590 matches
-
dar de fiecare dată îl reținea teama să nu facă un pas greșit. Delia stătea lângă el pe canapeaua verde închis, rochia-i azurie o profila ușor în penumbră. De cum a vrut s-o sărute a simțit-o cum se crispează din ce în ce mai tare. - Mama o să se întoarcă să-și ia la revedere. Așteaptă să se ducă amândoi la culcare... Afară se auzeau soții Mañara, foșnetul ziarului, dialogul lor neîncetat. În noaptea aceea n-aveau somn, era unsprezece și jumătate și ei
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
pentru o comunicare spontană și activă cu lumea din jur, și vanitatea de a semăna cuiva, deja, celebru. Azi, consimt că am cochetat excesiv cu ideea "donquijotismului". N-am făcut prea multe progrese în privința groazei de ridicol. Și azi mă crispează teama că mă pot face de râs, deși bătrânețea mi-a dat o altă perspectivă asupra vanităților. Nu cred nici că sunt capabil de "mari" gesturi donquijotești. Adevărul e că toată viața mi-a fost mai ușor să "nu vreau
Octavian Paler: "Criza valorilor nu bântuie numai la Porțile Orientului" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10498_a_11823]
-
mondene îl fascinează, George Banu închide gura malițioșilor, printre care mă număr și eu la loc de frunte. Principala calitate a lui Biță este evitarea, prin slalom elegant, a hipertensiunii polemice. Contradicția, cel mai vag flirt cu dialogul contradictoriu, ar crispa caracterul vizionar și creator al discursului său, al cărților sale menite din naștere să fie recitite. Lui Biță, dacă destinul, mai precis stilul, acesta îi este - să fie academician precoce - ei bine, el își urmează destinul fără nici o sfială, sau
George Banu - Doctor Honoris Causa - Un Prospero al teatrului () [Corola-journal/Journalistic/10544_a_11869]
-
începem, împinse la o parte farfuria cu supa de tăiței, într-un gest provocator. - Sunt sătul până în gât de apa asta cu viermi - spuse. A fost ca și cum ar fi aruncat pe masă o grenadă. Doamna Forbes păli, buzele ei se crispară până prinse a se împrăștia fumul exploziei, și lentilele ochelarilor i se aburiră de lacrimi. Și-i scoase, îi șterse cu șervetul și, înainte de a se ridica, îl puse pe masă cu amărăciunea unei capitulări fără glorie. - Faceți ce poftiți
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
fug, mă prinde imediat...". Simptomatic, rîsul (în tradiție dacică!) e asociat momentului funebru: "Cum recunoști un om bun? Dacă rîde senin, copilărește cînd vine vorba despre moarte, aceasta înseamnă că e un om cumsecade". În consecință, întîlnim vorbe de duh, crispate în fond, emanînd acea deconcertantă veselie numită popular "haz de necaz": "ŤSă trăiești o sută de ani!ť Așa îi saluta prietenul meu Teofil pe toți. Trebuie să fii atent, însă. Unuia de nouăzeci și nouă de ani nu-i
Un cimitir vesel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8010_a_9335]
-
ortul popii nu l-a dat./ Păduchii îi aduna cu pumnii/ În mizerie îi țineau nebunii,/ Erau considerați animale de muncă,/ Ca bine ei s-o ducă./ Îi îngropau de vii/ Pe prizonierii pirpirii./ Ivan Crivină oftează,/ Fața i se crispează/ Căci cumplite amintiri îi vin,/ pe când în lagăr trăia în chin./ Unii prizonieri ajunse canibali,/ Deveniseră oameni anormali,/ Pâinea rușilor era amară/ Și-l măcina dorul de țară./ Simte și acum bătăile crunte,/ Muncind ca niște vite,/ La scos granit
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14023_a_15348]
-
de educația militară, fără să fi trecut probele grele de formare, de la avânt la deziluzie? Un simptom care semnifică începutul unui discernământ. Schiller a salutat cu urale declanșarea revoluției franceze din 1789. Apoi, repede, elanul s-a stins, l-au crispat în muțenie valul de teroare, decapitarea regelui, șuvoaiele de sânge. Asta era schimbarea pe care o dorise? Titlul de onoare, de fiu al revoluției, pe care i l-a decernat în prima fază Danton a ajuns la destinație cu șase
Anul Schiller ,Să sfidăm letargia!" by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11594_a_12919]
-
alb al unei scene acoperite de zăpadă? Carmen, în regia lui Andrii Zholdak, la Baltiskii Dom. Dacă Teatrul Aleksandrinsk evocă excesiv puterea sfidător etalată a epocii țariste, aici amintirea epocii sovietice e cea care supără și îl face să se crispeze mai ales pe spectatorul străin: fiecare dintre cele două clădiri trimite, într-un mod propriu, la un regim politic, imperial sau comunist, ambele la fel de detestabile. Va trebui să intru în Teatrul Național din Helsinki pentru ca, în sfârșit, să nu mai
George BANU - Sankt Petersburg, oraș de piatră by Ileana Littera () [Corola-journal/Journalistic/7650_a_8975]
-
hăuri în mine, destule leagăne.// Ce va fi mîine " vom afla mîine" (Passacaglia). Razele imaginilor resignat-provocatoare conturează o boltă grandioasă pe care tot ele o străpung. Intervine însă o anume ezitare. Pe de-o parte, rebeliunea autorului aduce o solidarizare crispată cu ființa sa somatică, reprezentînd un refugiu în carnea și sîngele său ca într-o certitudine la care n-ar putea renunța, ca într-un nucleu inexpugnabil al simțămîntului de sine. E o "confesiune prin corp", cum ar spune O.
De la "cumințenie" la necumințenie și înapoi by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12489_a_13814]
-
poetică versiune din trecut. Am preferat valsurile cu ambiguitatea jocului între eleganță și gravitate - parfum de vals mai degrabă decât piruetă pe parchet. Viziune personală frapantă, marcată puternic de angoasele și nevrozele timpului nostru, bravură cutezătoare, densitate și rupturi; aștepți crispat momentele de liniște interioară în care Dan Grigore își îngăduie sieși să cânte în demitente atât de frumos cum știe. Un refuz categoric al calofiliei? Un Chopin nevrotic, pustiit de disperări, de mânie? Oricum, în urmă rămâne o stare de
Chopin, o "fata morgana"? by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17397_a_18722]
-
înțelese de toată lumea, într-un amuzament general. Urmează proba de sunet și odihna înaintea momentului cel mare. Deși trupa susține în medie 200 de concerte pe an, înaintea fiecărei apariții, impozantul punk-rocker de culoare care cântărește 120 de kilograme este crispat. „Nu am absolut nimic. Nu sunt emoționat sau chestii din astea, dar așa sunt înaintea spectacolului. Îmi strâng energia, mă concentrez asupra oamenilor prezenți, pentru că eu pe scenă explodez. E doar un ritual, nimic mai mult“, m-a asigurat excentricul
Agenda2005-19-05-1-senzational4 () [Corola-journal/Journalistic/283672_a_285001]
-
devin circumstanțe agravante. între zecile de acefali care umpleau paginile "Săptămînii", între abonații la "Omagiile din ianuarie" și Titus Popovici rămăsese totuși o diferență de substanță și o prăpastie stilistică. Laudele aduse lui Ceaușescu și comunismului erau la el întotdeauna crispate; încerca să construiască ceva mai mult decît un omagiu, strecura mereu adevăruri incomode, dar lumea nici nu mai era atentă la asemenea detalii: în ochii opiniei publice, scriitorul fusese definitiv clasat printre colaboraționiștii profitori și irecuperabili. Prozatorul strălucit trebuie să
Doar talentul e de-ajuns? by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/11713_a_13038]
-
a unui american bogat instalat într-un hotel moscovit. Este întrebat: Ați fost deja la mausoleu să-l vedeți pe Lenin?" Iar el răspunde: "Am pus să mi-l aducă la hotel, contra zece dolari." Figura invitatei noastre s-a crispat. Fiind de stânga (este în continuare), ea vedea în invazia rusă a Cehoslovaciei trădarea idealurilor care-i erau scumpe și găsea inacceptabil ca victimele cu care dorea să simpatizeze să-și bată joc de aceste idealuri trădate. Nu găsesc deloc
Milan Kundera - Testamentele trădate by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12293_a_13618]
-
în timp ce golea paharul de bere, înainte de a urca în camera sa de la etajul trei, i-a auzit vocea tunătoare din bucătărie, urmată de zgomotul spargerii unui obiect greu de porțelan și a văzut cum fata care-l servea s-a crispat și s-a înroșit pînă în vîrful urechilor. - S-a întîmplat ceva?, a întrebat-o Klaus, mai mult curios decît îngrijorat. - Ei, doamna Walburga se necăjește iarăși, a răspuns fata, luîndu-și rapid tălpășița în direcția bucătăriei. La rugămintea unui prieten
Poetul din Hadernsee by Florin Gabrea () [Corola-journal/Imaginative/10849_a_12174]
-
Nu am curajul să o citesc de la un capăt la altul. Săracul Mugur, cîte telefoane și scrisori disperate, umile, amenințătoare, feroce, nu a primit pentru cartea asta! De fapt, ca să mă exprim eufemistic, am bulit-o! Ce va urma? * M-au crispat cele două scrisori ale soției lui Preda apărute în ultima „Flacără”. Mi s-a făcut pielea de găină. Cu stimă și afecțiune, Emil Brumaru 29.VIII.1980
Îl văd pe Dinescu ca pe o mașină de tocat by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13321_a_14646]
-
fost înlocuite de ghetourile blocurilor, fără memorie, fără culoare și fără ieșire. În cartea lui Stahl încă mai există, anterior epocilor nivelării absolute, multe pante, „dând impresia munților acelor care numai vilegiatură visează”; treptat, ele au dispărut, într-un fior crispat de uniformizare pe toate axele. Cu totul remarcabilă la Henri Stahl e pofta sa pentru detaliu - o subtilă nerăbdare înaintea descoperirii și întârzierea voluptuoasă a acesteia. Îți dai seama dintr-odată că tabloul a și fost creat. Există un farmec
LECTURI LA ZI by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Imaginative/13591_a_14916]
-
pe chitară - iubita mea - lepădate la răscruci oglindă pieptene și năframă soarele gâlgâie la orizont dar numai tu numai tu îmi ești rană șerpuitoare străzi nu mă mai cunosc brichetele abia se aprind într-un colț unde inima orașului se crispează ai silabisit "labirint" vers alb diluat cu uitare vinul din mine zvâcnește prin cuvinte numai latinitatea se lăfăie pe obrazul meu smead-creol un castel răvășit durat dorului ce jinduiește - bacovia-n toți și în toate - cad recad și nu mai tac
Tatiana Rădulescu by Tatiana Radulescu () [Corola-journal/Imaginative/10343_a_11668]
-
nu sunt lăudați din obligație Mult timp am crezut că pot să-mi fac noi prieteni așa cum ți-ai cumpăra o altă masă de scris dar pe lemnul proaspăt mâna mea n-a mai vrut să scrie amintirile s-au crispat mi-am dat seama că doar viețile între care deceniile au aprins o flamă de tăcere pot pretinde uitarea liber consimțită Poate că asta fac și faci acum umbră dragă începem să ne dezlegăm reciproc pe deasupra crengilor de arbori câțiva
REQUIEM in memoriam Ioșca Naghiu by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/3758_a_5083]
-
comun, Ioan Nemțoi a reconfigurat geografia și istoria artelor românești. Desprins abrupt și, oarecum, neașteptat dintr-un climat destul de precar al artelor noastre decorative, ale căror caracteristici esențiale au fost multă vreme tentația de opacizare a utilității formei și aspirația crispată spre genurile acreditate ca majore, în speță sculptura și pictura, el a redefinit deopotrivă ideea de creație și pe aceea de meșteșug. Raportîndu-se la material și la tehnică într-un fel unic, mai exact, cu rigoarea unui cercetător și cu
Portrete și schițe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9666_a_10991]
-
în viață. A muri era o chestiune de ținută, preocuparea mergînd spre atitudinea cea mai cuvenită în clipele finale. Tocmai de aceea surprinde detaliul că grecii nu se vaită în momentul morții, fiind senini și chiar optimiști. Dacă totuși sunt crispați e din cauza durerilor fizice, dar nu din pricina disperării. Deznădejdea nu intră în vocabularul antic al grecilor. Sufletul este sigur nemuritor și atunci de ce să dispere? Și fiindcă nu cunosc disperarea, grecii au pînă în ultima clipă neliniști pămîntești: cui îi
Cu ochii la moarte by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6388_a_7713]
-
spun... ori cînd îți spun eu... O senzație neplăcută, ceva de torționar... violentarea... deși era invers, fiind un urmărit din p.v. politic... Celălalt aștepta să termine, prins de brațul lui, ferm strîns, pînă ce B. îl elibera, ascultînd tot timpul crispat cu degetele înfipte... Ofițerul care, noaptea, înainte de înmormîntarea lui Dej, măsoară cu pasul distanța de la Piața Sfîntu Gheorghe pînă la monumentul eroilor - cu cronometrul în mînă, să stabilească timpul de parcurs al cortegiului funerar de a doua zi. Un ofițer
Porumbeii din Gabroveni (fișă) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16358_a_17683]
-
stă originalitatea și chiar nota stranie a acestei expuneri autobiografice. Unul dintre destine este cel propriu-zis: întâmplările vieții, de o varietate, un dramatism, și, uneori, de un pitoresc - neobișnuite. Celălalt destin este cel profesional, de o uniformitate obsedantă, o fidelitate crispată față de literatura germană, parțial și poloneză, toate văzute și trăite strict din punctul de vedere al criticului. De aceea, cartea are o importanță informativă majoră: pe de o parte asupra modului de viață, a mentalității burgheziei și intelectualității central-europene, cu
Cele două destine ale criticului by Amelia Pavel () [Corola-journal/Journalistic/17342_a_18667]
-
și, grație abilităților culinare probate, competițional, de Raicu și Dinescu, rebel acesta față de rigorile ceaușismului și pe acest tărâm, mâncam. Mai și beam. în timpul doi, rămâneam numai eu. începea atunci un parcurs aleatoriu. Uneori biruia crisparea mea. Discuția lâncezea. Eram crispat fiindcă fusesem acceptat de Sonia Larian și de Lucian Raicu cu o încântare care-mi depășea capacitatea de a o justifica. Nu mi-e rușine s-o spun. Amândoi au minți de o finețe și o profunzime cum nu întâlnisem
Et in Arcadia ego by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/12824_a_14149]
-
copiii în parc, cu landoul, se plîng de aventurile soților lor într-un limbaj mai deocheat decît cel la profesionistelor de pe "centura" Bucureștiului. Cum reacționează opinia publică atunci cînd aude așa ceva? Cel mai adesea opinia publică se amuză. Se mai crispează cîte o doamnă din alte vremuri sau vreun bătrîn care își plimbă senin sărăcia și, eventual, insigna de veteran de război. Persoane cărora nici pușcăria politică de ieri, nici lipsurile umilitoare de azi nu le-au tăiat obișnuința de a
Cenzura publică by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12365_a_13690]
-
venit să taci sau să vorbești? Rostirea tărăgănată, aparent molatecă, făcea tăișul ironiei dureros. M-am uitat în ochii lui. Privirea-i licărind rece m-a hotărât: trebuia să plec. Imediat! Rămânând în starea de mutism emoțional în care mă crispasem, mi-aș fi agravat situația ridiculă. Dorisem ani de zile să-l văd, să-l aud și să-i vorbesc. Eram în preajma lui, îl vedeam, îl auzeam, dar, deși îmi făcusem odată un fel cuviincios, chiar smerit, de a intra
G. Pienescu: „Colaborarea cu Tudor Arghezi (...) a fost una din marile împliniri ale vieții mele“ by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/5824_a_7149]