703 matches
-
Acasa > Poezie > Credinta > ÎN NUMELE BANULUI Autor: Livia Mihaela Frunză Publicat în: Ediția nr. 1921 din 04 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Ce crivăț bate prin biserici! La dreapta și la stânga-n strană Se surpă lumea în polemici Târâtă-n groapă de satană. Din când în când încep să cânte Ori văduve, ori telefonul... Iar popi cu gușile răsfrânte Pornesc la fix casetofonul. Se
ÎN NUMELE BANULUI de LIVIA MIHAELA FRUNZĂ în ediţia nr. 1921 din 04 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381336_a_382665]
-
-o rafală. Cu țurțuri la ferestre, ne-ntâmpină-ncruntată, Sub cearcăne de stele, șireată, stă la pândă, Îi scapără sub gene privirea-i rimelată, Când toarnă peste vise, rânjind, a ei osândă. Pe chipu-i fantomatic se-nghesuie, livide, Secunde amorțite de crivățul macabru, În strigătul naturii, lumina se divide, Tronează peste lume-al zăpezii candelabru. Aproape istovită pe-a clipei noptieră, Mi-adun singurătatea din leagănu-i ... Citește mai mult Adoarme universul, se scutură perdeaua,Pe cerul fără vârstă, de nori cu frunți
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
-o rafală.Cu țurțuri la ferestre, ne-ntâmpină-ncruntată,Sub cearcăne de stele, șireată, stă la pândă,Îi scapără sub gene privirea-i rimelată,Când toarnă peste vise, rânjind, a ei osândă.Pe chipu-i fantomatic se-nghesuie, livide,Secunde amorțite de crivățul macabru,În strigătul naturii, lumina se divide,Tronează peste lume-al zăpezii candelabru.Aproape istovită pe-a clipei noptieră,Mi-adun singurătatea din leagănu-i ... XXIV. TĂCEREA DIN ADÂNCURI, de Camelia Ardelean , publicat în Ediția nr. 2177 din 16 decembrie 2016
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
lua bun rămas De la iubirea care-l frânge. În al tău sânge e tăcere... Mi-e dor de umbra unui gând Și de-o cascadă spumegând, Într-o secundă de plăcere! Se-așterne noaptea peste clipe. În tine bate-un crivăț sec, Prin mine ierni grăbite trec, Se-adună lacrimi în recife. Dar orice-ar fi, n-am să mă vindec Definitiv de al tău zbor! Amorul tău dulce-acrișor Mă-nvăluie deplin în cântec. (din volumul "Pasiune", Editura Inspirescu, Satu-Mare, 2015) ... Citește
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
va lua bun rămasDe la iubirea care-l frânge.În al tău sânge e tăcere...Mi-e dor de umbra unui gândși de-o cascadă spumegând,Într-o secundă de plăcere!Se-așterne noaptea peste clipe.În tine bate-un crivăț sec,Prin mine ierni grăbite trec,Se-adună lacrimi în recife.Dar orice-ar fi, n-am să mă vindecDefinitiv de al tău zbor!Amorul tău dulce-acrișorMă-nvăluie deplin în cântec.(din volumul "Pasiune", Editura Inspirescu, Satu-Mare, 2015)... Abonare la articolele
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
că se usucă, / Noianul rădăcinii - crescută-n patru vânturi - / Și chiar cum crapă-n ramuri, furiș, coaja pe nucă.” (Tablou de septembrie) Iată cum, din liniștea toamnei și Viscolul iernii, autorul ne introduce în alt plan și anume într-un „crivăț” sufletesc, dilematic, cel al iubirii de neam și țară. Zbaterile, rănile tot mai profunde, deziluziile, neputința poporului ce strigă prin condeiul poetului, dau naștere capitolului trei, denumit de către acesta Pro patria. Poetul este încercat de sentimente din cele mai diverse
LA BRAȚ CU IUBIREA PRIN LUME de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381475_a_382804]
-
întinderea neagră de lut, peste care suflă mereu cu năvălnicie vântul dinspre miazănoapte iarna, își găsește definiția exactă între filele celui mai bine alcătuit manual imaginar de gramatică existențială. Ținut de un calm eremitic aparte, căruia numai Ființa umană și Crivățul îi mai pot strivi cu nemilă în picioare ruga, Bărăganul se înfățișează privirii aidoma unui bătrân tăcut, care își îndreaptă cu smerenie înspre țărână ochii, încercând să pătrundă în amănunțime filozofia ascunsă a vieții. Cine și-a închipuit vreodată că
ULTIMA IARNĂ ÎN BĂRĂGAN… de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380925_a_382254]
-
de fapt, tuturor anotimpurilor: ”Eu am plecat purtând în piept durerea-mi toată scrisă Precum al primăverei vânt duce-n văzduh o filă”(”Ghazel”) Simfonia vântului de iarnă pare să fie, oarecum, inspirată de lecturile din Horațiu și Ovidiu: Când crivățul cu iarna din nord vine în spate/ Și mătură cu-aripa-i câmpii întinse, late...” (”Când crivățul cu iarna”) Mișcarea vântului e bagheta sub care se ivesc sunetele simfoniei și muzica ce se degajă e muzica sferelor interioare ale poetului. Sub vântul
SIMFONIA EMINESCIANĂ A VÂNTULUI de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1476 din 15 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374595_a_375924]
-
al primăverei vânt duce-n văzduh o filă”(”Ghazel”) Simfonia vântului de iarnă pare să fie, oarecum, inspirată de lecturile din Horațiu și Ovidiu: Când crivățul cu iarna din nord vine în spate/ Și mătură cu-aripa-i câmpii întinse, late...” (”Când crivățul cu iarna”) Mișcarea vântului e bagheta sub care se ivesc sunetele simfoniei și muzica ce se degajă e muzica sferelor interioare ale poetului. Sub vântul vremurilor ”ne succedem generații și ne credem minunați”, unii reușim să trecem peste timp, peste
SIMFONIA EMINESCIANĂ A VÂNTULUI de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1476 din 15 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374595_a_375924]
-
Să-ți fie dor, ca vuietului de mare, Cu jale acum, tu să privești în zare, Să vezi cum fost-am o cruce ferecată, Acum când fruntea-ți e plecată. Să-ți fie dor de ceasul de-nceput, Acum când crivățul hain a reînceput Să-și ducă-n tolbă al ei dor și suspin, Tu nu mai fă și puntea vieții un mare chin. Căci dor îți va fi chiar de ești plecat, Iar dacă norii grei ne-au depărtat Prin
LABIRINTUL INIMII (VERSURI) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374564_a_375893]
-
să plângeți, nu trebuie să vă întristați. Voi veți aduce bucurie în sufletele miilor de copilași din întreaga lume ! Și ei și cei mai mari se vor bucura când vă vor vedea. Într-o zi friguroasă și întunecată, bântuită de crivățul cel fioros, norulețul le spuse : - Dragii mei copilași, a sosit timpul ! Astăzi veți cunoaște o lume nouă ! Speriați și nedumeriți fulguleții de nea au pornit timid spre pământ. Și cerul înnegurat s-a luminat imediat. Crivățul vânăt și-a domolit
,,POVESTEA FULGILOR DE NEA” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1895 din 09 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373361_a_374690]
-
și întunecată, bântuită de crivățul cel fioros, norulețul le spuse : - Dragii mei copilași, a sosit timpul ! Astăzi veți cunoaște o lume nouă ! Speriați și nedumeriți fulguleții de nea au pornit timid spre pământ. Și cerul înnegurat s-a luminat imediat. Crivățul vânăt și-a domolit furiile și i-a privit cu încântare. Chiar frigul tăios era mult mai plăcut în prezența miilor de fulgișori de nea. Primul fulguleț a ajuns pe o frunza ruginie a unui tei subțirel ce străjuia la
,,POVESTEA FULGILOR DE NEA” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1895 din 09 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373361_a_374690]
-
o vor frântă, fiindcă nu tace-ntre blazați, ci-n armonii se-avântă. Am pus în ea sufletul meu și-n loc de corzi artere, am ca arcuș un curcubeu ce știe să ofere doine care vor fi mereu și crivăț și-adiere. A.C. Referință Bibliografică: Vioara / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2080, Anul VI, 10 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Anatol Covali : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
VIOARA de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2080 din 10 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371388_a_372717]
-
și se trezi deodată în mijlocul unui codru atât de întunecat încât nu reușea să vadă nici măcar urechile calului său, darămite urme de mistreț. Nici una nici două, calul prinse a fornăi speriat și a lovi cu copitele în pământul umed. - Ho, Crivăț, încercă să îl liniștească fata de împărat, ho că nu dau zmeii! Nici nu apucă să termine bine de zis acest lucru, că în fața ei apăru ca din pământ un zmeu uriaș cu zece capete. Fetei mai că-i sări
ZMEUL CEL CU ZECE CAPETE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375408_a_376737]
-
de zis acest lucru, că în fața ei apăru ca din pământ un zmeu uriaș cu zece capete. Fetei mai că-i sări inima din piept căci ea nu apucase să vadă vreodată nici măcar urmă de zmeu, darămite un zmeu întreg. Crivăț se ridică în două picioare speriat, o aruncă din spate și o luă la goană printre copaci, mai găsește-l de poți! Voichița își scoase paloșul, gata să-l înfrunte pe zmeul care stătea în fața ei și o privea. Auzise
ZMEUL CEL CU ZECE CAPETE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375408_a_376737]
-
puterea în luptă și să se arate potriviți de a cârmui împărăția când Împăratul Negru avea să se retragă. Nici unul nu ceruse însă să o vadă și să îi vorbească. Cu inima grea, pe furiș, părăsi castelul și, călare pe Crivăț, luă calea pădurii. Rătăci cât rătăci printre copaci, după care se opri să adape calul la un izvor. Nu se așeză bine pe una dintre pietrele ce mărgineau apa că se și trezi cu o cârtiță mică la picioare. - Seara
ZMEUL CEL CU ZECE CAPETE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375408_a_376737]
-
când sufletele-n codrii colindau și-n loc de fulgi petale ne ningeau în timp ce-aveam în față viața toată ? De ce să stăm în iarnă tremurând că-nnămețiți de tot vom fi-n curând, atăta vreme cât putem învinge și crivăț și nămeți și aspru ger, făcând din pasiunea noastră cer din care niciodată nu va ninge ? De ce să stăm în iarnă fără rost când visurile pot fi adăpost ? Anatol Covali Referință Bibliografică: De ce să stăm în iarnă ? / Anatol Covali : Confluențe
DE CE SĂ STĂM ÎN IARNĂ ? de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1675 din 02 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372075_a_373404]
-
dacă , Voi reuși puțin a "fi" Nu"a avea" ,voi răde printre picuri calzi de sănge Și lacrimi voi amesteca în ploi , Căzute-n ancestrale timpuri , fie pe nuferi ,fie pe noroi;... Și de v-a fi să mă lovească crivăț , Dinspre apus ,sau zeii morți , Nici nu voi băga de seamă Că-s cu stafia ta la porți ; Iubi-mă -voi ,cu ea , sau poate alta , Tooot înspre prăpăstii predispus , Mă voi simți zefir ,sau poate cănt Sau chiar sultan
SUFLET CĂLĂTOR de ALEXANDRU MAIER în ediţia nr. 1683 din 10 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372381_a_373710]
-
satului, dealuri împădurite, cu vulpi care dau tot timpul anului târcoale caselor, sfâșiind când au prilejul păsările din ogradă. Mai sunt și lupii, alți prădători cu care oamenii locului se confruntă, ce se abat iarna în gospodăriile lor. Iarna, bate crivățul și șuieră amenințător prin hornuri, culcând, de multe ori la pământ, copacii înghețați ai pădurii, tronsnind noaptea și înfricoșând cu zgomotul lor. Cum ajungi la capătul celălalt al satului, pe care îl bați în mai puțin de o jumătate de
CASA CA FORMĂ GEOMETRICĂ, SPAŢIU SPIRITUAL ŞI LOC AL DESTĂINUIRILOR FAMILIEI SATULUI GORUNI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 2074 din 04 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372755_a_374084]
-
care absoarbe liniștea prin toate capilarele, iubirea e aura mea iar gândul vălul de mireasă. Atinge-mă, dorință, nu te speria că sunt flacără uneori; în zilele mele bune sunt doar un râu leneș ce curge prin brațele bărbatului, alteori crivățul care mușcă alteori mă așez pe buze, trivial sărut lasciv înviind trăiri uitate. sunt mâna care mângâie, sunt ochiul care luminează, în mine soarele pătrunde ca într-o lampă, uneori, dar numai uneori devin furtună neiertătoare și rup, și sfâșii
SPERANTELE VIETII, ANTOLOGIE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372783_a_374112]
-
face pentru văzduhuri zurgălăi, Ce-n nopțile de vifor pline suna-vor vesel peste văi. În jocul iernii intră seara ca o măicuță obosită, Ea liniștește copilașii și-n case-ndată îi trimite... Iar iarna ca s-o pedepsească trimite crivățul hapsân, I-acoperă pe boltă luna cu norii ei ce-aduc furtuni. În case-acum e cald și bine, copiii s-au culcat de mult, Afară singur vântul bate , cu inima-mi eu îl ascult... Mă ninge-n suflet cu fantasme
POVESTE DE IARNĂ de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372927_a_374256]
-
2016 Toate Articolele Autorului NOAPTE DE CRĂCIUN În ceasuri de taină târzii În noaptea de iarnă bătrână Jos, pe covor, doi copii Râd mângâiați de lună. Focul pâlpâie-n vatră Obrajii slabi rumenind, Răzleț câte-un câine mai latră Iar crivățul cânt-un colind. Micuții l-așteaptă pe Moșu Un dar și lor să le- aducă Bomboane, covrigi, un măr roșu, S-ar bucura și de-o nucă. Noaptea tristă-i privește Prin geamul mic, inghețat. În odaie sărăcia domnește Și
NOAPTE DE CRĂCIUN de MARIANA STOICA în ediţia nr. 2160 din 29 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372952_a_374281]
-
dau eu pe mâna miliției... să-ți vină de hac!> Și se repede și-mi ia sacul cu marfa de jos. Eu atunci, parcă mi-a luat cineva mințile, mă uit în toate părțile și era un întuneric beznă, bătea crivățul și se ridicau niște nori alburii pe cer, zăpada se așezase cam de un sfert de metru, luasem cu mine o rangă de fier de acasă să mă păzesc de câini și nici una, nicidouă, îi croiesc o lovitură drept în
DUBLĂ CRIMĂ CU PREMEDITARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 679 din 09 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345861_a_347190]
-
aprilie 2014 Toate Articolele Autorului Îmi place primăvara, pentru că în fiecare an, soarele se trezește după un somn îndelungat și împinge plapuma de nori la o parte pentru a-și face loc. După ce se războiește puțin cu norii și cu crivățul care este mai ascuțit decât o lamă de cuțit, își scoate razele triumfător și le împrăștie pe cer, pentru a-i porunci zăpezii să intre în pământ. Îmi place primăvara, pentru că o dată ce astrul nostru și-a arătat fața călduroasă și
ÎMI PLACE PRIMĂVARA, PENTRU CĂ... de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1206 din 20 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347846_a_349175]
-
CINE SUNT ȘI CUI RĂMÂN Autor: Elena Armenescu Publicat în: Ediția nr. 1101 din 05 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului În adorarea nevăzutului Timpul parcă se rupe în două ... La ușa cui bate La fereastra cui colindă Domnului Doamne Cu crivățul, cu înfrigurarea Cu neîmplinirile, cu împlinirile Cu irosirile cu risipirile Cu căutarea psalmică, imnică În trup, în ochi, în urechi , în oase Domnului Doamne Flori de măr! Cine sunt și cui rămân? Pământ, ape cer, lumini Nepieritoare Domnului Doamne! Cine
CINE SUNT ŞI CUI RĂMÂN de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1101 din 05 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347503_a_348832]