4,021 matches
-
ușa vizitatorilor cu gelozie și bănuiala, ci era mai degrabă un ghid entuziast și neobosit conducând mulțimea într-un muzeu și care din împărtășirea frumosului înțeles și nefalsificat își făcea o conduită etică. Deși a fost unul din cei mai culți poeți români în această fervoare, el avea ceva din înflăcărarea și perseverența neofitului. Afirmația această privind prospețimea interesului sau și sentimentului triumfal de descoperitor al rodnicelor frumuseți literare se poate înțelege și prin faptul că descindea dintr-o familie în
Voluptatea lecturii by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Journalistic/17665_a_18990]
-
un studiu fundamental, Românii și poezia lor, în care acordă o mare importanță baladelor. Se știe că Alecsandri a intervenit copios în textul folcloric, fiind prin această, ca și prin considerarea lui că un important izvor de inspirație pentru poezia culta, creatorul școlii romantice în istoria folcloristicii noastre. Ea va fi reprezentată de către toți scriitorii pașoptiști, adăugându-i și valoarea documentar-istorică (N. Bălcescu, A Russo). Ideea va reveni la B. P. Hașdeu, ca un argument al romanității și continuității poporului român
Dictionarul etnologilor români by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/17697_a_19022]
-
cenușă, apelând la mitologia păsării Phoenix. Și nu greșeam prea mult, ba, chiar deloc, dacă iau în calcul traiectoria protagonistului Petia. El este realizat ca un alter ego implicat, dar și ca povestitor la persoana a treia. Aci intervine limbajul cult al scriitorului care și-a construit tot eșafodajul narativ pe ideea acuzării indirecte a regimului opresor, disipat, tot mai învolburat de către ciraci și supuși. În primul rând, de N.K.V.D. O discuție dintre copil și un comandant al acestui for polițienesc
Ferestre deschise în inima gulagului. In: Anul 5, nr. 3 (11), 2010 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/83_a_98]
-
a regăsit în Rebelul fără cauza, să zicem, publicul tînăr al Germaniei anului ^98 și-a adjudecat Lola; filmul a avut un ecou extraordinar și, daca n-a devenit încă, va deveni, în scurt timp, ceea ce se cheamă un film cult. Am văzut (care rulează, acum, la noi, cu titlul, poetizant, ca și la francezi, Aleargă, Lola, aleargă), anul trecut, la Mostră venețiana. Într-un context în care, la un moment dat, senzația e că toate filmele seamănă între ele, Lola
Lola fuge by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17818_a_19143]
-
imperiosamente, directamente, succesivamente, exclusivamente, productivamente, precizamente, realmente, legalmente, specialmente, artificialmente, socialmente, principalmente, materialmente, esențialmente, penalmente, generalmente, literalmente, moralmente ș.a. După aproape o jumătate de secol, constatăm că principalele tendințe observate în folosirea sufixului rămîn valabile: acesta caracterizează în continuare limbajul cult și nu este cu adevarat productiv - probabil și pentru că română dispune de procedeul simplu al conversiei, care îi permite să transforme în mod elegant și economic, fără adăugare de sufixe, adjectivele în adverbe. S-au păstrat însă unele cuvinte perfect
Realmente, fatalmente by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17846_a_19171]
-
să nu-și posedeze clonările" ("Viața românească", 9-10, 1998, 97); "e un artist mondialmente cunoscut" ("22", 8, 1999, supliment literar, VIII). Se mai poate, cred, observă încă o nuanță stilistica în uzul actual al acestei categorii de adverbe: ca elemente culte, livrești, ele se asociază adesea tonului ironic; eminamente, dar parcă și fatalmente, trimit la lumea lui Caragiale (ultimul, poate, prin toposul fatalității, pe jumătate serios, pe jumătate minimalizat parodic: "Fatalitate! Madam Georgescu lipsește de pe banca"). O statistică improvizată, pe versiunea
Realmente, fatalmente by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17846_a_19171]
-
și de uz - și, mai ales, evadează în explicații de natură socială și culturală. În cazul dativului posesiv, de exemplu, e observată diferența dintre uzul de determinant verbal și cel adnominal - argumentîndu-se convingător originea populară a primei construcții și cea culta (după un model probabil grecesc) a celeilalte. Două domenii, cu deosebire neglijate la noi în ultimele decenii, sînt urmărite constant, pe parcursul mai multor studii: cultură eclesiastica și cea politică. Profesorul Al. Niculescu plasează faptele de limbă într-un orizont cultural
Limbă, istorie, cultură by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17865_a_19190]
-
mare luare-aminte numărul cu pricina, din care, întimplător, rubrica mea lipsea deoarece eram plecat din țară" ("Dilema", nr. 269, 1998, varianta pe Internet) -, folosirea ironică provine pe de o parte din afectarea neaoșistă, din folosirea unui termen popular în context cult, livresc - pe de alta, din sugerarea unui rol mai curînd negativ al obiectului despre care se vorbește, obiect nu numai al discursului sau al discuțiilor, ci chiar al unui gen de proces juridic. De la această interpretare vine, probabil, un element
Respectivul, împricinatul ... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17197_a_18522]
-
Între mijloacele de derivare care continuă și astăzi să fie productive în registrul popular și colocvial al limbii române, sufixul -os ocupă un loc special. Sufixul - moștenit, dar întărit și ca urmare a adaptării fonetice și morfologice a unor împrumuturi culte (latinisme sau corespondente romanice moderne) - produce adjective, pornind mai ales de la substantive, în baza unei atribuiri sau a unei comparații. Îl regăsim în structura lexicală a multor adjective, care constituie astfel modele derivative pentru noi creații; acestea aparțin unor straturi
Un sufix prietenos by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17231_a_18556]
-
relația de cultură profesională între fenomenul jazzistic specific american, drept folclor al lumii celei noi, pe de-o parte, și pe de alta, muzica de tradiție academică, între fenomenul improvizației spontane - sufletul însuși al jazz-ului, și formele, genurile muzicii culte. Este un hibrid căruia Gershwin îi găsește termeni de viabilitate ce supraviețuiesc astăzi, în jazz-ul sinfonic, în musical-uri, în celebra "Rapsody in blue", spre exemplu, lucrare prezentată - ne aducem aminte - tot de Dan Grigore și de Valentin Radu
"Marele Jazz" by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17252_a_18577]
-
sincretice. Contemporanul nostru are astfel aerul nu de-a crea după calapoade folclorice, ci de-a produce el însuși folclor. Cezar Ivănescu reprezintă cazul rar al unui producător de folclor capabil a descinde cu maximă naturalețe de la condiția de poet cult la cea de poet oral, așa cum o persoană aflată în transă, s-ar transpune în îndepărtata-i copilărie. Aspirația spre primordii e o aspirație spre totalitate. Încercînd o reconstituire, autorul Rodului năzuiește la o sinteză, la un amestec al temelor
Poezia lui Cezar Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17243_a_18568]
-
Gasset, în conceperea instituției de învățămînt superior, pentru ca medicul produs de o facultate de medicină să fie un bun profesionist, capabil să slujească societatea. În primul rînd, poate șocant cumva, nimeni nu are nevoie ca medicul să fie un om cult în înțelesul clasic al termenului. Zadarnic l-a citit pe Dante, inutil poartă conversații despre Renaștere, y Gasset (și societatea) îi cer mult mai puțin, dar de fapt mai multe: să fie impecabil profesional, să comită cît mai puține erori
Întrebări complicate by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17324_a_18649]
-
De aceea zadarnic ne vom strădui să aglomerăm informații a căror relevanță nu e mai mult sau mai puțin explicită; dacă se vor asimila într-adevăr, ele le vor înlocui pe acelea de care avem cu adevărat nevoie. A fi cult, pare y Gasset să declare, e un lux pe care nu oricine poate să și-l permită. Prin urmare, universitatea trebuie să renunțe la ridicolul (termenul nu-mi aparține) obicei moștenit din Evul Mediu, de a produce cărturari, și să
Întrebări complicate by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17324_a_18649]
-
universului (filozofia). Ajunsă în acest punct al argumentației, m-am oprit nedumerită. Să fi citit, pînă acum, o parodie? Să fi fost toată retorica lui y Gasset un bluff? "Omul obișnuit" pe care y Gasset propune să-l facem "om cult" trecîndu-l printr-o universitate cu un asemenea proiect pedagogic nu poate fi, mi-am zis, decît o ficțiune. Sau un Ficino, reîncarnat și dornic să devină cinstit cetățean al Spaniei. Ceea ce-mi rămîne neclar, din schema propusă de y
Întrebări complicate by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17324_a_18649]
-
informație sau analiză politică. Oralitatea se manifestă atît în plan ortografic (în înregistrarea accidentelor fonetice, a pronunției dialectale sau inculte), cît și la nivel lexical, sintactic, pragmatic. Evoluția limbii române predispune către anumite alegeri, menținînd unele tensiuni speciale: între neologismul cult și termenul popular, între cuvîntul popular "neaoș", acceptat și clișeizat de tradiția ornant-literară și cel de uz subteran, privit cu oarecare suspiciune. în fond, chiar limba de lemn cuprindea, în varianta ei populistă, anumite elemente de oralitate folclorică, unele amintind
Șturlubatic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17374_a_18699]
-
Luminița Marcu În , Silviu Angelescu urmărește efectele întâlnirii literaturii culte cu mitul sau, în termeni blagieni, relația dintre cultură majoră și cultură minoră: Rostul acestor pagini ar fi tocmai acela de a ilustra aspectele unei relații pe care cultură majoră, prin intermediul literaturii, o păstrează, în formele cele mai diverse, cu
Mitul si literatura by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17932_a_19257]
-
schimbării de paradigmă". O astfel de schimbare, relevanță pentru trecerea de la cultura tradițională la cultura modernă, generează o serie de transferuri. Se poate realiza un transfer de substanță (conținutul baladei Meșterul Manole preluat de Blaga), un transfer de forma (dubletele culte ale basmului, legendei, baladei) sau un transfer de procedee (oralitatea care devine din cauza unui mod de creație tradițional, efectul unui anumit stil cult). Incursiunile teoretice ale studiului merg pînă la problema definirii mitului, eternă provocare a cercetătorilor în domeniu. Deși
Mitul si literatura by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17932_a_19257]
-
realiza un transfer de substanță (conținutul baladei Meșterul Manole preluat de Blaga), un transfer de forma (dubletele culte ale basmului, legendei, baladei) sau un transfer de procedee (oralitatea care devine din cauza unui mod de creație tradițional, efectul unui anumit stil cult). Incursiunile teoretice ale studiului merg pînă la problema definirii mitului, eternă provocare a cercetătorilor în domeniu. Deși miza cărții este alta, colecția în care apare fiind destinată tinerilor, autorul introduce cîteva elemente pentru rezolvarea tensiunilor dintre diversele teorii. Astfel, readucerea
Mitul si literatura by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17932_a_19257]
-
un personaj foarte persistent, consecvent în descrieri, de la Dimitrie Cantemir până în secolul XX. Este malefic, nocturn, ține de "sacrul murdar" și dezvolta un complex ritualic adiacent. Motivul este foarte frecvent în literatura populară, în descântece, colinde, balade etc. În literatura culta, I.Heliade-Rădulescu marchează "o primă incursiune reușită în lumea mitului", urmat de Alecsandri, Eminescu, Coșbuc, Arghezi. Mitul devine astfel "un factor de coerență în interiorul unei culturi", dar "simplă conectare a unei opere literare la o valoare cum este mitul nu
Mitul si literatura by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17932_a_19257]
-
contradictoriu, ce se cuvine judecat cu subtilitate, si înapoiă cărei măști crispate de orgoliu distingi cîteodată și aerul vremii, prezent și în ironia acidă a lui Arghezi... Frază lui Macedonski sprijină în literatura începutului nostru de secol rafinamentul expresiei, cadența culta a ideii și imaginilor. E aici un punct de întîlnire citadin: Mateiu Caragiale, Hortensia Papadat-Bengescu... "...În România, ca și în Franța, e romanticul timp al lui Napoleon al III-lea și al împărătesei lui, Eugenia, iar la București, agent oficial
Oceania-Pacific-Dreadnought by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17922_a_19247]
-
călător"), Ascanio și Eleonora, Orașul bergamo și monumentul maestrului G. Donizetti (și aceasta apărută, în 1858, în Naționalul). Editorul, dl Mircea Anghelescu, precizează că publică, în ediția sa din 1975, pentru prima oara în volum aceste nuvelete, adăugîndu-le trei basme culte și nuvelă Nenorocirile unui slujnicar sau Gentilomii de mahala, publicată în volum, în 1861. E o recuperare prețioasă (reluată, acum, în ediția din 1998) care e totdeauna prestigiul unui editor. Cu unele reale calități, O cantatrită de ulița reînvie, înfiorat
N. Filimon si reportajul de călătorie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17917_a_19242]
-
afirm cu o deplină sinceritate că aș fi un credincios de rutină. Cinstit să fiu, mă copleșește totdeauna exprimarea celor retrași sau retrase din lume; mă fac să mă minunez de sintaxa, de topica, de vocabularul și de toate elementele culte ce alcătuiesc firea unei limbi. Cunoașteți cum arata cărțile sfinte, evangheliile pe care preoții, în clipele solemne ale slujbelor, le înaltă sus deasupra capului. Ele capătă cu timpul aspectul, mai mult decît al unor cărți, - al unor fapturi peste care
Farmecul vorbirii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17956_a_19281]
-
metale nobile... Oricît am fi unii de sceptici, trebuie să recunoaștem că limba română modernă cum se vorbește ea astăzi, cînd se vorbește bine, se datorează acestor tipărituri rezistînd din generație în generație, pînă ce apărură, mult mai tîrziu, formele culte de învătămînt o dată cu exersările alfabetului. Am mai spus odată, - noroc că ne ocupară românii. Astfel, azi, oricît de ignari am fi fost secolele trecute, dominați de existența unor semne de scriere străine naturii noastre reale, putem să ne legitimam lumii
Farmecul vorbirii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17956_a_19281]
-
ediția a II-a revăzuta și adăugita, București, Humanitas, 1997, p. 328). Persoană a II-a singular, frecvență în proverbe, e așadar caracteristică pentru limbajul popular și pentru oralitate, persoana a III-a a reflexivului e mai întrebuințata în registrul cult și în scris. O dovadă a acestor preferințe poate fi și opțiunea dicționarelor noastre pentru înregistrarea și explicarea expresiilor la persoana a III-a, în vreme ce uzul curent (dar acest lucru rămîne, desigur, de dovedit) ar opta mai curînd pentru persoana
Generice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18054_a_19379]
-
pentru o extindere a tiparului popular în discuție. Mi se pare doar că el merită cercetat, mai ales pentru că încorporează, într-o formă banală, unele dintre tensiunile profunde ale culturii și ale limbii române: cele dintre modelul popular și modelul cult, dintre tradiția locală și cea occidentală.
Doamna... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18067_a_19392]