441 matches
-
erau conjugate spre redactarea lucrării de doctorat intitulată Modalitatea estetică a teatrului, susținută și publicată un an mai târziu. De altminteri, chiar și în Occident, psihanaliza, prin noutățile (șocante pentru unii), pe care le aducea, ca și prin terminologia, uneori criptică, își revendica anevoios statutul metodologic în câmpul mai larg al hermeneuticii. Așa se explică de ce primii care încearcă să o aplice în artă, nu sunt critici literari de profesie, ci teoreticienii înșiși. Fenomenul a fost remarcat cu pertinență de Serge
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
asociere șocantă de lexeme, imaginea lacului din această stațiune: "Triunghiul Tău înscrie albatroșii, / Și doare mlaștina cu viermii roșii, / Mirajul frumuseții nevalente, / Când ochiul meu spre cruguri, sus, atent e." //67 Ca text ermetic, strofa atrage atenția prin câteva simboluri criptice. În primul rând, adjectivul posesiv tău este ortografiat cu majusculă, ceea ce, împreună cu substantivul determinat, conotează chiar prezența sacră a lui Dumnezeu. Personificată, mlaștina este aici un topos ambiguu, receptacul al durerii, dar și generator de suferințe. Ambiguitatea e confirmată de
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
stăruim din dorința de a constata fericitele și măgulitoarele coincidențe cu ipotezele noastre, mai remarcăm și că acele prouesses (priorități, rezolvări care nu suferă amânare) se transpun sub forma unor subtrefugii și comunicări ce se manifestă prin compunerea unor poezii criptice. Amantul își declamă iubirea într-o manieră voalată. Este curios că Al. Paleologu, Al. George, glosând cu superbie pe marginea eroticii lui Camil Petrescu, ignoră un artificiu foarte important, care ține de poetica personajului: și Ladima este îndrăgostit de d-
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
centrale ale Tractatus ului, lucrare pe care o va încheia patru ani mai târziu.27 Lui Russell, pe care îl îndeamnă într-o scrisoare să citească aceste note, refuză să-i ofere însă argumente și explicații pentru afirmații lapidare și criptice pe care le conțin ele. Ceea ce îi va refuza, de fapt, și cititorului în versiunea finală a Tractatus ului. Din tinerețe și până la sfârșitul vieții, Wittgenstein va rămâne pe poziția că poate comunica bine doar cu cei care împărtășesc orientarea
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
alternativ și cu sens diferit. "Altă obște" apare distinctă de "partea bisericească și boierească" într-un document din 6/17 aprilie 1749643. "Partea" sau "cinul" clasifică boierii cei mari, "al doilea" și "al treilea". În secolul al XVIII-lea caracterul criptic al castei marilor boieri se accentuează. Ei se disting net de boierii de rangul doi, trei și patru 644 care, la rândul lor, sunt menționați separat de "neamuri" și "mazili". Sub Constantin Mavrocordat evoluția în acest sens este încheiată. Calitatea
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
Cartea Românească, București, 1990) și Mirele orb (Editura Junimea, Iași, 1995) își articulează discursul pe tiparul dublei reflectări. Și substanța, și retorica discursului glisează, în permanență, între poli antitetici. Pe de o parte, avem de-a face cu un discurs criptic, dens până la asfixiere, în orice caz, plin de referințe culturale de tot felul (de la simbolismul astrologic și creștin medieval până la ontologia începutului de secol XXI, de la misteriile eleusine până la riturile ordinelor secrete contemporane); pe de altă parte, în spatele tuturor acestor
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de ascendentele poeziei quasimodiene în Canturi.187 2.5.3. Declinul Ermetismului Atunci cand curbă ascendentă a ermetismului a atins apogeul și a început să coboare dat fiind faptul că, treptat, deschiderea preconizată a literaturii către public nu mai tolera modurile criptice prezența lui Leopardi a devenit mai puțin vizibilă.188 Deja în anul 1943 Giancarlo Vigorelli condamnă deschis într-un articol eroarea ermeticilor de a fi refuzat orice deschidere și orice pas către o plajă mai amplă de cititori.189 Îi
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
polemiza cu cei care tindeau să limiteze măiestria ermeticului exclusiv la tensiunea cuvântului, si, în acest context, cu cei care vorbeau despre separarea netă a primei perioade de creație de cea de a doua, evidențiind prin această discontinuitatea dintre etapă criptica și cea de angajare. Efortul lui, și al altor cercetători cu opinii similare urmărea să demonstreze că gândirea și, implicit, creația lui Quasimodo stăteau sub semnul continuității, ordinii, stabilității, într-un cuvânt al evoluției diacronice firești.254 Ansamblul de studii
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
însuși a depășit tiparele ermetismului, "învingându-l" prin această și pe poetul din Recanati: scriu fraților Cervi / nu celor șapte stele ale Ursei. Refuzul de a-si îndrepta cantul către frumoasele stele ale Ursei echivalează cu renunțarea la întreaga etapă criptica a propriei creații și reconfirmă în același timp poziția freudian ambivalenta de pe care scriitorul ermetic înțelege să se raporteze la maestrul sau, cu un amestec de admirație și respingere. Numeroasele trimiteri ale rimelor sale la Canturi, reliefate de-a lungul
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
în sistem, în interiorul căruia "centralitatea" lui Montresor a fost înlocuită, treptat, de "centralitatea" lupului tînăr Fortunado? Posibil, dar, să recunoaștem, prea puțin revelator pentru complexitatea unui autor de talia lui Edgar Allan Poe. Altceva atrage atenția exegetului în dinamica foarte criptică a narațiunii lui Montresor. E vorba despre maniera confesivă a relatării sale. El se adresează cuiva încă de la debutul povestirii. Spune personajul: "Tu, cel ce știi atît de bine natura sufletului meu..." Cine va fi fiind acest ascultător silențios al
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
estetic, în Europa și America, abia după încetățenirea unor paradigme de existență în societăți industrializate, spre jumătatea veacului al XX-lea), intrînd, cu ușurință, în aria tulburărilor psihice și nervoase, a patologicului și pornirilor sangvinare, a sugestiilor oculte și gesticii criptice ș.a.m.d. Eroii mor și învie, sînt diabolici, mint cu metodă și premeditare (mai ales naratorii lui Poe au această capacitate cum s-o numesc? "epică", de a distorsiona adevărul, manipulîndu-și auditorii, inclusiv pe cititor, în scopuri bine determinate
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
un rațional. Întreaga lui acțiune evidențiază inteligență, eficiență și, mai presus de toate, posibilitatea de premeditare. Împreună, ele nu converg spre profilul socio-psihologic al unui psihopat. Cel puțin așa crede și se stăduiește să ne convingă și pe noi naratorul criptic al lui Poe. În ce constă însă acțiunea, remarcabilă prin ingeniozitatea ei? Deși caracterul ambiguu-fabulos al povestirii se opune relatării tradițional-omnisciente, păstrîndu-se mai curînd în aria translucidului narativ, un fir epic minimal poate fi reconstituit din diverse supoziții și sugestii
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
psihopatic. Ea nu poate fi decît juriul unui tribunal pregătit să dea verdictul acuzației de crimă cu premeditare. Jocul narativ este, prin urmare, unul ipocrit, mistificator sau chiar diversionist, iar textul care îl face posibil aparține, de aceea, aceluiași spațiu criptic, ca și The Cask of Amontillado/ Butoiul de Amontillado, The Black Cat/ Pisica neagră ori The Fall of the House of Usher/Prăbușirea Casei Usher. Fișa clinică naturalistă prezentată ipocrit de eroul din The Tell-Tale Heart, va fi înlocuită, în
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
realității. Romanul "taie" o bucată din spațiul înconjurător, adică direct din "ficțiune". "Adevărul" său absolut ajunge, ca atare, irelevant, întrucît "problema" romanului nu e "realitatea", ci tocmai absența ei. Henry James a fost acuzat frecvent că nu-și "explică" textele (criptice), lăsîndu-și cititorii în confuzie. În articolele sale teoretice (pe lîngă amintita The Art of Fiction, se pot menționa și prefețele la romanele importante, grupate într-o carte esențială, intitulată The Art of the Novel/Arta romanului), scriitorul răspunde implicit criticilor
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
fapt cultural demn de toată atenția. Textul deși redactat în cunoscuta tradiție instituită, teoretic și practic, de Henry James, la sfîrșitul secolului al XIX-lea, în romanul european, a "adevărului incomplet" și "percepțiilor parțiale" rămîne, de departe, drept cel mai criptic dintre toate cele scrise de autor de-a lungul timpului. Nuvela i-a intrigat, deopotrivă, pe contemporanii și succcesorii scriitorului. În timpul vieții, somat aproape de prieteni și necunoscuți să dea cîteva explicații în legătură cu misterul impenetrabil al narațiunii, James s-a mărginit
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
a Europei, nu există "o soră a lui Shakespeare" (un echivalent feminin al geniului autorului lui Hamlet adică), deoarece femeia de pe bătrînul continent (ca și femeia mondială, de altfel!) nu a avut niciodată un spațiu propriu. Prin această metaforă (destul de) criptică, Woolf descrie, în fond, gradul de autonomie a feminității în interiorul societăților tradiționale. Femeia, constată scriitoarea, nu s-a bucurat de o identitate recunoscută (de către sistemul centralității masculine), depinzînd, în mod necondiționat, de "identitatea" unui bărbat (transfigurat cînd în tată, cînd
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Usher. Acolo, un narator își pierdea, similar, identita-tea, intrînd în casa morbidă a gemenilor Roderick și Madeline Usher. Nu numai asemănările de atmosferă (descompunerea, atrofierea decorului) atrag atenția în cele două texte, ci și substratul simbolic. O analiză atentă a cripticei nuvele poești trimite la probabila folosire a opiumului de către narator, ca stimulent imaginativ, odată ajuns în preajma prietenului Usher. Poemul intercalat de Poe în povestire sugerează, în regim alegoric, deteriorarea bruscă și aparent fără cauză a intelectului uman, ieșit din zodia
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
desprinse din drama familiei Lisbon. În vocea narativă a romanului, scriitorul include, subtil, ideea neputinței cognitive, idee legată, în fond, de capacitățile noastre fatalmente limitative de percepție în univers. Mai mult decît ne transmit protagonistele suicidale singure, prin dispariția lor (criptică) din viață, naratorii nu ne pot transmite. Ei numai unesc piese dintr-un puzzle, ce le depășește abilitățile hermeneutice, și vorbesc ermetic, asemenea surorilor Lisbon (definite de gestica lor încifrată și tenebroasă), despre o lume în disoluție, a cărei componentă
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
în spatele observației). De aceea, în ultimă instanță, The Virgin Suicides este un roman despre destrămarea lumii închise (a suburbiei americane), care și-a trăit propriul apogeu cultural cu decenii în urmă. Intuim aici, desigur, un posibil mesaj al tragediei mute, criptice, oculte și iconice (ca un ritual voodoo), trăite de fetele Lisbon, dar și o eventuală sugestie biografic-psihanalitică, asociabilă (re)surselor creatoare subli minale, ale lui Eugenides însuși. Bibliografie Jeffrey Eugenides. Sinuciderea fecioarelor. Traducere și note de Mirela Adăscăliței. Colecția "Biblioteca
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
implică o întreprin dere foarte anevoioasă, nu neaparat din cauza stilului filozofului (deși unii traducători anglofoni de prestigiu, precum C. Lenhardt, de exemplu, s-au plîns de o anumită construcție supraetajată a frazei), ci a trimiterilor și conota țiilor mai curînd criptice ale multora dintre conceptele lui semnificative. Fluxul gîndirii adorniene, deosebit de puternic, își creează, automat, nenumărate cursuri ideatice secundare, ramificîndu-se imens în spațiu (nu întîmplător unii critici îl consideră precursorul deconstructivismului, alături de Nietzsche), iar procesul se reflectă fidel în metodologia analitcă
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
reactualizează marile epopei alegorice ale mitologiei, unde fiecare gest auctorial reprezenta o mișcare înspre lumea tropilor, o rotație către zona translucidă a semioticii. În pofida faptului că palierul simbolic al romanului ocupă prim-planul construcției, scriitura lui Haruki Murakami nu rămîne criptică. Firele intrigii țesute "între lumi" și legate subtil de Ushikawa (și, parțial, de celelalte personaje) conduc lectorul spre epifania finală: cu toții ne trezim suspendați, într-un fel sau altul, între realitățile și ficțiunile propriilor noastre vieți. "Texistența" lui Mircea Cărtărescu
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
În ciuda acestei plu ralități însă, „idealul“ problemei filozofice poate fi reprezentat (Darstellung) ca atare în opera de artă. Altfel spus, după Ben jamin, ade vărul este, în artă, nu miză a unei întrebări, ci exi gență a formei. Aceste considerații, criptic formulate, sunt importante dintr-o dublă perspectivă. Pe de o parte, ele permit plasarea lui Benjamin în orizontul unor teme tradiționale ale filozofiei. Este vorba, în primul rând, de relația „veche“ dintre adevăr și fru mos. Pe de altă parte
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
ceea ce s-ar numi, etimologic, chresmologie), combinat cu o tehnică de tip significatio (prin care enunțătorul implică sau sugerează mai mult decat spune în mod deschis) în cele două profeții "continentale", America și Europe, este, la prima vedere, atât de criptic, încât până și cel mai fervent suporter al lui Blake n-ar ști ce să mai creadă. Absența metabazei, o tehnică prin care autorul simultan recapitulează firul narativ și sugerează direcții noi de dezvoltare, din poemele epice The Four Zoas
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
în text, n.m.) ochi" (1979, p. 26). Poezia lui Blake apare, de aceea, ca o materializare a unei viziuni profetice, acomodând fenomene aparent divergențe, dar esențialmente convergente. Opera să ocultează și, simultan, dezvăluie sensuri prin menținerea unui echilibru între formule criptice și exhortații fanice, într-o manieră nu foarte diferită de cea a profeților veterotestamentari 32. Stratagemele sale retorice atent concepute ne conving de similitudinile cu stilul marilor profeți evrei. În definitiv, ce este un profet? Sigmund Mowinckel și Max Weber
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
retrage la Rye, un sat din sudul Angliei. Confruntat cu singurătatea, se întoarce către mirajul copilăriei și al adolescenței. Micuța funcționară de la poștă din spatele ghișeului cu grilaj cușca este condamnată să nu cunoască agitația din "lumea mare" decît prin intermediul limbajului criptic din formulele telegrafice. Pîndind fețele și semnele sibiline, ea născocește o lume imaginară. Care este secretul telegramelor pe care ea le trimite: o poveste de șantaj, de joc, de crimă? Secretul nu va naște decît alt secret. Amintim că descrierea
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]