
Terra - planeta vieții () [Corola-website/Science/319386_a_320715]
-
și timpuriu modern ale limbii grecești, și este expresia vieții intelectuale a grecilor bizantini în Evul Mediu creștin. Literatura greacă modernă este scrisă în greaca modernă și își trage originile din operele bizantine ale secolului al XI-lea. Poezia renascentistă cretană "" este fără îndoială capodopera acestei perioade în literatura greacă. Este o baladă cavelerească în versuri scrisă pe la 1600 de (1553-1613). Ulterior, în perioada iluminismului grecesc (Diafotismos), scriitori ca și au pregătit Războiului de Independență (1821-1830). Principalele figuri literare ale Greciei
Grecia () [Corola-website/Science/296848_a_298177]
-
le consideră a fi "simbolul vidului" : zero. Încă de la sfârșitul perioadei arhaice (700 î.Hr. - 550 î.Hr.), vechii greci utilizau alături de "sistemul de numerație alfabetic", un sistem zecimal aditiv nepozițional de concepție proprie, având aceleași caracteristici cu sistemul de numerație hieroglific cretan : exista câte un semn special pentru unitate și pentru primele patru puteri ale bazei de numerație (10). Vechii greci foloseau o serie de simboluri numerice (cunoscute azi sub numele de "cifre acrofonice"), care au fost clasificate în două categorii: În
Numerația greacă () [Corola-website/Science/297443_a_298772]
-
care par a fi "cinci litere din alfabetul grec" alese după "inițiala" numelui grecesc al cifrei respective (excepție face cifra 1 care este reprezentată printr-o simplă linie verticală „│</font color>”, la fel ca în sistemul de numerație egiptean sau cretan). Astfel, Γ</font color> (vechea formă a literei Π</font color>, folosită azi), este inițiala de la Π</font color>ENTE, (pente - cinci); Δ</font color> (Δ</font color>EKA, deka - zece); H</font color> ( H</font color>EKATON, hekaton, - o
Numerația greacă () [Corola-website/Science/297443_a_298772]
-
și cu diametrul tot mai mare către vârf. Trunchiurile de chiparos folosite pentru coloane erau înfipte în pământ invers, pentru a preveni înmugurirea. Această estetică s-a păstrat până și atunci când minoicii au trecut la folosirea coloanelor de piatră. Palatul cretan nu are aspect de fortăreață precum cel mesopotamian, deoarece primejdia invaziilor exterioare era mai mică. Din acest motiv, accentul nu cade pe zidurile de fortificație, ci pe deschiderea către peisaj și pe confort. Exemple: palatele de la Knossos, Phaistos. Popor de
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
influență asupra afacerilor interne și externe ale Greciei, încât este considerat „"făuritorul Greciei moderne"” și a fost supranumit "Etnarhul". Prima sa apariție pe scena internațională a avut loc odată cu asumarea unui rol important în procesul de obținere a autonomiei Statului Cretan, iar mai târziu, în cel de unirii Cretei cu Regatul Greciei. La scurtă vreme după acest moment, el a fost invitat în Grecia continentală să ajute la rezolvarea impasului în care se afla clasa politică elenă și să accepte funcția
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
au schimbat patronimicul în nume de familie, numindu-se „Venizelos”. Eleftherios s-a născut Mournies, lângă Chania, în Creta, care pe acea vreme era sub stăpânirea Imperiului Otoman. El a fost fiul revoluționarului cretan Kyriakos Venizelos. Când a izbucnit revolta cretană din 1866 familia lui Venizelos a fost obligată să fugă insula Syros, datorită participării lui Kyriakos la mișcarea revoluționară . Familia Venizelos nu a putut să se întoarcă în Creta până în 1872, când Abdülaziz a dat o amnistie. Eleftherios a urmat
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
pentru elocventă și opinii radicale. Numeroasele rebeliuni din Creta din timpul și după Războiul de Independență al Greciei, (1821, 1833, 1841, 1858, 1866, 1878, 1889, 1895, 1897), rezultatul dorinței locuitorilor insulei de realizare a Enosis - unirea cu Grecia. În timpul revoluției cretane din 1866, cele două tabere, sub presiunea Marilor Puteri, au ajuns la o înțelegere, care a fost finalizată în Pactul de la Halepa. Mai târziu, acest pact a fost inclus în prevederile Tratatului de la Berlin, care suplimenta concesiunile acordate deja cretanilor
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
cretane din 1866, cele două tabere, sub presiunea Marilor Puteri, au ajuns la o înțelegere, care a fost finalizată în Pactul de la Halepa. Mai târziu, acest pact a fost inclus în prevederile Tratatului de la Berlin, care suplimenta concesiunile acordate deja cretanilor. Pactul garanta în principal un grad mare de autoguvernare a grecilor din Creta, sperându-se în schimb limitarea dorinței lor de indepență . În schimb, turcii cretani, care considerau insula parte inseparabilă a Imperiului Otoman, nu au fost mulțumiți de aceste
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
pact a fost inclus în prevederile Tratatului de la Berlin, care suplimenta concesiunile acordate deja cretanilor. Pactul garanta în principal un grad mare de autoguvernare a grecilor din Creta, sperându-se în schimb limitarea dorinței lor de indepență . În schimb, turcii cretani, care considerau insula parte inseparabilă a Imperiului Otoman, nu au fost mulțumiți de aceste reforme, deoarece considerau că în acest fel, administrația insulei era predată în mâinile grecilor creștini. În practică, autoritățile otomane nu au reușit să impună punerea în
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
a Pactului, în acest fel alimentând tensiunile dintre cele două comunități. Autoritățile otomane au încercat în schimb să mențină ordinea prin transferarea pe insulă a unor forțe militare numeroase în perioada 1880 - 1896. De-a lungul acestei întregi perioade, „Chestiunea Cretană” a fost un motiv major de fricțiune între Grecia independentă și Imperiul Otoman. În ianuarie 1897, violențele și dezordinile au crescut în intensitate și au dus la polarizarea populației. Au avut loc atacuri sângeroase împotriva populației creștine din Chania și
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
din Grecia, dar și din Europa, unde situația creștinilor care luptau pentru libertate și erau bombardați de flotele creștine aliate cu ocupanții turci au produs indignare populară. În întreaga Europă Occidentală au apărut manifestări de simpatie populară pentru cauza creștinilor cretani, iar cauza rebelilor greci a câștigat noi sprijinitori. Marile puteri au trimis pe 2 martie o notă verbală guvernelor Greciei și Imperiului Otoman, prezentând posibilile soluții ale „Chestiunii Cretane”. Astfel, Creta ar fi putut să devină un stat autonom sub
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
Europă Occidentală au apărut manifestări de simpatie populară pentru cauza creștinilor cretani, iar cauza rebelilor greci a câștigat noi sprijinitori. Marile puteri au trimis pe 2 martie o notă verbală guvernelor Greciei și Imperiului Otoman, prezentând posibilile soluții ale „Chestiunii Cretane”. Astfel, Creta ar fi putut să devină un stat autonom sub suzeranitatea sultanului. Poarta a răspuns trei zile mai târziu, acceptând în principiu propunerile, dar, pe 8 martie, guvernul elen a respins soluția marilor puteri, pe care o considera nesatisfăcătoare
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
pierderi teritoriale în nordul Tesaliei, plus despăgubiri de război de aproximativ 4.000000£, dar la o mare victorie diplomatică. Marile puteri (Regatul Unit, Franța, Rusia și Italia), după massacrul de la Heraklion de pe 25 august, au impus o soluție finală „Chestiunii Cretane”. Creta a fost proclamat sta autonom sub suzeranitatea otomană. Venizelos a jucat un rol important în negocierea acestei soluții, nu doar ca lider al rebelilor cretani, dar și ca diplomat priceput, comunicând frecvent cu amiralii marilor puteri. Cele patru mari
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
patru mari puteri și-au asumat administrarea Cretei. Prințul George al Greciei, al doilea fiu al regelui George I, a fost numit Înalt comisar, iar Venizelos ministru de justiție (1899 - 1901) . Prințul George a fost numit Înalt comisar al Statului Cretan pentru un mandat de trei ani. Pe 13 decembrie 1898, el a sosit la Chania, unde s-a bucurat de o primire entuziastă. Pe27 aprilie 1899, Înaltul comisar a numit un Comitet executiv compus din principalii lideri de pe insulă. Venizelos
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
proclamat „unirea politică a Cretei cu Grecia într-un stat unic liber și constituțional” . Proclamația a fost înmânată marilor puteri, în fața cărora rebelii au susținut că aranjamentul provizoriu nelegitim împiedică creșterea economică a insulei și singura soluție logică a „Chestiunii Cretane” ar fi fost doar unirea cu Grecia. Înaltul comisar, care se bucura de sprijinul marilor puteri, a anunțat că se va folosi forța militară împotriva rebelilor . În perioada care a urmat, mai mulți deputați s-au alăturat lui Venizelos la
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
regelui George I al Greciei, prin aceasta anulând de facto suzeranitatea sultanului otoman. Un fost premier al Greciei, Alexandros Zaimis, a fost ales să exercite funcția de înalt comisar, iar ofițeri și subofițeri eleni au fost numiți să organizeze jandarmeria cretană. De îndată ce organizarea jandarmeriei s-a încheiat, trupele străine au început să se retragă de pe insulă. Această retragere a devenit o victorie personală a lui Venizelos, ceea ce i-a adus o mare faimă atât în Grecia și în alte state europene
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
acest scop începuse încă de pe vremea mandatului lui Georgios Theotokis), iar economia Greciei nu era revitalizată. În aceste condiții, Venizelos le-a propus turcilor recunoașterea dreptului cretanilor să-și trimită deputați în parlamentul elen, ca o soluți pentru rezolvarea „Chestiunii Cretane”. Junii Turci aflați la conducere la Constantinopol se simțeau foarte încrezători după victoria din războiul greco-turc din 1897, au amenițat că vor ocupa Atena dacă grecii vor continua cu cererile lor. Atunci când Venizelos a constatat că nu se fac progrese
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
aflați la conducere la Constantinopol se simțeau foarte încrezători după victoria din războiul greco-turc din 1897, au amenițat că vor ocupa Atena dacă grecii vor continua cu cererile lor. Atunci când Venizelos a constatat că nu se fac progrese în „Chestiunea Cretană” și nedorind ca țara să să rămână inactivă ca în timpul războiul ruso-turc din 1877, când neutralitatea îndepărtase Grecia de participarea la discuțiile de pace, a decis să se alăture altor state balcanice (Serbia, Bulgaria și Muntenegru) și alianței lor, Liga
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
octombrie 1912. Pe 18 octombrie 1912, aliații balcanici au declarat război Turciei. Începuseră luptele Primului Război Balcanic. Pe 1 octombrie, Venizelos a anunțat intenția de declarare a războilui în sesiunea ordinară a parlamentului. În aceeași ședința a anunat acceptarea deputaților cretani în rândurile parlamentarilor de la Atena și unirea Cretei cu Grecia, punând astfel capăt „Chestiunii Cretane”. Populația elenă a primit vestea despre aceste evenimente cu mare entuziasm. Declanșarea luptelor Primului Război Mondial a cauzat numeroase necazuri lui Venizelos în relația sa cu prințul
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
Război Balcanic. Pe 1 octombrie, Venizelos a anunțat intenția de declarare a războilui în sesiunea ordinară a parlamentului. În aceeași ședința a anunat acceptarea deputaților cretani în rândurile parlamentarilor de la Atena și unirea Cretei cu Grecia, punând astfel capăt „Chestiunii Cretane”. Populația elenă a primit vestea despre aceste evenimente cu mare entuziasm. Declanșarea luptelor Primului Război Mondial a cauzat numeroase necazuri lui Venizelos în relația sa cu prințul moștenitor Constantin. O parte a problemelor ar putea fi atribuite complexității relațiilor oficiale dintre cei
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
în timpanele pereților: Adormirea Sfântului Efrem, Lapidarea Sfântului Ștefan și Corabia creștinătății. Prima scena apare la Muntele Athos, în Mănăstirea Dochiariu, unde ocupă un perete întreg, într-o formă iconografică complexă, alături de Apocalipsă, dar este frecventă mai ales în pictura cretană. Originile Lapidării Sfântului Ștefan trebuie căutate tot într-o mănăstire athonită, la Xenofont, unde apare la 1554 în naosul catholiconului. Corabia creștinătății, scenă alegorică, apare pentru prima data în pictura românească, fiind o invenție monastică în spiritul athonit și fiind
Biserica Bolniței Mănăstirii Hurezi () [Corola-website/Science/320538_a_321867]
-
și Rethimno. Guvernul elen, aflat sub o uriașă presiune a opiniei publice, a elementelor naționaliste, dar și în fața unor puteri europene care nu erau dispuse să intervină militar, a decis să trimită vase de război și militari în ajutorul răsculaților cretani. Marile Puteri nu au găsit nicio altă soluție decât ocuparea insulei, dar au luat această decizie mult prea târziu. 1.500 de militari eleni au debarcat pe 1 februarie 1897 la Kolymbari, iar comandantul acestei expediții, colonelul Timoleon Vassos, a
Megali Idea () [Corola-website/Science/320575_a_321904]