930 matches
-
pacientului în contextul lor interpersonal actual. Terapeutul este activ, se implică, și trebuie să transmită speranță și susținere. Nu putem decât să regretăm faptul că aceste psihoterapii psihodinamice scurte nu sunt studiate după aceste standarde la adolescent”. ÉLISABETH - DEPRESIE ȘI CULPABILITATE Élisabeth, 18 ani, s-a prezentat la cabinet pentru psihoterapie. Ea a urmat timp de două luni un tratament medicamentos (antidepresive triciclice) și, în ciuda ameliorării manifestate, mai persistă o stare de tristețe cât și unele tulburări ale conduitei alimentare, toate
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
mai multe teme: - mai întâi, această problemă a relațiilor sexuale în legătură cu care ea pare incapabilă să-și asume propria dorință, situându-se mereu pe o poziție pasivă în raport cu prietenul său, și supusă în raport cu mama sa față de care simte o mare culpabilitate. De altfel, această mamă va realiza un fel de intruziune în viața sexuală a fiicei sale, dat fiind faptul că ea este cea care îi va vorbi mai întâi despre pilulă; - apoi, problema rupturii în ceea ce privește investițiile școlare, ruptură marcată de
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
a fi capabilă să se controleze, până când nu se mai simte bine, devine greoaie și face manevre pentru a vomita. Se simte atunci vinovată că a vomitat și i se face rușine. Se observă aici operându-se o deplasare a culpabilității de la registrul genital la registrul oral cu regresia pe care o implică aceasta. În timpul convorbirilor, se întâmplă ca Élisabeth să rămână tăcută pe tot parcursul ședinței, cu fața crispată, plângând. Ea pare în mod aparent inaccesibilă, indiferentă la diversele cuvinte
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
problemă prietenului său care practic n-a ascultat-o, disprețuind acest gen de scrupule. A avut loc o dispută și Élisabeth s-a întors plângând acasă. În fața fiicei sale plângând, mama ia inițiativa unei discuții. Élisabeth evocă sentimentul său de culpabilitate, acela despre care a vorbit la ședința de psihoterapie și sentimentul de culpabilitate în legătură cu faptul că a fost un copil dezagreabil, rău etc. Mama, surprinsă, își evocă atunci propria sa depresie: tânără mamă, cu trei copii mici, ea și-a
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
scrupule. A avut loc o dispută și Élisabeth s-a întors plângând acasă. În fața fiicei sale plângând, mama ia inițiativa unei discuții. Élisabeth evocă sentimentul său de culpabilitate, acela despre care a vorbit la ședința de psihoterapie și sentimentul de culpabilitate în legătură cu faptul că a fost un copil dezagreabil, rău etc. Mama, surprinsă, își evocă atunci propria sa depresie: tânără mamă, cu trei copii mici, ea și-a părăsit proprii săi părinți pentru a veni să locuiasă într-un oraș necunoscut
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
de lipsă de înțelegere și de neputință. În prezent, apariția unei relații amoroase readuce în discuție echilibrul investițiilor, o constrânge pe Élisabeth să facă o alegere imposibilă (a fi alături de mama sa sau alături de prietenul său) și reactivează sentimentul de culpabilitate imaginar din copilărie. Dorințele de a se separa de mama sa erau resimțite în mod dureros ca fiind vinovate: într-adevăr, Élisabeth își făcea reproșuri de a o fi abandonat pe mama sa, de a nu mai fi alături de ea
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
înscrisă în relația oedipiană, nepermițându-i să se desprindă de acesta. Psihoterapia și-a propus să elucideze aceste diverse frământări și direcții de tensiune. În cazul acestei adolescente, relația amoroasă reactivează o problematică de separare-delimitare însoțită de un sentiment de culpabilitate reactualizat, izvorât din perioada copilăriei mici. PRESCRIPȚII MEDICAMENTOASE ANTIDEPRESIVE Există puține studii privind utilizarea antidepresivelor la copil și adolescent, iar studiile existente sunt adesea criticate în ceea ce privește metodologia. Cele mai multe se preocupă de antidepresivele triciclice, care au fost mult timp singurele antidepresive
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
delirante dominate de expansiune, exaltare, putere nelimitată, convingere erotomaniacală, o filiație excepțională etc., manifestări comportamentale oscilând între momente de excitare, de iritabilitate și faze de retragere, în sfârșit manifestări timice în care domină adesea o notă de anxietate și de culpabilitate. Aceste „stări mixte” sunt adesea foarte sensibile la prescrierea de neuroleptice care poate provoca o stare de repliere, de indiferență etc. Și în acest caz prescrierea unui timoregulator ar trebui avută în vedere mai des decât se obișnuiește. Este evident
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
Remarcile precedente demonstrează, în aceeași măsură, importanța unui tratament psihoterapeutic asociat. O psihoterapie psihanalitică va putea, în cele mai bune cazuri, să desprindă problematica depresivă naturala adolescenței de masca identificatorie în care este fixată și să autorizeze o elaborare a culpabilității provocată de fantasmele agresive și/sau paricidare îndreptate asupra unor imagini parentale atât de fragile. O abordare familială complementară poate, de asemenea, să ofere părinților sprijinul necesar pentru a nu repeta cu această ocazie un nou episod depresiv. Aceasta înseamnă
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
spus că trebuie să duc minciuna pe drumul dictat de anchetă”11. Falsificarea declarațiilor În anchete sau obligarea deținuților să semneze declarații cu fapte ireale, dar care trebuiau să justifice noi arestări dublau efectele torturii morale, prin crearea sentimentului de culpabilitate față de cei incriminați prin aceste falsuri. După 1953, anchetele, În ansamblul lor, nu și-au modificat scenariile deja scrise. Anchetatorii și anchetații Își jucau rolurile În continuare: „Faptele erau astfel repartizate pe fiecare arestat Încât ele dădeau tabloul unei acțiuni
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
mental și emoțional, reacții aproape catatanoide, moarte psihogenă. Scopul era, consideră Nicu Ioniță, obținerea unui anti-om, prin intermediul unui „spectacol faustic de inversiune psihologică”. Dilema indusă de fenomenul Pitești este aceea legată de condiția confuză de victimă-călău, de hibrid, de culpabilitatea problematică, de inocența preschimbată, prin dresaj concret, În culpă. Căci, dacă nu există o vinovăție originară, există una dobândită pe parcurs. Cristian Moraru identifică În acest caz instituirea machiavelică a unui „grad zero al eticului: toți suntem vinovați, astfel Încât nimeni
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
afectiv de bărbatul pe care Îl iubește și față de care manifestă o grijă aproape maternă. Veta luptă, potrivit propriei mărturisiri, cu presimțirile: m-am bătut cu gândurile toată seara”. Spovedania ei, străbătută de căință și de un anume sentiment de culpabilitate (n-ar fi trebuit să plece la Iunion), e o adevărată tiradă rostită pe nerăsuflate, o declarație pătimașă de amor prin care-și recâștigă amantul. Jupân Dumitrache, spirit pragmatic, Încearcă să-i pulbere Îngrijorarea, considerând că cel mai mare rău
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
nimic, n-am auzit nimic! Mă jur pe ce vrei tu...”), refugiată În zona lăuntrică („Nu puteam să-mi iau gândul de la pușcă. Mă gândeam: dacă s-o descărca, Doamne ferește!...”) a proiecțiilor catastrofale augmentate de un nejustificat sentiment de culpabilitate: „Da de ce nu i-am spus...”; „de ce nu l-am rugat...”; „la ce am plecat...”). Monologul ei interior, centrat pe Îngrijorarea pentru viața lui Chiriac, este sintetizat și redat narativ. Presimțiri are și Mița Baston (din D-ale carnavalului), confirmate
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
unii bolnavi cu probleme existențiale serioase (Moron) sunt bolnavi hiperconștiincioși; ori cei cu personalitatea pitiatică “exacerbată de către stressul conștiinței bolii” (Cucu); d) atitudinea problematizantă (Häberlin citat de Athanasiu) legată de raportarea bolii la coordonatele existențiale în care subiectul este implicat (culpabilitate) pentru fapte care “îl apasă” ori din contră o ocazie de a-și dovedi “forța interioară”) sau sunt implicate alte persoane (“tendință de personificare a agentului patogen” - Athanasiu). Această din urmă tendință este întâlnită la bolnavi cu un orizont intelectual
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
capăt acțiuni uzuale până în momentul apariției depresiei - de lipsă de interes, pentru problemele obișnuite ale vieții (inclusiv nevoile biologice, alimentare, sexuale sau cele legate de conveniențele sociale, ca de exemplu ținută vestimentară) și prin sentimente de autoreproș (în genere de culpabilitate sau desconsiderarea propriei valori). Dintre foarte numeroasele corelatice somatice ale depresiei, punând uneori serioase probleme de diagnostic diferențial, menționăm, scăderea apetitului (inclusiv slăbirea în greutate), insomnia (în special trezirea foarte devreme, matinală) sau din contră, hipersomina, pierderea energiei (oboseală, mai
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
vs. ciclotimia, abilitatea rezolutivă generală, instabilitatea emoțională vs. stabilitatea emoțională, supunere vs. dominanță, expasivitate vs. nonexpansivitate, supraeu slab vs. forța supraeului, threcția vs. parmic, horrie vs. premise, alexie vs. protension, proxernio vs. atio vaisitatea vs. subtilitatea, încredere vs. tendința spre culpabilitate, conservatorism vs. lipsa de respect pentru convenții, dependența de grup vs. independența personală, sentiment de sine slab vs. sentiment de sine puternic, tensiune ergică slabă vs. tensiune ergică ridicată. Test P. A. (Personalități accentuate) Testul cuprinde 88 de întrebări, formând 10
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
parcă de rolul lor principal, acela de a-și crește și de a și îngriji copiii. Părinții emigranți plasează în viitor relația cu propriul copil, sperând că aceasta se va reconstrui ulterior, după revenirea definitivă în țară, iar sentimentele de culpabilitate se compensează prin oferirea cadourilor ca o exprimare materială a afecțiunii parentale. Viața omului din cele mai vechi timpuri a fost în strânsă legătură cu natura și ceilalți membrii ai unui grup social. R. Vincent consideră familia un grup înzestrat
Arta de a fi părinte by Mihaela Laura Sinescu () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1406]
-
mulțumire sau de dezgust față de sine sunt în mod normal provocate de succese, de dorințe împlinite, de poziția bună sau recunoașterea pe care o avem în societate. În cultura iudeo-creștină stima de sine ridicată apare constant asociată cu egoismul și culpabilitatea. În psihanaliză stima de sine este considerată a se dezvolta prin interiorizarea imaginilor parentale și identificarea cu acestea, ea fiind deseori asociată cu sentimentul de culpabilitate. Mecanismele de apărare prezentate în teoria psihanalitică sunt considerate a avea drept scop evitarea
Arta de a fi părinte by Georgiana Prepeliţă () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1394]
-
societate. În cultura iudeo-creștină stima de sine ridicată apare constant asociată cu egoismul și culpabilitatea. În psihanaliză stima de sine este considerată a se dezvolta prin interiorizarea imaginilor parentale și identificarea cu acestea, ea fiind deseori asociată cu sentimentul de culpabilitate. Mecanismele de apărare prezentate în teoria psihanalitică sunt considerate a avea drept scop evitarea pierderii/ scăderii exagerate a stima de sine și apariția panicii traumatice. Stima de sine navighează intre Supraeu (societatea interiorizată) și Eul care se autoamăgește pentru a
Arta de a fi părinte by Georgiana Prepeliţă () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1394]
-
Or, prin chiar această mărturisire, Ana își refuză nu numai dreptul de a greși, ci și pe acela de a avea o personalitate, de a se distinge cumva, prin niște trăsături individuale, în raport cu specia. De aceea, sentimentul matern și conștiința culpabilității nu reclamă resemnarea amoroasă decât tardiv, când femeia își dă seama că a îmbătrânit și că anotimpul iubirilor furtunoase a trecut pentru totdeauna. Dorința de a începe o nouă viață e de neîndoielnică sinceritate ("Ah, Sandi, aș voi să pot
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
întunericului: căpcăuni, joimărițe, muma pădurii. Înspăimântat, copilul fuge acasă, părăsind melcul. Acesta, ieșit din cochilie sub influența descântecului, îngheață. Întors la locul unde-l lăsase , copilul descoperă consecințele nefaste ale cuvântului său și plânge amar, cu un acut sentiment al culpabilității. Momentul de culminație al poeziei, incantația dureroasă („Melc, melc, ce-ai făcut/Din somn cum te-ai desfăcut?/ Ai crezut în vorba mea/Prefăcută... Ea glumea!”), este expresia trăirilor unui suflet căruia i se revelează tainele lumii și forța demiurgică
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
40 de itemi, câte 20 pentru subscalele anxietate latentă și, respectiv, anxietate manifestă. În cazul fiecărui tip de anxietate, subscala cuprinde câte patru itemi pentru cei cinci factori de ordinul I: Conștiința de sine (Q3), Slăbiciunea eului (C ), Neîncredere (L), Culpabilitate (O) și Tensiunea ergică (Q4). Subiectul alege câte una dintre variabilele de răspuns da, uneori/câteodată/nesigur, nu. Se calculează scorurile pentru factorii de ordinul I, anxietatea latentă, manifestă și totală. 2) Inventarul de stări ale eului (Chalvin) este compus
[Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
răspunsuri la problemele adeseori inedite ale clienților, îmbogățindu-și repertoriul de răspunsuri profesionale, fapt care, pe termen lung, determină scăderea nivelului anxietății manifeste. Manifestările Infantile în interacțiunea cu ceilalți la vârsta adultă sunt semnificativ asociate cu lipsa echilibrului emoțional, neîncredere, culpabilitate și tensiunea internă, ceea ce se reflectă în rezultatele cercetării, după cum se prezintă în continuare. 4.1. Relația dintre anxietate și tranzacțiile de tip Copil Din analiza corelațiilor între scorurile normalizate ale celor cinci factori primari ai anxietății, rezultă o asociere
[Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
4.1. Relația dintre anxietate și tranzacțiile de tip Copil Din analiza corelațiilor între scorurile normalizate ale celor cinci factori primari ai anxietății, rezultă o asociere semnificativă între anxietate și tranzacțiile de tip Copil adaptat; pentru factorii slăbiciunea eului, neîncredere, culpabilitate și tensiunea ergică, corelația este înalt semnificativă (tabelul 3). În cazul Copilului liber nu există nici o corelație semnificativă, probabil pentru că manifestările de tip Copil liber sunt pur ludice, și nu generate de anxietate. În schimb, scorul total al Copilului corelează
[Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
3). În cazul Copilului liber nu există nici o corelație semnificativă, probabil pentru că manifestările de tip Copil liber sunt pur ludice, și nu generate de anxietate. În schimb, scorul total al Copilului corelează înalt semnificativ cu factorii conștiință de sine, neîncredere, culpabilitate și tensiunea internă, fapt ce confirmă prima ipoteză a cercetării. Tabelul 3. Corelațiile dintre factorii primari ai anxietății și tranzacțiile de tip Copil Tip de tranzacții Q3 Conștiința de sine C Slăbiciunea eului L Neîncredere O Culpabilitate Q4 Tensiunea internă
[Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]