412 matches
-
fiii săi Giuik și Cadan și IV) Tului, prin fiii săi Mangu (sau Mongke) și Budjek, pe care-i vom vedea comandând trupe în Marea Invazie a Europei. Cauza principală a invaziei mongole în Europa a fost, deci, cucerirea Imperiului cuman, Dești-Kipciak, ulus-ul lăsat moștenire de către Gingis-khan lui Giuci, care se întindea de la Volga până la gura Tisei, cuprinzând în el și Țările Române, cum am arătat mai sus, și nu din dorința de a vedea „puterea stăpânului din urbea eternă”, adică
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
spre sud-est, unde vitejia locuitorilor din orașul Cozelsc (la sud-vest de Kaluga) l-au ținut în loc șase săptămâni, până la mijlocul lunii mai 1238, și i-au cauzat pierderi considerabile. Cu toate acestea, Batu-khan trece granița dintre țările rusești în Imperiul Cuman și printr-un ultim efort bate pe Kotian, determinând nu numai închinarea acestuia, în vara anului 1238, față de Bela al IV-lea și trecerea în octombrie aceluiași an a celor 40.000 de corturi de cumani cu 200.000 de
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
acesteia la Sud și Răsărit de Carpați și azilului politic oferit de Bela al IV-lea lui Kotian și cumanilor lui, socotiți de mongoli „paznicii cailor” lor. Ultimul obiectiv urmărit de Batu-khan, în anul 1241, a fost, deci, refacerea Imperiului Cuman cu teritoriul Țărilor Române de pe malul Dunării, denumite, cum am văzut mai sus, Cumania Neagră și Țara Brodnicilor, fără Transilvania. Aceasta, însă nu se putea realiza decât prin zdrobirea statului ungar, singurul concurent la stăpânirea lor. Și vom vedea mai
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
de 11 spre 12 februarie, Batu-khan a dat ordin tuturor generalilor săi să fie gata pentru întreprinderea operațiunilor militare ale celei din urmă campanii din Europa. El avea ca ultim obiectiv strategic ocuparea Țărilor Române, ca părți componente ale Imperiului Cuman, moștenirea părintelui său Giuci și nimicirea Regatului Ungar. Orda, din aripa dreaptă, începu ofensiva sa spre Sandomir la 13 februarie 1241 și a doua zi, după ce trecu Vistula pe ghiață, cuceri acest oraș. Budjek și Calcan, fiii lui Tului, cu
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Oituz) pentru a pătrunde în Transilvania, în centrul a căutat pe „Drumul Furilor” de la Drăghiești și Stănișori ținutul Putnei, spre cetatea de pe Milcov, de la Odobești, unde se afla catedrala Episcopiei Cumanilor și cu aripa stângă pe „drumul lui Conceac”, (han cuman din anul 1169-1170), menționat de tradiție în hotarnica satului Berilești, din județul Brăila, până la 1608, spre Țara Românească. Deși aceste drumuri sunt culese din documente mai târzii, totuși, informațiile despre ele nu pot fi trecute cu vederea, căci sunt transmise
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
pustiind împrejurimile cetății și tot ținutul până la Dunăre și Tisa, în care fuseseră instalați în 1238 cumanii. Devastarea satelor din regiune a fost așa de cumplită încât și la 10 august 1279, deci după aproape 40 de ani, când Ladislau Cumanul întărește cumanilor supraviețuitori vechile posesiuni oferite de Bela al IV-lea și le mai dăruiește și pământurile „nobililor și ale iobagilor cetății Timișoara” căzuți în luptele cu mongolii, acestea erau „pustii cum au rămas de pe vreme năvălirii tătarilor... și lipsite
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
ale Cetății Alba, și Sard de pe valea Ampoiului, ca în ele să se adune oameni. Nimicirea populației surprinsă prin satele eparhiei episcopului catolic din centrul Transilvaniei și refacerea ei constituie o problemă serioasă pentru Bela al IV-lea și Ladislau Cumanul. În 6 mai 1246 și în 21 martie 1282, ei acordă însemnate scutiri fiscale pentru oamenii care s-ar așeza în fostele localități distruse. Din Alba Iulia, un prizonier cu numele de Vasile împreună cu alți câțiva „creștini francezi” se aflau
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Mare. Din nenorocire, puține acte ne-au parvenit până astăzi, din care să putem constata prăpădul. Din diploma dată de Bela al IV-lea episcopului Gal al Transilvaniei, în 6 mai 1246, și întărită, în 21 martie 1282, de către Ladislau Cumanul, nu se desprinde decât că „în urma dușmănoasei prigoane a tătarilor” dioceza Transilvaniei a ajuns la o așa de mare lipsă a locuitorilor... încât până în vremea sa nu se mai află deloc sau se aflau puțini locuitori în Alba Iulia care
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
cu vite și alte lucruri trebuincioase”. Povestirea lui Rogerius nu cuprinde în ea nimic exagerat, referitor la aceste fapte văzute cu ochii lui. Cele relatate mai sus sunt confirmate și de un act emis, în 10 august 1279, de către Ladislau Cumanul. După ce arată că în timpul tătarilor „marea mulțime a cumanilor a cotropit o mare întindere de pământ... între Dunăre și Tisa sau lângă râul Criș, ori între râurile Mureș și Criș sau pe amândouă părțile acelor râuri, ori între Timiș și
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
-lea convocase la Buda pe toți arhiepiscopii și episcopii, pe mai marii regatului, cerând și pe Kotian cu principii cumani, nu demult botezați, în orașul Kew. Văzând nobilii Regatului că tătarii au ajuns în fața Budei și au apărut și oști cumane, crezând că acestea din urmă i-au adus pe mongoli în țară, au cerut regelui ca hanul Kotian cu familia să fie arestat și pus sub pază. La refuzul său de a da informații, Kotian, acuzat că sfidează ordinul regal
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
de zile, completată de bolile molipsitoare, a mărit numărul victimelor omenești, încât notițele contemporanilor arată că el ar fi fost mai mare decât chiar al celui făcut de săgețile, săbiile și securile mongolilor. Consecința politică imediată a fost desființarea stăpânirii cumane din Moldova și Țara Românească, înlăturarea dominației maghiare asupra Transilvaniei și trecerea celor dintâi sub suzeranitatea Hoardei de Aur, pentru timp de un veac întreg, de la 1242 la 1342. ȚĂRILE ROMÂNE SUB DOMINAȚIA HOARDEI DE AUR (1242-1342) Deși Coroana Ungară
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
era efectivă și simțită nu numai de români, ci și de clerul catolic, Ordinul Minoriților Sf. Francisc, adică al Franciscanilor, luând locul Dominicanilor, chiar la creștinarea cumanilor organizați în șapte seminții și așezați în Ungaria, Transilvania și Banat. Și Ladislau Cumanul, regele ungur, își luă angajamente să-i ajute, prin însăși convocarea Sinodului de la Buda, ținut la 10 august 1279. Tot pe atunci, Adrian, provincialul franciscan din Ungaria, încunoștință pe papa Nicolae al III-lea, că misionarii săi, aflați la tătarii
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
obliga la monogamie, de a le rade bărbile și de a le distruge alte obiceiuri cu sila, nu au fost întâmpinate cu prea multă bunăvoință de către aceștia. Și cum întotdeauna violența naște rezistență, cumanii s-au răsculat împotriva lui Ladislau Cumanul și a călugărilor catolici, sub conducerea căpeteniei lor Oldamir, în anul 1282. Ciocnirile dintre răsculați și trupele regale au avut loc la Houd, în gura Mureșului. Înfrânți, cumanii cu Oldamir în frunte iau calea pribegiei și se refugiază în ținuturile
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
cumanii cu Oldamir în frunte iau calea pribegiei și se refugiază în ținuturile românești stăpânite de tătari, după Augustin Bunea pe valea Dunării, în Țara Românească, iar după alți istorici în Moldova. Aflând de retragerea cumanilor de sub stăpânirea sa, Ladislau Cumanul pleacă personal în fruntea unei oștiri ungurești să-i readucă la ascultare. Nu știm în ce an a avut loc această urmărire fără succes, în ținuturile tătarilor, peste Carpați sau Alpi, în care nici unul din predecesorii săi nu călcaseră, după
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
și în ciuda celor ce susțineau un musulman. În același an, 1280, Nogai pornise cu o puternică oaste alcătuită din tătari, cumani, români și alani în ajutorul socrului său, pentru răsturnarea țarului bulgar Ivailo de la Târnovo și înlocuirea lui cu nobilul cuman George Tertereș, care-și trimise ostatec la curtea din Solhatul Crimeii pe fiul său Svetoslav și pe fiica sa în haremul lui Gecu sau (Geake), ca semn al vasalității. Oastea alanilor, prezentă alături de tătarii, cumanii și românii din Balcani, nu
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
ca să nu se facă o uniune între aceștia, socotită ca foarte periculoasă pentru Imperiul Bizantin, a hotărât strămutarea valahilor din Tracia, în anul 1284, sub ochii lui Nogai, cumnatul său, peste mare în Anatolia. De aceste împrejurări politice profitase Ladislau Cumanul și pătrunsese, cum am văzut mai sus, în anul 1283, în urmărirea cumanilor, până în Moldova. Dacă Nogai nu putuse interveni imediat fiind ocupat în Balcani, riposta lui nu avea să întârzie. Așteptându-se la așa ceva și pentru a o înlătura
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Vecz, la nord de acest oraș apărat tot de saxoni, apoi devastează ținutul din jurul Bistriței, cu foarte multe sate românești și săsești, și cetățile Ungurași, Gherla și Dej. Distrugerile făcute de această coloană au fost așa de mari încât Ladislau Cumanul a trebuit să dea în 22 iulie 1286, un act de scutire a impozitelor pentru toți locuitorii saxoni ai Bistriței, iar Andrei al II-lea, unul în 6 ianuarie 1291, pentru aceia din Ungurași, Gherla și Dej. De aici, nestingheriți
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Moldovei, referitor la aceste întâmplări războinice, sunt cuprinse în Cronica Anonimă numită și Cronica moldo-rusă. Ele au fost prelucrate în timpul domniei lui Ștefan cel Mare, desigur după un mai vechi letopiseț moldovenesc. Aici, se află notat că în timpul lui Ladislau Cumanul (1272-1290) „s-au ridicat tătarii împotriva ungurilor, de la cneazul lui Neimet, din locurile sale în care rătăceau, de la râul Prut și de la râul Moldova și au trecut peste munții înalți și de-a curmezișul Ardealului și au ajuns la râul
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
cneazul lui Neimet, din locurile sale în care rătăceau, de la râul Prut și de la râul Moldova și au trecut peste munții înalți și de-a curmezișul Ardealului și au ajuns la râul Mureș și au stat acolo”. Împotriva acestora, Ladislau Cumanul cheamă la arme și adună în Ungaria pe românii de credință ortodoxă, tocmai din Roma Veche = Bizanț = și pe aceia catolici din Roma Nouă = Italia =, din timpul lui papa Formosus (891-896) și cu o astfel de armată, la care s-
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
ținuturilor în care rătăceau tătarii”, unde a ucis și bourul, „plăcându-i locurile a întemeiat orașe pe Moldova la Baia și în alte părți, și făcându-se pecetie voievodală în toată țara a domnit doi ani, cu aprobarea lui Ladislau Cumanul. Pentru a le răsplăti faptele de vitejie, regele a acordat românilor vechi ortodocși „pământ în Maramureș între râurile Mureș și Tisa, locul numit Criș”, unde ei luându-și femei unguroaice din legea latină, trăiesc „până în ziua de azi”. În temeiul
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
și s-au înapoiat în patrie, adică în Tracia, de unde fuseseră ridicați cu sila. Nimic despre o strămutare a lor în nordul Dunării în Imperiul Hoardei de Aur și nici de o predare a lor de către împăratul bizantin regelui Ladislau Cumanul, ca să-i aibă ca ajutor împotriva tătarilor lui Nogai. În ce privește documentul din 1285, prin care se acordă răsplătire magistrului Georgius, care ar fi tratat la Târnovo cu țarul bulgar Terteriu, trecerea vlahilor din Tracia în nordul Dunării, prin Bulgaria, el
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
ar fi tratat la Târnovo cu țarul bulgar Terteriu, trecerea vlahilor din Tracia în nordul Dunării, prin Bulgaria, el nu indică nici măcar un singur cuvânt despre această problemă. Ceea ce rămâne valabil din istorisirea Cronicii moldo-ruse, este că în timpul lui Ladislau Cumanul, în anul 1284, au năvălit tătarii în Transilvania și Ungaria și că regele i-a scos din Panonia și Transilvania cu oastea sa, alcătuită din unguri, dar mai mult din români ortodocși, care alcătuiau majoritatea populației, fapte verificate de altfel
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
la nordul Dunării, în Țara Românească, unde au întărit elementul românesc și voievodatul lui Seneslau de sub dominația lui Nogai, existent din 1247. Cât despre coborârea lui Dragoș în Moldova, e greu de admis că s-ar fi petrecut sub Ladislau Cumanul, între anii 1285-1290. Puterea lui Nogai era așa de mare în acele momente, încât, în afară că devenise un auxiliar prețios al Imperiului Bizantin și intervenise la schimbarea țarilor din Bulgaria, în calitatea sa de suzeran al Bulgariei, al Vidinului
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
impus ca han al Hoardei de Aur pe Tula-Buga (1287-1290), fiul lui Mangu-Timur, care avusese nu mai puțin de zece copii. O trecere a Carpaților răsăriteni o putea gândi cel mult papa Honoriu al IV-lea, în nici un caz Ludovic Cumanul, care era acuzat de Marele Pontif, în 12 martie 1287, că trăiește în trândăvie cu femei cumane, iar pentru cruciadă trebuia să se adreseze regelui romano-german, celui al Poloniei și nobililor din Slavonia și Ungaria. Până la urmă, nici Vaticanul nu
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
puțin de zece copii. O trecere a Carpaților răsăriteni o putea gândi cel mult papa Honoriu al IV-lea, în nici un caz Ludovic Cumanul, care era acuzat de Marele Pontif, în 12 martie 1287, că trăiește în trândăvie cu femei cumane, iar pentru cruciadă trebuia să se adreseze regelui romano-german, celui al Poloniei și nobililor din Slavonia și Ungaria. Până la urmă, nici Vaticanul nu a fost în stare să pună în mișcare o acțiune de mare anvergură a tuturor forțelor catolice
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]