881 matches
-
să sărute mâna unui artist cu care erau contemporane. Și care învățaseră la aceeasi școală cu el. Îmi povestea cât de greu i-a fost, fără bani, fără ajutor de la nimeni. Cum îi strecurau colegii bani în buzunarul hainei din cuier fără să simtă, să nu fie umilit, să-și cumpere un covrig sau o Eugenia... L-am revăzut la vreun an de zile. Era în gară, în Buzău. Eu veneam din București. L-am văzut pe fereastră. L-am intrebat
DESTIN de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360887_a_362216]
-
el că a lăsat atâta dezordine în cele câteva zile cât am lipsit. - Mamă, venea și el obosit de la spital, după gardă sau operații dificile. Crezi că-i mai ardea lui să-și așeze pantalonii pe umeraș sau halatul în cuier? Dorea să scape de ele cât mai repede și să se culce. Poate nici să mănânce nu mai avea poftă, mai ales că era singur în ditamai vila. - Poate ai și tu dreptate. Dar măcar să-i spună Mariei ce să
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. VI PE FALEZA . de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364136_a_365465]
-
bibliotecă. Georgeta rămase încântată de această încăpere primitoare când pătrunse înăuntru și dădu de căldură. Bărbatul, manierat, o ajută să se dezbrace, îi luă haina din blană de nurcă, căciula, fularul, mănușile și i le duse în holul unde avea cuierul. - Vă rog, doamnă Zbihli, luați loc în fotoliu! Fac imediat cald, doar câteva clipe să mă dezbrac și dau foc gazelor să aprindă lemnele din șemineu, apoi o să pun și de câte o cafeluță turcească. - Domnule Condurache, nu trebuie să
PROFA DE ISTORIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363157_a_364486]
-
TREI Destăinuirea A doua zi când Sebastian a ajuns în cancelarie, își scoase cojocul gen “Alain Delon” și-l agăță în cuier. Mergând spre liceu, și-a adus aminte de remarca Georgetei Zbihli precum că Lepădatu Minodora - profesoara de româna, l-ar fi simpatizat într-un mod mai special. Nu-și putea explica de ce nu a sesizat până acum acest lucru. Poate
ROMAN CAP. III, DESTĂINUIREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1052 din 17 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363127_a_364456]
-
căutând să nu fie auzită de cineva din apropiere. - Lăsați, doamnă Zbihli, nu mai glumiți așa de dimineață... îi răspunse și el tot în șoaptă, zâmbind. Întoarse capul spre ușa cancelariei și, într-adevăr, o văzu pe colega lor în dreptul cuierului, cum îi privea cu niște ochi din care parcă săreau scântei, în timp ce se dezbrăca de palton. Se cutremură de parcă ar fi trecut prin el o sursă de energie electrică. Era pentru prima dată când o privea cu o mai mare
ROMAN CAP. III, DESTĂINUIREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1052 din 17 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363127_a_364456]
-
pierderilor prezenta o vază de cristal spartă, desene cu creionul meu dermatograf pe peretele din sufragerie, pete de ruj pe covorul turcesc din dormitor, o brățară din argint îndoită în procesul de transformare în farfurie zburătoare și ornamentele metalice ale cuierului desprinse la capete. Îmi iau inima în dinți și pornim spre casă, traversând cât se poate de pașnic parcul din spatele blocului nostru. Înainte de a reuși să îmi dau seama, intrăm în raza de acțiune a unor băieți care trăgeau cu
MIŢĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367851_a_369180]
-
cu vistierul norocului poate primi o așa monedă de bunătate din partea maestrului, mai bogată decât o avere, căci cine stă o clipă în culise la „Tănase” trăiește o bucurie cât o viață ! Mi-a primit maestrul haina de iarnă în cuier, la cabina sa și m-a făcut sprinten, apoi m-a condus la scenă cu numai câteva secunde înaintea începerii spectacolului. Se juca premiera „Crăciun la Savoy”. Dacă aproape nu cred eu aceasta, nu mă pot aștepta să creadă mulți
SCENA DE LA TĂNASE ÎNRÂUREŞTE VIAŢA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1455 din 25 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367900_a_369229]
-
fie pe- aproape, Nici șoapte de iubire să n-auzi, Coșmarul să-ți aducă peste pleoape, Doar lipsa mea și clopotarii surzi. Ce-mi bat de moarte prin pustiu și ger, C-o lacrimă pierdută-n agonie, Am agățat-o-azi-noapte în cuier, Oglindă a durerii să îmi fie... Referință Bibliografică: Oglinda durerii / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 252, Anul I, 09 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Violetta Petre : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
OGLINDA DURERII de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367175_a_368504]
-
dragoste a Minodorei. Aștepta cu nerăbdare sfârșitul orelor. Când a revenit în cancelarie după ultima oră de curs, Sebastian își făcea de lucru tergiversând cu îmbrăcarea pentru a pleca spre casă. - Ce faci, nu mergi? îl întrebă Georgeta, aflată lângă cuierul cu haine. - Mai întârzii puțin, am de trecut ceva în catalog, minți el cu seninătate. Nici nu-și dădea seama de unde apăruse atâta ușurință în a minți. - Bine atunci, pa, mă grăbesc să mă întâlnesc cu Ernest. Mergem să facem
ROMAN , CAP. CINCI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1854 din 28 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363606_a_364935]
-
și nu aveam cum să te anunț. Nu-ți știam numărul de telefon. - Nu-i nimic. Mă gândeam eu că ceva important te-a reținut de nu ai apărut. Doar nu era să fi plecat dezbrăcată. Hainele îți erau în cuier. - Am niște vești minunate primite de la directoare. - Da? Mă bucur. Ce anume? - Lasă că-ți spun pe drum. Unde vrei să mergem? - Nu știu. Tu ești cu invitația, deci și cu propunerea. - Vrei la un restaurant, să servim prânzul? - De ce
ROMAN , CAP. CINCI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1854 din 28 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363606_a_364935]
-
după ei. “ „Soro! striga mătușa Marea- hai, că vin pițărăii!“ Mari- se impacientau vecinele- ieși tu, că trec pițărăii ! Bunica își punea repede ghetele, se lega cu basmaua de lână neagră, peste părul blond, ondulat, lua cojocul fără mâneci din cuier, în mâna stângă ținea unul din coșuri, iar cu cea dreaptă punea câte un pițărău în traista atârnată de gâtul copiilor. Îmbujorati de nevinovăția iernii, copiii treceau ca frunzele din jurul cupei de argint pentru împărtășanie. Tanti Tățiana dădea mere și
BUNĂ DIMINEAŢA LA MOŞ AJUN ! de DACINA DAN în ediţia nr. 1825 din 30 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350281_a_351610]
-
pur și simplu când trebuie să intre la director. Mobilierul convențional. Biroul secretarei este așezat cu spatele la acest perete despărțitor, secretara față de sală, profil stânga. Intrarea în secretariat se află în stânga scenei, respectiv în fața secretarei. Un dulap uzat, câteva scaune, un cuier pe peretele din fund, un panou cu fruntași în producție unde se distinge fotografia directorului (sau poate chiar caricatura lui). Încăperea din dreapta este mobilată asemănător. Biroul directorului cu spatele la peretele despărțitor. Pe birou, un telefon, o lampă fără abajur cu un
PAUZA DE MASĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348508_a_349837]
-
directorului cu spatele la peretele despărțitor. Pe birou, un telefon, o lampă fără abajur cu un bec roșu exagerat de mare: 300 sau 500 de wați, corespondență. În fața biroului, o masă joasă înconjurată de scaune exagerat de mici, ca pentru copii, un cuier cu pălăria și paltonul directorului, o oglindă. La ridicarea cortinei, secretara se află în biroul directorului unde șterge praful și mai aranjează lucrurile. Șterge apoi pălăria directorului, cu cârpa, cu cotul, scuipă zdravăn de câteva ori, șterge din nou. Încearcă
PAUZA DE MASĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348508_a_349837]
-
le mototolește și le aruncă nervoasă la coș. Apoi le ia din coș, le rupe cu ciudă și pune bucățelele într-un buzunar al paltonului. Se aprinde becul roșu de câteva ori. Se dezbracă febril, pune pălăria și paltonul în cuier. Dă să iasă. Se întoarce ca și cum le-ar spune ceva celor convocați la ședința imaginară că pot să plece. Îi zorește gesticulând. Durează numai câteva secunde până când se așează senină pe scaunul său de la secretariat. Mai are timp totuși să
PAUZA DE MASĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348508_a_349837]
-
formula o frază ca lumea.” Era o perioadă în care se perindau rudele lor carei zăpăceau cu sfaturile. Vorbe, vorbe și ceva bani strecurați discret în buzunarul lui Andrei sau în poșeta pe care Florica o lăsa să atârne pe cuierul de la intrare. La fiecare vizită auzeau discursul standard care era servit noilor veniți: „Să nu vă simțiți jigniți, așa e obiceiul, fiecare nou venit trebuie încurajat. Ajutăm și noi cu cât putem, sunteți doar la început de drum și deocamdată
LA CAESAREA de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1557 din 06 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348638_a_349967]
-
noi. Eu însă știu bine că nu mă speriam deloc, cînd mă trezeam noaptea. Mă uitam în sus. La luminița micii lămpi abia zăream ba umbra lăbărțată a unei mobile, ba un fel de piele de oaie atîrnînd într-un cuier, ba lustra ca un hultan cenușiu prăpăstuit către fereastra difuză. Și mai ales pereții erau minunați. Nu li se vedeau muchiile, colțurile, așa că nu mai eram într-o cameră pătrățoasă, ci mă aflam într-un fel de oval de aer
NIŞTE AMINTIRI de RADU PĂRPĂUŢĂ în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348220_a_349549]
-
patru scaune în camera cea mai mare, un birou cu un scaun, un pat de o persoană și alt dulap în camera mai mică, iar în holul pătrat din care se intra în bucătărie, două scaune cu spătar și un cuier meșterit pe o scândură lată în formă de vâslă. Mirosea a pește. Probabil că Robinson tocmai își luase cina. Mona nu suporta peștele. Intui că acest lucru îi va crea ceva probleme. Își urmă soțul în bucătăria spațioasă, mobilată cu
OMUL DE PE ALT TĂRÂM (II) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350143_a_351472]
-
Ptițâi deschise valiza, și așteptă, cu mâna în aer, să iasă din birou Iapileski. Dădu Domnul și acesta ieși, chemat la un telefon. Cu mâna udă de apă de baltă, Ptițâi scoase doi pești și îi agăță, mai ferit, în cuierul directorului general... Acesta îl privi, îl bătu pe umăr, și îi spuse: Ești un superdotat, dragul meu... un adevărat erou al învățământului... te rog, mai vino pe la noi... Dar, știți... se rugă Ptițâi... Știu, dragul meu, nici o vorbă..nimeni nu
NIMENI NU ŞTIE NIMIC ÎN MINISTER de JIANU LIVIU în ediţia nr. 371 din 06 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361844_a_363173]
-
la care era lumina aprinsă. A ascultat atent. Când a auzit zgomotul apei curgând la chiuvetă, a intrat brusc... Violeta era dezbrăcată până la brâu și își arunca apă peste fața plină de săpun. Avea ochii închiși. Bluza era atârnată pe cuierul mic de pe ușă. El a remarcat pielea ei închisă la culoare și s-a mirat cât de netedă și întinsă este peste tot. I-a măsurat sânii micuți dintr-o privire. Erau cât pumnii lui, dar tari, țâfnoși, ispititori. A
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361827_a_363156]
-
vrut să termin liceul. Pe urmă ne-am luat. Dar atunci așa s-a întâmplat, prima oară cu el... - Da, în regulă! Hai să mergem, a întrerupt avocata discuția. Continuăm acolo, dacă va fi timp. Și-a luat roba din cuier, a condus-o pe fată la ușă și a încuiat biroul. Au traversat strada și, după vreo douăzeci de pași au ajuns. Avocata a intrat în sala de ședință, atenționând-o să o aștepte. Violeta a rămas pe holul larg
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 381 din 16 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361968_a_363297]
-
În vânt să se usuce, Și cuie i-au bătut în mâini Și-n tălpi prin legătură Precum în miezul unei pâini Prin os și-ncheietură. Când osul cuielor de fier În lemnul cărnii crucii Era înfip ca-ntr-un cuier, Din fibrele ulucii Se auzeau gemete lungi Și lacrimi se văzură Curgând din tainicile pungi De lemn ca de făptură... Și-abia apoi L-au dezlegat Din nodurile sforii Și să atârne l-au lăsat În zgârciul subsuroii. De chinuri
FLOAREA PATIMILOR (PASSIFLORA) de ROMEO TARHON în ediţia nr. 848 din 27 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366046_a_367375]
-
și un supliment de hrană. Nu același lucru se întâmplă în arestul garnizoanei orașului unde regimul detenției era același cu cel îndurat de el, dacă nu chiar mai rău. - Este careva sub mantăi ? - Da. Simion. - Să iasă de acolo ! Un cuier metalic având la bază dimensiunile unui pat de campanie purta mantalele militare lungi și grele. Împreună cu acestea ferea de priviri un spațiu confortabil pe care militarii în termen găsiseră cu cale să-l amenajeze asigurându-și, cu schimbul, un supliment
XII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2105 din 05 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365293_a_366622]
-
Acum nu le mai ardea de somn. Venise răndul celor ce treceau în ciclul doi de stagiu militar să beneficieze de privilegii dar veteranii nu plecaseră încă. Simion se strecurase ca un motan, dornic să toarcă, în culcușul de la baza cuierului. Îl luase somnul. A fost scos cu greu. Nici după ghionturile primite nu i-a pierit starea de somnolență. Părea a fi un soldat cu reflexe atrofiate privind modul de a reacționa la comenzile militare. Nu se poate spune același
XII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2105 din 05 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365293_a_366622]
-
să interzică soldatului român să viseze. O poate face în somn sau chiar și cu ochii deschiși dacă îi dă mâna. În vis a auzit comanda „ atențiune ! ”. A reacționat cu promptitudine. În câteva fracțiuni de secundă s-a ițit de sub cuier și a luat poziția de drepți. Comanda fusese reală. Maiorul Polișciuc, locțiitorul politic al comandantului de batalion, îl privește ca pe o apariție bizară. Maiorul este mai mult încântat de reacția soldatului decât să fie intrigat de existența locului din
XII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2105 din 05 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365293_a_366622]
-
comandantului de batalion, îl privește ca pe o apariție bizară. Maiorul este mai mult încântat de reacția soldatului decât să fie intrigat de existența locului din care acesta și-a făcut apariția. Îi dojenește și dă ordin să fie mutat cuierul mai aproape de intrarea în sala de club. Cei de ciclu doi sunt dezarmați ; adio unul dintre privilegii. Simion pare deznădăjduit. Ghergheli îl străpunge pe Bert cu priviri reci, răuprevestitoare. Șoferii, care alcătuiesc grosul plutonului, par să nu aibă nicio reacție
XII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2105 din 05 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365293_a_366622]