3,596 matches
-
sufletească nedefinită cât și prin “haina ei cenușie”. Motivul oglindirii Ănu al oglinzii) apare chiar din acest prim capitol, căci Alina v-a găsi pe masă oglinjoara cu mâner de os a Manuelei, în care privind ochii i se vor cufunda într-o balta de plictiseală. Oglinda va reflecta mai ales starea sufletească, dar Manuela putea rămâne fără oglindă plecând pe stradă? Desigur că va avea asupra ei o altă oglindă pe care o luase cu ea în plimbarea nedefinită prin
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
fragilitate, mâna obosită înflorind când poposește pe fruntea copilului, ori înverzind pe frunzele de pătrunjel; absorbind cu degetele-rădăcini sângele alb al cartofului și laptele vital al bulbilor de ceapă: statuie vegetală a mamei eterne. Sub arcuirea dragilor sprâncene să mă cufund în noaptea ochilor tăi ca să aud secreta bătaie de aripi ale tuturor grijilor: pentru părinții căzuți în neputința vârstei și bolii, pentru școlarul tău traversând strada sau luptând cu mulțimile abstracte din pagina cărții... Bucuria din glasul tău evocând tihna
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
-și mai ceară voie, mușcă zdravăn din el și continuă: A fost o chestie teribilă, pe cuvînt!... Un cerb, alungat pesemne de vreun lup, intrase în mlaștină și nu mai putea ieși. Se zbătea acolo de mama focului și se cufunda tot mai adînc... Săracul! Dar era-ncolțit de lup? întrebă Bărzăunul cu multă compătimire în glas. Nu, n-avea nici o rană, nicăieri. Ne-am chinuit cu el aproape două ceasuri pînă l-am putut scoate. L-am săltat cu niște bîrne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
să se sprijine de Nuțu, însă nu făcu decît să-l tragă și pe acesta după el și se prăbușiră amîndoi în mocirlă. Noroc de un strat mai gros de papură și de frunze moarte, care îi împiedică să se cufunde prea tare în mîlul negru și cleios. Se zbătură cîteva clipe acolo temîndu-se să nu-i înghită bahna de tot, apoi reușiră să iasă fără să spună nimic, dar murdari de noroi din cap pînă-n picioare. Se uitară nedumeriți unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
-i mai scoată pe calea cea bună nici cel mai încercat explorator. Oriunde te uitai nu întîlneai decît smîrcuri cu umbră deasă, bălării, stuf, răchiți uriașe, ochiuri de noroi care bolborosea și-n care, de se întîmpla să calci, te cufundai cel puțin pînă la brîu, fără să mai vorbesc de multe alte pericole pe care nimeni nu le-ar fi bănuit. Unde ne-ai adus, bă caltaboș? strigă intrigat doctorul, are nu-i mai termina de povestit lui Matei cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
greutate poate suporta un arin ca acela. Așa că la un moment dat vîrful se îndoi din ce în ce mai tare, pînă se rupse, iar Nuțu se prăbuși cu tot cu vîrf în bahnă. Ce-a fost răgetul leului? Fleac pe lîngă urletul lui Nuțu! Se cufundă în noroi pînă la brîu, iar strigătele sale nu mai conteneau. Urcă-te într-o răchită, prostule și nu mai zbiera! strigă la el doctorul. Nuțu se smulse cu greu din nămol și reuși, după eforturi supraomenești, să se urce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
a suferinței și nimicniciei care l-a făcut pe poet să exclame "E funesto à chi nasce il di natale"nefericit e cel ce se naște în ziua sa de naștere. Refugiat în natură, așezat la marginea unui lac și cufundat în binefăcătoarea pace, poetul uită nu numai lumea, dar și pe sine însuși. Devenit una cu nemărginirea mobilă a firii, el își pierde identitatea, persistând doar o pură încântare fără nume: Mi-e drag de mult acest colnic pustiu Și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
în finalul dramei wagneriene: In des Wonnesmeeres wogenden Schwall, in dem tönenden Schall in des Welt-Atmes wehendem All ertrinken, versinken unbewust höchste Lust ! "În valurile unduitoare ale mării extazului, în adiindul Tot al sufletului lumii să mă înec să mă cufund fără de nume cea mai înaltă voluptate !" Poezia lui Charles Baudelaire Harmonie du soir Armonia serii este de asemenea exemplară ca magie și inițiere orfică. Incantația datorită melodicității excepționale, însoțită de mișcarea ritualică suitoare, poartă cu perfectă logică internă către inițierea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
lumină" sfârșește printr-o "grădină prejmuită... în care paște un mânz". De pe Muntele Măslinilor, suit cu piscul "în tărie și azur" și aflat "în hotarul marilor mistere", poetul își îndreaptă privirile în jos către nădejdea noastră cu spițele de aur cufundate în noroi. În larga înserare, sufletul se face mic și se închide "în foi, ca o zăloagă". Vântul atârnă de sânul unei femei, țara toată încape la fereastră, steaua se face așa de mică încât poate să treacă prin veriga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
înțeleptul, profetul. Două mari afinități sunt evocate de Nietzsche în versuri Hafiz și Spinoza. Despre Hafiz, cântat pentru pasiunea sa față de viață, scrie: Pasărea care a fost odată phoenixul, este oaspetele casei tale Tu ești phoenix și munte. ...Veșnic te cufunzi în tine și îți iei zborul dincolo de tine. Tu ești profunzimea tuturor crestelor. De Spinoza îl apropie cuvântul primordial al acestuia: Deus sive Natura panteismul în sensul confundării lui Dumnezeu cu întreaga Fire și excluderea transcendentului; totul se află aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
negre, de văi întunecate, Mai sus de munți, de codri, de mări, mai sus de cer, Și dincolo de soare, mai sus și de eter Și de hotaru-albastru al sferei înstelate, O, suflete, îți bucuri aripile-avântate, Și ca înotătorul ce se cufundă-n undă, Despici nemărginirea azură și profundă Furat de-o negrăită și-adâncă voluptate. ...Cel ale cărui gânduri, ca niște ciocârlii, Se-nalță auroră spre purele tării. Plutind deasupra vieții, el știe să asculte Ce spun lăuntric crinii și lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
ar prăbuși în flăcări". Poemul lui Giacomo Leopardi, Infinitul, începe cu un motiv prezent și în alte creații ale sale, refugiul în natură, evocat mai cu seamă în poezia Viața singuratică: așezat la marginea unui lac, poetul mărturisește că priveliștea, cufundată în binefăcătoarea pace, îl face să uite nu numai lumea, dar și pe sine însuși: "mi se pare că membrele mi s-au dizolvat, că nu mai am nici viață nici simțire ". Această idee a dizolvării în natură este dezvoltată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
negrăita bucurie a "naufragiului", a absorbției în acea muzică pancosmică, acel suflu al indefinisabilului. Căci muzica este marea eliberatoare. În undele ei transfiguratoare se absoarbe Isolda în finalul dramei wagneriene: "În valurile unduitoare/, în marea extazului, în adiindul Tot mă cufund fără de nume cea mai înaltă încântare !" Fără de nume în voluptatea nonidentității, a pierderii de sine, se cufundă și Leopardi, eliberându-se de suferința metafizică, de "infinita vanità del tutto" . În viziunea lui Johann Wolfgang Goethe, deschisul este zborul de contopire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
marea eliberatoare. În undele ei transfiguratoare se absoarbe Isolda în finalul dramei wagneriene: "În valurile unduitoare/, în marea extazului, în adiindul Tot mă cufund fără de nume cea mai înaltă încântare !" Fără de nume în voluptatea nonidentității, a pierderii de sine, se cufundă și Leopardi, eliberându-se de suferința metafizică, de "infinita vanità del tutto" . În viziunea lui Johann Wolfgang Goethe, deschisul este zborul de contopire cu Divinitatea, așa cum scrie în finalul poemului Mai înaltul și foarte înaltul: "Liberi, în zbor arzător/ Vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
arată. Încet, încet, zâmbetul larg, ca de logodnică tânără, se stinsese într-o expresie caldă și tristă, din cele pe care Alioșa le vedea des trecând ca-n pelerinaj pe chipul mamei lui. Dăduse foaia fără să ofteze și se cufundase în studierea atentă a unor modele de rochii cambrate, cu jupon, de la Paris. Purtătoarele lor agitau din schița întinsă pe aproape toată pagina umbrele cu buline, așa cum Dominique n ar fi purtat niciodată. Cu timpul, se imunizase. Băgase sub pat
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Ivan nu spune nimic. — Cineva care să te aștepte. Oameni care să se bucure când te văd... nu? — Nu. Inima lui Evgheni bate repede, repede, repede, re pede, secret și repede, repede, repede și secret și, tocmai când Ivan se cufundă iar în visarea lui cenușie și tulbure, ca un lac plin de mâl... — ...îi pierzi. Întotdeauna. Îi pierzi. Ivan întoarce spre el o privire adâncă și clară. O clipă, doar o clipă, ochii cercetează chipul unui bătrân foarte singur, după
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
răspuns anonim, ieșit prin una din ușile întredeschise ale birourilor de pe lungul culoar de la parterul D.J.I.C.P.T.-ului (Direcția Județeană de nu mai contează ce - nota autorului). Am grăbit pasul, dar nu nu mi-am dat seama cine vorbise. Toți erau cufundați în hârtii, scriau, calculau, total absorbiți, conform modelului Beșleagă C. Vasile. Nu am putut afla nici de la cine a pornit povestea cu ultimul test de concentrare și hărnicie apli131 cat șefului. Un chemat a intrat, s-a așezat fără nici o
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
nevastă-sa pus pe harță. Până au ieșit vecinii și i-au amenințat că, dacă nu se potolesc cu țipetele, cheamă poliția. S-au potolit. Spaima de hârțogăraie și de umblat pe la secții dădu încă o dată roade și blocul se cufundă amorțit în cotloanele îmbălsămate în ceapă călită. Din loc în loc, în mai puțin de două ore, domnul Avram se trezi că-i cresc niște pete mari și roșii pe piele. Atât de mari și atât de roșii, încât începură să
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
fredonând și dansând pe ritmurile muzicii formației de adolescenți. Ibricul de cafea își primi porția de apă și zahăr, apoi fu supus torturii focului pentru elixirul parfumat care reușea să alunge și ultimele rămășițe ale somnului dulce în care se cufunda noapte de noapte. Era agitată. Parcă avea un surplus de energie cu care nu era obișnuită și pe care trebuia neapărat să-l consume. Se îmbrăcă repede cu o bluză neagră și o pereche de pantaloni de aceeași culoare. Se
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
adevărat ești bătrân când ai uitat că ai fost cândva copil! Despre unii aflați că sunt în situații delicate, se spune că sunt „în găleată”! Pesemne că nu s-au gândit la timp că și într-o „găleată” te poți cufunda și chiar îneca. Banii „leagă” și tot ei îi „dezleagă” pe oameni. Cică în curgerea destinului tău nu poți interveni, ceea ce nu înseamnă că îți este interzis dreptul de a dori! Nu-i o perioadă prea veselă în viață când
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
iluzionăm la gândul că durerile noastre sunt și durerile altora! Un nebun nu îndeajuns de nebun, este mai primejdios decât un nebun sută la sută! Două obiecte sau lucruri executate de aceeași mână de maestru se aseamănă dar nu se cufundă. Gemeni în absolut nu există. Fiecare om, fiecare ființă este un unicat în felul său! Cere-i în șoaptă unui om să păstreze tăcere și taină asupra unui lucru, și-n a doua zi toată lumea va afla marele tău... secret
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
o întreabă Leoncia într-o zi. Soțul meu? A, da, Avito? Bine! Ce casă, Dumnezeul meu, ce casă! Trebuie să las deschisă noaptea fereastra camerei, prin care intră întunecimile exterioare și aerul proaspăt, nu trebuie să spumez oala, trebuie să cufund, în orice moment, tacâmurile în această cuvă cu soluție de sublimat coroziv care se află pe masă, și aceste vase stranii, gradate, și cu eticheta lor de H2O, și sarea cu NaCl, și toate aceste closete... ce lume, Doamne, ce
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
nimic? Eu l-am scos la lumină, omule! Și el s-a născut, femeie! Sărăcuțul! răspunde ea. Tatăl îl ia și îl ridică în balans, să-l cântărească; apoi într-o cadă specială pe care o are ca prevenție îl cufundă tot în apă pentru a vedea în tubul care înregistrează numărul de litri care înalță volumul. Cu greutatea și volumul va deduce apoi densitatea, densitatea genială nativă. Îl măsoară, îi prinde unghiul facial și cefalicul și toate unghiurile, triunghiurile și
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
de la al meu, la eu, nu mai e decât un pas, un singur pas, de la posesiv la personal, pas prin care durerea se împlinește. Și eu-ul, conceptul de eu.... Văzând cu ce priviri dezorientate îl privește Marina, Avito tace, cufundându-se în propriul eu. * Carrascal veghează la evoluția micului sălbatic, meditând la paralelismul dintre evoluția individului și a speciei, cum se spune, între ontogenie și filogenie. "Mama sa îl va face fetișist își zice n-are importanță! Ca specie, individul
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
conștiință? Compar-o cu conștiința libertății; îți propun ei cvadradura cercului? Meditează la cercul pătratului! Când începe don Fulgencio să gândească la asta, de cu noaptea și pe bâjbâite, odihnindu-și capul pe pernă împreună cu doña Edelmira, soția sa, se cufundă în somnul apăsător de atâtea grave meditații. Pe bună dreptate se numește filosofia sa ritmică, supraumană. Resimte o sfântă ură, un odium philosophicum, pentru simțul comun, despre care zice: "Simțul comun? La bucătărie!" și când ajunge la urechile sale acest
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]