55,283 matches
-
simpatiile legionare mai ales). Foarte puțini critici au analizat literatura interbelică a lui Mircea Eliade exclusiv din perspectivă estetică. Există și un mesaj transliterar în acest text, "cea mai neagră dintre prozele care îi poartă numele"... Vom găsi un discurs critic moderat, dar în care se vede că autorul a analizat cu grijă toate "scandalurile" legate de perioada neagră ideologic din viața lui Eliade. Toată literatura sa interbelică merită o analiză în această nouă lumină.
Despre Eminescu, așa cum trebuie by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14897_a_16222]
-
de la arta creștină și pînă la Academia de pictură din Moscova. Cele patruzeci și șase de reproduceri, dintre care tot atîtea color, se opresc asupra unor acuarele și lucrări în ulei din intervalul l964-l986 și sînt însoțite de întregul aparat critic necesar unei astfel de publicații: biografie a artistului, cu accente pe cea profesională, fișă a lucrărilor, cîteva informații despre autorul-editor și o antologie de texte critice semnate de Olga Bușneag, Radu Bogdan, Dorana Coșoveanu, Ion Frunzetti, Dan Grigorescu, Andrei Pleșu
Cărți despre artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14909_a_16234]
-
acuarele și lucrări în ulei din intervalul l964-l986 și sînt însoțite de întregul aparat critic necesar unei astfel de publicații: biografie a artistului, cu accente pe cea profesională, fișă a lucrărilor, cîteva informații despre autorul-editor și o antologie de texte critice semnate de Olga Bușneag, Radu Bogdan, Dorana Coșoveanu, Ion Frunzetti, Dan Grigorescu, Andrei Pleșu, Ioana Vlasiu și Ernst Michael Winter, alături de un text-program-confesiune al lui Octav Grigorescu însuși. Excelenta ținută grafică a albumului și calitatea reproducerilor sînt, evident, subînțelese și
Cărți despre artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14909_a_16234]
-
Paradis al culturii fără granițe artificiale, vădind o toleranță reciprocă a componentelor sale (ce nu exclude polemica), o năzuință de sinteză care se regăsește în teza postmodernismului, "inventată" în bună măsură de americani. Aparent ar fi vorba de o situație critică, însă robustețea spiritului american dă lucrurilor o întorsătură vitală prin "democratizarea" esteticului: "Ceea ce mulți europeni caracterizează drept "criza culturii" nu e defel socotită criză în America, ci dimpotrivă, un pas normal înainte, ba poate chiar un progres. Cu alte cuvinte
Un româno-american (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14900_a_16225]
-
de contradicție din cîmpul socio-cultural: "Dar ce, de la Pascal și Kierkegaard încoace sau încă dinainte, de la Biblie, de la alte texte sacralizate, nu știm că specia umană în general e bazată pe tensiuni și opoziții? De ce ar fi America altfel?" Eseistul critică între altele mimetismul, "sincronizarea" superficială spre a recurge la un termen lovinescian. "Goana mult prea disperată după avangardă", acea poftă, ținînd de snobism, a unor persoane mai cu seamă din mediul academic și mai cu seamă tinere de a-și
Un româno-american (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14900_a_16225]
-
viețuiesc în vid, ci în interacțiune cu altele, că n-au, prin urmare, decît o semnificație relativă, prinse în fluxul cultural firesc al afirmației și negației. Se cade a înțelege că de pildă, "deconstrucția sau feminismul sau postcolonialismul sînt manifestări critice aflate în dialectică tensiune cu forțe critice adverse". Așadar "multiplicitatea pluralistă" a culturii nu exclude spiritul critic, ci, dimpotrivă, îl activează, raportîndu-se la acesta ca la o condiție sine qua non a existenței sale. Revenin astfel la natura democratică (tipic
Un româno-american (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14900_a_16225]
-
altele, că n-au, prin urmare, decît o semnificație relativă, prinse în fluxul cultural firesc al afirmației și negației. Se cade a înțelege că de pildă, "deconstrucția sau feminismul sau postcolonialismul sînt manifestări critice aflate în dialectică tensiune cu forțe critice adverse". Așadar "multiplicitatea pluralistă" a culturii nu exclude spiritul critic, ci, dimpotrivă, îl activează, raportîndu-se la acesta ca la o condiție sine qua non a existenței sale. Revenin astfel la natura democratică (tipic americană!) a așa-zisului postmodernism, al cărui
Un româno-american (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14900_a_16225]
-
prinse în fluxul cultural firesc al afirmației și negației. Se cade a înțelege că de pildă, "deconstrucția sau feminismul sau postcolonialismul sînt manifestări critice aflate în dialectică tensiune cu forțe critice adverse". Așadar "multiplicitatea pluralistă" a culturii nu exclude spiritul critic, ci, dimpotrivă, îl activează, raportîndu-se la acesta ca la o condiție sine qua non a existenței sale. Revenin astfel la natura democratică (tipic americană!) a așa-zisului postmodernism, al cărui leagăn e America și care n-ar putea fi înțeles
Un româno-american (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14900_a_16225]
-
raportîndu-se la acesta ca la o condiție sine qua non a existenței sale. Revenin astfel la natura democratică (tipic americană!) a așa-zisului postmodernism, al cărui leagăn e America și care n-ar putea fi înțeles fără vectorul unei conștiințe critice de nimic stînjenite. (va urma) Virgil Nemoianu - Tradiție și libertate, Ed. Curtea veche, 2001, 536 pag., f.p.
Un româno-american (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14900_a_16225]
-
și de la alte articole, recenzii ori simple consemnări pe care criticii din noua generație le-au consacrat în ultima vreme unor scriitori din generațiile vechi. Nu numai în România literară, firește. Înainte de orice, vreau să fac cîteva precizări. Judecățile tinerilor critici nu sînt în discuție. Le aparțin și dau socoteală pentru ele. N-am de gînd să "apăr" pe nimeni, indiferent de ce cred eu însumi despre scriitorul în cauză sau despre operele lui recente, fie că e vorba de Nicolae Breban
Scriitorii vechi și criticii noi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14943_a_16268]
-
și nu mă interesează dacă autorii vechi încep să aibă dificultăți cu noii critici. Pînă la un punct, e normal să se întîmple așa. Dar mă preocupă dificultățile - de a-i citi și de a-i înțelege - pe care noii critici le au cu scriitorii vechi. Din mai toate comentariile negative ale criticilor tineri la opere ale unor scriitori considerați canonici rezultă o anumită idee de literatură. O formulează limpede autorul cronicii la Voința de putere : "...Scriitorul român afirmat în anii
Scriitorii vechi și criticii noi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14943_a_16268]
-
fost exploatată conștient ca o formă de conturnare a cenzurii și de acces la adevărurile unei lumi bazate pe minciună. Și ce vrea să spună că un cititor contemporan privește ironic la "găselnițele" de acest fel? Să conteze cumva tinerii critici pe ideea că literatura evoluează? Asta îmi amintește de Natalie Sarraute care deplîngea ignorarea de către Dostoievski a tehnicilor de analiză psihologică din "Le nouveau roman". Și, dacă tot cred tinerii critici că parabolele romanești ale anilor '60-'80 sînt depășite
Scriitorii vechi și criticii noi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14943_a_16268]
-
la "găselnițele" de acest fel? Să conteze cumva tinerii critici pe ideea că literatura evoluează? Asta îmi amintește de Natalie Sarraute care deplîngea ignorarea de către Dostoievski a tehnicilor de analiză psihologică din "Le nouveau roman". Și, dacă tot cred tinerii critici că parabolele romanești ale anilor '60-'80 sînt depășite, desuete, puerile, măcar să ne informeze despre gusturile lor, cu exemple concrete de capodopere postdecembriste, care nu-l mai fac să zîmbească pe cititorul evoluat de astăzi. Nimeni nu-i obligă să
Scriitorii vechi și criticii noi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14943_a_16268]
-
într-un limbaj tăios ca o lamă și apelînd la o retorică în stare a constrînge guvernul să demisioneze. Nu despre asta era vorba? Ca să nu predice în pustiu, ca să obțină efecte, ca să fie pragmatici, n-ar trebui ca tinerii critici să lase armele albe ale cuvintelor și să pună mîna pe arme de foc? Abia aștept să citesc romanele și poemele rezultate dintr-o astfel de concepție despre literatură, mai apropiată de canonadă decît de canon.
Scriitorii vechi și criticii noi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14943_a_16268]
-
pe un ghid diferența în kilometri dintre Paris-München-Corcova. Este de remarcat atenția cu care sînt urmărite neconcordanțele și greșelile de tipografie, implicarea edițiilor semnate de înaintași, mai ales de Șerban Cioculescu, fiind o adevărată lecție de întocmire a unei ediții critice. Ea este pornită de la exactitate și de la relațiile existente între Paul Zarifopol și Șerban Cioculescu, dialogul dintre ei pe tema acceptării sau neacceptării unor puncte de vedere personale, amintind de intervențiile imediate ale lui Caragiale pe paginile publicațiilor, pe care
Integrala Caragiale (II) by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14931_a_16256]
-
pentru care sîngele de partid nu se diluează cu una, cu două, chiar dacă a devenit un sînge echidistant politic. Nici în ceea ce îl privește pe prefectul de Iași, cu declarațiile lui scandaloase împotriva țiganilor, partidul de guvernămînt nu e mai critic. Dacă ar fi să ne luăm după premierul Năstase, prefectul de Iași muncește bine, dar i se mai întîmplă să vorbească gura fără el. Din cîte știu, instrumentul cu care muncește un prefect e gura, ajutată sau nu de mintea
Nudismul în PSD by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14941_a_16266]
-
și calificarea filmologică occidentală din interbelic ale lui Ion I. Cantacuzino, prodigios adaptate noului palier, erau însă adevăratul vector al primelor două volume (din cele șase preconizate) - "cea mai închegată dintre lucrările noastre istoriografice" (cum am numit-o în Istoria critică a filmului românesc contemporan), în care "scientismul branșei atinge maximum de amplitudine și luxurianță, cu un aparat auxiliar exhaustiv", "fără a uita să vizeze, cu aceeași instrumentație detaliată, "raporturile dintre creația autohtonă și evoluția mondială a cinematografului"". Grea ștafetă de
Enciclopedie... și încă ceva by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/14937_a_16262]
-
dramei, a trebuit s-o îndure: fie semnînd singur volumul II, 1 A al Filmografiei adnotate, fie resemnîndu-se cu abandonarea proiectului, apoi cu reluarea lui tardivă și mult degradată după 1989 (II, 2), fără aportul său și fără nici o discuție critică publică pe marginea seriei. Iar nenorocirile nu vin niciodată singure. Ele se precipită în fazele emancipării, de la filmografia autohtonă la prelucrarea celei mapamondice, în familia conexă a necesarelor dicționare, ghiduri bio-filmografice ș.a.m.d., mai totdeauna utile și vandabile, cu
Enciclopedie... și încă ceva by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/14937_a_16262]
-
din cele cinci nume rămîn două și masiva tipăritură e semnată alfabetic Cristina Corciovescu, Bujor T. Rîpeanu. Cel mai ingrat afront cu care am întîmpina o asemenea incontestabil utilă construcție ar fi subterfugiul local al celor lipsiți de organul analizei critice și de resortul deontologic, dar epatați de volumul fizic al muncii depuse, imitîndu-i pe comentatorii afoni de la lansarea filmului O noapte furtunoasă al lui Jean Georgescu ca autor și I. I. Cantacuzino ca producător: "s-au găsit doi oameni care
Enciclopedie... și încă ceva by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/14937_a_16262]
-
ediție a "micii enciclopedii" nu-și spune "mare", caseta introductivă a Argument-ului pretinde mai mult decît atît: "O istorie a cinematografului mondial", "o sinteză suprasaturată de informații", "un releveu minuțios", "un atlas", "un dicționar cronologic", "o antologie" a comentariilor critice (sublinierile din volum). Apar articole noi, de anvergură eseistică, în raport frecvent disproporționat cu altele, cu extensiuni socio-politice, uneori prin vama filmologiei franceze prosovietice din anii '50-'60 (cu mustrări doctrinare, ca în cazul impresionismului, pag. 59), alteori sursa transparentă
Enciclopedie... și încă ceva by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/14937_a_16262]
-
Puterii Sovietice cu privire la cinematograf, menit să (s.n.) împiedice stagnarea (sic!) activităților și dispersarea bazei materiale (sic!) a cinematografiei". Menit(ă) să e o sintagmă predilectă: "menită să încurajeze", "menită să faciliteze" ș.a.m.d. În discuție sînt însă îndeosebi simțul critic al proporțiilor, un deficit în perceperea și valorificarea inedită a datelor, dificultăți în însăși colaționarea surselor. Se întîmplă să ne tulbure pînă la derută două pagini aflate față în față. În trena protocroniștilor care ne-au atribuit primate sud-est europene
Enciclopedie... și încă ceva by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/14937_a_16262]
-
prin trecerea comasată de la "mica enciclopedie" (605 pagini format 13/20) la "istoria cronologică" (678 pagini format 17/24). Impresia unor rime vindicative cu superproducțiile pe peliculă ale "epopeei cinematografice naționale" fiind totuși contrazisă de însușirea discretă a unor pronunțări critice față de specia în cauză. Fie și ca apendice anonim la citările ample și nominale din apologeți, în alineatul despre capul de serie al "epopeei", Tudor (1963), în fapt recoafare a formulei din Nepoții gornistului (1953), se introduce corecția că montarea
Enciclopedie... și încă ceva by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/14937_a_16262]
-
fi iubire/ nu este altceva decît un raport de forță între doi oameni" ( Încerc să scriu o poesie - V). Tot încercînd să scrie poezie, poetul se îndepărtează de ea de fiecare dată. La un moment dat, poezia atinge un punct critic și poetul e nevoit să o părăsească. Dar abia acum el vorbește despre lucruri esențiale, direct, netrucat, meditația lăsînd în urmă poezia chiar dacă pleacă de fiecare dată în căutarea ei și merge o parte din drum alături de ea: "Aș încerca
Uimirea ca obișnuință by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14968_a_16293]
-
o ocazie anume, o restituire în 2000, și încă una "integrală", sună frumos, dar mai greu de crezut că și încurajator. Și totuși, titlul de mai sus, din capul locului apreciere, vine cu toate meritele conținute să statueze profilul ediției critice I. L. Caragiale Opere, în trei volume. Nu orice fel de volume, dacă ne gândim că numără 1835 de pagini, primul, 1270 și 1238 următoarele, pentru care a fost folosită extrem de fina hârtie "biblie" a exemplarelor de lux. Ediția debutează, ca
Integrala Caragiale (I) by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14954_a_16279]
-
Editurii Gallimard. Rigoarea concepției, precizia aplicării sale în practică, țin de înțelesul complex dat de editori muncii lor, căreia nu-i lipsește nici conștiința că de ea depinde veridicitatea întregului univers scriitoricesc pus în mișcare, nici percepția că o ediție critică este o școală, o convenție, un stil. Trei surprize de interpretare am descoperit în studiul-prefață semnat de Eugen Simion, plin de sugestii de direcție în critica literară, în special, și în cercetarea umanistă, în general. Astfel, propune spre meditație Căldură
Integrala Caragiale (I) by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14954_a_16279]