284 matches
-
În capul oaselor și a putut citi din Cartea Sfântă pe care o avea la căpătâi. „Corbii nu muncesc, dar uite că mănâncă și ei prin grija Dommnului...” Drept mulțumire Înălțată celui Atotputernic, Oliver Își strânse aripile pe piept și croncăni. Citind apoi din aceeași carte, masterandul Lawrence Își dădu seama totuși că adevărul lui Iisus fusese măsluit de unul din apostolii săi, În aparență cel mai credincios și mai fidel, pe nume Pavel. Ei, bine, profitând de naivitatea celorlalți, acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
undeva, Învîrte manivela și noi umblăm prin cameră, ciripind ca niște papagali...”. „Papagalii nu ciripesc, acest lucru Îl fac doar vrăbiuțele”, răspundea stomatologul. „Vi-i gândul din nou la vrăbiuțe, ehei”, chicotea Satanovski, aprinzându-și un trabuc. „Alții latră sau croncănesc, fălfâindu-și mânecile În căutarea adevărului suprem...” „Lăsați-i pe alții În pace”, zicea Noimann și gândul Îi zbura la Bikinski și la Oliver, la care făcea acum aluzie inginerul Edward Satanovski. „Mai bine mi-ați spune cine Învârte manivela...” „Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
s-a dus unica Preoteasă blondă, Răsturnica. Căci astăzi, zi de harți, la toacă O vom purta prin smârc, băltoacă Spre un pământ de hopuri plin Mai vag ca vagul ei vagin. Să plângem toți. O toți în cor Să croncănim un Nevermore. Dar duhul ei, de-a pururi dus Să ni-l gândim în cât mai sus. De cerul fix, de geam curat, Ea păr cu tâmple și-a răzmat, Un fard astral i-aprinde fața. Pe serafini îi trage
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
farmece pe capu’ tău, ți-au legat cununiile... pune-un ban în mână la baba, nu te zgârci... să-ți dau busuioc descântat, să-ți meargă bine, să se-ntoarcă norocu’... dau cu ghiocu’... Sunt din nou în stradă. Ciorile croncănesc. Încotro? Tot drumul nu mă gândesc la altceva decât la gaura din șosetă. Nu prea ține la mine povestea cu vânătorul care prinde căprioara dintr-un salt, cuprinzându-i grumazul subțire și acoperindu-i boticul umed cu palma. De, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
întunericului. Am încetinit lângă unul dintre ultimii copaci. Fata care s-a îndreptat spre mașina mea avea picioare de plasă neagră și o față perfectă pentru comerțul pe care îl făcea, aspră și infantilă, tulbure și melancolică: fața unei curve. Croncăni ceva, poate o înjurătură, în timp ce o lăsam să dispară în oglinda retrovizoare. Era. În noaptea aceea era. Ușa se deschise încet, câinele ieși pe prag, veni să mă miroasă, să dea din coadă între picioarele mele și păru să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
când în când vreun musafir care inevitabil comenta ce cuplu frumos făceau Duncan și Emmy. Otis cârâi în colivia lui așezată în colțul studioului în formă de L. Se prinse cu ciocul de una din gratii, o zgâlțîi bine și croncăni: — Otis vrea să iasă. Otis vrea să iasă. Trecuseră unsprezece ani și Otis devenea tot mai puternic. Emmy citise undeva că rasa Gri African poate ajunge să trăiască și șaizeci de ani, dar se ruga în fiecare zi să fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
se gândea la întrebarea ei. Adrianei chiar i se păru că și clătinase din cap în semn că pricepe și se întoarse mulțumită să se vâre din nou în pat. Nici nu ieși bine pe ușa de la baie că pasărea croncăni — de data asta mai încet: — Fată grasă. — Nemernicule! țipă ea aproape năpustindu-se asupra coliviei. Se strădui din răsputeri să n-o arunce cu totul de la etajul douăzeci și șase. Pasărea se mulțumi să se uite la ea curioasă. — Doamne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
evident, însemna un singur lucru: avea nevoie de și mai mult sex nebun și întâmplător. La ora 8 fix se auzi soneria și Emmy se așteptă să-l audă pe Otis cîrâind. Într-adevăr, acesta se trezi și începu să croncăne: — Cine e? Scoală-te! Cine e? Scoală-te! Emmy oftă, își puse papucii în picioare și se îndreptă spre scări. Butonul interfonului ce îi permitea să deschidă celor care sunau era defect și, cu toate că blocul avea un lift cam din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
luă un pliant cu lista de meniuri de pe măsuța de cafea și începu să se uite prin el. — Haideți să comandăm acum ca să ne aducă până începe serialul Grey’s. Sushi? — Stai o clipă, spuse Emmy. — Stai! Graso! Stai! Graso! croncăni Otis. — Nu știu cum de suporți creatura asta respingătoare, zise Adriana. Emmy îi luă Adrianei pliantul din mână, apoi smulse telecomanda de la Leigh. Închise televizorul, apoi spuse: — Vă rog să-mi acordați toată atenția. Leigh oftă. — Te-ai logodit? Te rog nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
să se extragă de sub păturica ei preferată din blană de nurcă și să se pregătească pentru întâlnirea cu Toby. Astea chiar își imaginau că ea n-are altceva de făcut decât să stea și să aștepte să sune telefonul? — Plictisitor! croncăni Otis. Mare plictiseală! Se așezase pe glezna Adrianei acoperită cu pătura și o privea în timp ce ea se uita la televizor. — Bine, bine, era doar o reclamă. Haide, uite. Începe din nou. Otis își roti capul spre televizor și începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
așa ceva — căci își înfoie ușor penele și deschise puțin ciocul. Părea să fie mulțumit de ce vede, deși evident că n-avea cum s-o spună. Haide, îl îndemna Adriana, poți! Și atunci, cu capul ridicat țanțoș și ochii strălucind, Otis croncăni: — Frumușico! Adriana fu cât pe ce să leșine de bucurie. — Oh, ce băiat cuminte! spuse ea cu voce entuziasmată de fetiță. Ce băiat cuminte ești! Vrea băiatul ceva bun? Decisese să-l mai lase pe Otis cu confuzia de gen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
băiat cuminte ești! Vrea băiatul ceva bun? Decisese să-l mai lase pe Otis cu confuzia de gen — deocamdată cel puțin. Era destul timp pentru toate, dar pe ea o îngrijorase cel mai mult zdrobitoare lui lipsa de autorespect. — Strugure! croncăni Otis vădit încântat. Frumușico! Strugure! Frumușico! Strugure! Când rostea cuvintele se bâțâia de sus în jos pe gamba Adrianei. — Un strugure fără pesticide, vine imediat pentru...pentru cine? Cine vrea strugure? Băiatul frumos primește strugure! Adriana îl ridică pe brațul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
peste soare, copacii se dezgolesc, iarba s-a tocit, ici, colo, se mai vede câte-o floare. Natura e statică. Doar vântul bate și ploaia pică sacadat, pe geamuri. De-asemeni, câinii, ce latră pe la sate, sau câte-o cioară croncănind pe ramuri. Se-ntunecă devreme, stele nu mai sunt, nici luna; parcă așa li s-au cerut. Doar norii cenușii se mai războiesc crunt; iar greierii de sub fereastră-au dispărut! Și totuși noiembrie ne desenează pe-un șevalet așezat la
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
așa? Fir-aș al naibii! zise Gerard și păși pe mâna lui. Copilul îl puse pe Gerard pe umăr și porni înapoi spre clădirea de lemn. — Pariez că putem să te vindem pe o mulțime de bani, spuse el. Gerard croncăni și zbură pe acoperișul unei case. — Hei! Vino înapoi! Din interiorul casei se auzi o voce: — Fă-ți treburile, Jared! Gerard văzu cum puștiul se întoarse, fără tragere de inimă, la un coteț, unde începu să arunce grăunțe din găleată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
pantalonii de piele într-o... într-o..., o vreme a trebuit să-mi pun capul pe masă și să bat cu pumnul în tăblie, într-o zi. Nu-i de mirare că unul singur apărea cu pantalonii de piele, am croncănit eu în continuare. Fiindcă, a spus Brigit printre hohote, roșie la față. Fiindcă... fiindcă... nu era decât o singură pereche! —încetează, am implorat-o eu. O să vomit! — Haideți, fetelor, s-a auzit vocea unui bărbat. Spuneți-ne și nouă care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
și-a strecurat mâinile sub bluza mea. Nu purtam sutien, iar când mâinile lui mi-au atins sânii, sfârcurile erau deja tari ca piatra. M-a ciupit de ele și șocuri de plăcere mi-au scurtcircuitat întregul trup. —Dumnezeule! am croncănit eu. —Rachel, ești așa de frumoasă, mi-a șoptit Luke. înnebunită, mi-am ridicat fusta și l-am tras peste mine. îi simțeam erecția prin chiloți. Mi-am pus mâinile pe fundul lui și l-am împins și mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de avertisment, Luke și-a băgat o mână pe sub mine și m-a întors către el. Cu o secundă în urmă stătusem chircită ca un fetus țeapăn, iar acum aterizasem pe spate cu Luke așezat deasupra mea. —Ce faci? am croncănit eu. Eram supărată. Deranjată. Trebuia să recunosc că arăta destul de bine. Barba nerasă îl prindea, iar în lumina zilei ochii îi erau de un albastru întunecat. Am aruncat o privire în jos și i-am zărit penisul erect. Mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
rochia, m-am gândit în timp ce teama și jignirea se luptau înlăuntrul meu pentru supremație. Ce tupeu pe capul lui! Ce-o să fac? Cel mai normal ar fi fost să-i spun s-o șteargă din apartamentul meu. în schimb, am croncănit: —Dar nici măcar n-am făcut cunoștință ca lumea. Asta era încercarea mea de a scăpa din situația aia făcând haz de ea. Luke nu părea deloc amuzat. Haide, mi-a spus el pe un ton care mi s-a părut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
fiindcă se spărseseră țevile din școală. Dar nici măcar faptul că n-a trebuit să mai frec oalele nu s-a comparat cu fericirea pe care am simțit-o atunci când Chris m-a luat în brațe. —Bine ai venit acasă, a croncănit el. Crezusem că te-am pierdut. Un balonaș călduț de fericire mi-a făcut „poc“ în stomac. însemna că mă iertase pentru că dădusem ochii peste cap la auzul sfatului pe care mi-l dăduse în ziua precedentă. Am fost copleșită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
o viață împlinită, o viață care să însemne ceva. Ce, ăăă, droguri luai? —în majoritatea timpului fumam hașiș. Mă așteptam să continue cu o listă lungă: cocaină, praful îngerilor, heroină, jeleuri... Dar Chris s-a oprit acolo. —Doar hașiș? am croncănit eu. Crede-mă, a rânjit el, era de-ajuns. Nu crezusem vreodată că poți să ajungi dependent de droguri dacă nu foloseai ace. îngrijorată, i-am mai pus o întrebare. De unde făceai rost de bani? Speram să-mi spună că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ton defensiv. Dintr-odată mi-am dat seama. — Și-a făcut un tatuaj, am exclamat eu. De asta a leșinat? Ce fătălău, m-am gândit disprețuitoare. Gaz a deschis ochii clipind des din gene. Nenorocitul ăla era un măcelar, a croncănit el. M-a torturat. M-am mai uitat o dată la mâna lui - „ASSS“ —Ce voiai să-ți facă? l-am întrebat. —Să-mi tatueze numele celei mai grozave trupe din tot universul cunoscut. — Dar cu ASSS ce e? a întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
vene - toate barurile pe lângă care treceam erau închise. Du-te acasă. Du-te dracului! —La ce oră se deschid barurile? am întrebat un bărbat care se grăbea către serviciu. — La zece și jumătate, mi-a răspuns el tresărind. — Toate? am croncănit eu. Da, a spus el clătinând din cap și aruncându-mi o privire ciudată care, în alte circumstanțe, mi-ar fi dat fiori pe șira spinării. Nu se spunea că irlandezii erau o națiune de bețivi? m-am gândit eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
în hohote. Era mama. Fără prea multă tragere de inimă, am deschis ochii. Când am văzut că persoana care dădea apă la șoareci era, de fapt, tata, întreaga situație mi s-a părut și mai stranie. Nu mai plânge, am croncănit. N-o să mai fac. —Așa ai zis și înainte, a oftat el cu fața ascunsă în palme. Promit, am reușit să îngaim. De data asta o să fie altfel. Se părea că fusesem lovită de o mașină. Conform spuselor șoferiței, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
peste cap. Am simțit că încep să mă binedispun. Numai puțin. M-am gândit că poate nu era cazul încă să mă sinucid sau să plec pe mare. Că poate nu fusese totul pierdut. — Chiar e rea cu voi? am croncănit. Sau doar încercați să fiți amabile? —Eu nu-mi pierd timpul cu amabilitățile, mi-a explicat Helen disprețuitoare. Și da, se poartă îngrozitor cu amândouă. Era minunat să simt, chiar și temporar, cum vălul cel negru al apocalipticei depresii mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
și mizeriile pe care mi le turnasem în neștire pe gât ieri noapte. Tocmai mă lăsasem pe spate, slăbindu-mi nodul cravatei și descheindu-mi cămașa, când a sunat telefonul. — John? Lorne Guyland. — Lorne! am exclamat eu. Doamne, cum mai croncăneam. Ce mai faci? — Bine, mi-a răspuns. Mă simt foarte bine. Dar tu? — Exclelent, excelent! — Asta-i bine, John. John? — Lorne? — Sunt câteva lucruri care nu-mi plac, John. — Spune-mi despre ce e vorba, Lorne. — Din întâmplare, nu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]