2,040 matches
-
Tunisia că oferise azil celor fugiți din Sicilia și că dinastia hafsidă nu voia să mai plătească tributul pe care-l vărsa mai înainte fostei dinastii (de Hohenstauffen) din Sicilia. Deci, în loc să ajungă la Acra, care își trăia ultimele ceasuri, cruciații au ajuns în Tunisiaș unde nu căutau decât noi cuceriri și jafuri. Baibars, sultanul mameluc al Egiptului a oferit ajutor emirului Tunisiei. Regele Franței, Ludovic al IX-lea, moare în luptă, după ce a izbucnit o epidemie, iar puținii cruciați rămași
Cruciadă () [Corola-website/Science/298175_a_299504]
-
ceasuri, cruciații au ajuns în Tunisiaș unde nu căutau decât noi cuceriri și jafuri. Baibars, sultanul mameluc al Egiptului a oferit ajutor emirului Tunisiei. Regele Franței, Ludovic al IX-lea, moare în luptă, după ce a izbucnit o epidemie, iar puținii cruciați rămași în viață s-au întors, înfrânți, în Franța. Pe patul de moarte, regele a șoptit: ""Oh Ierusalim, Ierusalim"." Cu această ultimă încercare, așa-numitele "cruciade clasice" au luat sfârșit și, astfel, rând pe rând, statele din Orient au fost
Cruciadă () [Corola-website/Science/298175_a_299504]
-
au luat sfârșit și, astfel, rând pe rând, statele din Orient au fost recucerite de musulmani. În 1268 a fost recucerită Antiohia, în anul 1289 Tripoli, iar în anul 1291, după un asediu violent, Acra, ultimul centru de rezistență al cruciaților. Doar regatul Ciprului a rămas în mâna "latinilor" mai multă vreme, el fiind cucerit de Imperiul Otoman abia în 1571. Cruciadele au avut consecințe negative și pozitive, cele negative decurgând din distrugerile de bunuri și masacrele ce aveau loc în timpul
Cruciadă () [Corola-website/Science/298175_a_299504]
-
în timpul războaielor, din exploatarea populației supuse, cele pozitive constând în contactul dintre două civilizații, care s-au influențat reciproc. Statele creștine formate, deși au avut un caracter efemer, au contribuit ca timp de două sute de ani, zeci de mii de cruciați să se deplaseze în Orientul Apropiat și, odată cu ei, au pătruns și moravurile apusene, pe care clasa dominantă din Orient le-a adoptat. La rândul lor, feudalii apuseni au împrumutat forme ale rafinamentului și luxului oriental, pe care le-au
Cruciadă () [Corola-website/Science/298175_a_299504]
-
este o expansiune a jocului video de strategie, lansată în 2007. A fost creat de Creative Assembly, ca o combinație între strategie pe runde și bătălii tactice în timp real. Jocul conține 4 campanii diferite între ele: Britania, Cruciații, Cavalerii Teutoni și Americanii. Campania britanică pare o reeditare a din jocul original, , este totuși destul de diferită. Invazia vikingilor era plasată în epocile întunecate, când o duzină de facțiuni încercau să distrugă un centru de putere. Campania nouă a britanicilor
Medieval II: Total War: Kingdoms () [Corola-website/Science/329168_a_330497]
-
dezvoltă teritoriile proprii și a ține piept în același timp armatelor care atacă în continuu. Fortărețele au un rol foarte important în această campanie, fiind de fapt mini-castele care ajută mult la apărarea unor teritorii de mai mare întindere. Campania cruciaților acoperă o perioadă controversată a istoriei, deși puteți jucă ori cu cruciații, ori cu inamicii lor egipteni sau turci. Această pare să fie o campanie de o dificultate mai mică, întrucât se desfășoară la o scară mai mică. De asemenea
Medieval II: Total War: Kingdoms () [Corola-website/Science/329168_a_330497]
-
atacă în continuu. Fortărețele au un rol foarte important în această campanie, fiind de fapt mini-castele care ajută mult la apărarea unor teritorii de mai mare întindere. Campania cruciaților acoperă o perioadă controversată a istoriei, deși puteți jucă ori cu cruciații, ori cu inamicii lor egipteni sau turci. Această pare să fie o campanie de o dificultate mai mică, întrucât se desfășoară la o scară mai mică. De asemenea se observă cu mulțumire schimbarea de peisaj, putând vedea călăreți galopând prin
Medieval II: Total War: Kingdoms () [Corola-website/Science/329168_a_330497]
-
un decret pe care l-a dat Patriarhului, în care le-a interzis musulmanilor să se adune la rugăciune în această biserică. În 1099, Ierusalimul a fost capturat de armata creștină occidentală a Primei Cruciade și a rămas în mâinile cruciaților până a fost recapturat de musulmanii arabi conduși de Saladin, pe 2 octombrie 1187. El i-a chemat pe evrei și le-a permis să se restabilească în oraș. În 1219, zidurile orașului au fost distruse de Mu'azzim, sultan
Ierusalimul Vechi () [Corola-website/Science/335052_a_336381]
-
care nemusulmanii au acces la Muntele Templului este Poarta Maurilor, la care se ajunge trecând Podul Mughrabi. De-a lungul a diferite perioade, zidurile orașului au avut diferite contururi și un număr diferit de porți. În timpul epocii statului format de cruciați, Regatul Ierusalimului, de exemplu, Ierusalimul a avut patru porți, câte una la fiecare fațetă. Actualele ziduri au fost construite de Suleiman Magnificul, care le-a înzestrat cu șase porți; niște porți mai vechi, care au fost înconjurate cu ziduri după
Ierusalimul Vechi () [Corola-website/Science/335052_a_336381]
-
comandantul său cel mai înalt în grad, Iancu de Hunedoara, nu au reușit să o anticipeze. Trădarea venețienilor a dus la plasarea armatei otomane (circa 60.000 de turci) conduși de sultanul Murad al II-lea, în imediata apropiere a cruciaților (circa 20.000). Prin urmare, când Bătălia de la Varna a început pe 10 noiembrie 1444, regele polonez și subiecții săi nu au știut că pentru mulți dintre ei, aceasta avea să fie bătălia finală. Confruntându-se cu situația disperată, regele
Vladislav al III-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/307535_a_308864]
-
este prima formațiune statală condusă de cruciați în Asia Mică. Comitatul Edessa a fost unul din cele mai întinse state latine ale Asiei Mici însă cu o populație foarte mică, cifrata undeva în jurul a 10.000 de locuitori. Datorită poziționării în zona deluroasa din proximitatea Munților Taurus
Comitatul de Edessa () [Corola-website/Science/298734_a_300063]
-
Profita de ocazie și întărește zidurile proclamându-și independența. Trupele turce și armene staționate în zona încep un asediu de 2 luni soldat cu un eșec. În vara lui 1097, izbucnește o puternică răscoală în oraș, iar Thoros cere sprijinul cruciaților ce erau în drum spre Antiohia. Balduin de Boulogne nu ezită să facă un ocol cu trupele sale prin Est pentru a da o mână de ajutor lui Thoros însă nu complet dezinteresat ci pretinzându-i să-l înfieze și
Comitatul de Edessa () [Corola-website/Science/298734_a_300063]
-
militară în Mediterana orientala și se numără printre principalele forțe comerciale din Orientul apropiat. Punctul culminant al stăpânirii venețiene a fost atins în urmă Cruciadei a patra, în vremea dogelui Enrico Dandolo, atunci când, ca o consecință a cuceririi Constantinopolului de către cruciați, în 1204 a fost întemeiat Imperiul latin de Constantinopol, un stat dominat din punct de vedere comercial de Republică Veneția, iar aceasta din urmă a intrat în posesia mai multor insule din Marea Egee (precum Negroponte - astăzi Eubea, Naxos, Chios etc.
Veneția () [Corola-website/Science/297320_a_298649]
-
Peloponez. În Tracia Veneția a stăpânit mai multe orașe, printre care și Adrianopole, si chiar din Constantinopol ea a deținut trei optimi, inclusiv catedrală Sf. Sofia. Această dominantă a fost posibilă datorită faptului că venețienii asiguraseră transportul maritim al majorității cruciaților. Odată ajunsă o mare putere maritimă, Veneția a intrat într-un lung conflict cu Genova, între anii 1256 și 1381. Conflictul s-a desfășurat în trei războaie pe Marea Egee (1256-1355) și într-o înfruntare decisivă pe teritoriul italian și în
Veneția () [Corola-website/Science/297320_a_298649]
-
georgieni. Biserica mănăstirii nu cuprinde numai manuscrise copiate aici, ci și cărți aduse aici de pelerini, mai ales din Antiohia și Muntele Atos. O parte din manuscrisele ajunse la Mănăstirea Sfintei Cruci au fost traduse în limba georgiană. În epoca cruciaților, mănăstirea a cunoscut o perioadă de înflorire, în care ea a devenit centrul comunității georgiene din Ierusalim și a fost locuită de numeroși călugări veniți din Georgia. Între ei s-a aflat și Șota Rustaveli, poetul național al Georgiei, membru
Mănăstirea Sfintei Cruci din Ierusalim () [Corola-website/Science/335057_a_336386]
-
ele fiind , fără ca lumea să știe în care din ele se aflau cu adevărat rămășitele ei pământești. Din acest motiv Mănăstirea Crucii din Ierusalim este socotită drept un posibil loc al mormântului reginei Tamara. Patru ani după cucerirea Ierusalimului de către cruciați povestește pelerinul Saewulf din Anglia ca mănăstirea este „onorabilă și frumoasă”, și că a fost „distrusă în trecut de către păgâni”. Un document cruciat din anul 1177 menționează că Regii cruciați ai Ierusalimului posedau în Valea Crucii niște podgorii. Lăcașul mai
Mănăstirea Sfintei Cruci din Ierusalim () [Corola-website/Science/335057_a_336386]
-
Ierusalim este socotită drept un posibil loc al mormântului reginei Tamara. Patru ani după cucerirea Ierusalimului de către cruciați povestește pelerinul Saewulf din Anglia ca mănăstirea este „onorabilă și frumoasă”, și că a fost „distrusă în trecut de către păgâni”. Un document cruciat din anul 1177 menționează că Regii cruciați ai Ierusalimului posedau în Valea Crucii niște podgorii. Lăcașul mai este menționat în câteva mărturii cruciate, ca fiind în mijlocul unei văi roditoare, pe locul unde s-a aflat Pomul din care s-a
Mănăstirea Sfintei Cruci din Ierusalim () [Corola-website/Science/335057_a_336386]
-
al mormântului reginei Tamara. Patru ani după cucerirea Ierusalimului de către cruciați povestește pelerinul Saewulf din Anglia ca mănăstirea este „onorabilă și frumoasă”, și că a fost „distrusă în trecut de către păgâni”. Un document cruciat din anul 1177 menționează că Regii cruciați ai Ierusalimului posedau în Valea Crucii niște podgorii. Lăcașul mai este menționat în câteva mărturii cruciate, ca fiind în mijlocul unei văi roditoare, pe locul unde s-a aflat Pomul din care s-a făcut Sfânta Cruce. Se mai amintește ca
Mănăstirea Sfintei Cruci din Ierusalim () [Corola-website/Science/335057_a_336386]
-
După tratativele de pace, împăratul a recunoscut autonomia lui Chrysus în Macedonia În timpul lui Ioniță Caloian (1197-1207) s-a petrecut un eveniment important pentru istoria europeană: cea de-a patra cruciadă, care a sfârșit în 1204 prin cucerirea Constantinopolului de către cruciați și înființarea Imperiului Latin de Constantinopol. Între noua structură politică și țaratul vlaho-bulgar au fost o serie de conflicte militare. Beneficiind de concursul cumanilor, vlaho-bulgarii au obținut victorii importante, între care cea din 1205 la Adrianopol, unde a fost luat
Țaratul Vlaho-Bulgar () [Corola-website/Science/309587_a_310916]
-
de lup încrucișate, însemnând : "alianță între doi mari suverani", care figurează în infobox. Relații bilaterale bune a avut și cu împăratul latin din Constantinopol, precum și cu papalitatea. În 1229-1230, Ioan Asan al II-lea încearcă să-și întărească poziția față de Cruciații din Constantinopol căsătorindu-și fiica, Elena, cu împăratul latin (de fapt francez) Balduin al II-lea. Acest proiect provoacă atacul despotului bizantin de Epir și Salonic: Teodor I Anghelos Duca Comnenul. Ioan Asan al II-lea îl înfrânge pe Comnen
Țaratul Vlaho-Bulgar () [Corola-website/Science/309587_a_310916]
-
bulgară Търново, „Tărnovo”). Ioachim I (în bulgară св. Йоаким I, „Sf. Ioakim I”) este numit patriarh. În același an, Țaratul româno-bulgar se aliază cu Imperiul bizantin de la Niceea, condus de Ioan al III-lea Ducas Vatatzes, împotriva Imperiului Latin, al cruciaților, de la Constantinopol. După moartea soției sale unguroaice, Anamaria, Ioan Asan al II-lea se căsătorește cu Irina Comnena, fiica prizonierului orbit, Teodor I Anghelos Duca Comnenul, atunci eliberat și onorat. Șovăielile lui Ioan Asan între tabăra latină și cea greacă
Țaratul Vlaho-Bulgar () [Corola-website/Science/309587_a_310916]
-
antipapală foarte numeroasă, mai ales în Italia, cu putere de influență în mase. Orășenii din Ratisbona, credincioși și ei împăratului, au mers până acolo încât au declarat un lucru nemaiauzit: că va fi pedepsit cu moartea oricine se va face cruciat. Anglia s-a opus ridicării impozitului de cruciadă, iar regele Norvegiei, Haakon al IV-lea, deși se făcuse cruciat în 1237, a obținut de la papă permisiunea de a lupta împotriva păgânilor (slavilor) din nord. Papalitatea contribuia astfel, fără să vrea
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]
-
împăratului, au mers până acolo încât au declarat un lucru nemaiauzit: că va fi pedepsit cu moartea oricine se va face cruciat. Anglia s-a opus ridicării impozitului de cruciadă, iar regele Norvegiei, Haakon al IV-lea, deși se făcuse cruciat în 1237, a obținut de la papă permisiunea de a lupta împotriva păgânilor (slavilor) din nord. Papalitatea contribuia astfel, fără să vrea, la volatizarea ideii de cruciadă. Tot așa procedase și în Franța, când declarase lupta împotriva ereziei albigeneze drept o
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]
-
de secole, de când Franța se văzuse frustrată de către regii germani de a mai adăposti coroana imperială. O intervenție armată în Siria nu însemna o lipsă de simț politic, deoarece situația, mereu schimbătoare din Orientul Mijlociu, se prezenta, după toate aparențele, în favoarea cruciaților. Între sultanul Egiptului, Al-Salih, și emirii din Alep și Homs interveniseră certuri, soldate cu ciocniri militare, la adăpostul cărora cruciații ar fi putut debarca nestingheriți și înainta asupra Ierusalimului, cetatea fiind, după cum se știe, cu zidurile de apărare distruse și
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]
-
Siria nu însemna o lipsă de simț politic, deoarece situația, mereu schimbătoare din Orientul Mijlociu, se prezenta, după toate aparențele, în favoarea cruciaților. Între sultanul Egiptului, Al-Salih, și emirii din Alep și Homs interveniseră certuri, soldate cu ciocniri militare, la adăpostul cărora cruciații ar fi putut debarca nestingheriți și înainta asupra Ierusalimului, cetatea fiind, după cum se știe, cu zidurile de apărare distruse și deci ușor de cucerit. Ludovic al IX-lea se baza pe concursul ordinelor călugărești și al regelui Ciprului, Henric I
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]