411 matches
-
din 1974, apoi la noi în România, în timpul regimului comunist ateu, asta doar pentru a menționa câteva exemple. În secolele XX-XXI, incomparabil mai mulți creștini au murit ca martiri pentru credința lor decât în toți cei trei sute de ani ulterior crucificării<footnote Ibidem, p. 8. footnote>. Gerald Bonner, a cărui lucrare am citat-o deja, este de părere că elementul esențial în martiriu nu este actul fizic al morții, ci mai curând o dispoziție a voinței de a trăi pentru Hristos
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
o misiune a omului și a omeniei. Bucuria vieții depășește cu mult confortul și sănătatea. Ea nu exclude suferința, disperarea, agonia, ci dimpotrivă, le implică. Pentru că nu înseamnă nimic a te bucura de viață, atunci când ea nu întâmpină obstacole și crucificări. Nu prețuiește bucuria decât omul care a trecut prin toate încercările și a îndurat toate umilințele omului" (M. Eliade). Bucuria de a fi viu, oricât de deznădăjduite ar fi rănile din suflet și relele din jur, nu e totuna cu
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
roman 1. Diaspora ebraică și creștinismul Istoria creștinismului începe de la nașterea lui Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, la Betleem, în Iudeea, dintr-o Fecioară (cf. Mt 2; Lc 2) sub adumbrirea Duhului Sfânt, și culminează în evenimentele predicării, minunilor, procesului, crucificării, morții, învierii și înălțării sale la cer. Potrivit celor descrise de Sfintele Evanghelii și precizate de către evangheliștii și ceilalți autori ai Noului Testament, în a doua parte a Bibliei sau Sfintei Scripturi, contemporani evenimentului legat de persona lui Cristos, toate
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
mântuit" de un salvator, astfel creându-se nivelul metasimbolului profetului, al cărui destin individual se identifică cu acela al poporului (Girardet [1986] 1997: 53). Acest nou nivel aflat dincolo de imaginea lui Iisus oferă o interpretare subiectivă a actului biblic al crucificării: Corneliu-Vadim Tudor nu este pacientul/ cel care suferă crucificarea precum Iisus, ci devine agentul procesului de pedepsire, încercând să se răzbune pe acei politicieni care au facut/ fac poliție politică în România. FIG.2, unde principalul protagonist implicat este Ion
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
profetului, al cărui destin individual se identifică cu acela al poporului (Girardet [1986] 1997: 53). Acest nou nivel aflat dincolo de imaginea lui Iisus oferă o interpretare subiectivă a actului biblic al crucificării: Corneliu-Vadim Tudor nu este pacientul/ cel care suferă crucificarea precum Iisus, ci devine agentul procesului de pedepsire, încercând să se răzbune pe acei politicieni care au facut/ fac poliție politică în România. FIG.2, unde principalul protagonist implicat este Ion Iliescu, constituie intensiunea vizuală a conceptului de lup. Pentru
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
mai zic, de le-ai pune grămadă ai putea ridica un orășel cu căsuțe din lemn, poate ceva mai mare decât Vatra Dornei. Dar parcă tot m-aș duce, ca să văd ultima descoperire în domeniu, cea mai prima dovadă a crucificării. E vorba de două cuie, perfect ruginite, găsite pentru prima dată acum 20 de ani în mormântul familiei Caiafa, pierdute (normal, că în ziua de azi cine mai e atât de atent la două cuie ruginite și îndoite, când în
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
profesional ca să nu se mai chinuiască singur să și le bată ca orice român adevărat. Romanii, doar din considerente pur estetice i-au bătut cuie și în mâini, nu numai în picioare, ceea ce a dus, trebuie să recunoașteți, la o crucificare genială". Totuși, uneori stau și mă uita așa într-o dungă, la aceste istorii și tare mă tem, că peste ceva timp pe undeva, mai știu eu unde, la Cucuieți, Torino sau Ierusalim, să se descopere crucea integrală pe care
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
leagăn. Cât privește pe numitul Isus Hristos din Nazareth, a prins și el din fugă trenul acesta al Paștelui, pe ultima sută de metri, reușind cică performanța, să fie crucificat drept pe când evreii, iubiții săi conaționali, se pregăteau să serbeze Paștele. Crucificarea a reușit admirabil, fiind executată sută la sută profesional, ba i-a reușit susnumitului Isus, la modul magistral și Invierea, fix a treia zi, după Scripturi, nici o iotă în plus sau în minus, ca să creadă tot dobitocul că aici este
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
ideea sa, ești pierdut pe veci în hățișul cuvintelor. Dar cred că ar fi mai bine, dacă aș pune aici măcar vreo două rânduri din comentariul său: „Lucrarea pedepsitoare a Celui Prea înalt din Vechiul Testament se încheie prin Jertfa prin crucificare a Fiului: ,,căci atât de mult a iubit Dumnezeu lumea că pe Unicul Său Fiu L-a jertfit pentru ea'', ,,n-am venit ca sa stric legea, ci ca s-o împlinesc'', zice Hristos." Cred că Moșul Dumnezeu, după miliarde de
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
a proștilor, dacă nu chiar un parteneriat juma-juma. Și numai bine i-a venit Tatălui, când alde Irod a crezut de cuviință ca să pună capăt și acestui Mesia, nu prin decapitare ca la orice Mesia care se respectă, ci prin crucificare, sau răstignire, mă rog, ca la tâlhari. Deci cu asta Tatăl a putut respira ușurat, scăpase de un rival sâcâitor care se mai considera și drept fiul său. Mai departe, chestia cu învierea, ridicarea la cer și alte povestioare de
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
-i poezia: O pasăre captivă ce-a crescut. Drama neajungerii la desăvârșire, caracteristică oricărui creator autentic, asediază; îndoiala de sine, surâsul melancolic, privirea spre înlăuntru devin refrene. La nivelul existențial apar dubii, incertitudini, neliniști inerente. Vârsta de trecere e vârsta crucificării lui Isus: "Am, Doamne, treizeci și trei de ani / și-s numai bun de răstignit / și-s numai bun de pus pe crucea / poemului desăvârșit..." Alte repere sunt Zamolxe, Inorogul, Zburătorul; în Bocet pentru Meșterul Manole se autoproiectează, mai evident decât în
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
el în deschiderea la Corabia de sunete se refuză, din unghiul care o exprimă, actului de vivisecție critică. Vrându-se mai simplă decât izvorul, ea fuge printre clipe în eternitatea contemplației lumii". Accesul la limpezirile năzuite, rareori înfăptuite, presupune mâhniri, crucificări, disperări. "Toată poezia e o dramă. / Ca roua pe scutul de-aramă. / Dar mai presus decât toate / Poezia-i veșnică rană" (Poem). Într-un Exorcism din ciclul Tăcerea și foșnetul, sintagme ca "mătasea broaștei", însemnele "Apocalisei și râiei" și altele
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
al Paștelui; căci, În felul lor, deși hulitor la nivel oral și gestual, deținuții au trăit În mod concret la Pitești un fel de imitatio Christi, deși silită și grotescă. Alte texte amintesc scene de Împărtășanie cu excremente și chiar crucificări ori „botezul” În latrină, căci exista o directivă a pregătirii liturghiei negre mai ales de Paște, printr-un ceremonial obscen 31. Punctul maxim al experimentului de la Pitești Îl constituie tortura Între victime sau „tortura prin noi Înșine”, cum o numește
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
înviere (2); obiect (2); plus (2); pocăință (2); răscruce (2); răstignire (2); sacrificiu (2); sacru (2); sfințenie (2); sinistru (2); tristețe (2); -; accesoriu; ajutor; albă; apăsătoare; atenție; de aur; blestem; Boboteaza; bun; bunica; candelă; cărți; chestie; colivă; corp; coșciug; cozonac; crucificare; cruțare; divin; Doamne ajută; doliu; Domnul; dragoste; dreapta; drumuri; dureros; de dus; Egipt; fals; final; fiori; furt; ger; Ghețimani; gît; iertare; igienă; inchiziție; instrument; intersecție; iubire; înaltă; înalță; închin; închina; înger; îngrijire; înșelătorie; întoarsă; întuneric; jertfire; joc; lanț; latină; lucru
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
pentru un ritual al supliciului. Nu există decât un soi de pat uriaș, pătrat, rigid, pe care actrița îl va înveli, lent, în cearceafuri albe; straniu și tulburător, din mijlocul său se înalță un stâlp, amintind țintuirea infamantă și, deopotrivă, crucificarea. Multele intrări și ieșiri ale scenei nu pot servi vreunei evadări: scăpare nu există. Cei doi actori vorbesc rar, cu pauze lungi, și puținele mișcări pe care le fac îi rotesc unul în jurul celuilalt, ca într-o cursă. Acest mod
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
a venit cu știința despre... sex! Această direcție occidentală este un document profund despre mentalitatea omului occidental. Ea ne spune că sexul (la fel ca puterea) trebuie (!?) destructurat pentru a-i înțelege resorturile și "natura". Reversul acestei "științe" sunt secvențele "crucificării" sexiste din pornografia zilelor noastre. Între predica preoților și practica sexuală există multiple relații complementare. Pentru lumea modernă sexualitatea a devenit o "nouă religie", iar reprezentările sale (mentale, lingvistice și plastice) concurează, la modul serios, reprezentările și credințele unor religii
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
Dumnezeu calculat, rece, care duce prea departe actul pedepsirii fiului său de către om. A greși e omenește, spun anticii, Dumnezeu poate să ierte, însă nu se întâmplă așa, spune Cioran, care vede în orgoliul divin un păcat mai mare decât crucificarea Mântuitorului de către om: "Cum să gândești că o rugăciune ar fi altceva decât un monolog, ca un extaz ar avea valoare dincolo de el însuși, că i-ar pasă vreunui zeu de mântuirea sau de pierzania noastră?" spune Cioran.38 Elenă
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
memorabile, fie dialogic, fie descriptiv, fie monologic-autoscopic, dinamitându-și curgerea epică aproape clasică prin situații-limită, metafore și parabole explozive, amalgamând tablouri, episoade și scene de strictă actualitate românească și internațională cu figuri eroice ale rezistenței anticomuniste ce au cunoscut calvarul crucificării și închisorilor comuniste (pentru prima oară, credem, apare figura monseniorului Vladimir Ghica, mort la Jilava). Fapt e că Dan Stanca are vocația problematizării, chiar și a unor cazuri de cronică mondenă sau neagră, totul în rama unui imaginar frapant, dezlănțuit
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
există, spre exemplu, topoï sacri, de la recuzita biblică obișnuită (tronul, trâmbița, lăuta, spada, pocalul) și simbolurile liturgice bine știute (lumânările, candela, icoanele, împărtășania, crucea) la personajele și scenele decupate din Cartea Sfântă (îngerii și Iisus Hristos, Cina cea de taină, crucificarea și Învierea, iadul și Raiul). Adesea, cele mai semnificative dintre ele suportă un subtil proces de metamorfozare po(i)etică grație căruia, deși capătă un plus de semnificanță, devin greu de recunoscut din perspectiva creștin-ortodoxă. Astfel, materializat în mai multe
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
-se conștient unor siluiri repetate, executate mai mult sau mai puțin savant de verbe care-l transformă, nu o dată, într-o simplă funcție a creației. Metafora centrală în multe dintre textele cuprinse în Glorie anonimă este, deloc întâmplător, cea a crucificării. Eul scriptor se lasă crucificat în numele gramaticii poetice, după ce, desigur, truda poietică îndelungată îi dă senzația urcușului unei Golgote întunecate, la capătul căreia are viziunea însoțirii cu verbe asemeni răstignite: "prin lut și cer/ prin întuneric și sânge/ văd verbe
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
în fond, schița întregii istorii a umanului cu momentele ei evolutive percepute drept paradigmatice din perspectiva creștinismului, cu figurile emblematice și schemele ritualice bine cunoscute, de la facerea femeii la apocalipsă, de la turnul Babel și arca lui Noe la întruparea și crucificarea lui Iisus (Noe, Scara, Mesager, Cain, Abel, Lilith, Isaac, Cădere, Sodoma I, Sodoma II, Ofrandă, Epilog). Teme dificil de abordat, cu atât mai mult cu cât formula psalmodică pentru care poetul optează nu îi ușurează defel procesul po(i)etic
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
chiar la o suspendare a actantului liric, între timpi ai continuei lupte, ai continuei dureri de a exista, de a se situa "gol/ singur// persuasiv ca textul/ filosofului de cucută", într-o amărăciune a existentului. De aici, metafora centrală a crucificării, ce apare în diferite secvențe textuale pentru a puncta ideea de sacrificiu, desigur, dar de un sacrificiu trăit cu voluptate, în numele unei altfel de mântuiri; de fapt, în suferință se ghicește, mai mult decât conștiința lucidă a durerii predestinate, intuiția
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
dispărut fără urmă. Nimeni nu știe pînă în ziua de azi ce i s-a întîmplat cu adevărat. Peste un an, niște oseminte bănuite a-i fi aparținut au fost descopeite într-o grotă igrasioasă. Așezarea lor ciudată putea sugera crucificarea. Lumea a fost convinsă atunci că frații masoni l-au pedepsit astfel deoarece a trădat, în volumul încă neapărut, legea cea mai importantă a masonilor tăcerea absolută. Nu alta, să recunoaștem, este soarta lui Fortunado. La fel de guraliv (se autodivulgă drept
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
de Babo). Aceștia pun stăpînire pe corabie și îl păstrează în viață pe Cereno numai ca pe un fel de garanție a trecerii lor netulburate către apele continentului african. Aranda a fost sacrificat (într-un fel de ritual peiorativ de crucificare, iar apoi, se poate specula, în linia unei tradiții critice bine reprezentate, a fost consumat ca parte a unui experiment canibalic, ce nu exclude, din nou desacralizator, metafora consubstanțializării christice). El e "conducătorul" care, ironic, "trebuie urmat" la pierzanie și
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
-ți fie a-i apleca pe amândoi"32, spune Maica Domnului și îl alăptează pe unul dintre gemeni. Astfel, tâlharul cel bun (Dismas) devine frate de lapte cu Iisus Hristos. Această înrudire va fi cauza lucidității lui vizionare din momentul crucificării. Remarcăm, din nou, apetența pentru concret a gândirii tradiționale: orice afinitate sau înrudire spirituală trebuie să fie "justificată" și printr-o înrudire fizică, materială, concretă. Aceasta este Precista căreia i se închină poporul; ea este cea nelipsită din colinde, cea
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]