266 matches
-
vrut să-i o așa mare nenorocire la casă. Fiindcă femeile din sat, după cum bine v-am spus la început, îi știau de frică și se temeau de gura ei, au fost de acord toate să o însoțească la casa cumătrului Vasile și să-i de o lecție soră cu moartea. Zis și făcut. Ceata de doamne a ajuns la casa vicleanului și nu mică le-a fost mirarea când au văzut că obraznicul se pregătește să-i jupoaie de vii
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
șobolanul pe cap, folosindu-se, pentru a se apropia de noi, de fiecare crevasă, spintecătură sau teșitură din zid, își înghiți un mic sughiț de dezgust Gabi cel Norocos. S-a pornit să se scurgă înapoi, în cartier, toată crema cumetrilor... Care de pe unde se înțepeniseră. Prin itebeuri, troleibuze, cârciumioare... șanțuri, ateliere, pișoare, băcănii... beciuri de miliție (unde-i deznodaseră din cafteli plutonierii, să declare de pe care șantiere speriaseră cheresteaua). Din cimitire, unde îi podidiseră cu săpăligele groparii. Oamenii cimitirelor ducând
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
le mai ziseră una de plecare, spre bucuria brutarului, care se însuflețea, dres de borș și de arcuș. La urmă ginerele pupă mâna socrului, a nașului și a nașei. Nevasta meșterului mergea cu ei, plângând. La poartă îl văzură pe cumătrul Ghiță Bîlcu între doi gealați de birjari, ținut de subțiori, căznindu-se să se urce în trăsură. Oamenii asudaseră și nu dovedeau. De-abia -lau așezat pe pernele droștii, care se lăsase de atîța greutate. Era roșu și cânta în
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
strânsese broboada în jurul gâtului să nu răcească și-și trăsese poalele fustelor largi în jurul gleznelor, să n-o ia vântul pe dedesubt. Aglaia povestea de ale ei. Era după lăsata-secului și nu mai isprăvea. Fusese cu o seară înainte la cumetri, de bătuseră alvița, mai băuse un pahar de vin, îi mergea gura ca o melită. Când ostenise, scosese din buzunar o coajă de portocală, uscată pe mașina de gătit, să-și îndulcească sufletul. Mirosul plăcut gâdilase nările copiilor. Ene lăsase
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ai plătit chiria la timp, ba încă și înainte, dar sîntem la mare nevoie, înțelegi? - Înțeleg, răspunse Procopie cu inima ușoară. Studentul se mutase într-o luni. Pe Veta o trimisese maică-sa încă de dimineață în Obor, la niște cumetri, cu treabă. Procopie plecase pe la patru, încărcînd într-un camion cele câteva lucruri pe care le avea. Muierile încă vorbeau pe la porți: - Se duce. Se mută mai la centru, că a ieșit doctor. Ei, ce vrei, acu are bani... Fata
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
o mogîldeață intrînd în fugă. Nanu, nanu, tata o omoară pe mama, strigă fetița speriată. Cum? întreabă el prostește, zăpăcit de veste. Îi taie gîtul, replică fetița tremurînd. Hai, hai să mergem repede. Robilă lasă totul deschis și aleargă la cumătrul său, la a patra casă. Din urmă fetița dă detalii despre crimă și criminal. Inima bătrînului dă să crape. Imagini cu sînge din belșug, cu morți în poziții de groază se perindau prin capul său, stimulînd inima să se autodistrugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ușă se întîlnește cu fină-sa. Joci bine teatru, scorpie mică. Moșul nu s-a mai întors la chef. Revenit acasă, a avut ceva de lucru cu trei "colindători", care îi cotrobăiau prin casă. O fi pus asta la cale cumătru'? gîndește Vasile Robilă. Tot ce se poate, își răspunde singur. Au prins hoțul O ploaie acidă a făcut prăpăd în livada înflorită a lui Dragoș Grămadă, om sensibil și iubitor de frumuseți ale naturii. Florile au căpătat o culoare ruginie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
-i Întunerec, să ne băgăm deștele-n ochi? Da, cetește mai bine ce scrie pă cutia asta să-mi spui și mie cum să fac laptele pentru Dănuțu nostru, mînca-l-ar mamaia să-l mănînce, că uite mi l-a adus cumătru de la nepoată-mea și-acu l-am trimis pîn-la farmacie cu el să-mi ia și mie alifie d-aia, na, că iar am uitat cum Îi zice, revol... nu știu, că Începe ca revoluția, că mă dor șalele de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Lasă nu te mai ascunde după deget că vedem și noi, tineri, frumoși, doar n-o să și-o puie la saramură... — Iar Începi, eu ți-am spus adevărul, dar cu dumneata. — Bine, bine, te crez, mă duc că acuș vine cumătru cu ăl mic și trebuie să-i dau să mănînce. Să fii sănătoasă, vecină. Ceață, nu se mai disting nici plopul din curtea spitalului, nici antenele de pe blocul de vizavi. Cobor treptele la subsol. Sala de fizioterapie. Pereții ei Încinși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Eh, dumneata, dumneata nu refuzi că ai carte și știi ce Înseamnă un lucru frumos. — Nu vrei să-ți fac o cafea? — Lasă cafeaua că uite mă luai cu vorba și uitai. Ți-am adus niște țuică de prune de la cumătru-miu de la Văleni. Da’ domnu nu-i acasă să guste și dumnealui? — Mulțumesc, nu trebuia să te deranjezi. E dincolo, stai că mă duc să-l chem. — Sărut-mîna, doamnă Oprișan. — Hai noroc, să trăiești! Mă gîndii și io că poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
dar știe că nu poate să aibă bază în ei, fiindcă la prima adiere de pericol, trec urgent în tabăra lui Făt Frumos. Dar zmeul are și o mare calitate. Este extrem de familist. Dacă i-ai zădărât vreun frate, un cumătru de frate, sau mai știu eu, apoi nene, vine după tine cu toată familia-n păr, bașca și cu zmeii de la DNA, și nu se lasă, până nu se răzbună. Ceea ce este interesant și de reținut, e că nici prințesele
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
de mers 500 de kilometri, adică două zile și două nopți cu trenul și 100 de kilometri pe jos cu hrană rece. m-am bărbierit de dimineață și mi-am pregătit ranița pentru plecare. pă urmă m-am găsit cu cumătrul Tudor al Biții și am stat mult de vorbă cu el. Cred că degeaba ne Întrebăm noi ce și-or fi spus. Povestitorul nu-și amintește pentru că nici nu era important. Funcția acelui dialog era doar una fatică. Să stai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
l-ați contactat pe inventator ? La iarmaroc, la Podu, unde am niște veri de-al doilea după un cumnat care a ținut o fată de-a unui frate vitreg de-a lui unchiu unei nepoate de soră cu mama lui cumătru Licuță de lângă pod. Că și noi avem un pod în comună așa cum avem și pod la casă. Și-ați luat SEDEPO... Da, că mi-a zis că-s bune când am întrebat dacă-s bune. SEDEPO ? Da. Semințe de porc
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
bun augur cum a fost de pildă citirea testamentului unchiului apostat ca miliardar de drept comun. Pentru a fi mai clari ne vom șterge lentilele ochelarilor și vom apela la un exemplu: Aristide Pletosu, văr de al doilea cu un cumătru al nașei de cununie. Victimă a unui cumplit accident de calviție, ajuns în fața comisiei electorale, Aristide a fost întrebat de președintă care este motivul pentru care își ascunde identitatea sub peruca eminamente chelioasă și total neconformă cu numele de Pletosu
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
ne-ai ridicat părul măciucă. Da’ de unde știi tu toate aiestea? a întrebat moș Dumitru. De unde crezi tu că puteam să le știu, Dumitre, dacă nu de la cineva care o fost de față? Si aista îi portarul, care îi un cumătru de al meu. Acum îi limpede? Is lămurit, Pâcule. Nu ne-ai spus însă ce o făcut bietul Surcică, care s-o dus să-și ieie fimeia acasă cu otopsia făcută și când colo dă nas în nas cu ea
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
pe câte o plăcintă și: ”Hai! Mai Îndeamnî cumătri. Nu ti uita cî nu-i. Nu-i cum trebui’, Îi bun cum esti. Bun-rău, copchii mănâncî. Mult-puțân, aici sî rămâi” - cum ar fi spus unul care Îl avea musafir pe cumătrul său și nu știa cum să scape de el. Ceea ce nu este cazul cu dragii musafiri de față - a prins rând la vorbă soția lui Petrică, În hazul celor din jur. ― Apoi ne-om sacrifica, scumpa noastră gazdă. Alta nu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
celelalte două străchini, că bieții oameni or fi flămânzit de aseară până acuma... La o vreme, s-a auzit glasul lui tata Toader: ― Apoi omul vine, stă, da’ mai și pleacă. Să nu pățim ca cel căruia i-o vinit cumătru-su În vizită. ― Da’ ce, nu s-au mai vizitat cumătrii? - a Întrebat Petrică. ― Da, dar aista, cum o dat de vin bun și de mâncărică aleasă, numai nu se dăde’ plecat. ― Și? ― Ce s-o gândit gazda? Și-o
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
A mers pe cele două laturi mici ale dreptunghiului prin sat și pe latura mare, deci mult mai lungi decât dacă ar fi mers prin spatele casei noastre printre vii. Însoțit de căpitan, tata întâlnește pe Costică Filip, zis Ciobotaru - cumătru și vecin cu noi, pe care îl anunță să prevină pe Vatas că este urmărit și să plece de acasă atât el cât și familia. Spre a nu fi înțeles de căpitanul rus, tata l-a denumit pe Vatas cu
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Uite, Aurica. Fată muncitoare. N-o fi ea frumusețea pământului, dar mie, dacă am fost frumoasă, la ce mi-a folosit ? Petrache oftă, făcu trei cruci repezi, de mulțumire, și se ridică. — Mă duc până la bodegă, spuse. Mai povestesc cu cumătrul Fandarac. — Ți-ai găsit, altă minte spartă... Și nu mai schimba vorba ! — Unde să mă însor ? N-am bani nici să-i cumpăr lămâiță... — Păi, dacă stai așa, nici n-o să ai... Când să iasă, îl ajunse din urmă întrebarea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
urechea... — Fiecare cu meseria lui, se sumeți cârciumarul, întorcând halba cu toarta spre el. Nici nu trebuie să ascult, eu citesc de pe buze. Că tare vezi tu buzele pe lumina asta chioară, bodogăni Petrache ca pentru sine. Și apoi spre cumătru : Ai auzit că a murit Steiner, croitorul ? — Am auzit. Azi-noapte. — Și de ce s-au grăbit așa să-l îngroape ? Unde mai pui că înmormântarea a fost după căderea serii. N-am mai pomenit... Înmormântările se fac la prânz... — Nu știi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Ai auzit că a murit Steiner, croitorul ? — Am auzit. Azi-noapte. — Și de ce s-au grăbit așa să-l îngroape ? Unde mai pui că înmormântarea a fost după căderea serii. N-am mai pomenit... Înmormântările se fac la prânz... — Nu știi... Cumătrul se aplecă spre el : L-au găsit de dimi neață spânzurat. Popa n-a vrut să-i citească și să-l îngroape. Abia au convins o băieșiță să-l spele. L-au îngropat cam pe ascuns, într-o margine... Pe
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cu grăsime un pachet de țigări. — Suntem firmă serioasă... — Pace ție, cititorule, se lumină Fandarac, alegând o țigară mai dinspre mijlocul pachetului. Auzi, da’ la ce școală ai învățat cititul pe buze ? Că la școala la care am fost noi, cumătrul și cu mine, parcă se citea din cărți... — Școala vieții, cumetre, se făli Șofronică. Înveți să citești în orice, pe fețele oamenilor, pe buze, după felul cum scrie fiecare, după umflătura buzunarelor. Dacă nu mă crezi, cere o cafea și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
când ciorile zboară jos, croncănind. Cine a mai pomenit zăpadă în Săptămâna Mare ? Petrache rămăsese pe gânduri. — Da’ corbi ai văzut ? întrebă. — Corbi ? Adicătelea cum, corbi ? — Adică ciori, da’ mai mari. Așa, cât niște rațe negre. Din privirea nedumerită a cumătrului, Petrache înțelese că nu văzuse. — Eu am văzut, rămase Petrache cu ochii în gol. Acolo sus, la castel. Dar nu umblă în stoluri, ca ciorile. Vine doar câte unul, de parcă îl cheamă cineva. Și nici nu-i e frică de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și de la sângele care bate prea tare... Apoi, ridicând privirea spre cârciumar, care se apropiase cu pași moi, de pisică : Și tu ce stai aicea, hai, mișcă-ți reportofonul și adu o votcă mare, nu vezi că-i e rău cumătrului ? Adu-i, să mai capete culoare în obraji. — N-am necazuri, zise, pentru sine, Petrache. Adică nici nu știu ce am. Cum ar fi să simți că suflă un vânt pe lumea asta, dar, când te uiți mai atent, vezi că nu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
merg aiurea. Uite, mă scol de dimineață și mă duc la slujbă. Acolo stau toată ziua fără să schimb o vorbă cu nimeni, mă întorc, mai bem câte ceva și gata. A doua zi, de la capăt. Ce sens au toate astea ? Cumătrul Fandarac privi dojenitor, peste umărul lui Petrache, către Șofronică, care își făcuse urechile pâlnie. Apoi spuse, cu voce scăzută : — Sensul pe care l-au avut totdeauna. Numai lumea îmbătrânește, oamenii sunt la fel. Dar poate că trebuie să te mai
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]