1,631 matches
-
un mic cort se zărea un cozonac așezat pe un piedestal, Înconjurat de un grup nu prea numeros de admiratori. O doamnă le explica: — A trebuit să punem mînă de la mînă rațiile de unt. Stafidele le-a procurat domnul Tatham. Cucoana se Întoarse spre Arthur Rowe și-i spuse: Nu doriți să cumpărați un bilet și să ghiciți greutatea cozonacului? — Trei funți și cinci uncii, zise el la Întîmplare, după ce ridică o clipă cozonacul. — Se vede că vă pricepeți. Pesemne că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
improvizat. Deasupra intrării atîrna o perdea dintr-o țesătură algeriană. O femeie Îl apucă de braț, spunîndu-i: — Trebuie neapărat să intrați. Doamna Bellairs e uluitoare... Mi-a ghicit că fiul meu... Nu-și sfîrși vorba, căci se agăță de o cucoană, care tocmai trecea pe acolo, și-i spuse pe nerăsuflate: — Tocmai Îi povesteam dumnealui despre senzaționala prorocire a doamnei Bellairs În legătură cu fiul meu... — Care? Ăl mic? — Da. Jack. Pe Rowe Îl uitase. Soarele asfințea: parcul se golea Încet de oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Bellairs, o femeie corpolentă, Îmbrăcată În ceva care aducea cu o rochie de doliu - sau poate era un veșmînt țărănesc. Glasul puternic, adînc și convingător al doamnei Bellairs Îl surprinse; se așteptase mai degrabă să audă vocea tremurătoare a unei cucoane din genul celor ce-și folosesc timpul liber pictînd acuarele. — Ia loc, te rog, fă-mi o cruce În palmă cu o monedă de argint. — E atît de Întuneric! Dar acum Începea să deslușească prin Întunericul din cort: da, femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
după comori“ se grăbeau s-o Încheie, dar Arthur Rowe nu mai avea nimic de cîștigat. Se mulțumi să privească, ținînd Într-o mînă cozonacul și În cealaltă exemplarul din Micul duce. — Am rămas foarte tîrziu, foarte tîrziu, se tîngui cucoana cu pălăria pleoștită. Dar, În ciuda orei tîrzii, se mai ivi un mușteriu care socotea că merită să plătească intrarea; dintr-un taxi coborî un individ care porni spre cortul ghicitoarei. Ai fi zis că-i un păcătos zorit să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
spre ghereta doamnei Bellairs. Acum stătea În umbra tarabei unde fusese expus cozonacul și se lăsa apărat de femei. Nu cumva doamna Bellairs Îi dăduse o informație și mai exactă? — Foarte ciudat, zise Rowe. Spuneți că a ghicit greutatea exactă? Cucoana păru să șovăie, ca un martor Încolțit cu o Întrebare la care nu i se spusese ce să răspundă: Nu chiar exact, dar cu o diferență de numai trei grame. Trei funți și zece grame, preciză ea, părînd să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
rezonabil. Cine sînt „ei“? Știa Însă foarte bine despre cine era vorba. Îi venea să rîdă gîndindu-se la grupul acela caraghios - parcă-i vedea cum vin, pe gazon, Înspre el: bătrîna cu pălăria pleoștită (negreșit picta acuarele În orele libere), cucoana aceea bizară care condusese licitația și uluitoarea doamnă Bellairs. Își trase mîna din strînsoarea celuilalt și spuse, zîmbind: — Ce fel de joc e ăsta? La ce vă mai poate folosi acum cozonacul? Își spunea că nici o licitație nu fusese privită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
uluit la gîndul că cineva Încercase să-l asasineze: crima era o specialitate a lui, o caracteristică personală, incompatibilă cu locuitorii acestei lumi patriarhale și pașnice din care fusese exilat și ai cărei reprezentanți tipici păreau să fie doamna Bellairs, cucoana cu pălăria pleoștită și pastorul Sinclair. Un criminal ar trebui să se simtă la adăpost de crime - mai ales de crimele unor astfel de oameni. Dar Rowe era și mai scandalizat acum, cînd Îl auzea pe acest tînăr spunîndu-i, de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
era salonul, de care Rowe Își amintea vag. La capătul mesei ședea, Într-un fotoliu, doamna Bellairs, cu capul Înfășurat Într-un turban negru ce-i ascundea puțin obrajii de mucava. Refuză să vorbească, zise omul ce-i condusese. — Bună ziua, cucoană, o salută Prentice cu o amabilitate jovială. Doamna Bellairs continua să tacă. — Ți-am adus un musafir, cucoană, spuse domnul Prentice dîndu-se puțin la o parte, ca să-l arate pe Rowe. E tulburător pentru orice om să constate că a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
capul Înfășurat Într-un turban negru ce-i ascundea puțin obrajii de mucava. Refuză să vorbească, zise omul ce-i condusese. — Bună ziua, cucoană, o salută Prentice cu o amabilitate jovială. Doamna Bellairs continua să tacă. — Ți-am adus un musafir, cucoană, spuse domnul Prentice dîndu-se puțin la o parte, ca să-l arate pe Rowe. E tulburător pentru orice om să constate că a Început să inspire groază celorlalți; pe unii, tulburarea asta Îi Îmbată ca un vin. Rowe, Însă, se simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
de pește la un banchet select. Efortul făcut pentru a se stăpîni Îi umflase vinele de la gît. Singurul care se dovedi la Înălțimea situației fu domnul Prentice, care, ocolind masa, Îi dădu doamnei Bellairs cîțiva pumni În spate: — Tușește tare, cucoană! O să-ți treacă! — Nu l-am văzut În viața mea pe omul ăsta, gemu doamna Bellairs. — Bine, dar i-ai ghicit, nu-ți amintești? zise domnul Prentice. O rază de speranță se aprinse În ochii congestionați ai bătrînei. — Ghicesc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
tăiat beregata! repetă ea, În neștire. — Era singurul lucru pe care-l putea face pentru a scăpa de ștreang. Telefonul suna Întruna. Ai fi zis că undeva, departe, cineva se concentrase intens asupra acestei Încăperi cufundate În liniște. — Răspunde dumneata, cucoană, stărui domnul Prentice. Doamna Bellairs nu era făcută din aceeași stofă ca și croitorul. Ridicîndu-se supusă, porni șontîc-șontîc spre telefon; Înainte de-a ajunge, se poticni Între perete și masă, iar turbanul Îi căzu pe un ochi. — Alo! Cine-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
o ură amestecată, poate, cu deznădejde. Smulgînd ceașca, pe care doamna Bellairs se pregătea s-o ducă la buze, vărsă ceaiul pe covor. — Nu-aveți nici un drept! gemu doamna Bellairs. — E cel mai bun serviciu de ceai pe care-l ai, cucoană? o Întrebă el tăios, ațintindu-și ochii asupra ceștii de un albastru strident. — Lăsați jos ceașca: se milogi doamna Bellairs, dar inspectorul o și spărsese, pocnind-o de perete. — Toartele ceștilor sînt găunoase, Îi explică el agentului. Nici nu știm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Bellairs, dar inspectorul o și spărsese, pocnind-o de perete. — Toartele ceștilor sînt găunoase, Îi explică el agentului. Nici nu știm cît de mici pot fi aceste filme. Trebuie căutat peste tot. Veți da socoteală! miorlăi doamna Bellairs. — Te Înșeli, cucoană, dumneata vei da socoteală! Informatorii aflați În slujba inamicului sînt pasibili de spînzurătoare. — Femeile nu pot fi spînzurate, nici măcar În timp de război! — S-ar putea, cucoană, ca noi să spînzurăm mai mulți oameni decît scrie În ziare, Îi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
filme. Trebuie căutat peste tot. Veți da socoteală! miorlăi doamna Bellairs. — Te Înșeli, cucoană, dumneata vei da socoteală! Informatorii aflați În slujba inamicului sînt pasibili de spînzurătoare. — Femeile nu pot fi spînzurate, nici măcar În timp de război! — S-ar putea, cucoană, ca noi să spînzurăm mai mulți oameni decît scrie În ziare, Îi mai aruncă domnul Prentice din pragul ușii. 2 Drumul cu mașina se anunța lung și lugubru. Domnul Prentice părea copleșit de teama eșecului; ghemuit Într-un colț al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
pentru aceeași marcă de oglinzi laterale și apărătoare de noroi. Ea și secretara ei mă priveau cu ochi critici din curtea birourilor de trafic comercial aerian. Karen stătea în spatele soției mele, cotul ei îndoit aproape atingându-i omoplatul, ca o cucoană tânără și ambițioasă care-și ține protector sub supraveghere cea mai recentă descoperire. - De ce ne-ai chemat aici? întrebă Catherine. Cred că niciuna dintre noi nu vrea să mai vadă o mașină vreodată. - Cu siguranță nu pe asta, doamnă Ballard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
păstreze echilibrul. - La dracu’ , fucking shit, cu toate prefăcătoriile! Suntem niș’ ipocriți, ne ascun’ în spatele convențiilor... cin’ suntem noi?... nimeni, să ne fie clar, aș puteam să-mi arunc hainele în capul vostru, aș putea să vă scuip... niș’ nimeni... - Cucoană, dă-te jos, lasă... intervine agentul de pază. Cosmopolita își înfige ghearele în părul lui, trăgând cu putere. - Habar n-aveți de nimic, merde..., cu un accent cvasi-parizian. Conținutul paharului zboară pe pantalonii criticului literar. - Vacă! pronunță acesta limpede. Scriitorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
începe să-l șteargă cu batista. Un ziarist face poze. - Domnule, ești impertinent! De ce umbli cu insinuări? De ce umbli cu manipulări? se enervează comentatorul. Lumea poate să creadă altceva din această imagine echivocă! Scriitorul se scuză și șterge mai departe. Cucoana e dată jos de pe masă. O Lolita-fată-de-ștab vrea și ea poze cu oamenii mari. La perete, patru inși dotați cu burți impozante, apți să dezlege tainele psihicului uman, râd gros. Maxențiu, amicul meu, se melancolizează și-și plimbă privirea peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Domnule director, am listat o nouă fișă a postului. Dacă vreți s-o citiți, e pertinentă și reflectă cu exactitate îndatoririle unei referente. Îi întinse foaia. Directorul se uită la ea îndelung apoi spuse răspicat, în liniștea ce se așternuse: Cucoană, ești cretină? Nu înțelegi că și-a dat demisia? Cu ochii roșii, refuzând să accepte, femeia se repezi la Luana. Nu pleci nicăieri, auzi? Cine, naiba, te crezi, regina Angliei? Îți imaginezi că în altă parte vor mai cădea toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de făcut? Luana se apropie de el. Andrei, cum îți încrucișezi tu brațele? O privi atât de aiurit, că femeii îi veni să râdă. Vorbesc serios. Răspunde-mi. Robu nu reuși să-și revină. Era obosit, preocupat peste măsură și cucoana avea chef de ghicitori. Făcu ocolul mesei, trecând atât de aproape de ea că Luana se dezechilibră. Îți doresc o zi bună. Nu fi catâr, ascultă-mă! N-ai să găsești un om pe lumea asta care să-și încrucișeze mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de un alb murdar a bisericii catolice cu fleșele ei Înălțându-se trist spre cer. Pe zidul de la intrare se vedea un strat subțire de var proaspăt, a putut totuși să deslușească inscripția mâzgălită cu roșu: Zdrobiți imperialismul creștin. — Hei, cucoană, hei! strigau conducătorii de becak. Hei, frumoaso! Oi! Vreo trei-patru s-au ținut după ea, țipând fără Încetare. Brusc, nici n-a mai auzit altceva. Zgomotul mașinilor, al autobuzelor și al scuterelor a devenit un muget Îndepărtat, ca al mării
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ea, că acum cumpăr eu pentru prima oară flanele pentru copii, ia pune-le matale în raft și păstrează-le sănătoasă, că eu nu cumpăr, ca pe urmă să se deșire pe ici pe colo la prima spălătură. Cum vrei, cucoană, mi-a răspuns ea înțepată, lasă că are cine să le cumpere la prețul acesta și încă ce-o să le cumpere. Și ce vrei acum, o întrebase bărbatul în timp ce-și încărca furculița gospodărește cu mazăre și-și tampona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
costumul care Îmbrăca servitorul amfitrioanei. Comenzile curgeau chiar din seara petrecerii. Cum În atelierul doamnei Koblicska se cosea și lenjerie bărbătească, Coriolan putea fi admirat ținând cu aceeași siguranță tava cu șampanie și În ținută sumară, ceea ce făcea pe multe cucoane să ofteze, sau să bea șampania cu o repeziciune care Încălca toate regulile după care fuseseră crescute În familiile lor nagyon k.u.k. În vreme ce salonul se cufunda molatic Într-un miros straniu de ciuperci ieșite ca după ploaie. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
numărul tramvaiului, dacă se depărtează sau se apropie. A luat unul greșit, acela pe care l-a făcut și personaj: de Baza 3, "cel mai democratic tramvai", cum a declarat critica. Tano sare cu labele pe ea. Apăi află matali, cucoană dragă, că nouă ni-a fost tare dor de Măria-Ta, îi spune eruditul meu de cîine, ca din cronică. Îl mîngîie pe fruntea socratică, dar rămîne supărată: Mă simt ca un cîine, Tano. Ca un cîine. E supărată că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
întors, ca balerinele, între două elemente ale feței. Omul cu banderolă se apropie de ea, tiptil, pe la spate, și deodată se năpustește asupra ei cu bastonul ridicat amenințător în aer, gata s-o trosnească. Păi așa de urât mă vezi, cucoană? Ia ține niște complimente din partea comitetului de plajă! Dar în loc să izbească, spre uimirea și spaima prietenelor, își lasă senzual bastonul asupra trupului mlădios al mamei și începe s-o pipăie sau mângâie cu capătul lui falic și brusc domesticit. Mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ce ai adus Curistule? întreabă Dendé cu mîna pe stilou, pregătit să ia notițe, vești bune, zice Milițică, și scoate din plasa de rafie una, două, trei sticle transparente de o jumătate de litru fără etichete. Au fugit Geniul și Cucoana, zice triumfător, încă un trădător care va deveni erou, contabilizează Dendé, noutate veche, asta o știam și noi, intră și Gulie în vorbă, scoate ce-ai adus acolo, nu ne mai ține pe jar, ăsta da motiv de beție, începe
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]