630 matches
-
de nuanță ecologistă”, „descrieri în doi peri”, „tandrețe perfidă”, prozaism (Radu G. Țeposu). S. are talentul mixării arhaismelor și neologismelor, prinse în combinații ciudate, dar pare a se opri mereu, inexplicabil, la granița dintre poezia minoră și cea de viziune. Croșetând printre calambururi, perifraze, inovații lexicale, jocuri lingvistice, el merge către același registru senzual-duios ori violent. Între greață și grație, poemele sale „pricinoase”, experimentale, se învârt în jurul unei singure teme, considerată importantă: erotismul. „Dar zău uitai cum miroseai/ vanilie, cafea sau
STANCA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289858_a_291187]
-
fac naveta între ele și închisoare”, „plutonul de execuție plecat în vacanță”, „corul de copii debili și pușcăriași”) ori festivități-șablon puteau fi identificate și în spațiul românesc al anilor de comunism: „Pentru cetățenii de onoare ai acestui ciudad/ Însuși primarul croșetează copii premiați/ Fiecare se prezintă cu partea sa de animale/ Cine vrea să facă prezentările cu eroul național/ să-ntindă mâna prin ghișeul din stânga statuii”. Dar curajul constă în primul rând, cum se va vedea în volumul de debut, Proteze
OISTEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288513_a_289842]
-
în care fulgerul izbește nava, doborînd o parte din greement, efectul produs asupra acului este și mai fatal, uneori: fulgerul îi distruge încărcătura magnetică, astfel încît acul nu mai poate fi folosit decît ca o andrea, dintre cele cu care croșetează femeile bătrâne. El nu-și mai recapătă niciodată de la sine însușirile magnetice astfel dereglate sau distruse, iar dacă se întîmplă să se deregleze compasele din habitaclu, soarta lor e împărtășită de toate celelalte busole aflate la bord, chiar de cele
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
împărtășește, participă la toate activitățile cu conținut religios. Evită relațiile cu celelalte deținute, s-a dedicat muncii pentru „a nu mă mai gândi la problema aia...”, își păstrează sentimentele pentru ea. Lucrează la grădina de zarzavat a penitenciarului, face curățenie, croșetează flanele, căciuli, ciorapi etc. pe care le trimite nepoților. Este de părere că relațiile dintre deținute se structurează în funcție de vârstă, factorul economic, interes, legile nescrise care sunt „respectate cu sfințenie”, recidivă, „îți spurcă pachetul... le ocolesc...”, afinități. Consideră că s-
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
spunea vocea, treizeci și doi. Cinci februarie - trei sute douăzeci și unu. Șase februarie... Ușa-armonică nu avea zăvorul pus, așa că am aruncat o privire Înăuntru. Fratele meu stătea la el În pat, Înfășurat Într-o pătură de lână veche pe care i-o croșetase Tessie. Capul Îi atârna Într-o parte a patului - cu ochii sticloși -, iar picioarele albe de cealaltă. Amplificatorul stereo era pornit și acul radioului sărea. În acea primăvară Capitolul Unsprezece primise două scrisori: una de la Universitatea din Michigan, În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
avea destui bani să cumpere produse din America, iar un prieten i le trimitea În Birmania. În fiecare an soseau lăzi cu manuale, table de scris și medicamente, precum și provizii cu mâncărurile preferate. Mai erau și rochii albe cu tivurile croșetate pentru miresele lui virgine și haine de ultima modă pentru el, toate Într-o nuanță crem ivorie: cămăși lucrate după moda franțuzească, sacouri și redingote, cravate și o pălărie Panama. Cizmele din piele de ied erau mereu negre, lăcuite. Bastonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
întruna. Îmi trec timpul cu mama și cu soțul, dar el e mai toată ziua plecat cu treburile școlii, cu activitățile obștești; ne vedem în general serile târziu. De aceea rămân mai tot timpul numai cu mama. Povestim, eu mai croșetez, împletesc, citesc. Cam asta. Și zilele trec. Acesta e rostul lor: să treacă peste oameni. Și ne-amintim de una, de alta, de noi însene, cele de atunci, care am fost și nu mai suntem, căci a trecut timpul peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
încărcat. Lupul: Bună ziua, dragă Scufiță, Unde mergi așa grăbită? Scufița Roșie: Merg pe la bunica mea Că este bolnavă tare, Să-i mai duc câte ceva Ca să mai prindă putere. Lupul: Scufiță, bunica ta Chiar așa bolnavă nu e. Am văzut-o, croșeta O bluziță pentru tine. Pe lângă flori cum poți să treci? Un buchet să nu culegi? Scufița Roșie: Cred că bunicuța mea Tare mult s-ar bucura, Dacă flori i-aș dărui Mult mai bine s-ar simți. Lupul: Scufiță, te
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
ei. Fotograful își adună lucrurile și împreună calcă peste crengi, ghimpi și plante, care li se agață de haine și glezne, ca niște copii cerșetori. Pran nu înțelege graba, nu înțelege nimic din această împleticeală oarbă, de parcă cineva i-ar croșeta viața întreagă într-un singur act, o rafală rece în acest întuneric persistent. Gândul acesta îl face să râdă și o ia repede la picior, suflând greu și chicotind, aiurit, nepăsător până la isterie. Vânătoarea de tigrii solicită două calități: răbdare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
un baston cu întorsătura în partea de sus... Ce ți se pare că realizezi? Să fi rămas în satul tău, să fi avut o casa răzășească, să știi că e a ta, să faci și tu ce fac femeile, să croșetezi, să speli, să ai grijă de copii, să mergi la nunți, cumetrii, chefuri,...să simți că trăiești alături de cineva...Că uite, viața e o clipă...trece cât ai spune: „unu”...Și tu cu ce te alegi din toate frământările astea
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
descoperise nimic incriminatoriu, iar tata și Helen plecaseră luându-și rămas-bun cu manifestări minime de afecțiune și tot atâtea lacrimi. î„Pentru numele lui Dumnezeu, să fii cuminte! O să trec duminica viitoare“, îmi spusese tata. „Pa, pa, nebuno! Să-mi croșetezi ceva drăguț“, îmi zisese Helen.) Urmărind mașina tatei care părăsea domeniul cu viteză extrem de redusă, m-am felicitat pentru calmul de care dădeam dovadă și pentru faptul că nici nu-mi trecuse prin minte să iau vreun drog. Dependentă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
atât de fericită să-l las să intre aici. Acum mi-a luat flaconul cu vitamine Perfectil și se uită atent la ele. Pe bune, ce-o fi atât de interesant la niște vitamine ? Iar acum se uită la cingătoarea croșetată de Katie. — Ce-i ăsta ? Un șarpe ? E o curea, spun, schimonisindu-mă În timp ce-mi pun un cercel. Știu. E oribilă. Nu pot să suport chestiile croșetate. Unde mi-o fi celălalt cercel ? Unde ? A, OK, uite-l. Ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
de surescitare. Știi, de Crăciunul trecut, i-am făcut bunicii mele o ditamai cuvertură pentru canapea, și ea mi-a zis că i-au furat-o hoții. Dar, pe bune, ce hoți mai sunt și ăia care fură o husă croșetată pentru canapea ? — Katie, nu știu ce să zic... — Emma, de ce nu mi-ai spus mai demult ? Tot timpul ăsta pierdut. Timp În care am făcut cadouri idioate, pe care nu le voia nimeni. — O, Doamne, Katie, Îmi pare atât de rău ! zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
pentru că mâine s-ar putea să se răzgândească. M-am antrenat să fiu întotdeauna pregătită pentru ce e mai rău. Nah iese val-vârtej din încăpere. Unde te duci? urlu după ea. Nu-mi spune că mergi să-ți pierzi timpul croșetând. I-ai sunat pe oamenii pe care te-am rugat să-i suni? Răspunde! Ai șaisprezece ani, nu șase! Las-o în pace, zice tatăl ei. A băut ceva vin și e în toane bune. e în obișnuita lui pijama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
te ia greața? — Nu, nu, deloc. E chiar drăguț. Nu uita că ei nu locuiesc în oraș, așa că nu stau tot timpul bot în bot cu ea. Jenny ne-a trimis și-o felicitare cu ocazia logodnei, ba chiar îi croșetează nu știu ce ăstuia mic! Ce mama naibii! Deci eu sunt singura amărâtă de pe-aici? a sărit Julia cu inimitabila ei concizie. Fiul vitreg și de coșmar al Fionei s-a transformat într-un băiat-exemplu, socrii de coșmar ai lui Susan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
arenă cu o filipică la adresa nefericitului proiect sculptural gorduziano-dacoroman de pe treptele Muzeului Național de Istorie, incredibila oroare de care, mă credeți sau nu, abia zilele trecute am dat stupefiat cu ochii. Întâmplarea (mai precis: ceasul rău) face ca tocmai când croșetam subiectele de mai sus să fi intervenit scandaloasa decizie a guvernului Ponta privind trecerea Institutului Cultural Român în subordinea Senatului. Ca de atâtea ori în istoria noastră, răul determină binele: calamitățile naturale ne distilează pentru moment tradiționala dezbinare națională și
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
cu spatele la infirmiera care moțăia, privind cum murea tatăl său, cum murea acel om elegant, bogat și chipeș. Julius nu putea să uite dimineața aceea când, la ora trei, Înainte de a se crăpa de ziuă, la lumina unei lumînări, În timp ce infirmiera croșeta ca să nu adoarmă, taică-su a deschis un ochi și a spus „Sărăcuțul de tine“; infirmiera a dat fuga să o cheme pe maică-sa, care era fermecătoare și plîngea În fiecare noapte Într-un dormitor separat, ca să se poată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ei și atunci Îl lăsau să facă și el pe Tarzan, chiar dacă era un Tarzan foarte prost și nu reușea nici măcar să strige cum trebuie. Pe toată fetițele care se scăldau le chema Jane și erau supravegheate de guvernante care croșetau tot timpul, așezate pe o bancă verde; fetițe de nouă, zece și unsprezece ani, pe care ei nici nu le băgau În seamă, semănau uneori cu Cinthia și Julius se uita la ele cu coada ochiului, de asta Îl prindea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Frau Proserpina a plecat, ce ciudat“. Stătea descumpănit lîngă ușă, cînd deodată o scîndură din podea scîrțîi sub picioarele lui și pianele se luminară din nou brusc, făcînd să se vadă bine acel colț al vestitului auditorium: nepoata lui Beethoven croșeta un șal. „Mi-am uitat caietul“, explică Julius și Frau Proserpina, care se ridicase repede În picioare, parcă surprinsă de ceva, aruncă sculul de lînă, luă caietul tremurînd și Întinse brațul, fără să Înainteze, ce-i drept, lăsîndu-l pe el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Ceva Îl făcu să se Întoarcă a doua oară pînă la ușa Academiei de muzică, stătu cîtva timp la pîndă și o zbughi apoi Îndată, cînd văzu că nepoata lui Beethoven stinsese din nou lumina, desigur că Începuse iar să croșeteze șaluri, ar fi vrut să mai stea, dar Îl Îngrozea gîndul că ar putea să scîrțîie din nou o scîndură din podea. Mergea Încet străbătînd coridoarele de pe marginea celui de al doilea patio ce ducea spre scară. Trecînd prin fața ferestrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
marginea estradei și făcu un gest mînios adresîndu-se publicului. Julius Își trase Îndată capul Înapoi, dar bătrînelul Îi zise: uită-te și el nu avu Încotro și trebui să se uite. Luase un șal de lînă și se apucase să croșeteze În timpul pauzei. Lui Îi era de ajuns, dar bătrînelul nu-și putea stăpîni mînia, stăruia să rămînă ca să vadă totul pînă la sfîrșit. Fiindcă acum Frau Proserpina se Întorcea spre public, Înaintînd pînă la marginea estradei și anunța partea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ani lui bărbatu-meu. În mintea lui se produse un declic. Simți fiorul dezgropării unui lucru prea mic ca să merite reținut. Nepoata dumitale... e cumva slăbuță, cu tenul alb? Cu părul lung și drept, până mai jos de umeri? Își croșetează singură hainele? Chelnerița își împinse un șold înainte și-și înclină capul. —Ei, știu sigur că până acum nu te-a cunoscut. Mâinile lui desenară spirale pe lângă urechi. —Puteri paranormale. —Bi-ne, spuse ea. Pe mine m-ai convins. O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
avea să se mai întoarcă vreodată. Și-atunci, în iarna aceea plină de zăpadă blândă, brusc, s-a făcut pace cale de-un kilometru pătrat, vreo cinci luni consecutive. Cinci luni de Rai. Mama se-apucase să coasă și să croșeteze haine pentru copil, ca-n vremea bunicilor. Ascultam ore în șir discurile de vinil și coseam amândouă. Am învățat să brodez, din instinct, fluturi colorați, ciuperci și ghirlande de căpșuni pe cămășuțe cât o palmă și bavete decupate din cerșafuri
Maternitate : identități ficționale. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Miruna Runcan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1780]
-
părea că ora nu se bate, și odată văzu două asistente de noapte șușotind în apropiera unui pat din colț, iar apoi, fără să se deplaseze prin încăpere, una citea o carte la masa din centru și cealaltă stătea alături croșetînd. întreaga noapte se afunda și se trezea din somn, dar distanța fiind atît de superficială, nu observa niciodată acest lucru. Alteori dormea atît de profund, că trezirea era dificilă, pentru că-i venea greu să recunoască formele și sunetele din salon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
-i Iadul, zise el. — Da, știu. Aș vrea să mă iubești. — Ești prea sigur de mine, așa că nu pot. Nu știi cum să mă faci să te iubesc. Unii pot. — Care dintre ei? zise el ridicîndu-și privirea. Ea continuă să croșeteze. — Care dintre ei? repetă el ridicîndu-se în picioare. — Poate ți-aș spune, dacă nu te-ai isteriza. Alexander se ridică în fund și întrebă pe un ton preocupat: — O să se isterizeze tata? Lanark scutură mut capul, apoi șopti: — Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]