3,251 matches
-
frunte îi stau în sus, ciufulite, țepene și roșii precum coarnele diavolului. Țăcălia lui roșie. Totul este roșu; doar ochi-i sunt albi. Nu acel alb al steagurilor albe, al abandonului. E albul ouălor fierte tari, al puilor ghemuiți în cuști suprapuse, al durerii, suferinței și morții din fermele industriale. — Ca Adam și Eva izgoniți din Grădina Raiului, zice. Stridie stă pe terasamentul de pietriș al șoselei și se apleacă spre Mona, care a rămas pe banchetă: — Vii și tu, Eva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
să descopere locul acesta și nici nu se aventurase cu degetele aici sau acolo. Într-o seară, Dan, Gary, Barry, Gerry, Derry și Dave 1 porniseră spre Ilford. Ținta era un club de noapte celebru pentru barul închis într-o „cușcă“. Acesta era cocoțat pe un piedestal de beton, astfel încât să le permită bărbaților și femeilor care îl frecventau să atingă niveluri superioare de intoxicare cu alcool și să se comporte libertin fără a vandaliza, strica sau afecta în vreun fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
dusese la un magazin de animale din Quadrant. Primiseră un transport nou de sepii. Carol luă două, una pentru papagal, cealaltă pentru graur. Sepiile erau albe, uscate și ușoare în mâna ei, ca niște oase albite. Le împinse printre gratiile cuștii. Păsările o priviră cu câte un ochi, în felul acela atent și scrutător. Dan o cuprinse pe la spate, îi simțea moțul frecându-i-se de omoplați. Se scutură ca să-l îndepărteze. Din bucătărie, unde aștepta să fiarbă apa din ceainic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
mai puțin în cele ale unui copil, vezi, pentru toate astea trebuie să mă ierți, sunt mincinosul care roade osul sunt Ioan nebunul care trage cu tunul sunt un nene care latră și mușcă sunt gata să fiu băgat în cușcă, îți inventez vise pe care nu le-ai visat niciodată, te iau de unde ești și te aduc altundeva, aici, îmi zic că atât timp cât poveștile tale mai mișună prin mine înseamnă că nu sunt un bulangiu așa de mare, că mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Și, În fața acestei dreptăți categorice, a clarității fără echivoc a judecății lor zdrobitoare - zdrobitor e un cuvînt pe care-mi place mult să-l folosesc - Îmi vine să strig la mine Însumi, asemeni lui Ezra Pound, cînd era Închis În cușca lui de șobolani din Pisa, “Renunță la vanitatea ta de doi bani, am zis renunță la ea.” Pound era un Scriitor cu S mare. Dar gata cu toate astea. Ființișoara care eram pe vremea aia Încă nu avea nici cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
grele a Început asaltul final asupra pieței, mușcînd din marginile ei și Înghițind clădirile, una cîte una. Erau macarale cu mingi de demolat și buldozere enorme blindate, ale căror șoferi aveau căști și ochelari de protecție și le manevrau din cuștile lor de oțel. De fiecare dată cînd se prăbușea o clădire, muncitorii ovaționau, după care Încărcau bucățile de moloz În camioane gigantice, cu care le duceau la groapa de gunoi. Acest lucru s-a Întîmplat cîteva săptămîni la rînd. Străzile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
cădeau. În timp ce făceam mașina să înainteze cu o sută de kilometri la oră de-a lungul punții descoperite a pasajului superior, Vaughan își arcui spatele și o ridică pe tânără în bătaia farurilor din spatele nostru. Sânii ei fermi scăpărară în cușca de crom și sticlă a mașinii lansată în viteză. Puternicele spasme pelviene ale lui Vaughan coincideau cu trecerea pulsatilă a stâlpilor de iluminare instalate pe marginea pasajului la intervale de o sută de metri. Când se apropia fiecare, șoldurile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
am dat seama că intra în primele faze ale unei euforii narcotice. Închidea și desfăcea palmele, ștergându-se la gură cu vârfurile degetelor. Am așteptat cât timp urcă acești primi gradienți ai excitării și panicii, plimbându-și ochii rătăciți de jur împrejurul cuștii de sticlă a mezaninului și culegând din aer primele particule topite de lumină și mișcare. Ne-am dus împreună la mașina lui, parcată pe al doilea rând lângă un autocar al liniilor aeriene. Mergând înaintea mea cu câțiva pași, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
puțin rea dintre toate societățile pe care le-a cunoscut istoria umanității [...]. Civilizația democratică nu realizează că urmărind himera fluturată în fața ochilor de un demon abil și imperceptibil, dar cel mai puternic dintre toți - apostazia - s-a pomenit căzută în cușca cu lei a demonilor urii și ai violenței. Ce vrea să spună Biblia când numește pe diavol legiune? Că e singur și poate lua chipul tuturor indivizilor din lume. El e Nimeni, masa anonimă, bicisnicii și netrebnicii lui Nietzsche, lipsiți
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
lup? Și ce faci acolo? - M-a aruncat un vânător în fântână! Ajutor! Fata se îngrozi. Era membră în asociația pentru protecția și paza animalelor și mai avusese de-a face cu cazuri nasoale - păsări ținute în colivii, iepuri în cuști -, dar ăsta era de-a dreptul oribil! Un lup aruncat în fântână! Dădu niște telefoane și, în curând, la locul faptei mișunau și se agitau diverși camarazi de-ai ei cu scări, sfori, frânghii. Prin eforturi comune reușiră să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
tipărite, ai apucat un exemplar și l-ai dus la casier ca să ți se stabilească dreptul de proprietate asupra lui. Ai mai aruncat o privire pierdută cărților din jur (mai bine-zis: cărțile te priveau cu expresia pierdută a câinilor din cuștile hingherului care văd un fost tovarăș de-al lor îndepărtându-se în lesa stăpânului venit să-l elibereze) și ai ieșit. Cartea abia publicată îți oferă o plăcere specială; nu e numai o carte pe care o iei cu tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
aș putea să mă conving dacă, din întâmplare, nu mă cheamă pe mine... Fără a mă opri din alergat împing portița, intru în grădină, dau ocol casei, explorez terenul din spate, mă învârt în jurul garajului, al cămăruței cu unelte, pe lângă cușca câinelui. Totul pare pustiu, gol. Printr-o fereastră deschisă din spatele casei se vede o cameră în dezordine; telefonul, pe masă, continuă să sune. Oblonul se trântește; perdelele rupte se prind în ramele ferestrei. M-am învârtit deja de trei ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
timp s-a deschis o ușă. Apare Elfrida. — Știam de pericolul care te pândea și am reușit să te salvez, spune ea. Poate sistemul a fost puțin brutal, dar nu aveam de ales. Acum, însă, nu mai găsesc ușa acestei cuști cu oglinzi. Spune-mi, repede, cum pot să ies de aici? Un ochi și o sprânceană a Elfridei, un picior în cizmele lipite pe pulpă, colțul gurii ei cu buzele subțiri și dinții prea albi, o mână inelată ce strânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ar interpune acea diafragmă incomodă care e persoana mea! Stilul, gustul, filozofia personală, subiectivitatea, formația culturală, experiența trăită, psihologia, talentul, trucurile meseriei: toate elementele care fac ca ceea ce scriu să fie recunoscut ca aparținându-mi mie, mi se par o cușcă ce-mi limitează posibilitățile. Dar dacă aș fi doar o mână, o mână retezată ce apucă creionul și scrie... Cine ar mișca mâna aceasta? Mulțimea anonimă? Spiritul vremurilor? Subconștientul colectiv? Nu știu. N-aș vrea să mă anulez pe mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
nu i-ar fi mișcat reprezentația. Încet-încet, amicul meu s-a dezumflat, a lăsat umerii în jos, îl simțeam cum suferă în anonimat. Și-a băut cuminte berea, am plătit și canarul, „tot murea el până la urmă, așa ținut în cușcă n-avea multe zile... hai că i-am făcut un bine...”, și ne-am despărțit. Nu l-am mai căutat și nici el n-a mai trecut pe la mine, mai ales că pe Carina o apucau pandaliile numai când auzea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
să-ți decorezi casa?”, „Frumusețe, sănătate, vigoare”, „Să fim mândri de orașul nostru”, „Sărbătoarea mărțișorului”, „Lecții de karate și kung fu cu maeștri profesioniști”, „Cu noi, înveți mai repede să conduci mașina”, „Suntem întotdeauna lângă tine”, „Spre destinații exotice...” Aștept cușca să mă urce. Sper să nu-și dea duhul între etaje. - ... n-ai fost la ședința trecută! gâfâie lângă mine Cezar, cu gâtul lui gros sugrumat de-o cravată cu nodul cât pumnul, înghesuită într-o vestă pepit, cu nasturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
ro" www.cioburi.ro . O clădire rotundă, un ghișeu, un funcționar, un ghișeu, un funcționar, alții și alții, scări, formulare, săgeți, interzis, și-aci și-acolo, triunghiuri și cercuri roșii, dungi galbene, săgeți luminoase, agenți de pază, filtre și bare, cuști și garduri, aș vrea să întind gâtul ca un pui la haham, să-mi pună un cip sub piele, lângă aortă, să-l citească naibii prin satelit, țac-țac, ca prețurile la alimentară, și să știe totul. TOTUL. Să nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Evie începe să bocească, acolo-n picioare, la jumătatea scărilor. Evie, virusul ăsta mortal al momentului. Pentru noi, ăsta-i semnalul să ne uităm toți la sărmana Evie, sărmana și trista Evie, fără păr, îmbrăcată doar în cenușă și-n cușca de fire metalice a rochiei sale arse. Apoi Evie lasă pușca să cadă. Cu fața murdară în palmele murdare, se așază și-ncepe să hohotească, de parcă plânsul ar rezolva ceva. Pușca încărcată, calibru 30 și ceva, zăngăne pe scări în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
se rotește, apoi puntea de observație din vârf. Apoi stelele. Sari la tristul moment când ne cumpărăm biletele și ne suim în liftul ăla mare de sticlă care urcă lin prin mijlocul Acului Spațial. Suntem în drum spre stele în cușca aia de discotecă toată numai sticlă și alamă. Urcând, vreau să ascult muzică Telestar hipoalergică, neatinsă de mâna omului. Orice e generat de computer și cântat de-un sintetizator Moog. Vreau să mă rup în figuri la o petrecere dansantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
iubești și cel care te iubește nu sunt niciodată una și aceeași persoană. Sari la noi coborând iute într-un zbor TWA de întoarcere de pe Lună acasă, Brandy și Seth și eu rupându-ne în figuri într-un dans în cușca liftului de alamă și sticlă la gravitate zero. Brandy strânge pumnul mare împodobit de inele și androidului metis de serviciu care încearcă să ne oprească îi zice să stea calm dacă nu vrea să moară la reintrare. Înapoi pe pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
-mi pot face sărmana inimă să explodeze. Zic: — Vswf siws cm eiuvn sincs. Nu, e-n ordine, zice Brandy. Nu vrea să recompenseze pe nimeni pentru că exploatează copii. L-a cumpărat de la solduri. Închisă în spatele mătăsii mele ca-ntr-o cușcă, instalată înăuntrul norului meu de organza și georgette, ideea că nu-mi pot împărtăși problemele altor oameni mă face să mă doară-n cot de problemele lor. — O, și nu te îngrijora, zice Brandy. Încă o să ai parte de atenție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
sînt cei care pot schimba fața și renumele surorii noastre de la Dunăre. Dați-le aripi de oțel, ajutați-i să privească lumea de sus, de acolo de unde se poate intui adevărata sa ordine. Cheltuiți banii plutocrației și vîrîți realitatea în cușcă, acolo unde îi este locul, ei sînt dresorii, stăpînii arenei, pentru că numai ei știu ce culoare au ochii morții." De data aceasta, cînd inginerul Corvino termină de tradus nimeni nu aplaudă, nimeni nu mai scoase un sunet. În acele cîteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
arest. Eu nu am fost și nu sînt militar nici măcar cît domnul Georgescu. Dar știu exact cum este. Din zbor. Dacă stai singur în cabină, cu parbrizul tras, se întîmplă cîteodată să simți că ești într-o capcană. Într-o cușcă din care n-o să mai ieși niciodată. Se întîmplă rar, dar se întîmplă. Nu durează mult, o secundă, poate două, nu mai mult, în timp obiectiv. Dar pe dinlăuntru trec luni și ani. Asta se petrece cînd motorul dă rateu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pînă acum autonomia, pacea, liniștea și buna funcționare a lui. Era nevoit ca din cauza unui principiu al său democrația cu orice preț, chiar folosind metode autoritare pentru apărarea democrației -, din cauza acestei opțiuni morale în primul rînd, să se vîre în cușca leului. Sau a leilor. Buna și sfînta lui intuiție îi spunea că se petrece ceva. Și acel ceva era în legătură cu democrația, atîta cîtă exista, amețită, euforică, nedreaptă uneori, permisivă, liberalistă, oricum ar fi fost ea, dar totuși altceva decît autoritarismul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
bătrîneilor, Vladia nu se potrivea nicicum. "Să știi că l-ai preocupat destul de serios pe prinț, domnule. Știe și în ce zodie te-ai născut, Leu, mi se pare, chiar așa, Leu, dar ce să facă un leu într-o cușcă, chiar dacă la prima vedere nu seamănă a cușcă, așa cum este Vladia, trebuie să-ți măsori puterile, să dai cu laba în jur, domnule Popianu, noi asta îți oferim, o savană, o junglă întreaga prin care să hălăduiești." "Povești de adormit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]