1,003 matches
-
conflict cu Lubomirski, Czarniecki nu a mai reușit să răspundă convocării, murind pe 16 februarie 1665 de pe urma urma rănii infectate în apropiere de Lviv. Czarniecki a avut parte de funeralii de stat la Varșovia și a fost înhumat în biserica ctitorită de el la Czarnca. Moștenirea sa a fost primită de nepotul Stefan Stanisław Czarniecki, dar numele lui avea să se piardă, averea strânsă de hatman asigurând bunăstarea familiei de maganați Branicki. Czarniecki rămâne în conștiința națională drept cel mai vestit
Stefan Czarniecki () [Corola-website/Science/327643_a_328972]
-
care a revenit la Turda. În anul 1948 protopopul Sabău a refuzat trecerea la Biserica Ortodoxă Română, motiv pentru care a fost arestat și a ispășit aproape 17 ani de închisoare. Biserica Rățeștilor din Turda cu Hramul Adormirea Maicii Domnului, ctitorită de familia Rațiu, a fost slujită de preoți apartinând acestei familii, conform actului de ctitorie, tradiție care s-a păstrat până în 1948, când Biserica Română Unită cu Roma a fost scoasă în afara legii de autoritățile comuniste. Biserica Rățeștilor din Turda
Coriolan Sabău () [Corola-website/Science/317946_a_319275]
-
mult decât moartea lui Serghei Alexandrovici. Kaliaev a fost spânzurat la 23 mai 1905. După moartea lui Serghei, Elisabeta a purtat doliu tot restul vieții și a devenit vegetariană. În 1909 și-a vândut toate bijuteriile, chiar și verigheta. A ctitorit Mănăstirea de maici Sf. Marta și Maria din Moscova și a devenit stareță. La scurtă vreme, în incinta mănăstirii a deschis un spital, o capelă, o farmacie și un orfelinat. Elisabeta și celelalte maici lucrau neobosite pentru săracii și bolnavii
Marea Ducesă Elisabeta Fiodorovna () [Corola-website/Science/315330_a_316659]
-
istorie. Prima atestare a acestei localități datează dintr-un document din 13 aprilie 1415 al domnitorului Alexandru cel Bun (1400-1432), ea fiind numită Pârtea, după stăpânul locului. În acel document, satul a fost dat în stăpânirea Mănăstirii Adormirea Maicii Domnului, ctitorită de Ioan, vornicul de la Humor (""...Și am dat Mănăstirii panului Ivan Vornic, Adormirea sfintei Născătoare de Dumnezeu, care este la Humor, un sat de la obârșia Solonețului, unde a fost Tatomir și Pârtea, și Seliștea lui Dieniș""). Într-un document din
Biserica de lemn din Pârteștii de Sus () [Corola-website/Science/321133_a_322462]
-
ulterior. Hango citează încă un document "original datat în anul 1762, care arată ca haiducul Pintea Viteazul aparține familiei Cupșa din satul Măgoaja”. Cel de-al treilea frate, care a luat drumul Niculei, a fost strămoșul nobilului Ioan Cupșa, care - ctitorind Mănăstirea Nicula din județul Cluj - dăruiește călugărilor celebra icoana a Maicii Domnului cu Pruncul, pictată în 1681 de preotul Luca din Iclod. Timp de patru secole numărul locuitorilor a crescut, multi dintre ei devenind "nemeși" (mici nobili), pentru vitejia arătată
Cupșa () [Corola-website/Science/323664_a_324993]
-
al XIV-lea Sfântul Cuviosul Nicodim de la Tismana a fost trimis în Țara Românească pentru a susține ortodoxia și pentru a da un suflu nou bisericii. El s-a așezat într-o peșteră lângă mănăstirea Lainici. Tot Sfântul Nicodim a ctitorit mănăstirea Vodița de lângă Drobeta Turnu Severin și Mănăstirea Tismana, în preajma căreia a sihăstrit până la sfârșitul vieții sale. Importanța așezământului a fost sesizată și de împărăteasa Maria Tereza, care, prin generalul Bukow, a distrus între 1750-1765 (în 15 ani) sute de
Mănăstirea Lainici () [Corola-website/Science/308752_a_310081]
-
generalul Bukow, a distrus între 1750-1765 (în 15 ani) sute de așezăminte ortodoxe în Transilvania. Schitul, deși nu era în Imperiul Austro-Ungar, aflat la câțiva kilometri de graniță, a căzut victima marii prigoane antiortodoxe a puterii imperiale de la Viena. Biserica ctitorită din sec. XIV-lea - al XV-lea ar fi fost distrusă în acea perioadă. Din a doua jumătate a sec. al XVII-lea și începutul sec. al XVIII-lea încep să apară documente istorice ce fac referire la Mănăstirea Lainici
Mănăstirea Lainici () [Corola-website/Science/308752_a_310081]
-
fiind pictat, potrivit legendei, domnitorul Mircea Ciobanul (1545-1552, 1553-1554 și 1558-1559). Edificiul fusese construit inițial în zăvoaiele din lunca Dâm-bo-viței, aici adăpostindu-se domnitorii români în timpul invaziilor otomane. După alte surse, biserica ar data de prin preaj-ma anului 1700, fiind ctitorită de locuitorii că-tu-nului Crângași. Edificiul a fost reconstruit de-a lungul timpului, fiind restaurat și repictat în perioada 1899-1937. Biserica era înconjurată de un cimitir. Zona avea o umiditate excesivă, criptele erau deseori inundate, iar cărămizile macerate. Consiliul popular al
Duelul (film din 1981) () [Corola-website/Science/312631_a_313960]
-
se ridică peste un tunel de intrare format din două încăperi boltite. Pe bolta interioară se păstrează anul construcției 1502. Ușa din lemn de stejar este întărită cu benzi din fier forjat. Biserica de rit greco-catolic, având hramul “Sf. Nicolae”, ctitorită în anul 1828
Agârbiciu, Sibiu () [Corola-website/Science/299826_a_301155]
-
de dinainte, apărând în felul acesta prima uliță și cea mai lungă, căreia i s-a zis „Ulița mare”, iar apoi s-a numit pe rând: Ștefan cel Mare, I.G. Duca, 23 August, iar actualmente 22 Decembrie. În 1851 este ctitorită Biserica Sfânta Treime, lăcaș de cult ortodox pentru locuitorii din Burdujeni. Edificiul a fost construit în zona centrală a așezării, pe „Ulița mare”. Cea dintâi lege a împroprietăririi pusă în aplicare prima oară în anul 1864 de domnitorul Alexandru Ioan
Burdujeni () [Corola-website/Science/305626_a_306955]
-
adus din Serbia de Vladislav Vlaicu.A construit mănăstirile Vodița și Tismana. Ulterior, și domnitorii construiau mănăstiri, pe care le dotau cu moșii și alte venituri, ca Mircea cel Bătrân care a construit mănăstirile Cozia și Cotmeana. Și boierii au ctitorit mănăstiri, precum Craoiovestii. Mănăstirile erau scutite de dări și erau autonome. Dacă la început călugării își alegeau egumenii, în timpul lui Mihai Viteazul, se adună soborul bisericesc care stabilea regluli clare, iar viață monahală intrase într-un lung declin. În timpul domnitorului
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
Iosif Mușat că mitropolit al Moldovei. A fost înființată apoi episcopia Romanului. În timpul lui Petru Mușat, a fost clădită mănăstirea Neamț, urmând să fie construite mănăstirile Probopta, Moldovița și Bistrița. Și boierii construiau mănăstiri că Humorul. Ștefan cel Mare a ctitorit Putna, Voroneț și multe altele pentru a comemora victoriile în lupte. Populația catolică era numeroasă în orașe că Baia, Siret, Suceava și Bacău, infiintandu-se o episcopie la Siret atunci când Latcu dorea legitimitate de la Papa. În timpul domnitorilor Alexandru și Ștefan
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
păstrează date cu privire la ctitorii acestei biserici: ""Biserica aceasta o au făcut satu, iar aceastea cuvioase și trebuincioase lucruri, cu care s-au împodobit această sfântă biserică, s-au făcut prin cheltuiala acestor creștini adevărați. cari cu numele mai în jos ctitori și pururea pomeniți îi arătăm ca pe nește pravoslavnici și adevărați creștini, care duhovnicește au socotit cu averile lor a înzestra sau împodobi biserica lui Cristos, ca să se împlinească cuvântul sfântului Apostol Luca, care grăește, că ceiace cheltuiesc pe biserici
Biserica de lemn din Poiana Ilvei () [Corola-website/Science/318928_a_320257]
-
de „VIA ROMIPEDVM A LVGDVNO AD PODIVM” (Calea pelerinilor de la Lyon la Puy) care ar fi trecut prin actuala zonă urbană. Câteva obiecte romane au fost decoperite cu ocazia unor săpături realizate în 1883 și 1895. "Parohia Saint-Étienne-de-Furan" a fost ctitorită de "Seniorul Saint-Priest-en-Jarez". Castelul acestuia este menționat prima oară în 1167. În 1410, comuna Saint-Étienne cumpără un teren pe malul drept al râului Furan, unde în zilele noastre este amplasată "Piața Poporului (Place du people)". Între 1445 și 1441, orașul
Saint-Étienne () [Corola-website/Science/297746_a_299075]
-
ai țării. De altfel, portarul Șendrea a căzut eroic într-o astfel de bătălie, de astă dată împotriva oștirilor muntene, la Râmnicu Sărat, în ziua de 8 iulie 1481. Cele mai vechi biserici boierești din Moldova sunt cele din Lujeni, ctitorite de marele cneaz lituanian Tudor Vitold, cumnatul lui Alexandru cel Bun (în nordul Bucovinei) și Dolheștii Mari. Biserică Sfântă Cuvioasa Parascheva în forma actuală este o insolita sinteză între două epoci îndepărtate în timp: corpul principal (pronaos, naos și altar
Dolheștii Mari, Suceava () [Corola-website/Science/301947_a_303276]
-
pe țigani ca provenind din Valea Boierimii, probabil pentru că ei se îmbrăcau cu pantaloni și surtuc (haină) și nu cu ițari, cămăși și opinci. În actuala vatră locuitorii nu aveau biserică. Țăranii au adus bisericuța de lemn din vechea vatră, ctitorită la 1795, de la Odaie sau Valea lui Ion, cum i se mai spune, prin translație, pe roți sau pe butuci, cale de 8 km. Astăzi comuna beneficiază de o biserică nouă în curtea căreia “se odihnește” vechea bisericuță din lemn
Havârna, Botoșani () [Corola-website/Science/300910_a_302239]
-
Biserica "Pogorârea Sfântului Duh" din Horodniceni este o biserică ctitorită de marele vistiernic Mateiaș în jurul anului 1539 în satul Horodniceni din județul Suceava, aflat la o distanță de 16 km sud-vest de municipiul Suceava. Această construcție se încadrează în seria de clădiri bisericești construite în stilul epocii lui Petru Rareș
Biserica Pogorârea Sfântului Duh din Horodniceni () [Corola-website/Science/321076_a_322405]
-
o distanță de 16 km de orașul Suceava și a fost sfințit la data de 8 noiembrie 7047 (1539), ""în zilele lui chir Teofan, mitropolit al Sucevei"". Cercetările arheologice efectuate între anii 1998-2001 au scos la iveală faptul că biserica ctitorită de vistiernicul Mateiaș este prima construcție ridicată în zonă, pe un teren ce nu conține și alte vestigii arheologice. Edificiul a avut inițial ziduri despărțitoare între pridvor și pronaos și între pronaos și naos, acestea fiind demantelate ulterior. Porțiunile de
Biserica Pogorârea Sfântului Duh din Horodniceni () [Corola-website/Science/321076_a_322405]
-
aprilie 1545 și s-a înapoiat în Moldova prin Țara Românească. El apare într-un document al sfatului domnesc din 4 aprilie 1545. Mateiaș și-a păstrat dregătoria și în timpul domniei lui Iliaș al II-lea Rareș (1546-1551). El a ctitorit Biserica "Sf. Nicolae" de la Mănăstirea Coșula (1535) și Biserica "Pogorârea Sfântului Duh" din Horodniceni (1539). Vistiernicul Mateiaș a fost înmormântat în biserica ctitorită de el la Horodniceni, aici aflându-se și mormintele altor membri ai familiei sale. În decursul timpului
Biserica Pogorârea Sfântului Duh din Horodniceni () [Corola-website/Science/321076_a_322405]
-
Mateiaș și-a păstrat dregătoria și în timpul domniei lui Iliaș al II-lea Rareș (1546-1551). El a ctitorit Biserica "Sf. Nicolae" de la Mănăstirea Coșula (1535) și Biserica "Pogorârea Sfântului Duh" din Horodniceni (1539). Vistiernicul Mateiaș a fost înmormântat în biserica ctitorită de el la Horodniceni, aici aflându-se și mormintele altor membri ai familiei sale. În decursul timpului, edificiul a fost reparat de câteva ori (în secolele XVIII și XIX). Iconostasul bisericii datează din anul 1736. În secolul al XIX-lea
Biserica Pogorârea Sfântului Duh din Horodniceni () [Corola-website/Science/321076_a_322405]
-
și conține următorul text: ""La anul 1808 sau zidit aç(e)astă sf(â)ntă biserica, çe sa praznuește hramul Adormirea Maicei Domnului prin ostinelile sfin. sale a pre cuvi. părintelui Iosif dohovnicul și a starițăi Olimbiedii, iar cei întăi ctitori au fost maicile din acest locașu. Al doilea mari ctitori au fost Doamna Elencu Paladi, cari au danuit 4 moșâi și maica Elisaveta Balș au dănuit moșia Vulturești, maica Safta Brancovenu au hârăzit moșeile Osica și Vlâdulenii cu mai multe
Mănăstirea Văratec () [Corola-website/Science/307713_a_309042]
-
prima bibliotecă atestată documentar pe teritoriul actual al României. Mănăstirea a fost distrusă la invazia tătară din 1241 și reconstruită ulterior, apoi ruinată în timpul ocupației otomane. Urmele mănăstirii au fost identificate în partea de vest a localității Igriș. A fost ctitorită în anul 1179 de Ana de Châtillon, prima soție a regelui Béla al III-lea al Ungariei, originară din Franța. Mănăstirea a fost întemeiată ca abație-filială a mănăstirii călugărilor cistercieni de la Pontigny, fiind locuită inițial de călugări veniți tot din
Mănăstirea Igriș () [Corola-website/Science/299492_a_300821]
-
8 hectare, satul-muzeu (care cuprinde aproape 80 de construcții arhitecturale și în jur de 12000 de piese muzeistice) reconstituie imaginea funcțională a unei așezări rurale tradiționale, cu toate instituțiile sale social-culturale. Alături de "Cula Bujorenilor" (numită și "cula cu scară exterioară", ctitorită în jur de 1810 de Preda Bujoreanu și inclusă în lista principalelor cule din Oltenia), "Muzeul Satului Vâlcean" mai cuprinde "Hanul lui Bogdan" (din 1889), școlile din Cacova (Stoenești) din secolul al XX-lea, "Biserica de lemn" (1785) în care
Comuna Bujoreni, Vâlcea () [Corola-website/Science/301993_a_303322]
-
care individualizează istoria sa: la naștere, predicând în Iordan, la tăierea capului și la înhumare. De asemenea, în pronaosul bisericii se mai află pictați alți doisprezece Sfinți Ioan. În Monografia Săliștei se consemnează că Biserica din Grui ar fi fost ctitorită după ce Biserica de la Vale le-a fost luată ortodocșilor de către uniți în secolul al XVIII-lea. Existențele celor două biserici se leagă și mai târziu. De pildă, istoria consemnează că pe la mijlocul secolului al XVIII-lea, Dumitru Cîndea și Șteflea Vătaful
Biserica Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul din Grui, Săliște () [Corola-website/Science/323806_a_325135]
-
zilnică a locuitorilor.Altă așezare a satului a fost pe Holmul Bajurii, la hotarul cu Teioasa, dar datorită alunecărilor de teren, partea aceea de sat a fost strămutată peste pârâul Spălătoresei, devenind partea ,din Vale” a satului, unde a fost ctitorită și prima biserică cu primul cimitir al satului Bajura. Bănuim că satul Bajura a fost un sat de răzeși înstăriți, el nefiind închinat vreunei mănăstiri mari din Moldova așa cum se practica în vechime de domnitori, țăranii având proprietăți de pământuri
Bajura, Botoșani () [Corola-website/Science/300889_a_302218]