326 matches
-
moderne îi irită și care consideră că procentul de impostura pe care acestea îl implică a fost subestimat. Puțini mai cred astăzi în valoarea în sine a noutății sau a originalității în arta. Epoca avangardelor avânt toute chose a trecut. Cubismul, suprarealismul sau dodecafonismul au devenit istorie. Globalizarea începe să însemne tot mai des cultivarea specificităților culturale și lasă locul ideii, mult mai nobile, de diversitate. V-ați miră foarte tare dacă artă europeană s-ar întoarce la clasicismul care a
Oh, les Beaux-Art! by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4794_a_6119]
-
Leo este primul din familie care cumpără lucrările lui Picasso. Cu pasiunea sa pentru Manet și Renoir, privind mereu arta avangardei prin prisma legăturilor ei cu trecutul, el n-a fost însă în stare să aprecieze ruptura radicală adusă de cubism. În 1913, Gertrude și Leo împrumută trei lucrări din colecția comună pentru a fi expuse la „Armory Show”: Vas, ploscă și fructe pe o masă (1908) de Picasso și două Matisse-uri - Nud albastru și Pieptănatul. Un an mai târziu însă
Colecționari americani și avangarda europeană by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/4532_a_5857]
-
comportamentul lor în condițiile pierderii libertății de gîndire și de creație a fost diferit. Un artist ca Maxy, extrem de interesant, de activ în spațiul creației și de mobil ca tip de gîndire estetică, avangardist cu manifetări explicite în cîmpul unui cubism întîrziat, este și unul dintre primii care, teoretic și practic, renunță la propria-i opțiune și se întoarce către un realism denotativ și arhaic, chiar înainte ca România să cadă explicit sub tăvălugul comunismului sovietic. Încă din 1945, cînd mai
Realismul socialist la o nouă lectură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8019_a_9344]
-
și al picturii. De-abia în numărul 3, din decembrie 1918, Dada și-a găsit vocea proprie. Mențiunea «Culegere literară și poetică» a dispărut, fiind înlocuită de «Director: Tristan Tzara». Dada 3 e o foaie anarhistă, cu o grafică revoluționară. Cubismul și futurismul au fost azvîrlite la coș, odată cu «bunul simț» și «salata burgheză». Cel mai interesant lucru din Dada 3 este, desigur, « Manifestul Dada 1918», de Tzara. O adevărată bombă, azvîrlită de un tînăr cu un tupeu de necrezut. Nu
François Buot: O biografie a lui Tristan Tzara by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13478_a_14803]
-
conceput-o. Or, se știe, cultura se naște din cultură, nimic nu apare dintr-un hazard: o atitudine, o afirmație sunt pregatite de atitudini anterioare, uneori printr-un act de negare a lor, alteori printr-un proces de creștere organică. Cubismul îl are ca părinte pe Cezanne, consecințele ne duc până la arta abstractă, până la Mondrian. Exemplele pot continua. Există o linie a atitudinii constructiviste, așa cum există o linie a atitudinii dadaiste ș.a.m.d. Marile muzee de artă modernă și contemporană
Expoziție-protest - Dreptul de veto by Daniela Chirion () [Corola-journal/Journalistic/11569_a_12894]
-
expoziție, lucrări independente și nu studii pregătitoare pentru mult mai cunoscutele sale picturi, prezintă o dublă importanță. În primul rând, ilustrează strădaniile unui artist care la 38 de ani renunță la un limbaj deja format, cu o ascendență ancorată în cubism și expresionismul abstract, pentru a cultiva imagini din viața de zi cu zi. „Conversație”, „Pâine și gem”, „Știu cum trebuie să te simți, Brad”, „Femeie în cadă” sunt toate creații născute din reclame lucioase, benzi desenate și, în general, cultura
Morgan Library: arhitectură, colecții, expoziții temporare by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/5686_a_7011]
-
a respinge orice imitație, de a distruge vechea sintaxă împreună cu eul care o închega, de a elibera cuvintele din chingile gândirii logice anchilozate... Se puteau regăsi aici, în expresie hiperbolică, multe dintre căutările modernismului anterior, de la simbolism la expresionism ori cubism, pe fondul unei necesități tot mai adânc resimițite de a da un nou impuls vital creației, într-o epocă ce simțea acut apăsarea unui pozitivism din ce în ce mai sterilizant pentru spirit. Interesant este că acest prim mare text programatic al mișcării italiene
Un viitor de o sută de ani by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/7599_a_8924]
-
pînă la fotografie, balet, varieteuri sau benzi desenate". Nefiind exhaustiv, dicționarul lasă întinse pete albe. Privite cu un ochi rece mișcările literare și artistice contemporane se dovedesc un adevărat muzeu de curiozități. Pornind de la nume: arcanism, mișcarea antropofagică, B.M.P.T., citaționiști, cubism literar, precizionism, forțe noi, Gruppo N., grupul celor douăzeci (șase, 61, 63, de cercetări muzicale), jemenfutiști, Les lèvres nues, muza roșie, noua cale (critică, figurație, filozofie, istorie, lună, obiectivitate, pleiadă etc.), sebastianism, supraidealism ș.a.m.d. Pînă la alăturarea, năucitoare
Cartografii și (re)orientări critice by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15996_a_17321]
-
de ofensivă coșmarescă, uneori cu accente tragice, alteori doar grotești, iar, în al treilea rînd, o încurcătură la fel de nonșalantă între imaginația proprie, cine știe ce sfaturi docte, și cîteva albume de pictură postcezanniană, în special aceea a începutului de secol care cuprinde cubismul, expresionismul, pe Fernard Leger, pe Chagal, pe Braque și, evident, de data aceasta, pe Picasso cel adevărat doar cînd a ajuns mare. O energie lăuntrică, o foame de spațiu și o spaimă de vid, o bucurie a enunțului și o
Amurgul unui răsărit: Alexandra Nechita by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17059_a_18384]
-
mișcări ale aceluiași model executând un arabesc... În Trei dansatoare în tutuuri mov (1895), un trio de balerine asemănătoare pot foarte bine să reprezinte un singur model în trei „fotografii” succesive ale unei singure mișcări. Nu suntem prea departe de cubism, de „Nud coborând scara” de Marcel Duchamp. Este interesant că tema expoziției londoneze te face să privești cu alți ochi întreaga operă a lui Degas, cursele de cai, nudurile... Revenind la cele din urmă, Mic dejun după baie, Femeie pieptănându
Edgar Degas și iluzia mișcării by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/4635_a_5960]
-
personalitate dominantă a istoriei artelor plastice din secolul al XX-lea, care a refuzat cu îndărătnicie ca opera sa să fie asociată cu imagini neinspirate de realitate... Și totuși, un tablou pe care l-a pictat în primii ani ai cubismului, Femeie cu mandolină, este primul exponat cu care te întâlnești într-o nouă și cuprinzătoare retrospectivă dedicată începuturilor artei abstracte. Este o manifestare de o amploare și de o rigurozitate a abordării cum numai o instituție cu trecutul, colecția și
„Inventând abstractul“ la Muzeul de Artă Modernă by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/3700_a_5025]
-
literatură stilistic vorbind decorativă, pentru a folosi un apelativ depreciativ altă-dată aplicat artei abstracte. În camera de baie există trei părți, Paris, Ipotenuza, Paris, dispuse geometric, conform motto-ului care reia teorema lui Pitagora ( să fie un ecou îndepărtat al cubismului investit cu valențe la care Apollinaire nu se putuse gîndi la început de secol XX?). Fiecare paragraf este numerotat, ca și cum ar fi vorba despre un text științific sau, de pildă, Tractatus-ul lui Wittgenstein. Ambiția scriitorului este să reducă volumul și
De la nimic la ceva by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13671_a_14996]
-
numai de el înțeleasă a întâmplărilor. Doctorul Schultz reprezintă un alter ego manipulat cu dexteritate al lui Tarantino însuși care nu-și poate refuza comentariul ironic-sarcastic și statutul de master mind și spin doctor al unei construcții elaborate. Asemeni maeștrilor cubismului care pot oricând realiza un tablou clasic, dar nu vor, și Tarantino dispune de toate mijloacele - și el le și folosește - pentru a crea aparențele unui tablou realist. În acest tablou impecabil realizat, regizorul vine nu doar cu propria sa
Sânge și manieră by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3970_a_5295]
-
acest punct de vedere, latura cea mai vie a creației lui Marcel Iancu și care oferă cele mai multe surprize este arhitectura. Dacă desenul există ca realitate difuză în întregul operei sale, iar pictura traversează nenumărate ipostaze, beneficiind din plin de experiențele cubismului și ale constructivismului, uneori chiar pînă la pragul unei anumite dezordini, arhitectura îi pune la dispoziție spațiul cel mai generos. Pentru că spre deosebire de grafică și de pictură, care sînt oarecum cunoscute în pofida unei circulații total insuficiente, arhitectura sa este încă aproape
Destine europene by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13577_a_14902]
-
comportamentul lor în condițiile pierderii libertății de gîndire și de creație a fost diferit. Un artist ca Maxy, extrem de intersant, de activ în spațiul creației și de mobil ca tip de gîndire estetică, avangardist cu manifetări explicite în cîmpul unui cubism întîrziat, este și unul dintre primii care, teoretic și practic, renunță la propria-i opțiune și se întoarce către un realism denotativ și arhaic, chiar înainte ca România să cadă explicit sub tăvălugul comunismului sovietic. Încă din 1945, cînd mai
O sintagmă abuzivă: realismul socialist by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10002_a_11327]
-
intrinsec artistului, mai mult decât o beretă, o cravată sau o umbrelă, uneori chiar mai nelipsit decât opera însăși. Unui artist i se cerea să provoace scandal, altfel nu va fi remarcat. Impresioniștii au produs un mic scandal, Picasso și cubismul pe următorul, futuriștii și dadaiștii s-au specializat în scandaluri, iar arta suprarealistă a devenit în mare parte un motor pentru continua producere de scandal. După ce au trecut câțiva ani din secolul XX, scandalul a devenit unul dintre produsele sale
Andrei Codrescu - Scandalul de a fi geniu by Rodica Grigore () [Corola-journal/Journalistic/11148_a_12473]
-
să apară - zeci de articole, studii și lucrări. Autorul teoriei este invocat într-un număr din ,Time" drept ,părintele" spiritual al relativismului moral și modernismului în arta secolului XX. Deși la un moment dat nega el însuși orice conexiune între cubism și teoria relativității, totuși personalitatea lui Einstein, atipică omului de geniu și dublată de un proces de ,vulgarizare" a teoriei sale (spațiul și timpul sunt concepte relative), a putut deveni un soi de ,catalizator" sau chiar exponent al curentelor culturale
2005 - Anul Mondial al Fizicii - "St. Francis Einstein of the Daffodils" by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/11441_a_12766]
-
o anumită perspectivă ideologică, economică și politică, pictorul încearcă să argumenteze necesitatea înțelegerii actului creator ca act de construcție, ca formă de intervenție rațională și decisă dincolo de orice conjunctură. Calificarea curentelor mari din istoria artei - naturalism, clasicism, idealism, romantism, impresionism, cubism, futurism, constructivism, suprarealism, realism - drept forme repetitive, recurente, în dinamica existenței societății umane, afirmația că ,,tema este socială, forma e real constructivă" sau că ,,omul social este condus prin artă spre o viață superioară, spirituală și sufletească..." sînt doar cîteva
Hans Mattis Teutsch, de la Ideologia artei la Constructivismul social by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7483_a_8808]
-
altceva decît să preia un slogan al lui...Adolf Hitler, care, la rîndul său, a adoptat expresia schilleriană: "Ich sînge wie der Vogel singt". Manifestîndu-se furibund, cu ocazia inaugurării Casei Armatei Germane din München, Führerul anatemiza orientările artei moderne, impresionismul, cubismul, futurismul, dadaismul, înglobîndu-le conceptului de "bolșevism cultural", fără a presupune, probabil, că se exprimă el însuși aidoma unui bolșevic, ca spusele sale rimau cu cele ale lui Trotki, Stalin, Jdanov, Mao. Iată cuvintele lui Hitler: "Poporul german este polul creației
"Literatura orizontală"(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17533_a_18858]
-
viziune, cu portretul lui Gertrude Stein pictat în 1906 de Picasso. Punct de referință al evoluției artei moderne, tabloul, inspirat cel puțin ca structură de portretul lui Louis-François Bertin de Ingres, nu mai este văzut doar ca o premoniție a cubismului ci ca punct culminant al artei unui secol care se încheiase. Sunt și alte lucrări de după 1900 - de Matisse, Bonnard, Vuillard - expuse aici. Au fost alese pe criterii destul de neclare - prelungire a impresionismului(?) - și nu reflectă în nici un caz bogăția
Arta secolului al XIX-lea văzută din alte unghiuri by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/8686_a_10011]
-
Muzeului de Artă Modernă. Întâmplător sau nu - majoritatea lucrărilor au fost donate - colecția Metropolitan-ului a favorizat mereu, spre deosebire de cea a Muzeului de Artă Modernă, partea „cuminte" a operei lui Picasso. Nu sunt decât slab reprezentate momente esențiale din istoria cubismului, relația artistului cu suprarealismul, enorma energie creatoare din anii târzii. În schimb, perioada dintre 1900 și 1905 sau neoclasicismul sunt exemplificate prin lucrări de excepție. Într-o expoziție organizată cronologic sunt posibile mai multe parcursuri. Opera lui Picasso evoluând în
Picasso și maeștrii picturii europene by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/6051_a_7376]
-
valuri succesive: tăioasă inventivitate, retragere în siguranța cunoscutului, din nou mișcare radicală. Opera lui Picasso ca un constant dialog cu maeștrii de odinioară. Portretul lui Gertrude Stein, terminat în 1906, este un punct unghiular al evoluției artistului pe drumul spre cubism, sub influența artei africane și a vechii arte iberice. El stă în același timp sub semnul tradiției portretistice europene. Menit să facă pereche, în colecția scriitoarei, cu portretul pe care Cézanne l-a făcut soției sale, așezate într-un fotoliu
Picasso și maeștrii picturii europene by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/6051_a_7376]
-
și figurativ l-a făcut pe Vollard să aprecieze, pe lângă lucrările lui Van Gogh și Gauguin, pictura fovistă și creația lui Picasso din perioadele albastră și roz. Asta nu înseamnă că nu s-a înșelat de numeroase ori. A ignorat cubismul, mișcarea suprarealistă și, paradoxal, opera lui Matisse de după 1905. Mai mult, a promovat, în expozițiile pe care le schimba la fiecare câteva săptămâni, o serie de artiști astăzi total uitați. În 1898, de exemplu, an în care a montat expoziții
Ambroise Vollard, doar un negustor de tablouri? by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/9882_a_11207]
-
o anumită perspectivă ideologică, economică și politică, pictorul încearcă să argumenteze necesitatea înțelegerii actului creator ca act de construcție, ca formă de intervenție rațională și decisă dincolo de orice conjunctură. Calificarea curentelor mari din istoria artei - naturalism, clasicism, idealism, romantism, impresionism, cubism, futurism, constructivism, suprarealism, realism " drept forme repetitive, recurente, în dinamica existenței societății umane, afirmația că ,,tema este socială, forma e real constructivă" sau că ,,omul social este condus prin artă spre o viață superioară, spirituală și sufletească"" sînt doar cîteva
Din nou despre Hans Mattis-Teutsch by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12764_a_14089]
-
neamului românesc.” Cu entuziasm asemănător scrie nu departe în aceleași pagini ale Gazetei literare, Dan Zamfirescu. Dar nu lipsesc în aceste zile fierbinți articolele culturale, literare, cosmopolite. Așa este, de pildă, un articol cu titlul destul de exotic „Gertrude Stein și cubismul”, semnat de Simona Drăghici și pierdut printre adeziuni și portrete. La fel de apolitic este și un frumos articol semnat de Dana Dumitriu despre începerea noului an școlar, un articol de atmosferă, despre septembrie ca „anotimp al revelațiilor continue”. Tot în stilul
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/4537_a_5862]