760 matches
-
în fundal panourile din sticlă pictate cu struguri mov și frunze verzi, minunat luminate, ca de soarele Coastei de Azur și care parcă te fac să simți mirosul aerului marin. Costumele (Franca Squarciapiano) sunt superbe, din materiale strălucitoare și cu croieli adaptate epocii. Punctul de atracție al spectacolului îl constituie interpreții principali, soprana Aurelia Florian (Magda) și tenorul Marius Brenciu (poetul Prunier), spre mândria noastră amândoi români, amândoi fermecători, dezinvolți, eleganți, interpretându-și partiturile fără reproș, ea, frumoasă și delicată ca
PREMIERĂ LA OPERA ISRAELIANĂ DIN TEL AVIV AURELIA FLORIAN ŞI MARIUS BRENCIU ÎN OPERA „LA RONDINE” DE GIACOMO PUCCINI de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1512 din 20 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375154_a_376483]
-
cel principal. Acolo consumarea nu stă în nici un raport cu producția, căci se consumă o pânză și câteva colori și se produce un tablou, se consumă un foarfece și se taie planul unei îmbrăcăminți a cărei valoare stă tocmai în croială, se consumă fire de tort și se fac dantele. Valoarea muncei industriale e deci augmentabilă în infinit. Munca agricolă e grea și fără spori mare, munca industrială ușoară și cu un spor, virtualiter cel puțin, nemărginit. {EminescuOpXI 148} Pentru produsul
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
purtau tații și bunicii noștri, atît de multă vreme netrebnică a trecut și peste armia română. Imediat după '89 au apărut semnele schimbării, dar dacă vedem imagini din trecut ale oștirii noastre e greu să distingem unde se află continuitatea croielii. Mai mult: cînd pică iarna, trupeții (dar și ofițerii) poartă niște căciuli care ne bagă frica-n oase. Sigur, n-o să le pretindem să poarte cușma lui Peneș Curcanul, dar nici hidoasa căciulă cu urechi rusești nu-i soluția care
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
a răzbi, a răzvrăti, război, răzmeriță; prea(lat. prae): preabunul, preafrumosul, preaputernicul. Dar mult mai numeroase sunt sufixele: -ac (buiac, sărac, prostănac, zodiac), -că (săteancă, orășeancă, țărancă, țigancă, lupoaică), -aci (stângaci, cârmaci, trăgaci), -og (milog, olog, pisălog), -eală (amețeală, bârfeală, croială, umezeală), -an (bețivan, golan, lungan), -anie (grijanie, împărtășanie, pățanie), -ean (moldovean, muntean, oltean, vrâncean, dobrogean), -nic (obraznic, praznic, ibovnic, amarnic, îndoielnic, comic), -niță (botniță, clopotniță, melniță, vârtelniță), -iște (siliște, porumbiște, grădiște, pajiște), -eț (călăreț, cântăreț, drumeț), -iță (suliță, undiță, mlădiță
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
scările acelea mâncate de carii, năpădite de urzici. Și mai ales în mahalaua aceea cu străzile cufundate în nisipul cenușiu... S-a deschis ușa și, în deschizătura ei strâmbă, s-a ivit o femeie. Purta o rochie lungă cu o croială foarte elegantă, o rochie cum birjarul văzuse numai la doamnele frumoase care ieșeau de la teatru, seara, în plin centrul Boiarsk-ului. Părul îi era strâns într-un coc - o pălărie mare îl încununa. Vântul primăvăratic ondula vălul aruncat peste borurile largi
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
glăsciorul, apoi fețele ce mi le tăia... OFIȚERUL Hahaha, mon ami! Să s-ascunză păpușerii noștri. Ce greoi și-nțepeniți sânt ei pe lângă el. Da, da, aci e distincția, vezi foc în vorbă, foc oriental. A, d-apoi // costumul? Ce croială străină și plină de finesse; apoi accentul. Asta-i limbă, așa de bine n-am mai auzit-o vorbindu-se neciodată. DOMNUL Ce fel, frate! Mai e vorbă? Ș-apoi ce bine zicea el: (declamă ridicol)" E putred aci în
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
și timpul modern; trebuie să le fixeze pentru că el aparține determinatelor trăsuri caracteristice ale epocei. E de prea puțină importanță de-a păstra cu esactitate diferința dintre himation grec și toga romană, deși toga diferă de cea dintâi prin o croială semirotundă și prin o mai mare greutate și difuziune (Weitlăufigkeit), tot astfel diferința [dintre] hiton grec și toga romană însemna puțin. Daca nu se schimbă nimica din spiritul operei, micile diferințe din costumul grec și cel roman nu au a-nsemna
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
în costum față cu grosierul adevăr al naturei, fără însă de-a se scăpa din vedere bunul gust și părerea frumoasă. Unde aceste diferințe sânt marcate deja prin costum, precum sânt în costumele evului [-mieziu] și-n îmbrăcămintea spaniolă, în croiala-ntreagă și în stofă, acolo nu e nici un fel de greutate, și o greșală totală în alegerea costumului nu va prea fi cu putință. Însă o considerațiune mult mai aspră a acestui moment trebuiește în privința costumului modern și mai ales
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
al curentului optzecist-desantist: abandonul marilor probleme în favoarea banalului, denunțarea mediocrității sufletești și a uzurii morale în zone periferice, deși veleitare, ale socioculturalului. Audiția lexicală bine antrenată a autorului trădează, de asemenea, un stagiu convenabil „la ușa domnului Caragiale”, ca și croiala economicoasă, decisă, tactica regizorală și ritmul dramatic susținut. Cel de-al doilea volum, Liniște. Povestiri din viața mea (1989), îl continuă pe primul, fără a aduce vreo schimbare. Textele par a fi fost compuse concomitent și, la publicare, împărțite arbitrar
LACUSTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287735_a_289064]
-
în flori de fir, alese. De sub coroana neobișnuit de înaltă, cu pandantive de împărăteasă răsăriteană, coboară, lăsat pe spate, mândrul mesal vărgat, pe care, în vremea lui Lăpușneanu, la 1565, îl avu până și boieroaicele muntene...”318. Hainele, a căror croială nu se modifica, fac ca personajele încoronate din tablourile votive, în solemnitatea lor de mare ceremonie, să semene - uneori până la amănunt - unele cu altele. Purtătorii și purtătoarele acestor straie prețioase (aflate în mai multe rânduri în sipetele domnești) interveneau, se
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Căci Elina (care va muri înaintea vârstnicului ei soț) era în corespondență cu soțiile juzilor din Brașov, cărora le cerea modele pentru împletituri și semințe de flori. Cu siguranță că brașovencele îi mai trimiteau și alte cele, poate veșminte de croială europeană, căci în tabloul votiv din biserica Mănăstirii Arnota sora cronicarului Udriște Năsturel este înfățișată cu o „freză” albă (în Europa așa ceva se purta către sfârșitul veacului al XVI-lea) în jurul gâtului 329. Veșmintele unei văduve pribege Inventarul obiectelor aflate
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
fi identificate (deși destul de aproximativ 336) tocmai pentru că ignoram, într-o măsură oarecare sau (mai rar) complet, canonul costumului domnesc de Curte, stabilit de secole, pe care și-l transmiteau, din generație în generație, și croitorii (acceptând modelele fixate, adaptând croielile și, mai ales, selectând aceleași materiale și conservând o stereotipie cu rezultate previzibile și recognoscibile), și zugravii, obsedați de veșmântul de aparat, reproducând cu exactitate un costum parcă unic, aceleași chipuri hieratice, neatenți la fizionomiile reale și deloc preocupați de
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
un organ de atitudine”, deschis spiritului critic „atât de absent astăzi în cultura și politica românească”, o continuare a revistei „Ramuri”, menită să cuprindă „o parte din rosturile pe care le-a avut glorioasa revistă craioveană”, „deși cu o altă croială și cu un alt caracter”. Rubrici: „Teatru-cinema-plastică”, „Curente-idei-fapte-oameni”, „Literatură”, „Educație fizică-turism”, „Cronica externă”, „Economie-finanțe”, „Ecouri”. Colaborează cu versuri Radu Gyr, Ovidiu Papadima, V. Ciocâlteu, Eugen Constant, George Silviu, cu proză Liviu Rebreanu, Gib. I. Mihăescu, Carol Ardeleanu, Al. Lascarov-Moldovanu, Otilia
SECOLUL-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289599_a_290928]
-
prelucrării trecutului”, care, în opinia mea, ne blochează cel mai mult, este chiar aceea a vinovăției. Cum a fost prelucrat trecutul nazist și sentimentul vinovăției în Germania? D.G.: Dacă vrem să facem cu adevărat o treabă cinstită, corectă și pe croiala moralității proprii, n-ar trebui să ne uităm la cât de bine au reușit sau nu vecinii noștri să-și prelucreze un altfel de trecut decât al nostru. Nazismul a fost un socialism de altă factură și a durat mult
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
de la Seghedin, Inimă de soldat, ecou al luptelor de la Plevna, Lumină nouă (1914), unde este omagiat săteanul viteaz ca un „leu paraleu” în campania din 1913, la care participă cu „voioșie”, ca și În vârfuri, De la Marna, toate cu o croială de ocazie. N. a tradus drame (Renée de Émile Zola, Alexandra de Richard Voss, În fundul minei de Marcel Gerbidon, Din noroi de Pierre Wolff), comedii (Crimele lui Berluron de Ordonneau și Grenet Dancourt, Amor et comp. și Bobinetta de H. de
NICOLAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288442_a_289771]
-
foarte ciudată, chiar în această lume sălbatică a vînătorilor de balene, în care se întîlnesc indivizii cei mai bizari. Era un tinerel scund și îndesat, cu fața pistruiată, cu o claie de păr gălbui. Purta o manta lungă, de o croială cabalistică și verde ca nuca, deși cam decolorată, ale cărei mîneci largi erau suflecate deasupra încheieturilor. în ochii lui se citea un delir fanatic, adînc înrădăcinat. De îndată ce-l zări pe acest personaj, Stubb exclamă: Ă El e! El e! El
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
prima ei apariție în sală. Iar acum se întorcea, după ce văzuse sculpturile cele mai voluminoase expuse în aer liber... Cea dintâi impresie m-a lăsat perplex: semănai cu femeia care tocmai ridicase în slăvi tabloul. Brună, ca și aceea, aceeași croială a taiorului, aceeași carnație a chipului. Am înțeles imediat cauza erorii mele. Te deplasai cu aceeași siguranță ca și ea, răspundeai la saluturile celorlalți cu tot atâta dezinvoltură, iar această contopire perfectă cu masa invitaților te apropia fizic de femeia
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
eu nu îl simțeam. Alături de mine era o colegă de care eram îndrăgostit lulea, Ana-Maria, dar nu îndrăzneam să îi mărturisesc sentimentele de teama de a nu fi refuzat sau umilit. Era îmbrăcată într-o ținută neagră, sobră, cu o croială interesantă și deosebit de elegantă. Se uita în depărtare, pierdută în gânduri. Părul îi flutura în vântul domol. Deodată a întors capul spre mine: Aici se termină pentru noi, nu-i așa? întrebase cu emoție în glas. Pentru noi, da. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
diformă sub asemenea țesături de lux? Pânza asta translucidă tot bondoacă o arată. Foșnește mătasea grea între degete. Contactul cu materialul îi dă o senzație de bunăstare. Cât o fi costat-o? O avere, fără dar și poate. Și ce croială neobișnuită! Cercetează pe furiș. Su flecată, cu o centură verde-pal ce lasă să se vadă pe dedesubt tu nica de culoarea cireșii. Să fi dorit ca amploarea să-i ascundă sarcina? Tocmai ea, atât de mândră de odraslele ei! Își
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
piele și mantalele de oaie, iar acum se îmbrăcau foarte liniștiți cu niște haine mult mai de preț, pe care le scotea fiecare din bagajul său: cămăși din mătase de damasc, centuri cu catarame de aur, pantaloni largi, cu o croială cum nu mai văzuse, cizme cu vârfurile ușor ridicate, cât se poate de lustruite. Balamber, mai ales, strălucea într-o cămașă lungă, cu mâneci largi, dintr-o țesătură albă cu broderie roșie; își pusese pantaloni negri, strânși sub genunchi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
parte și ies pe altă parte. Totu-i cu dus-Întors. Nu, zise el, n-am de gând să gravitez veșnic neputincios În jurul fustei ei, chiar dacă-i atât de colorată...“ La drept vorbind, fusta Mașei nu avea nimic vulgar În ea. Croiala era simplă, chiar elegantă, lungimea potrivită, iar culoarea era un gri Închis, bătând spre negru. Extraterestrul Însă, după ce luase la bord ceva, câteva păhărele, căuta, se pare, nod În papură la toată lumea. Ce avea cu fusta Mașei? De ce o denigra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
auzea de la Angela. Tot timpul Îl prevenea: „Tăticul ar muri să audă asta“. Sammler nu era de acord; Elya probabil că știa multe. Adevărul era, firește, cunoscut tuturor celor pe care-i privea. Totul se citea În pulpele Angelei, În croiala bluzelor, În mișcările vârfurilor degetelor ei, alama muzicală a șoaptelor ei. Doctorul Gruner Începuse să spună: „O, da, o știu pe muierea aia. O știu pe Angela mea. Și pe Wallace!“ Sammler la Început nu Înțelesese ce Însemna un anevrism
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
vocea aceasta ciudată m-a ajutat mult să-l recunosc. Și apoi, o combinație perfectă de timp și spațiu. Oare, În anumite privințe, așa-zisul frate nu semăna mult cu ea? GÎtul subțire și lat În spate. Poate și din cauza croielii paltonului sau a căptușelii. Vocea Îi era Învăluită de parcă scotea sunetele prin corzi vocale Îmbrăcate În lînă. Pielea măslinie sugera agerime. Nu se putea spune că nu există oarecare asemănare; de fapt, oricine aduce, Într-un fel sau altul, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
verse. Se Întoarse pe tocurile pantofilor (care erau de aceeași culoare ca și fusta), Îmi aruncă o privire și porni cu grijă Înainte. Îi simțeam parcă În palme mișcările grațioase ale șoldurilor. Nu pot să nu recunosc că mă fascina croiala rochiei... — Vrei niște apă ? — Nu, nu mă mai doare. Nu-mi mai simțeam durerea, de parcă locul nu m-ar fi durut niciodată. Fata Își mușcă buza inferioară și pe chip i se citea un zîmbet amestecat cu Încordare. CÎnd puse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
lejer sub gulerul cămășii albe, asemeni unei lavaliere, pe care n-o puteam purta datorită conformismului vestimentar al profesiei, un judecător cu lavalieră fiind de neconceput la acea vreme ca și astăzi. Să mă fi văzut Keti îmbrăcat astfel, în croiala cea mai burgheză a timpului, pe mine, elevul de altădată, care-și păstra în buzunar bucata de postav cu numărul matricol de la mână, ar fi pufnit în râs și mi-ar fi sărit de gât sărutându-mă: - „Ești prea grav
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]