458 matches
-
bulevardul prezenta la capăt o priveliște aproape marină : în zilele cu un azur nichelat te așteptai să vezi zburând și pescărușii. Aspectul de faleză nu era dat numai de proiecția în gol a străzii dar și de pustietatea ei : abia croită, n-avea încă nici un copac. Aici, în vechiul burg, noul bulevard înlocuise o uliță negustorească cu casele la stradă, în pereții cărora se deschideau obloane prăfuite. Până în clipa în care au fost rase de buldozer, se puteau vedea în ferestrele
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
cerut-o. Era mai degrabă ca și cum prin uniformitatea lor întîmplătoare s-ar fi admis reciproc ori și-ar fi oferit un mic semn de respect. Aceia care locuiau aici au procedat așa pentru că demnitatea li se potrivea ca o haină croită anume pentru ei. Și așa cum se întîmplă și cu hainele bune, demnitatea clădirilor se răsfrînge și asupra locuitorilor. În felul acesta dobîndeai armonia, nu printr-o uniformitate forțată, ci printr-o intimă îmbrățișare a diferențelor. În toată varietatea ei, această
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
se sinucidă. Terminând de șoptit, se mai asigura o dată că nu apăruse nimeni prin preajmă, apoi se uita fix în ochii tăi, triumfător, ca să citească în ei admirația pentru curajul lui de a vorbi despre asemenea lucruri. Fața lui caraghioasă, croită parcă din piele de șopârlă care se încrețea toată la fiecare mișcare a buzelor, se liniștea pentru moment. Uneori, ca să-l zgândăr, mă prefăceam: "Ești nemaipomenit, Domnule Andrei, de unde ai aflat-o și pe asta?" "Mă privește", se umfla el
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
fac și aici, vor servi drept fațadă pentru afacerile cu antichități. —Mahmud! Ce plăcere! Se întoarse și-l văzu pe Naasri senior afișând un zâmbet fioros. Mahmud, care se pricepea la haine, putea observa că iordanianul purta un costum bine croit, materialul aranjându-se cum trebuie. Îi era rușine de geaca lui de piele, șifonată în urma călătoriei-maraton cu autobuzul, cu peticele tocite, aproape fără culoare. Nu era vorba doar de costum: în toate privințele, Naasri avea strălucirea aceea care vine odată cu bogăția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
se sinucidă. Terminând de șoptit, se mai asigura o dată că nu apăruse nimeni prin preajmă, apoi se uita fix în ochii tăi, triumfător, ca să citească în ei admirația pentru curajul lui de a vorbi despre asemenea lucruri. Fața lui caraghioasă, croită parcă din piele de șopârlă care se încrețea toată la fiecare mișcare a buzelor, se liniștea pentru moment. Uneori, ca să-l zgândăr, mă prefăceam: „Ești nemaipomenit, Domnule Andrei, de unde ai aflat-o și pe asta?” „Mă privește”, se umfla el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
tratat precum o creatură a Domnului. Am fost instruit, îngrijit și, n-am nicio îndoială, iubit de Andras. După care, făcând eu pași înainte la învățătură și în științele antice, cu ajutorul lui Dumnezeu am înțeles că viața lui era greșit croită și primejdioasă. În numele recunoștinței pe care i-o datoram, i-am mărturisit convingerile mele, și el, deși dezamăgit, mi-a îngăduit să plec și să mă-nchin la mormântul lui Colombano, care mi-a devenit adevăratul tată în cer. Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Depărtările cerului Dorindu-ți mai mult. Aripile gândurilor larg se deschid Și lumea se crapă făcând loc neștiutului. Bătaia lor, bătaia inimii, Încetinesc, Iar gândul care-mi zbura alunecă ușor, Se prăbușește în nemărginit Atras de ale neputinței șoapte. Drumul croit, pe care sufletu-mi se avânta, Se spulberă ușor... Și nu mai pot să zbor! Ignat Ana Maria, clasa a VII-a Școala Gimnazială „Dimitrie Ghica” Comănești - Bacău profesor coordonator Vărăreanu Teofana-Lavinia Pomii mei Pomii mei se leagănă în vânt
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
celălalt capăt al barului, și Își Îngădui să-l studieze pe Îndelete. Avînd cam În jur de șaizeci de ani, făcea parte dintre acei bărbați cărora ridurile le dau În mod extrem de nedrept un plus de seducție. Purta haine bine croite. Corpul lui n-avea nici pic de grăsime, atît cît putea ea să-și dea seama. Și mai avea și un surîs care-i mergea drept la inimă, chiar dacă nu urca pînă la ochii de un cenușiu Închis. Preț de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
te interesează moda. Ție nu‑ți pasă de numele de pe etichete. Ar fi trebuit să‑mi dai mie banii pe care i‑ai plătit lui Gesualdo, și atunci aș mai fi adunat restul pentru a‑mi comanda un costum bine croit. Discutam foarte deschis unul cu celălalt. E bine când poți spune tot ce ai pe suflet fără teama că‑ți jignești interlocutorul. Și În ce ne privește pe mine și pe Abe, nu exista nimic prea personal sau prea rușinos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Fără ei, era aproape frumos. Era pentru prima dată când am îl vedeam îmbrăcat în altceva decât în clasicul echipament de regizor, format din blugi care stau prost pe tine și un pulover lălâu; purta o pereche de pantaloni frumos croiți și o cămașă, deschisă la gât. Mi-am dat seama, pentru prima dată, că avea un corp frumos. Nu-mi puteam da seama cum îmi scăpase acest lucru până la punctul acela. Îmi pierd exercițiul pe măsură ce înaintez în vârstă. —Ei, salut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
confecționării de săculeți pentru sculele din garaj, de prosoape de șters vasele sau de huse pentru spătarele de automobil ; orice obiect, cât de mic, din casă sau din garaj beneficia de o husă sau măcar de un săculeț de voiaj croit și tras la mașină de neobositul Janet. Pur și simplu nu putea să stea În loc. Tot timpul făcea ceva cu mâinile - ba Îi tăia mamei zarzavatul pentru ciorbiță, ba cosea la mașină, ba repara un pantof stricat, ba forma precipitat
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
confecționării de săculeți pentru sculele din garaj, de prosoape de șters vasele sau de huse pentru spătarele de automobil ; orice obiect, cât de mic, din casă sau din garaj beneficia de o husă sau măcar de un săculeț de voiaj croit și tras la mașină de neobositul Janet. Pur și simplu nu putea să stea în loc. Tot timpul făcea ceva cu mâinile - ba îi tăia mamei zarzavatul pentru ciorbiță, ba cosea la mașină, ba repara un pantof stricat, ba forma precipitat
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
forma de coamă și-l lăsă să-i cadă pe umerii goi. „Așa mă voi prezenta, cu părul căzut peste halat... Am observat că îi place să-l mângâie, iar halatul nu-l voi strânge mai mult decât este el croit, că toate modelele lasă pieptul cam goluț și... va fi foarte bine. Dar, dacă lui îi plac sânii mari? Ai mei sunt cam micuți... Se uită el hoțește, dar nu i-a văzut niciodată mai mult decât se cuvine. Sub
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
nu se zărea, ceea ce da de bănuit că obișnuia să doarmă după-amiază. Pe la orele șase, o trăsură cu doi cai albi, aceeași din seara precedentă, se opri în fața porții, și din ea coborî Pascalopol, îmbrăcat într-un costum pepit, bine croit, cu ghetre albe, cu floare la butonieră și cu canotieră pe cap. Pascalopol deschise voios portița și ușa gotică de la intrare, stârnind schelălăitul prelung al clopoțelului. Glasul Otiliei răsună aproape numai-decît și se auziră totodată tropotele furtunoase pe scară. Pascalopol
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
și se depărtă gânditor, peste drum, către Casa Centrală a Armatei, să-și cumpere ziarul. "Ăsta nu e ziar!" hotărî Celestin și-l mototoli. Era un număr de ziar compus din nu mai puțin de 19 fotografii ale unui personaj croit să viziteze uzine și fabrici. Cum le prindea plimbîndu-se singure pe afară, le cuprindea capul între genunchi, ca la curcani, le căsca pliscul cât toate zilele și le vizita. Pe fiecare dintre ele de cel puțin 19 ori. Genul de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
să te apuci să faci duș. Întotdeauna singurătatea mea a început de la duș. Să nu ai tu pe nimeni să te spele pe spate, să nu vezi tu alături de tine, în cadă, două picioare strunjite să înfrumusețeze cartierul, două șolduri croite să-i scoată pe sufocații - ce se și visau morți de vreo oră - dintre ochiurile aragazelor lor și să facă din ei oameni responsabili, îmbujorați și gata să încingă o horă! Multe lucruri mă așteptam să mi se-ntîmple în această
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
uimire și de supărare!... Ce cauți tu la mine, fă, zăltato?! Făcea o pauză. Își mai scăpăra o țigare. Mai pipăia, pe tăblia noptierei, după un medicamentul de întremare. - Ce-am scris, fă, eu, pe pământul ăsta... Ca să vii tu croită, în limbă, la mine?!... În vreme ce al tău, poetul, stă acasă. Și muncește, poate și-un secol, ca boul, la o rimă. Despre frumusețile și nerușinările tale. Ferm convins că și ție îți place literatura romînă?!!... Se înfierbînta și neglija faptul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
masă. Oameni de toată mâna, ce înainte poate l-ar fi scuipat cu plăcere, acum își lepădau jalbele, la capătul unor pelerinaje de zeci de kilometri, în dreptul patului său, simțindu-se fericiți să-și știe slovele în coastele unui băiat croit, după toate semnele, să devină ceva însemnat, dacă nu chiar un sfânt. Dacă aceasta, plus îndatorirea de a deveni poet erau specialitățile sale, Doru fu întrerupt din ambele, vineri după-amiaza, de sosirea unui mic grup de profesori aparținând Liceului său
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pavată a poștei și se opriră în fața unei clădiri cu două caturi, cenușie, cu ferestre multe și late. Coborâră. În fața galantarului se opriră. În geamuri, văzură fotografiile. Pe bucăți mici de carton subțire erau chipuri necunoscute: negustori grași, în haine croite bine, neveste cu pălării înalte, copii pe blăni de urs, goi și dolofani, ofițeri cu șepci și decorații, țărani în cămăși lungi, cu chimire, precupeți mândri, ceferiști și tramvaiști. Caii băteau nerăbdători din copite pe pietre. Intrară. Întâi nașul, care
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
care își urmăresc și ele interesele personale, dar le acordă cu posibilitățile istorice ce contrazic legile și drepturile recunoscute și existente, deci cu un element mai general decăt cel ce constituie temelia unui popor sau a unui stat, fiind ,,indivizi croiți pe măsura istoriei universale.” Primii pot fi fericiți sau nefericiți, dar soarta celor care aparțin istoriei universale, ,,chemați de a fi mandatarii spiritului universal”, ,,n-a fost prea fericită”, întrucăt ,,n-au avut plăcerile unui trai liniștit, întreaga lor viață
Demnitatea de a fi fericit. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Andreea Doman () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2303]
-
l-am fi considerat cu plăcere un brav țăran pe cale să viziteze minunile capitalei. Dar fizionomia abia schițată a acestui țăran era malițioasă și spirituală; ochii săi mari, negri erau vii și luminoși, iar fruntea sa, de mărime mijlocie, dar croită drept, ca în stofă, purta amprenta gândirii. La o primă privire se putea observa că acest țăran era din țara lui Montaigne și, ascultându-l, recunoșteam un discipol al lui Franklin. Bastiat nu a pierdut timpul la Paris; venise aici
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
l-a împins într-un loc social în care altminteri n-ar fi ajuns niciodată: mediul universitar-academic. Din nefericire pentru el, nu prea făcea figură de "ideolog al clasei muncitoare". Îi stăteau bine nu șapca și tunica, ci costumul bine croit, ciorapul negru de mătase întins pe picior, mocasinii. Avea stil, gracilitate, rasă. Era "elitist" și îi plăcea să se știe că frecventa cercul aristocrației comuniste, pe Costin Murgescu, pe Bellu Zilber, pe Brucan, pe Gogu Rădulescu. Își însoțea vorbirea cu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
fost caracter inferior oricărui martir maghiar, nu numai jurnalistica i-a înfierat de trădători, ci au fost chiar urmăriți de autoritățile publice. Cu toate că Transilvania s-a contopit în Ungaria, fiindcă legea electorală a Ungariei era mai liberală decât a Transilvaniei, croită dinadins pentru ca poporul român să nu poată fi reprezentat în proporțiunea ce după numărul sufletelor și după mărimea sarcinelor ce le poartă s-ar cuveni, pentru Transilvania au susținut tot legea electorală transilvană până la 1875, când s-a făcut o
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
nu contează, mariajul devine pentru tânără, de la început, un supliciu, fiind nevoită să-și părăsească țara, părinții, pe toți cei apropiați. Constanța își cunoaște foarte bine statutul, dovadă definiția feminității pe care o oferă: „Femeia-i pentru jug și chin croită/ și spre a fi de soțul ei strunită.” 753. Singura salvare o găsește numai în religie. Remarcabilă este forța cu care reușește să se controleze, să își accepte soarta ingrată: „Ea cată suferința să-și supună/ și tare să se
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
nu contează, mariajul devine pentru tânără, de la început, un supliciu, fiind nevoită să-și părăsească țara, părinții, pe toți cei apropiați. Constanța își cunoaște foarte bine statutul, dovadă definiția feminității pe care o oferă: „Femeia-i pentru jug și chin croită/ și spre a fi de soțul ei strunită.” 753. Singura salvare o găsește numai în religie. Remarcabilă este forța cu care reușește să se controleze, să își accepte soarta ingrată: „Ea cată suferința să-și supună/ și tare să se
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]