51,775 matches
-
psihologic secundar și general... O distincție foarte importantă, în istoria culturii, cu urmări directe în artă și literatură, explicând diferența dintre realismul literar - de tip Balzac - și literatura impresionistă, subiectivistă, gen Proust, și modernii ulteriori... Distincția se află definită în critica noțiunii de engramă aplicată la natura psihologică. Critica, devenită clasică, a lui Bergson, din aceeași Materie și memorie față de gestaltiști, în general, reprezentanții care acordă memoriei un substrat material, un fel de galvanoplastie cerebrală, principalul gânditor fiind Koehler... Bergson atrage
Adevăratul corp uman by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15374_a_16699]
-
în istoria culturii, cu urmări directe în artă și literatură, explicând diferența dintre realismul literar - de tip Balzac - și literatura impresionistă, subiectivistă, gen Proust, și modernii ulteriori... Distincția se află definită în critica noțiunii de engramă aplicată la natura psihologică. Critica, devenită clasică, a lui Bergson, din aceeași Materie și memorie față de gestaltiști, în general, reprezentanții care acordă memoriei un substrat material, un fel de galvanoplastie cerebrală, principalul gânditor fiind Koehler... Bergson atrage atenția din capul locului, că a explica o
Adevăratul corp uman by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15374_a_16699]
-
într-o călătorie spre Maramureș. Intră în joc multe personaje reale, din peisajul cultural și politic contemporan (mai ales românesc). Este descrisă o vizită la Paris a președintelui Emil Constantinescu, sînt ironizați Goma, Liiceanu și mulți alții. Există și multă critică la adresa autorului-personaj "Țepeneag", multe observații fiind juste... Mai ales cele legate de prolificitate. Cum precizam la început, rețeta tinde să sufoce interesul destul de devreme în această etapă a creației lui Țepeneag. Cel care relatează toată povestea scapă în Maramureș de
Sfînta lizibilitate și tirania rețetei by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15344_a_16669]
-
anilor șaizeci... Ce mă izbește și-acum este aplicarea însemnărilor, îneverșunarea lor teoretică, într-o epocă în care astfel de note, de idei... erau parcă ale unei alte planete, încă nedescoperită... Ce e sigur, e că stilul meu - considerat de critică a fi un exemplu de subțirime și de armonie... - cum spunea N. Manolescu despre un roman de-al meu că este scris... "cu o subtilitate a limbii ce ne face să ne gândim la maieștrii de odinioară"... - stilul comentariilor nu
Psihismul primar by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15399_a_16724]
-
bine să amintim că, în decembrie 1989, România s-a aflat în aceeași perfectă încercuire ca în 1940, la Răsărit și la Nord, la Apus și la Miazăzi". Să ne mai mirăm că d-sa amalgamează mereu barbaria proletcultistă cu critica exercitată în condiții democratice? Că extinde vandalismul de odinioară asupra prezentului? "Tratamentul la care este supusă astăzi cultura română, geme dl. Ungheanu, este același cu cel de atunci". Punctînd, în continuare, "ocuparea instituțiilor culturale de către oameni ai noului regim", "subordonarea
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15394_a_16719]
-
Barbu, Corneliu Vadim Tudor, Adrian Păunescu, Dumitru Popescu-Dumnezeu, Ion Dodu Bălan și - cu sau fără voia d-sale - dl. Mihai Ungheanu însuși n-ar fi fost tot atît de împovărați de vină, precum comilitonii lor de etnie iudaică. Savuroasă e critica adresată însuși național-comunismului preconizat de Ceaușescu, de pe pozițiile actualului extremism vadimist-păunescian. Măsurile luate de "geniul Carpaților" i se par acum fostului său zelator prea puțin radicale, incomplete. D-sa vrea să fie mai catolic decît Papa. "Epurarea etnică" e, în
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15394_a_16719]
-
C. Rogozanu Dan C. Mihăilescu ne întinde și își întinde o capcană cu o glumă care pare inocentă, la prima vedere. Este vorba despre definiția "scriitorincului". Omul care nu face nici istorie literară, nici critică pură, nici "întîmpinare", căruia nu-i place prea mult "specializarea" - în această imagine se recunoaște criticul nostru, cu un soi de "iresponsabilitate" jucată. Nu știu cum se face însă că, la o privire retrospectivă, prilejuită de o culegere de eseuri precum Scriitorincul
Un scriitorinc neîmplinit by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15391_a_16716]
-
abile, dar sînt pe aceeași temă, de succes. Și "curajul" eseistic nu iese din tonul vremii: caracterizări generale ale spiritului românesc. Nu în stil Noica sau Vulcănescu, în stil propriu. Dar stilul nu înseamnă mare lucru în noua ordine a criticii postdecembriste... Cum este poporul român? Au ținut s-o explice mai toți autorii preamăriți de Mihăilescu și de o mare parte a eseiștilor din '90. Sentimentele paraguayene ale ființei, în versiuni care mai de care mai inedite, de la Vulcanescu la
Un scriitorinc neîmplinit by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15391_a_16716]
-
Dan C. Mihăilescu emite un eseu de desprindere superior-ironică: "Catastrofismul e ultimul strigăt al modei". Și asta după ce a fost o voce puternică în corul catastroficilor. Moda tineretului teribil al anilor '30 a produs malformații mai mult decît amuzante în critica noastră. Să ne gîndim că și Eugen Simion a scris de curînd un eseu, cuminte, aplicat, "pe text" despre trăiriști! Nu contează ce critic ești, important este să-ți dai cu părerea în "ce se poartă". Realele probleme ideologice ale
Un scriitorinc neîmplinit by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15391_a_16716]
-
pe text" despre trăiriști! Nu contează ce critic ești, important este să-ți dai cu părerea în "ce se poartă". Realele probleme ideologice ale acestei resuscitări de generație au fost îndeajuns subliniate, dar s-au dovedit inofensive pentru vajnica noastră critică. Dan C. Mihăilescu a contribuit din plin la această explozie a generației Eliade-Cioran. Poate fi un merit, dar și o vină. Cum spuneam sînt riscuri, ca în orice monopol (moda documentelor a fost un monopol). Pentru că impunerea de la începutul anilor
Un scriitorinc neîmplinit by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15391_a_16716]
-
mai puțin perisabil. Un cronicar de întîmpinare care face o muncă de istoric literar propunînd o anumită perioadă spre recitire, un cronicar care "întîmpină" lucruri vechi de cînd lumea și care totuși se află la mare modă. Aberațiile tranziției din critica literară românească și din lumea literaturii și lecturii postdecembriste, în general. Aberații cu un erou ciudat, Dan C. Mihăilescu. Scriitorincul este deocamdată un țel. Deși pare, ornitorincul nu este un animal de tranziție între două regnuri, ci este o soluție
Un scriitorinc neîmplinit by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15391_a_16716]
-
World Trade Center, pentru că au realizat nu numai că în alte părți ale lumii America este antipatizată, ci și că acolo sînt cultivate valori total diferite. între Statele Unite și Islam există diferențe culturale uriașe. Pe de altă parte, toți marii critici au studiat, de fapt, literatura ca simptom al culturii. Auerbach și Leo Spitzer au înțeles acest fapt destul de bine. Spre deosebire de ei, Homi Bhabha folosește literatura doar ca exemplu: un roman ca Beloved de Toni Morrison demonstrează pentru el un anumit
Cu Marjorie Perloff despre Criza domeniilor umaniste by Cosana Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/15406_a_16731]
-
demonstrează pentru el un anumit lucru, dar nu este treaba literaturii să demonstreze lucruri. Marea literatură a fost întotdeauna aceea care poate fi interpretată în multe feluri și nu există pentru a exhiba, să zicem, liminalitatea. Sînt scriitorii niște buni critici? Poetul Charles Bernstein a spus cîndva că în loc să facem o analiză derrideană pe Gertrude Stein mai bine am face o analiză steiniană pe Derrida. Este adevărat - cei mai buni critici sînt ei înșiși scriitori. Mă gîndesc la începutul secolului douăzeci
Cu Marjorie Perloff despre Criza domeniilor umaniste by Cosana Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/15406_a_16731]
-
pentru a exhiba, să zicem, liminalitatea. Sînt scriitorii niște buni critici? Poetul Charles Bernstein a spus cîndva că în loc să facem o analiză derrideană pe Gertrude Stein mai bine am face o analiză steiniană pe Derrida. Este adevărat - cei mai buni critici sînt ei înșiși scriitori. Mă gîndesc la începutul secolului douăzeci, la Pound și Eliot - oricît ne-am ciondăni cu ei, au stabilit standarde care au funcționat decenii, au învățat generații întregi ce este poezia și așa mai departe. Virginia Woolf
Cu Marjorie Perloff despre Criza domeniilor umaniste by Cosana Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/15406_a_16731]
-
nu sînt neapărat buni teoreticieni, dar, chiar și așa, unii dintre cei mai buni teoreticieni au fost poeți: Samuel Johnson, și Coleridge, și Matthew Arnold. Marele critic Walter Benjamin a fost totodată și un scriitor foarte poetic. Există mode în critică? încep studiile culturale să fie un domeniu perimat? Există multe studii critice care se datează foarte rapid. Gîndiți-vă la toate manualele de deconstructivism (Christopher Norris, Vincent Leitsch) sau la primele cărți de critică feministă de Elaine Showalter sau Susan Gubar
Cu Marjorie Perloff despre Criza domeniilor umaniste by Cosana Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/15406_a_16731]
-
un scriitor foarte poetic. Există mode în critică? încep studiile culturale să fie un domeniu perimat? Există multe studii critice care se datează foarte rapid. Gîndiți-vă la toate manualele de deconstructivism (Christopher Norris, Vincent Leitsch) sau la primele cărți de critică feministă de Elaine Showalter sau Susan Gubar și așa mai departe. Chiar și Textual/ Sexual Poetics de Toril Moi, care a făcut atîta vîlvă cînd a fost publicată la sfîrșitul anilor optzeci, acum pare depășită. Aceste cărți par o formă
Cu Marjorie Perloff despre Criza domeniilor umaniste by Cosana Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/15406_a_16731]
-
repede. Acum zece ani, un student la Stanford a scris o teză despre teoria sublimului, dar nu a trecut de interviuri, fiindcă deja teoriile lui Lyotard sau Jameson despre sublim erau perimate. Acest lucru se aplică unei mari părți din critica anilor șaptezeci și optzeci. Teoriile sociale ale lui Stuart Hall, de exemplu, ne oferă instrumente valabile pentru analiza claselor și a culturii populare ca fenomen. Dar sistemul de clase de care scria Hall în Marea Britanie nu mai este azi atît
Cu Marjorie Perloff despre Criza domeniilor umaniste by Cosana Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/15406_a_16731]
-
valabile pentru analiza claselor și a culturii populare ca fenomen. Dar sistemul de clase de care scria Hall în Marea Britanie nu mai este azi atît de clar. Acum cînd canonul pe care Hall îl interoghează a colapsat la nivel academic, critica lui nu mai entuziasmează la fel de tare. De pildă, teoriile propuse recent de poeții LANGUAGE mi se par mult mai interesante, fiindcă se ocupă de faptul literar în sine. Care ar fi rețeta criticului de succes? Pentru a fi un bun
Cu Marjorie Perloff despre Criza domeniilor umaniste by Cosana Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/15406_a_16731]
-
cultura se află într-o relație dialectică. Să presupunem că este adevărat că, într-o cultură de masă ca a noastră, cea mai bună poezie va fi întotdeauna antagonistă într-un fel și trebuie să se constituie automat într-o critică - deci că poezia este o formă de critică socială sau culturală. Totuși, nu poate fi privită numai așa. Adorno nu ia în considerare poezia umoristică sau poezia care nu își propune să fie critică. Credeți că Adorno chiar voia o
Cu Marjorie Perloff despre Criza domeniilor umaniste by Cosana Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/15406_a_16731]
-
presupunem că este adevărat că, într-o cultură de masă ca a noastră, cea mai bună poezie va fi întotdeauna antagonistă într-un fel și trebuie să se constituie automat într-o critică - deci că poezia este o formă de critică socială sau culturală. Totuși, nu poate fi privită numai așa. Adorno nu ia în considerare poezia umoristică sau poezia care nu își propune să fie critică. Credeți că Adorno chiar voia o lume în care muncitorii din fabrici urmau să
Cu Marjorie Perloff despre Criza domeniilor umaniste by Cosana Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/15406_a_16731]
-
el îi zicea roman, Pavană în peisaj marin." Persiflarea actului scrierii nu este unica din volum, și lucrul ar trece drept un bun element de modernitate dacă persiflările nu ar fi, în general, suficient de naive sau de convenționale (vezi 'critica descrierilor' de la începutul capitolului 13). Tonul este 'șmecheresc' cu intenție, iar strategiile de oralitate se bazează pe imitarea limbajului 'de stradă' (cu reușite dar și cu pasaje care sună forțat). Neinspirată este și folosirea excesivă a proverbelor și a expresiilor
Aventuri cu Popeye by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15413_a_16738]
-
comunității", "majoritatea favorizează duplicitatea în care opinia individului este practic redusă la tăcere"). Dincolo de deficiențele inerente oricărui proiect utopic și de lectura pe care eseurile lui Thoreau o impun (nici în cheie strict realistă, nici contînd exclusiv pe alegorismul lor), critica modernității (a efectelor revoluției industriale, a primelor semne ale societății moderne, de fapt) vizează repunerea emancipării, plenitudinii și libertății în slujba individului, într-o linie a criticii societății industriale care culminează cu mișcările de stradă ale anilor '60. Analiza lui
Proiectul unei culturi terapeutice by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15415_a_16740]
-
o impun (nici în cheie strict realistă, nici contînd exclusiv pe alegorismul lor), critica modernității (a efectelor revoluției industriale, a primelor semne ale societății moderne, de fapt) vizează repunerea emancipării, plenitudinii și libertății în slujba individului, într-o linie a criticii societății industriale care culminează cu mișcările de stradă ale anilor '60. Analiza lui Marius Jucan surpinde în eseurile lui Thoreau premisele și caracteristicile proiectului unei culturi terapeutice, precum și pericolele și utopismul ei, dar și elemente legate de stilul și ale
Proiectul unei culturi terapeutice by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15415_a_16740]
-
decapitat nu a fost scris în limba română, mai mult, a fost publicat mai întîi în germană și nu în spațiu românesc, ci la Viena, în 1998, la Editura Zsolnay Verlag. A avut un imens succes de public și de critică acolo. Autorul spune însă precaut: "Nu știu în ce măsură această carte este într-adevăr mare; rezonanța ei este mare: mulți își văd oglindită în ea existența lor." Cartea a fost tradusă apoi de Nora Iuga. Sunetul ei a devenit, datorită traducătoarei
COCOȘUL DECAPITAT by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15417_a_16742]
-
de prefață. Îmi făcea astfel o nespusă bucurie, însă rar mi-a fost dat să resimt un asemenea disconfort la luarea deciziei, întrucât autorul (scriitor și publicist totodată) era esențialmente pictor, unul cu profil aparte, anevoie clasificabil chiar și de critica domeniului. Ce putea spune însă un istoric, absent îndeobște la vernisaje și nedeprins a frecventa atelierele de creație plastică? Aș fi decis repede negativ, cum am făcut adesea în situații analoage, însă Val Gheorghiu mi-a fost coleg de facultate
Ușile lui Val Gheorghiu by Alexandru Zub () [Corola-journal/Journalistic/15433_a_16758]