1,160 matches
-
târziu la camere, iar când ajung și eu, Johnny iese și-mi face semn că să mă plimb pe undeva. Cât? întreb eu. Ce cât? Nemțoaica are treabă mâine dimineață așa că nu mai pleacă. Plec eu să-mi caut un culcuș, îl găsesc cu chiu cu vai. Johnny lucrează. Nenorocire. Tablele sună, nemțoaica uită că nu e acasă, îi îndoaie Johnny tabla hotelierului fără milă. Dimineața ne întâlnim pe hol, toți cu ochii roșii de nesomn. Horea, mai ales, era fiert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
O să ne îngroape sub ele, dacă o ținem tot așa, iar echipele de salvare o să ne dezgroape sufocați; maldărul ăsta de catrafuse ar ajunge pentru cinci vieți. Valiza e deschisă în mijlocul șirurilor de cutii instabile, iar baioneta e extrasă din culcușul ei de mărunțișuri și totul e luat de la capăt. Cu așa o armă lungă (lama are 25 cm), merge de două ori mai bine și chiar așa se și întâmplă. Anna are deja pozele în aparat, iar expresia criminală de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
care proslăvește virtuțile ascetice, rigoarea și virtutea virtuoasă, cât la scenografia unui artist care, de altfel, nu și-a ascuns niciodată gustul pentru bani și pentru facilitățile pe care aceștia le procură. Sub piei de animale, în căldura jilavă a culcușului în care lâncezește, Prodicos nu aduce câtuși de puțin cu ascetul celebrat de modelul elen. Philostrat, care povestește aceste anecdote în Viețile sofiștilor, spune clar: Prodicos se deda plăcerilor. Nu ni se spune care erau aceste plăceri, dar portretul prinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
comediei umane, atât de ușor de atins, dar imposibil de perceput, ca o ironie a destinului. Într-un tărziu, umezeala manșetelor mă anunță că am învins.. Mâhnirea bate din aripi, îndepărtându-se temătoare, în timp ce inima mea, gustând tihna, își așterne culcușul înfiripat pe-o geană de Lumină.
Linia vie?ii by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83342_a_84667]
-
oul sterp ca de mâncare, Dar viul ou, la vârf cu plod, Făcut e să-l privim la soare! Cum lumea veche, în cleștar, Înoată, în subțire var, Nevinovatul, noul ou, Palat de nuntă și cavou. Din trei atlazuri e culcușul În care doarme nins albușul Atât de galeș, de închis, Ca trupul drag, surpat în vis. Dar plodul? De foarte sus Din polul plus De unde glodul Pământurilor n-a ajuns Acordă lin Și masculin Albușului în hialin: Sărutul plin. Om
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
-ți față, Ca o lebădă, iubito, lasă-ți capul să coboare: Te voi odihni pe mine, perna ta ce te răsfață... Când sfârșită și transpusă vei pluti în adormire Fără zbuciumul și spaima insomniilor vorace, Vei simți extazul tihnei în culcușul de iubire: Te voi cufunda în mine și te voi dormi în pace... Referință Bibliografică: Și te voi dormi în pace / Romeo Tarhon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 972, Anul III, 29 august 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013
ŞI TE VOI DORMI ÎN PACE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 972 din 29 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364337_a_365666]
-
în greutatea unei cumpene lăsate să hotărască trecerea greoaie a orelor. Într-un colț, al unui perete de pe marginile căruia se scorojea ceea ce odinioară fusese un galben timpuriu, zăcea un masiv birou de lucru, peste care veșnicia timpului își făcuse culcuș. Peste tot cuprinsul său zăcea așternută pustietatea, învelită într-o mantie prafuită, grea de ne-umblare a niciunui suflet viu de oameni. Hârtii cândva albe, nescrise cu nicio mână se aflau într-o dezordonată manifestare de-a lungul mesei. Își
FLUTURI SUB CEARCĂNE de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361452_a_362781]
-
adîncuri să ți-l scutur Și beat de fericire pot să pier Sînt îngerul căzut iarăși din cer @CÎNTEC DE PAHAR Pe struna viorii tale, Trece-mi-aș și eu arcușul. Pe cărarea ta din sale, Face-mi-aș, turbat, culcușul... Că mi-e rău de-atîția fluturi, Cîți din șoldu-ți de cadînă, Cînd pășești, pe cer îi scuturi - Și cu umbră lor mă-ngînă... @TANGO Te pot iubi la nesfîrșit Îți pot iubi trupul o viață Dulceața ta m-a nemurit N-
SE PREGATESC COPACII SA INFLOREASCA IARA de IOAN LILĂ în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361513_a_362842]
-
-mi fie totuși bine... Am crezut că-n zbucium marea N-o să plângă iar în hohot Când prin valuri de încercare O să treacă ca un ropot... Am crezut că numai timpul Vindecare o să dea Rănilor ce și-au făcut Un culcuș în viața mea... Am crezut că -aceste pietre Ce-au răbdat amar de vreme, N-o să- ș i ceară niciodată Dreptul de-a avea putere... Am crezut că firul ierbii N-o să calce în rugină Și în mijlocul tăcerii O să
AM CREZUT... de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 2080 din 10 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364039_a_365368]
-
Afin: Ce nevoie aveți de aceste frunze? Profesorul: Organizăm la școală „Serbările toamnei“ și sunt necesare pentru decor. Afin: Sunt bune și aceste frunze la ceva. Elevul 1: Sunt utile pentru multe. Bunicii mei le adună ca să facă din ele culcuș animalelor. Elevul 2: Frunzele sunt îngrășământ natural pentru sol. Elevul 3: În artă aceste frunze sunt adevărate comori. Afin: Iubești arta? Elevul 3: Întreaga natură este o artă. Afin: Eu urmăresc de foarte mult timp o frunză. Între mine și
VOLUMUL PARADIGME de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362728_a_364057]
-
steluțe” , „Stele balerine” , „Plânge o stea” „Stele îndrăgostite”: / Două stele-ndrăgostite / Într-un tei s-au furișat, / Spre a fi nestingherite / Când au chef de sărutat. / / Luna, blândă, le privește / Și-nțelege dorul lor. / Din trei nori, le împletește / Un culcuș ocrotitor. / Două stele-mbrățișate / Adormite-s într-un tei, / Căci au fost aici uitate. Poți să le atingi, de vrei!” Olimpia Sava împletește cu succes tema aștrilor cu cea a naturii în permanentă schimbare în funcție de anotimpul care o învăluie ca o
SIMFONIA NATURII ŞI FARMECUL COPILĂRIEI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362286_a_363615]
-
și mâine!... XXII. PAULA DIANA HANDRA - PRIMĂVARA AMINTIRILOR (POEME), de Paula Diana Handra, publicat în Ediția nr. 896 din 14 iunie 2013. PRIMĂVARA AMINTIRILOR Din pomii ninși de floare strâng amintiri lăsate În primăveri brodate cu vise colorate Le pregătesc culcușul prin bobocei - splendoare - Când verde crud lucește sub ochii-mi a mirare. C-un val de bucurie, copilărești plăceri, Parcă mă văd micuță, de parcă am fost ieri, Printre cireși în floare și adieri de vânt Sub ploaia de miresme căzută
PAULA DIANA HANDRA [Corola-blog/BlogPost/362312_a_363641]
-
minte-mi năvălesc, Tablouri nerostite ușor mă copleșesc Fragmente de visare-n catifelate seri Coboară lin pe fila de calendar de ieri. Citește mai mult PRIMĂVARA AMINTIRILORDin pomii ninși de floare strâng amintiri lăsateîn primăveri brodate cu vise colorateLe pregătesc culcușul prin bobocei - splendoare -Când verde crud lucește sub ochii-mi a mirare.C-un val de bucurie, copilărești plăceri,Parcă mă văd micuță, de parcă am fost ieri,Printre cireși în floare și adieri de vântSub ploaia de miresme căzută pe
PAULA DIANA HANDRA [Corola-blog/BlogPost/362312_a_363641]
-
grozav de bine pe ulițe, în lung și-n lat... Aveau stăpâni, cam toți sărmani, dar inimă mai bună și nici legați nu-i mai țineau în nopțile cu lună... Nici iarna nu-i speria, căci la coteț aveau căldură, culcuș de fân sau paie ori chiar dormeau în șură... Ei, cu urechile ciulite spre vântul rece dinspre drum, stăteau planton la grâne și la vite, la casele sub coș de fum... Trecură ani și-ai lor stăpâni plecară la oraș
SUPĂRAREA LUI BOSCHITO de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 996 din 22 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360905_a_362234]
-
vor o viață blândă și lume liniștită, căci nu sunt ei doar haita ce trebuie hulită... Și vor ca, pentru dânșii, domnii parlamentari, sa facă legi mai bune... „a la” comunitari! NOAPTE Frigul pătrundea prin vegetația în care-și făcuse culcușul. Hainele zdrențuite amăgeau trupul făcut covrig lângă rămășițele de pâine uscată. Simțind suflarea caldă, aproape de față, a tresărit și a strâns bățul în mâna ce-i tremura. Scâncetul jalnic l-a înmuiat. - Vino, prietene! Cu laba-i jigărită a tras
SUPĂRAREA LUI BOSCHITO de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 996 din 22 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360905_a_362234]
-
mereu în afara visului / semn că nici visul nu mă primește. Adorm mereu/ pe aceleași cuvinte - acum fără sens - / răscolind lutul simplu, / nisipul pur și fierbinte / adunat din aurore îmbătrânite / poate prea devreme/ în casa vieții mele,/ unde visul își face culcuș / în imaginarul pustiu./ „Imaginarul pustiu“. Aceasta ar fi doar o interpretare generică a glipticii poemului; însă forfota gemulelor silogistice din structura semantică este mult mai adâncă... Cât suflu mitic freamătă în remarcabila construcție poetică, determinată ontologic! Asimilând „eterna reîntoarcere“, desprinsă
VIORELA CODREANU TIRON de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360901_a_362230]
-
Versuri > Ipostaze > JOC DE-A DRAGOSTEA Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1252 din 05 iunie 2014 Toate Articolele Autorului tu ești vară, eu sunt vară, amândoi mângâiem iarba și cu gândul jucăuș ne-am trezit într-un culcuș, privind cerul plin de stele, pajuri se rotesc pe sus, și în lună un oier treaz acum în miez de noapte, paște oile pe cer. cerne vremea pulberi-aur, cad năframele pe noi, trece-un vânt de mângâiere ce coboară din
JOC DE-A DRAGOSTEA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360959_a_362288]
-
se-mprăștie lin, cu gândul pictez chipul tău pe o pânză din ruguri aprinse de dor și suspin. Mi-e toamnă de tine, iubito, și-n brațe aș vrea să te am să te strâng, de-ai fi lângă mine culcuș eu ți-aș face din cetina-n care durerile-mi plâng. Doar trupul tău cântec ar pune căldura să spele durerea ce-am tot adunat primește-mi, iubito, pe buze arsura mi-i toamnă de tine că sunt întomnat. Leonid
CÂNTEC TOMNIU de LEONID IACOB în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363151_a_364480]
-
și să îi mângâi fruntea încruntată de norii călători... Mă plimb deseori, pe drumul ce duce spre o pădure minunată din apropierea casei noastre. De cîte ori merg pe acest drum, îmi doresc, să întâlnesc din nou, căprioarele care își au ”culcușul” prin apropiere... Ochii lor mari și privirea lor mirată m-au făcut de fiecare dată să rămân nemișcată și să le privesc în tăcere. Câtă finețe și eleganță poartă în ele aceste ființe suave! După ce mă privesc curioase, își continuă
ALUNGĂ ÎNDOIALA! de DOINA THEISS în ediţia nr. 998 din 24 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363265_a_364594]
-
și i se pare lui că iarba uscată, pusă ca așternut, s-a cam uzat, s-a cam tocit și se hotărăște să meargă devale, în spatele grădinii noastre, la căpița de fân, să ia un braț zdravăn, să-i schimbe culcușul. Pe-acolo curge Glavaciocul făcând un cot mare, ce cuprinde o zonă mai joasă, inundabilă, plină de sălcii și zarzări crescuți în voia lor. Negrici îl însoțește vesel, parcă ar pleca la vânătoare, ca pe vremuri, când bunicul era mai
NIX de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1523 din 03 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368501_a_369830]
-
îi scapă din simpatie lui Nix o lăbuță peste căpșorul lui rotund. Nu s-au certat niciodată. Bunicul își vede de-ale lui. Ia brațul de iarbă uscată ce miroase a vară pusă la murat și vine să-i înnoiască culcușul bătrânului său prieten. A uitat lopata la căpiță. Când se întoarce s-o ia, îl vede pe Nix într-o poziție cam ciudată pentru condiția lui de pisic serios, la locul lui și torcălău la gura sobei: stă nemișcat în
NIX de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1523 din 03 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368501_a_369830]
-
pascale, adunată în duminicile de peste an, la fiecare utrenie și vecernie. Priceasna devine balsam. O lumină în care s-au pitit o mulțime de eu veniți de pretutindeni, ca-n Mănușa fermecată, o poveste populară ucraineană în care își află culcuș, într-o pace netulburată și deplină armonie, șapte viețuitoare din specii diverse. Eu, eu, eu și eu și eu și eu și eu...Toate ipostazele omului. Jumătate lumină, jumătate umbră. Până toți acești eu se prefac în tu. Cu ochi
TRISTEŢEA DIN FLOAREA VIEŢII ADEVĂRATE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2310 din 28 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368481_a_369810]
-
pământ. De dormit doarme pe unde apucă. Iarna, când frigul este stăpânul absolut asupra mediului înconjurător, pustiul doarme prin canale sau beciuri, în apropierea conductelor fierbinți cu apă de la termoficarea orașului. Vara, când este cald și bine, își găsește un culcuș printre boscheții parcului din cartier, alături de câțiva câini comunitari, care i-au devenit - între timp - foarte buni prieteni. Pe băncile comode de pe alei nu îndrăznește să se întindă pentru că golanii de bani gata - care bântuie nopțile beți sau drogați prin
POVESTEA LUI RĂDUCU (SAU CE SE POATE ÎNTÂMPLA ATUNCI CÂND ROMÂNIA RĂMÂNE SINGURĂ ACASĂ) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2094 din 24 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368517_a_369846]
-
din țarcuri închis. cuvântul... dar foaia va putea oricând să-și jelească morții. o foaie jelindu-și morții. și iar cuvântul născutu-s-a din jeliri. și-n prag opritu-s-a cuvântul cât pentru un nou drum, căci foaia îi han și cartea culcuș și vântul prin păr îi e călăuză, cuvântul cel trainic cu fluieru-n buză. cuvântul pe vale coboară din munte și behăie a oaie și-a capre cornute. și zburdă a ied și mulge a lapte și-a brânză se prinde
IMORTALITATE de IOAN ADRIAN TRIFAN în ediţia nr. 2260 din 09 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367992_a_369321]
-
și că fiecare nod în aripă este ciot din elitră fie la ei eu mi-am vazut îngerul în toată splendoarea lui îngăduitoare în plutire pe apa sâmbetei din toate lucrurile ies aripi numai mâna mea rămâne intactă. rostuiesc un culcuș între ape trupul se golește de râsul homeric un val de tristețe atinge tâmpla sprijinită într-un maldăr fără substanță. închid pumnii și mă umplu cu amintiri până când inima e saturată și se scufundă ca un batiscaf războinic. nu doar
CARMEN TANIA GRIGORE de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367352_a_368681]