28,300 matches
-
-l pe domnitorul valah întemnițat de Matei Corvin în fila lui de istorie. Papa Pius al II-lea, cu ale sale Commentarii, crudul Mahomed al II-lea, de a cărui figură se leagă căderea Constantinopolelui și alte cumplite clătinări ale Crucii, vărul Ștefan (cel Mare), apărând ca un grobian plin de succese, ori intrigantul Matei care, gelos pe victoriile lui Vlad, a manevrat astfel încât să-l facă prizonierul său: toate aceste personaje, rotite în jurul celui principal, au menirea de a fixa
Bietul Dracula by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11478_a_12803]
-
300-373), scriitorul de imnuri și cel mai mare poet al perioadei patristice, în „Imnurile către Iulian al Sabei”21, celebrează fecioara sub forma unui vultur care zboară în înalturi, într-un pasaj în care vorbește despre întâlnirea din ceruri cu „crucea luminii”. Aparițiile vulturului includ și exortația către suflet să se lase atras către Duhul Sfânt din „Cântul Învățăturii 75”: „Lasă sufletul să încerce pe orice cale să atingă apropierea de Duhul Sfânt”. „Și tu, trupule! Nu fi leneș! Zboară ca
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beţia trează, somnul treaz, rana şi zborul sufletului (III). In: Nr. 8/2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/140_a_94]
-
aerului Divinității”, primind viziuni și visuri. Imaginea portretizează o stare temporală și nu o rezidență permanentă a sufletului. Sfântul Macarie percepe sufletul ca primind aripi la botez, credinciosul apropriindu-și ceea ce i s-a dat de către Hristos prin jertfa Sa pe cruce. Credinciosul este astfel echipat pentru potențialul zbor. La Sfântul Macarie, înțelesul acordat harului nu este întotdeauna constant, scade și crește funcție de dorința divină. În consecință, nici călătoria sufletului nu este constantă. Sfântul Macarie se referă la „cele douăsprezece trepte în
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beţia trează, somnul treaz, rana şi zborul sufletului (III). In: Nr. 8/2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/140_a_94]
-
mizantropie teribilă: ,Poate că omul nu e perfectibil. Poate că e un ticălos etern. Că e scandalul acestei existențe, un scandal și o scârbă. Poate că e cu totul inutil să te oprești la perfecționarea lui. Dar atunci să punem cruce la toate. Cruce la pace, la fericire, la viitor. Cruce la viață. Cu omul acesta nu e nimic de făcut. Nimic de sperat, nimic de prevăzut. Nimic care să poată fi construit pe el. Vom suporta cheltuielile viitorului război, bineînțeles
Libertatea spiritului creator by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11497_a_12822]
-
că omul nu e perfectibil. Poate că e un ticălos etern. Că e scandalul acestei existențe, un scandal și o scârbă. Poate că e cu totul inutil să te oprești la perfecționarea lui. Dar atunci să punem cruce la toate. Cruce la pace, la fericire, la viitor. Cruce la viață. Cu omul acesta nu e nimic de făcut. Nimic de sperat, nimic de prevăzut. Nimic care să poată fi construit pe el. Vom suporta cheltuielile viitorului război, bineînțeles. Vom astupa gropile
Libertatea spiritului creator by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11497_a_12822]
-
e un ticălos etern. Că e scandalul acestei existențe, un scandal și o scârbă. Poate că e cu totul inutil să te oprești la perfecționarea lui. Dar atunci să punem cruce la toate. Cruce la pace, la fericire, la viitor. Cruce la viață. Cu omul acesta nu e nimic de făcut. Nimic de sperat, nimic de prevăzut. Nimic care să poată fi construit pe el. Vom suporta cheltuielile viitorului război, bineînțeles. Vom astupa gropile Spiritului lui Hegel. Ale dialecticii lui Marx
Libertatea spiritului creator by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11497_a_12822]
-
înfig de-a dreptul în ochi, destrămate, peticite. Așa sînt și fotografiile de familie, diplomele, studiile niciodată publicate ale unchiului Ion, care i-au dat, odată, nepoatei aceeași senzație ciudată de jamais vu ca, mai tîrziu, numele lui scris pe cruce. Pentru el o cheamă acasă. El e blajinul care, dînd, în sfîrșit, de-o viață bunicică, parcă nu se poate obișnui și pleacă. De acum încolo, lucrurile se schimbă: , Avusesem nevoie de moartea lui ca totul să fie altfel, în
Navetă cu metronom by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11538_a_12863]
-
o împiedică să se concentreze și să scrie mai bine, încît biata poetă recunoaște că a fost înzestrată, dar asta, ca și omului din Tecuci, nu i-a folosit la nimic: Nu moartea mă-spăimîntă/ Ci puterea de a purta o cruce,/ Înzestrată am fost cu daruri,/ Dar n-am folosit nici unul. Banalitatea absolută a frazelor sale o întristează pe biata poetă pînă cînd ea uită să mai rimeze versurile, umblînd prin poezie cu un singur picior încălțat: Ninge pe stradă și
Veleitarii by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/11691_a_13016]
-
pierde pe drum, inevitabil, invențiile aliterative semnificative de genul "A-cross is a-stare a-new", unde "cratima" (hyphen) readuce (generativ) limba engleză spre izvoarele ei istorice. Versul, care definește vocea creatorului vorbind din interior, nu spune nimic în română prin traducerea "Crucea mă pironește din nou", un exces de interpretare alunecînd spre sens contrariu. Citit astfel, hyphen-ul devine locul tragic al poetului între două lumi, purgatoriul conștiinței de a fi și imposibilității de a te rosti. Spuneam că această cursă nebunească a
Artistul lumilor multiple by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11708_a_13033]
-
și soacra lui Haralampy, cu o pensioară sub 2 milioane, săruta micul ecran fix în zona moțului viitorului ministru, cădea în genunchi în fața televizorului mulțumindu-i pentru lupta sa neostoită întru sănătatea și fericirea pensionarilor, iar după ce își făcea trei cruci potrivit de mari, fiindcă o fulgera artrita de la umăr, implorá Providența în stil coșbucian: "O, Doamne, Doamne, adă-ni-l!" Iar Bunul Dumnezeu, în nemărginita-i mărinimie și dragoste, inclusiv față de câte-o oiță ceva mai căpiată, li l-a
...Dintr-un jurnal haralampyan by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11710_a_13035]
-
44. Se amestecă acolo "fapte" (meniul de cantină studențească, foarte...cosmopolit, "fulgi de ovăz danezi, mazăre furajeră din rezervele armatei, liptauer, un fel de praf de brînză trimis de americani, și un alt praf, de ciocolată, foarte gustos, trimis de Crucea roșie suedeză") și "filozofii", ecouri ale ultimelor dispute libere dintre non-marxism și marxism, cu tot cortegiul exaltărilor de tinerețe. Mai tîrziu, lămuriri în treacăt despre micile urme ale marilor schimbări: "Privind cu încordare firma luminată de becul puternic, după cei
Amintiri cu de-amănuntul by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11741_a_13066]
-
lui Snoo Wilson are și un prototip real: Robert Maxwell. Născut în Rutenia anilor'20 într-o familie de evrei săraci, ajuns, în mod miraculos, dintr-un simplu băiat ce mâna turmele satului, caporal în Armata Britanică, distins cu ordinul Crucea Militară, Maxwell devine după război editor în Marea Britanie, adversar al unui alt magnat al presei, Rupert Murdoch. Lansat într-o competiție nebunească cu acesta, suspectat de afaceri cu arme nucleare și de spionaj în favoarea KGB-ului, dar și a Mossad-ului
Snoo Wilson - Isprăvile lui Melmont by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/11754_a_13079]
-
emblema noii (non)existențe, un fel de pecete apocaliptică. Oferim cititorilor "României literare" două fragmente din acest roman recent marca Snoo Wilson. Între timp, Melmont ajunse în Rutenia, urcat pe un morman de pături pentru refugiați dintr-un camion al Crucii Roșii. Uitase cât de măruntă era sărăcia și acum aceasta îi devenise inaccesibilă. Ca să ajungă acasă, trebuia să parcurgă drumeaguri întortocheate, cu serpentine perfide și pante înfricoșătoare, cu trecători prin munți, alunecări de teren și podețe de piatră atât de
Snoo Wilson - Isprăvile lui Melmont by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/11754_a_13079]
-
spuse Melmont. - Pentru zece bucăți trebuie să dai mai mult. Nevastă-mea e bolnavă de inimă. O să ne coste 200.000 de dolari că să-i rezolvăm problema în America. - N-o să te coste atâta. Sunt bun prieten cu președintele Crucii Albastre, zise Melmont. Dar lauda de sine îi sună până și lui a gol. După prânz, cei doi bărbați se îndreptară spre check-point Charlie 2 ca să încerce o renegociere. Se opriră pe o rămășiță a zidului Berlinului, atât de darnic
Snoo Wilson - Isprăvile lui Melmont by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/11754_a_13079]
-
Desigur, am putea adopta și strategia de lectură a vânării de pasaje ciudate sau interesante dintr-un punct de vedere sau altul. Așa, de pildă, mi s-a părut extrem de interesantă varianta de traducere a tânguirii lui Isus răstignit pe cruce din Evanghelia de la Marco, cap. 15, verset 34: "Dumnezăul mieu, Dumnezăul mieu, la ce m-ai părăsit?" (vol. II, p. 1105). Întrebarea lui Isus nu are deci întocmai sensul cunoscut astăzi din traducerile mai recente: "Dumnezeul meu, de ce m-ai
Biblia 1688 by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11769_a_13094]
-
un simplu "de ce?" Cum bine se știe, e momentul cel mai dramatic al relației biblice dintre Tatăl și Fiul, transpus memorabil de Lucian Blaga în poemul Peisaj transcendent din volumul Lauda somnului: "Isus sângerează lăuntric/ din cele șapte cuvinte/ de pe cruce". Contează enorm cum înțelegem acest episod. Interesantă prin elipsă sau contragere e și o altă secvență de traducere, tot din Evanghelia de la Marco, dar din cap. 14, v. 64, când Isus e hulit și sortit răstignirii: Iar ei toți judecară
Biblia 1688 by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11769_a_13094]
-
Marko I. Rupnik și Serghei S. Averințev, op. cit., p. 23. 48 Jean-Claude Larchet, op. cit., p. 139. 49 Ibidem. 50 Prof. Ioan Lazăr, op. cit., p. 105. 51 Monahul Cleopa M., Viața și acatistul Sfintei Maria Egipteanca, Edit. Panaghia, Sf. Mănăstire Rarău, Crucea, 1998, p. 6. 52 Jean-Claude Larchet, Terapeutique des maladies sprituelles. Une introduction a la tradition ascetique de l’Eglise Orthodoxe, Les Editions de l’Ancre, Suresnes, 1993, p. 649 apud Preot Ioan C. Teșu, op. cit., p. 110. 53 Preot Ioan
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
premonitor. Tînărul bard căruia i-a fost sortită o dispariție prematură îi înfățișează obsesia, filtrată prin aceeași atmosferă duios-burlescă ce, minimalizînd viața, nu ia prea în serios nici moartea: "în fiecare seară mama ne povestește cît de strașnic sînt aliniate crucile în cimitirul militar și cum stă crucea ta în fruntea rîndurilor că doar e cruce de colonel. Și ne spune că le-ai ordonat soldaților culcat și toți, bineînțeles, te-au ascultat". Sau: "în locul pozei de pe crucea ta am pus
Cei șapte magnifici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11789_a_13114]
-
sortită o dispariție prematură îi înfățișează obsesia, filtrată prin aceeași atmosferă duios-burlescă ce, minimalizînd viața, nu ia prea în serios nici moartea: "în fiecare seară mama ne povestește cît de strașnic sînt aliniate crucile în cimitirul militar și cum stă crucea ta în fruntea rîndurilor că doar e cruce de colonel. Și ne spune că le-ai ordonat soldaților culcat și toți, bineînțeles, te-au ascultat". Sau: "în locul pozei de pe crucea ta am pus o oglinjoară din poșeta mamei și ea
Cei șapte magnifici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11789_a_13114]
-
prin aceeași atmosferă duios-burlescă ce, minimalizînd viața, nu ia prea în serios nici moartea: "în fiecare seară mama ne povestește cît de strașnic sînt aliniate crucile în cimitirul militar și cum stă crucea ta în fruntea rîndurilor că doar e cruce de colonel. Și ne spune că le-ai ordonat soldaților culcat și toți, bineînțeles, te-au ascultat". Sau: "în locul pozei de pe crucea ta am pus o oglinjoară din poșeta mamei și ea vine la mormînt s-aducă ceva flori și
Cei șapte magnifici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11789_a_13114]
-
strașnic sînt aliniate crucile în cimitirul militar și cum stă crucea ta în fruntea rîndurilor că doar e cruce de colonel. Și ne spune că le-ai ordonat soldaților culcat și toți, bineînțeles, te-au ascultat". Sau: "în locul pozei de pe crucea ta am pus o oglinjoară din poșeta mamei și ea vine la mormînt s-aducă ceva flori și înainte să plece își aranjează părul și se rujează în oglinjoara aia". Tandra atenție acordată vitrinelor și manechinelor, amintind kitsch-ul lui
Cei șapte magnifici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11789_a_13114]
-
poem scris cu ierburi și pietre, cu vrăbii și cărăbuși.../ Un poem la care cineva a scris în fiecare zi cîte un vers,/ pînă la cele șase care au făcut lumea.../ Pe care l-a scris în cuneiforme, de parcă pe cruce te-ar fi scris!" (Lumea fără obiect). Dar intervine și mișcarea contrară, centripetă. Poetul se percepe pe sine prin reducție, prin lepădarea de peisajul fenomenal în spatele căruia nălucește golul: "Caut ce caut și pînă la urmă îmi spun/ că în spatele
Înger și Demon by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12892_a_14217]
-
zece ore de machiaj, pentru carnea care se jupoaie în timpul biciuirii, pentru lovituri și tăieturi cît mai autentice; aflăm că "în cele din urmă, machiorul a construit chiar o dublură de cauciuc pentru Caviezel, care să poată fi suspendată pe cruce pentru planurile generale, pentru ca actorului să i se poată ușura suferințele". Este punctul nevralgic al filmului: nu numai în planurile generale, dar în toate planurile, ai impresia că asiști la violentarea unei "dubluri de cauciuc", într-un film strict demonstrativ
Dublura de cauciuc by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12915_a_14240]
-
o emblemă vivantă de "mater dolorosa". Oricum, filmul e un succes comercial de care se face prea mult caz, și care încinge în jurul lui mai multe polemici decît merită. În fond, atîtea lucruri discutabile și controversate s-au făcut în numele Crucii, de 2000 de ani încoace. Filmul lui Mel Gibson nu e decît unul (mic) în plus.
Dublura de cauciuc by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12915_a_14240]
-
penitență și devoțiune. De altfel, aceste expoziții nici nu mai sînt în mod strict de icoane, ci o demonstrație mai largă de vigilență festivă închinată iconografiei și obiceiurilor pascale în general, pentru că alături de scenele canonice ale răstignirii, ale coborîrii de pe cruce, ale punerii în mormînt etc. sînt și lucrări de pictură populară și naivă pur și simplu, în a căror construcție hieratica postbizantină este înlocuită cu narația hazoasă despre sărbătoare, miel, cîine, biserică și popă, prezențe în primul rînd anecdotice și
Imagini și ipocrizii de Paști by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12937_a_14262]