438 matches
-
ci destinală, adică fire aptă de „repetiție, de-o anume repetiție” și anume a „trăirii-tipice” - această frază pe care am comentat-o în varii momente ale biografiei mele literare mi-a anunțat, mi-a „luminat” încă din anii post-adolescenței ideea, criptică, pentru mine, de destin. Ce mai poate însemna „azi” această noțiune, această „realitate”? Și ce „înseamnă” această „trăire-tip” ca s-o putem recunoaște, s-o facem „să revină mereu”? Mai sus afirmam, mereu în legătură cu sentința esențială a lui Nietzsche
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
lumina, clarifica obscura lege a mișcării materiei în istoricitatea ei cosmică - și idealiștii romantici germani din școala kantiană gândeau astfel, începând cu Fichte, Hegel și Schelling care vedeau „cheia” misterului divinității ca aflându-se în dialectica Gândului uman! -, atunci, după „criptica” frază nietzscheniană, eforturile noastre de a descoperi misterele ce ne înconjoară nu trebuie căutate „în afară”, trimițând sonde și rachete costisitoare în spațiu cosmic, ci cercetând „afundurile” și „resorturile esențiale” care animă și „construiesc” individul, cu precădere acel individ care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
în dictatura unui partid monopolist. Trebuie să avem curajul și onestitatea de a ne mărturisi neputința, dezorietarea, lipsa de minimă coeziune, incapacitatea de organizare. (Toate acele „întâlniri prin parcuri” ale unor foști complici, de altfel, ai dictatorului, ca și unele, criptice, „demersuri” ale unor inși, foști aparatcici, ba la Moscova, ba la New-York, sunt din ce în ce mai rizibile!...Ă Cred însă că violența, singulară, a revoluției, uciderea potentatului va fi „un semn” de deșteptare cu adevărat națională, de „maturizare civică și politică” a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
de puținul ce-l primeam de la mama, țărancă în CAP, care muncea pe brânci pentru ca eu să pot face față. În prima zi de lucru la grădiniță, directoarea m-a condus la grupa mea. Intrând în clasă, a zis aproape criptic: „Imnul“. Automat, copiii au format un semicerc, și-au lipit mâinile de coapse drepți ca lumânarea, au lungit gâturile, și-au ațintit ochii în sus. De la mesuțe săriseră copii, dar în semicerc încremeniseră, cântând, niște soldați. Care mai mult zbierau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
facere din cauza cordului slab. Frații Margaretei se grăbesc să îi comunice acest pronostic. Sunt în literatură și doctori drăguți precum cei din La Medeleni. Doctorul Prahu, un bătrân bețiv, utilizează ca medicamente soarele și vinul. Unei paciente ipohondre îi recomandă criptic H2O. Simpatic e și medicul francez Mass care îi extirpă Olguței o tumoare mamară. Cancerul recidivează însă. O aluzie îl pune pe seama eredității. Olguța refuză extirparea sânului și se împușcă. Paul Georgescu are un roman, Doctorul Poenaru, în care evocă
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
o numim tradițională, pentru că e veșnică a produs În Lucreția Andriu o conversiune În sensul literal al cuvântului (cum - vertere), Îndreptând-o, ca să ne mărginim la fenomenul poetic, de la Valéry la Rainer Maria Rilke, cel mai important și cel mai criptic poet al sec. XX. Voi reda Începutul primei elegii de la Duino În care fenomenul de frumusețe este condiționat, este identificat cu o sfâșiere cosmogonică; amândouă, dau cunoașterea prin transmutațiunea Cunoscătorului În Cunoscut. Voi reda textul german pentru ca acei care cunosc
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
Era aproape zece seara. —Zău așa, Darcey. Să rămâi la birou până la zece seara când aveai avion la opt dimineața la Londra. Te-ai țicnit? —Și ce era cu apelurile alea întrerupte? întrebă Neil. Și apoi mesajul tău atât de criptic. La început ne-am gândit că trebuie să fie o glumă. — Mobilul era descărcat, iar semnalul din lift era prost, zise Darcey oftând. Oricum, am scăpat cu bine. N-a fost așa groaznic. Încleștă pumnul ca să nu se vadă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
de mai multe zile, confruntându-se cu călugării-războinici și cu uriașa armată a clanului Miyoshi de la fortăreața din Nakajima, În mlaștinile dintre râurile Kanzani și Nakatsu. În ziua de douăzeci și doi, la urechile lui ajunse un raport alarmant, dar criptic, spunând că, din urmă, se apropia o calamitate. Detaliile Încă nu erau cunoscute, dar Nobunaga deduse că, atunci când vor veni, n-aveau să fie plăcute. Scrâșni din dinți, Întrebându-se despre ce fel de calamitate putea fi vorba. Chemându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Ghost of Abel, 1822; aceasta scriere iluminata împreună cu ultimele două realizate de Blake, On Homer's Poetry [and] On Virgil și Lacoön formează ceea ce William Rossetti a numit "Foile Sibiline" ("Sibylline Leaves") ale lui Blake: ele rămîn și acum la fel de criptice cum sînt și multe alte părți din controversată opera a lui Blake. Se cunosc doar două copii (sau, după Keynes, patru) ale acestei scrieri (avînd 2 plăci), compuse și tipărite probabil în 1822. Este vorba de un răspuns nedisimulat la
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
neantul de la Răsărit, lumea pustie-a lui Luvah"295. Construcția Orașului Integral începe de la rădăcina cauzei căderii: pierderea duhului-Luvah care este robit în Sud, unde este Urizen. Următoarea etapă în construirea Orașului este tocmai Sudul, de astă dată în mod criptic numit de Blake "Hotarul Transparenței" (Limit of Translucence)296, despre care, paradoxal, spune: Nu există Hotar al Transparenței/ În sînul Omului"297. Dar Blake specifică faptul că Hotarul Transparenței este în Luban, unde a căzut Luvah-duhul, prin urmare Hotarul Transparenței
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
dinaintea creștinismului, cu rădăcini în misterele egiptene, are o valoare mantrică și deci un efect transcendental cert. Iar zeul, ca și entitatea spirituală în general, poate intra în contact cu omul, fie prin “materializare”, fie mental, prin mesaje care, deși criptice de multe ori, sunt înțelese . În acest sens, tot arată că omul aflat în planul fizic poate, “prin mintea lui”, capta “lumina energizantă”, cu alte cuvinte stabili un contact mental, benefic, cu Divinitatea. De regulă, contactul se realizează însă din
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
un discurs lent, țesut mărunt și complicat într-o oarecare măsură de prea multe aluzii. Nevroza simbolistă e întoarsă spre jubilație, în spitalul amorului sunt „spasme de parfumuri” și o desfătare cu tristeți (Nunțile efemere, 1972). Versurile sunt ritualice și criptice, galante uneori în chip excesiv, cu podoabe și sonorități livrești, de o eleganță care place totuși, fiindcă Z. pune gravitate și pricepere retorică în lirica sentimentală. După o frumoasă parafrază barbiană în Cartea de copilărire (1974) revine, cu Astralia (1976
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290737_a_292066]
-
Spre deosebire de cunoașterea paradisiacă, cunoașterea luciferică se dezvoltă pe dimensiunea problematicului, a aventurii, a riscului și eșecului. Ea deschide misterul și provoacă o criză a obiectului ei, desfăcându-l într-o parte care se arată ("fanicul"), și una care se ascunde ("cripticul"). Intenția ei este revelarea cripticului unui mister. În acest proces, misterele deschise suportă prefaceri de conținut sau, cum spune Blaga, o "variere calitativă": fie atenuare, fie permanentizare, fie potențare. Distribuția spațială a acestor operații îl conduce pe Blaga la ideea
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
se dezvoltă pe dimensiunea problematicului, a aventurii, a riscului și eșecului. Ea deschide misterul și provoacă o criză a obiectului ei, desfăcându-l într-o parte care se arată ("fanicul"), și una care se ascunde ("cripticul"). Intenția ei este revelarea cripticului unui mister. În acest proces, misterele deschise suportă prefaceri de conținut sau, cum spune Blaga, o "variere calitativă": fie atenuare, fie permanentizare, fie potențare. Distribuția spațială a acestor operații îl conduce pe Blaga la ideea de "direcție" în cunoaștere 96
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
zero-cunoașterea, respectiv minus-cunoașterea. Dacă primele două direcții de revelare se petrec în cadrele logicii obișnuite, în structuri raționale clasice, în cel de-al treilea caz revelarea impune apelul la termeni antinomici. Aici începe minus-cunoașterea. Altfel spus, sunt situații când revelarea cripticului unui mister deschis impune construcții teoretice antinomice în sine97. Atunci când, fiind pusă într-o astfel de situație, cunoașterea merge pe calea afirmării hotărâte a antinomiei, se poate spune cu certitudine că ea avansează în direcția minus, intrând într-o altă
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
care are loc transfigurarea antinomiei. Prin aceasta, minus-cunoașterea presupune suspendarea sau transcenderea logicii obișnuite. Intelectul enstatic sare din sine, devenind ecstatic, numai pentru a formula anume rezultate și numai împins la acest salt de propriile legi logice și de natura criptică a materialului pozitiv asupra căruia se aplică. Intelectul ecstatic nu poate fi o stare permanentă a intelectului, ci numai o stare în care intelectul poate fi adus din cînd în cînd, și din care intelectul un rezultat odată stabilit revine
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
în Eonul dogmatic, nu presupune instalarea definitivă în irațional, fără eforturi de raționalizare, "ci, dimpotrivă, încercarea de a ieși din el cu ajutorul intelectului ecstatic. Astfel că, alături de raționalizările enstatice (...), să existe și posibilitatea minus-cunoașterii, adică a formulării antilogice (antinomice) a cripticului, fără a-l descifra (raționalizare ecstatică)"122. Înțelegând acest lucru, Constantin Noica interpreta filosofia lui Blaga drept "expresia rațiunii însăși, cu o raționalitate extinsă până la minus-cunoaștere, până la integrarea negativului, până la conversiunea metafizică"123. Lucian Blaga distingea într-una din scrierile
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
se manifestă în întregime în fiecare din multele organisme, sau, altfel spus, se divizează dar rămâne totuși întreagă în fiecare din părțile ei. Aceste formule sunt neintuibile și neinteligibile cu intelectul obișnuit. Sunt foarte apropiate, spune Blaga, de formula dogmatică. Cripticul acestui mister al entelehiei e conceput în zona minus a cunoașterii luciferice. Însă autorul lor nu a avut îndrăzneala de a face pasul dincolo de logic. El va susține că, deși entelehia este neintuibilă, ea este inteligibilă logic. Alte două exemple
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
antinomic și că, pentru a putea fi cuprins, este uneori nevoie de chiar metoda antinomiei transfigurate. În primul rând, ea instituie o "criză" în obiect, despicându-l într-o parte care se arată ("fanicul") și o parte care se ascunde ("cripticul"). În felul acesta, ea așează obiectul cunoașterii sub semnul antinomiei specifice simbolului, îl tratează după schema simbolului, după cum arăta Sergiu Al-George174. "Obiectul cunoașterii luciferice spune Blaga e totdeauna un "mister", un "mister" care de o parte se arată prin semnele
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
Într-un alt loc, acest aspect paradoxal al cunoașterii luciferice este afirmat foarte tranșant: "Obiectul ei e misterul care se ascunde revelându-se"176. Un al doilea indiciu al caracterului paradoxal al cunoașterii luciferice apare în modul de revelare a cripticului unui mister. Sergiu Al-George observă că revelarea se face printr-un "salt" în criptic, cu ajutorul unei "idei teorice". "Saltul la care se referă Blaga (...) nu aparține logicului ci analogicului...". El exprimă "anularea limitei dintre entități diferite, opuse sau contradictorii, deci
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
Obiectul ei e misterul care se ascunde revelându-se"176. Un al doilea indiciu al caracterului paradoxal al cunoașterii luciferice apare în modul de revelare a cripticului unui mister. Sergiu Al-George observă că revelarea se face printr-un "salt" în criptic, cu ajutorul unei "idei teorice". "Saltul la care se referă Blaga (...) nu aparține logicului ci analogicului...". El exprimă "anularea limitei dintre entități diferite, opuse sau contradictorii, deci însăși ideea sintezei antinomice"177. Un al treilea argument pentru caracterul antinomic al cunoașterii
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
în orizontul categoriei Absolutului 224. Însă, el a intrat probabil ulterior în contact cu ideea dialecticii paradoxale a simbolului (aceea a arătatului și ascunsului), din gândirea romantică, pe care a preluat-o mai întâi în ideea relației dintre "fanic" și "criptic" și în cea a "revelației disimulatoare", ajungând mai apoi la metaforă, pe care o va trata abia în cea de-a doua trilogie, în ultimul volum al acesteia 225. În această reluare a problemei metaforicului, observă Sergiu Al-George226, Blaga privează
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
asociază două domenii sau niveluri radical distincte, unul arătat și altul ascuns, luând o înfățișare paradoxală. După părerea lui Al-George, este vorba de aceeași dialectică paradoxală pe care o întâlnim în teoria obiectului cunoașterii luciferice, în raportul dintre "fanic" și "criptic". Pornind de aici, indianistul român susține că întreaga trilogie a cunoașterii "poate fi considerată ca o amplă explorare a metaforicului, chiar o încercare de tipologie a acestuia, realizată pe o profundă scrutare a structurilor antinomice"237. Antinomia dialecticii paradoxale din
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
care intelectul n-ar putea să ajungă pe cale logică. Spre deosebire de acestea, dogma este o formulă fără concept sintetic, "compusă prin alăturarea momentelor antinomice pe fondul inaccesibil al unei unități postulate; momentele concrete antinomice intră în formulă, dar sinteza revelează ceva criptic față de fenomenele în chestiune. Cum momentele concrete în chestiune se ciocnesc, sinteza lor postulată, irealizabilă pe un plan logic sau concret, se efectuează prin scindarea unor termeni solidari"380. Sintetizând aceste comparații, putem spune că dialectica topește antinomiile în concepte
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
regăsite în hermeneutica lui Mircea Eliade. În anumite texte (Fragments d'un Journal), savantul român descrie dialectica sacrului în termeni foarte apropiați de cei ai dialecticii indiene: Când ceva "sacru" se manifestă (hierofanie), în același timp, ceva se "ocultează", devine criptic. Aici e adevărata dialectică a sacrului: prin simplul fapt de a se arăta sacrul se ascunde". Adică, hierofania funcționează concomitent ca revelare și ocultare, este fanică și criptică în același timp, exact la fel ca și în cazul Măyă. Acest
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]