461 matches
-
ziarului, în plină dictatură a monarhului. Profesional, reporterul trebuie să se afle anume unde se întâmplă ceva extraordinar. La Breaza, la o ceremonie străjerească, patronată de primul străjer al țării - Carol al II-lea -, remarcă pe fața suveranului oboseală, neliniște, crispare. În fapt, se petrecuse tocmai o tentativă de atentat, un legionar deghizat în străjer trăsese, de la două sute de metri asupra regelui, fără să-l atingă - episod, de care, iată, până acum nu avusesem cunoștință - și doar eram pe atunci vajnic
Tinerețile romancierului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17302_a_18627]
-
gîndirii senine. Unde apare un gînd, acolo se iscă o tensiune. Tocmai de aceea gîndirea e un act iremediabil încrîncenat. Procesele subiacente pe care le presupune meditația duc inevitabil la încropirea unei mine îngîndurate. Așadar concentrare, încordare, într-un cuvînt crispare. Mimica unui asemenea om îți oferă orice altceva, dar nu o imagine veselă. Iar forma aceasta inestetică de liană contorsionată pe dinăuntru nu-l predispune spre frivolitatea nostimă a oamenilor entuziaști. Cine vrea umor și bună-dispoziție nu trebuie să le
Masa encefalică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7751_a_9076]
-
nu știe de la început ce va spune, dar știe că, începînd să scrie, îi vor veni mai apoi și gîndurile. Printre aceștia se numără și Samuil Rosei, un meticulos fierbînd în suc propriu și trăind actul scrisului ca pe o crispare dureroasă. Scrie ca să-și aline neîmplinirea, într-un gest instinctiv de compensație secretă. Cînd nu ești nimic sub unghi social, încerci să fii ceva în chenarul unor caiete. Născut în 1923 în Bazargic, în acea zonă a Cadrilaterului care avea
Scribendi cacoethes by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5212_a_6537]
-
investește creația artistică și nenumăratele sale forme de acțiune cu un conținut, în cel mai exact înțeles al cuvîntului, terapeutic. El încearcă, simultan, vindecarea prin geometrie a tuturor dezordinilor și îmblînzirea geometriei prin chemarea ei la o viață aproape organică. Crisparea și jocul, provocările și gestul imprevizibil, alături de alte nenumărate manifestări - greu de sugerat prin formule convenționale -, sînt o tentativă patetică de ieșire din haos, de subminare a stării amorfe și a gregarității, prin utopie, iluzie și vis. S-ar putea
Paul Neagu și visul totalității by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7209_a_8534]
-
Că sufletu-i ca apa care fierbe dorindu-și să-i încerce efervescența pentru totdeuna. 20 septembrie 1974 III Paul Neagu încearcă, simultan, vindecarea prin geometrie a tuturor dezordinilor și îmblîzirea geometriei prin chemarea ei la o viață aproape organică. Crisparea și jocul, provocările și gestul imprevizibil, alături de alte nenumărate manifestări - greu de sugerat prin formule convenționale -, sînt o tentativă patetică de ieșire din haos, de subminare a stării amorfe și a gregarității, prin utopie, iluzie și vis. Ordinea pe care
Paul Neagu, între imagine și cuvânt by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12611_a_13936]
-
zboare. După care m-a întrebat: - "Dar în ce clasă ești tinere?" Aveam 19 ani dar nu-mi trădam vârsta, datorită mai ales feței mele copilăroase. I-am răspuns cu oarecare emfază, apăsând pe cuvinte: - în anul III de arhitectură. Crisparea claunului suferind se prefăcu într-un zâmbet încremenit, asemenea celui al măștilor de teatru din antichitate: - "Aaa... la Arhitectură!... De altfel, toată poezia mea e o construcție arhitecturală, o îmbinare a tehnicii și a artei, cu legi și principii, dacă
O întâlnire ratată, Ion Minulescu by George Radu Bogdan () [Corola-journal/Imaginative/12407_a_13732]
-
oarecum de “crepuscularul” italian Guido Gozzano și de a sa Signorina Felicità. Pe deplin stabilizat stilistic apare universul poetei mai ales o dată cu apariția volumului Opinii despre durere, în 1980, urmat de Inima ca un pumn de boxeur (1982). Nota de crispare dureroasă a ființei se generalizează acum, transpărând din alăturarea de notații disparate ale unor realități privite cu un soi de oboseală, o lume în care labirinticul și aleatoriul vor deveni motive recurente, ca în această altă lecție de morală: “nesfîrșite
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
Căci mi-am riscat iar viața c-un balaur"). Un alt "cântec naiv" poartă, în desenul său fragil, un lirism de interior, cu ecouri din Sonetele eminesciene. Aici, între rezonanța sentimentului și cadrul exterior se stabilește o simetrie. Retragerea din fața crispării elementelor, reculul într-un interior securizant, protector se însoțește cu o regăsire a intimității ființelor, a comuniunii voluptuoase ("Afară plouă laic și-aș vrea să fii aici,/ Să tac, să taci, tăcerea la fleacuri să ne-mbie./ Să lâncezim pe
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]
-
în care contemplația clipei festive se întîlnește cu explozia ludica și cu tot spectrul bucuriilor fără scop. Sinteză acestor componente complementare - și chiar, uneori, diferite că esența - este un spațiu artistic de un impecabil profesionalism, spectaculos fără ostentație, profund fără crispări și străbătut de o sensibilitate adevărată, care nu face nici o concesie sentimentalismelor declamative și ieftine. Expoziția de tapiserie și obiecte a Georgiei Lavric, gîndită, în linii mari, ca o retrospectivă, a adus în imensele săli ale Parlamentului cam toate motivele
Trei ipostaze ale autenticitătii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18185_a_19510]
-
dorian întinerind la fiecare treaptă ți-ar plăcea să locuiești într-un turn gravitez pe orbita refulărilor cotidiene cuci grăbiți trec prin mine ca printre picioarele arcului de triumf șuvoiul zilelor nopților zilelor - monologuri și celălalt obraz - un caier de crispări timidă și taciturnă cu spatele la oglinzi mă deschid ca un dulap sub privirile cocoșate ale bătrânei molii n-am idealuri care să mă poarte dincolo de trupul excita(n)t al lucidității sunt opacă precum geamurile unui club rău famat sufletul mi
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]
-
un admirabil articol din Pro Sport (admirabil ca mai tot ce iese din mâinile acestui bijutier al publicisticii românești), dl. Radu Cosașu atinge o chestiune eternamente nevralgică: bătutul pe burtă la români. Sigur că după o jumătate de secol de crispare a relațiilor dintre indivizi (am cunoscut destui românași care mureau de admirație auzind că Pingelică Ceaușescu îi spunea soaței chiar și în momentele de intimitate "Tovarășa"!) orice detabuizare e normală, ba chiar binevenită. Dar de aici la pertu-ul cvasi-generalizat, la
Gura analfabetă a poliglotului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14054_a_15379]
-
care pictorul o face Nodurilor și semnelor merge pînă la o suită de îndemnuri adresate cititorilor. Cine nu vrea să trăiască descumpănirea de a nu pricepe nimic din volum e rugat să respecte cîteva reguli: 1) să lase deoparte orice crispare estetică sau teoretică, fără să se mai întrebe mereu „ce zice“ Nichita în fiecare vers; 2) să nu creadă că are de-a face cu cimilituri ingenioase sau cu șarade copilărești; 3) să nu caute idei sau stări, ci „știri
Patimile după Nichita by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3033_a_4358]
-
care nu mai este marcat acum nici de granițe fizice și nici de limitări culturale. Nenumărate țări de pe toate continentele, moduri foarte diverse de a privi lumea și tot atîtea modalități de exprimare se întîlnesc aici fără prejudecăți și fără crispări, construind unul dintre cele mai fascinante spectacole ale comunicării și ale solidarității din geografia noastră culturală. Zeci de țări și sute de artiști s-au întîlnit și acum, ca și în alți ani, într-o tentativă nemărturisită, dar nu mai
Despre artă, geografie și solidaritate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11012_a_12337]
-
definite și de tineri la începutul carierei, și-au găsit aici formă de manifestare fie în expoziții personale, fie înlăuntrul unor cuprinzătoare expoziții de grup; aceasta ultima categorie a culminat cu expoziția Spațiul subiectiv din cadrul Salonului municipal, ediția 1998. Fără crispări doctrinare și fără partizanate estetice, în sălile Muzeului... au fost găzduite în timp cele mai diverse formule și tendințele cele mai radical diferite: de la amatorismul ofensiv al lui Gheorghe Adoc, la cerebralitatea și rafinamentul lui Uve Kampf și de la industria
Un spectacol cu Infante by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17936_a_19261]
-
litere lansate în cyberspace, la eventualul ecou stârnit de acesta. Indiferent de timp și spațiu, el depune o enormă energie - dar pentru ce? Efectul tinde spre zero, influența e din ce în ce mai discutabilă, iar plăcerea de altă dată a fost înlocuită de crisparea de a descoperi că nimănui - sau prea puținora - le pasă de nesomnul, neliniștea și speranțele tale. Și dacă la mijloc n-ar fi ritmul infernal, poate că acest joc de societate-fără-societate ar avea farmecul său. Dar e suficient să stai
Cine sunt și ce vor blogger-ii? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7700_a_9025]
-
justificare în context, apar din neant, execută sumar un ritual în pustiu și apoi se dizolvă într-un colectivism fără speranță. Individul se repetă, identitatea lui piere înghițită de fiara multiplicării, amorful se insinuează și înflorește pînă la grotesc. Fără crispări de coșmar, așa cum pot fi ele citite în imageria apocaliptică, dar și fără lejeritatea voioasă a eposului folcloric, aceste scenarii curg dinspre Eden spre Istorie și developează traseul entropic de la Creație la creatură. Cu tușa ei fermă, atentă la materialitatea
Artiști în penumbră by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14958_a_16283]
-
determină, pînă la un punct, chiar anumite oscilații stilistice. Expresia seacă, aproape rigidă, din lucrările mai acuzat grafice, își pierde orice relevanță - și chiar orice amintire - în spațiile subtil construite cromatic în care, concomitent cu exprimarea unui lirism spontan, dispar crispările de a spune lucruri cu orice preț importante. Chiar dacă diferită în esență, sculptura se înscrie și ea cam în același scenariu. Diversitatea ei materială și formală arată, ca și în cazul desenului, dacă nu o instabilitate a proiectului, oricum o
Artiști în penumbră by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14958_a_16283]
-
într-o cursivitate nelimitată: „Trebuie să uit tot înaintea cuvintelor/ E amurgul cel mai nimerit pentru dragoste/ Cu lampioanele ei strada e îndeajuns de grea/ Și despre dragoste ce-aș spune/ Mai multe decît stilul Empire” (Distanțe). Impresia curentă: o crispare aparent calmă, un mister abia tremolat de teama unei decriptări, ca-n tablourile lui De Chirico: „Seara, strada face gesturi ciudate/ Oamenii/ ajung cuțite pînă trec drumurile/ chinuitoare mere-ispite/ Întreb fiecare de gîndurile lăsate acasă/ care sînt întotdeauna mai limpezi
Un poet de excepție by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3502_a_4827]
-
câte un cal alb rătăcit, băștinași aproape goi, ai senzația că timpul a stat pe loc. La sfârșit, când a venit vremea autografelor, spațiul devenise neîncăpător, Horia Barna încerca să însuflețească atmosfera, spunând tuturor celor de față să renunțe la crispare, vor primi cu toții câte un autograf, iar Mario nu mai prididea să semneze. I-am atras atenția, zâmbind, Patriciei, că în România încă se mai citește și mare parte din cititori sunt bărbați, deci nu-i totul pierdut cum se
Mario Vargas Llosa în România by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/11017_a_12342]
-
profesionalismului și a performanței artei noastre. O multitudine de formule estetice, de la cele tradiționaliste pe linie pastoralo-etnografică, la cele de filiație academistă și pînă la acelea așezate fără echivoc în zona avangardelor și în aceea a cercetării limbajelor, coabitau fără crispare și fără frustrări, genul lor proxim nefiind componenta stilistico-formală, ci autenticitatea expresiei și nivelul valoric. Deși între Corneliu Michailescu, de pildă, și Gh. Petrașcu sau N. Tonitza există o mare deosebire în ceea ce privește opțiunea estetică, faptul că ei se regăseau pe
Salonul Oficial, între memorie și proiect by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10690_a_12015]
-
râdeam, ne tachinam, bârfeam orânduirea și, grație abilităților culinare probate, competițional, de Raicu și Dinescu, rebel acesta față de rigorile ceaușismului și pe acest tărâm, mâncam. Mai și beam. în timpul doi, rămâneam numai eu. începea atunci un parcurs aleatoriu. Uneori biruia crisparea mea. Discuția lâncezea. Eram crispat fiindcă fusesem acceptat de Sonia Larian și de Lucian Raicu cu o încântare care-mi depășea capacitatea de a o justifica. Nu mi-e rușine s-o spun. Amândoi au minți de o finețe și
Et in Arcadia ego by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/12824_a_14149]
-
bun să ne tot îndepărtăm?/ datoria omului este să-și aștepte nașterea. ca pe o poiană furată./ dar ei furau visul de la gura copilului meu, înțărcîndu-i mintea". Idila e visceralizată, transpusă în analiză suprarealistă. Abandonată fiind amestecului de tandreți și crispări, de porniri extatice și spasme ale dezolării, de așteptări și căderi, devine un enigmatic simbol al Destinului: ,atelier de corpuri muzicale. alunecări în simboluri tantrice superflue. patricia îl întîlnse pe pablo la lăptăria lui enache./ își numărau coastele./ ea îi
Dansul demonizat al materiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10739_a_12064]
-
esență caracteristicile celor două școli de pictură, fără excese și fără falsificări născute din lecturi voluntariste, rămîne cea de-a treia , pe care, de fapt, d-na Ruxandra Ionescu a și pus-o în practică. Fără sentimentalism, dar și fără crispări regionaliste, expoziția a fost concepută că un dialog firesc, purtat cînd în coduri asemănătoare, cînd în perspective diferite, așa cum decurge el din însăși ordonarea lucrărilor și din încadrarea lor în timp. Construită după criterii oarecum exterioare, logice și didactice în
Confruntări româno-belgiene by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18073_a_19398]
-
relația radicală centru - periferie, atunci cu siguranta relația model - reflectare, relația provocare - răspuns sau orice altă formulă care le are în vedere pe toate celelalte. În orice caz, o asemenea expoziție ar implica, evident sau camuflat, o anumita stare de crispare, tradusă fie printr-un complex al dependenței, fie printr-unul, juvenil, al răzvrătirii, dar n-ar respira nicidecum un aer confortabil de parteneriat. Acel aer pe care expoziția româno-belgiană îl respira în mod legitim, pentru că ea nu pornește de la ideea
Confruntări româno-belgiene by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18073_a_19398]
-
cuprinde două școli care se raportează cam în aceleași fel la marile centre artistice europene, are același caracter și, în consecință, aceleași libertăți, ca și o expozitie româno- sau belgiano-bulgară, -albaneză, -sîrbă ș.a.m.d. Și tocmai acesta lipsa de crispare, confortul firesc și o anumita seninătate a discursului dau expoziției româno-belgiene de la Ploiești autoritatea unui act cultural cu o incontestabila legitimitate. Generații de artiști români și belgieni se întîlnesc în același spațiu muzeal cu aceeași normalitate cu care se întîlnesc
Confruntări româno-belgiene by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18073_a_19398]