1,164 matches
-
a distrus și depopulat regiunea. Reorganizând zona distrusă de pustiirea mongolă, Béla al IV-lea a lăsat regiunea Severinului în seama guvernării lui Litovoi. Anul 1247 aduce deopotrivă recunoașterea importanței rolului militar și economic al populației române din regiune. Înaintea cumanilor, românii severineni sunt înregistrați în arhivele coroanei maghiare ai anilor 1256, 1262 și 1293 ca principalii contribuitori la constituirea zonei de apărare dunărene. Tot în 1247, printr-o diplomă, regele Béla al IV-lea i-a adus în regiune pe
Drobeta-Turnu Severin () [Corola-website/Science/296950_a_298279]
-
modesta capelă cimitirului din acele timpuri) au slujit în activitate misionară a călugărilor dominicani, franciscani și ioaniți. Până la fondarea politică a Valahiei a fost așadar Arhiepiscopia de Kalocsa cea care a dirijat activitatea misionară de încreștinare din ținutul Severinului printre cumani și olteni, și la sud de Dunăre spre bulgarii bogomili. Până la stabilirea definitivă a confesiunii ortodoxe a domnilor munteni, în Banatul de Severin și întreaga regiune situată la Sud de Dunăre, religia și activitatea misionară era dirijată în majoritate de la
Drobeta-Turnu Severin () [Corola-website/Science/296950_a_298279]
-
fost deseori prădate sau invadate temporar pe parcursul istoriei antice și medievale de diverse populații sau popoare migratoare, printre care se pot aminti: sarmați, goți (germanici), huni (mongolici), gepizi, avari, bulgarii turcofoni (inițial, apoi slavofoni), ruși kieveni, maghiari (ugro-finici), pecenegi și cumani (turcofoni), și tătari. După marea invazie mongolă (1241), întreaga regiune este controlată politic de către Hoarda de Aur. Principatul Moldovei, întemeiat la jumătatea secolului al XIV-lea, include în hotarele sale către sfârșitul secolului, teritoriul dintre Carpați, Nistru, Dunăre și Marea Neagră
Republica Moldova () [Corola-website/Science/296551_a_297880]
-
întins cu repeziciune, insurgenții reușind să alunge garnizoanele bizantine. Vâlvătăile mișcării au cuprins, treptat, noi și noi localități, lățindu-se spre târgurile și așezările mai depărtate . S-au alăturat răsculaților mase importante de bulgari, precum și grupuri de pecenegi, uzi și cumani, toți nemulțumiți de fiscalitatea excesivă bizantină și de incapacitatea împăratului de a le asigura, cel puțin, liniștea . Exploatată de puterea bizantină, împovărată de dări suplimentare, arăta istoricul bulgar Borislav Primov, populația vlaho-bulgară nu a mai putut răbda și s-a
Isaac al II-lea Angelos () [Corola-website/Science/316306_a_317635]
-
au acționat împreună cu bulgarii . La rândul său, istoricul român Eugen Stănescu, referindu-se la începuturile răscoalei, sublinia că sub conducerea lui Petru și Asan, boierii din Târnovo, populația vlahă și bulgară ajutată de românii de la nord de Dunăre și de cumani, s-au răsculat, izbutind să distrugă garnizoanele bizantine . În aceste condiții, în toamna anului 1185, Petru și Asan și-au încununat capul cu o coroniță de aur, și-au meșterit și-au pus în picioare încălțăminte de culoare roșie , însemne
Isaac al II-lea Angelos () [Corola-website/Science/316306_a_317635]
-
consumat în iarna lui 1185 și începuturile primăverii anului 1186. În vara anului 1186, Isac Anghelos a plecat, el însuși, împotriva răsculaților, în timp ce Petru și Asan, învinși la început, au trecut la miazanoapte de Dunăre pentru a cere ajutor de la cumanii aflați în Câmpia Română. Împăratul bizantin, pătrunzând în regiunea răsculaților și neîntâlnind nici o rezistență, pe de o parte, încrezându-se în asigurările de supunere ale localnicilor întâlniți în cale, pe de altă parte, s-a mulțumit cu distrugerea prin foc
Isaac al II-lea Angelos () [Corola-website/Science/316306_a_317635]
-
prin foc a grânelor și cu instalarea unor garnizoane în cetățile numeroase ale răsculaților. Mai mult, întorcându-se în capitală, Isac al II-lea Anghelos a început să se laude cu izbânda sa. Dar, între timp, căpeteniile răscoalei căpătând ajutorul cumanilor, au intrat în patria lor, în Moesia, pe care au găsit-o părăsită și golită de armata bizantină. Nicetas Choniates nota că răsculații nu s-au mai mulțumit să poată păstra ceea ce era al lor și să dobândească doar toparhia
Isaac al II-lea Angelos () [Corola-website/Science/316306_a_317635]
-
La scurt timp, Isac al II-lea Anghelos avea să fie detronat, iar în locul lui a fost proclamat împărat Alexios al III-lea, fratele său mai mic. Acesta, fără a mai ține seama de năvălirile necontenite ale românilor și ale cumanilor, a chemat trupele în capitală, având nevoie de ele pentru a-și consolida autoritatea. Măsura lui Alexios al III-lea a marcat sfârșitul șirului de încercări ale bizantinilor de a zdrobi statul Asăneștilor și de a readuce regiunile de la nord
Isaac al II-lea Angelos () [Corola-website/Science/316306_a_317635]
-
octombrie 1413, se specifică: <1263 aprilie 11 - 1269 mai> „Iar cuprinsul <scrisorii> originale, date din ...[loc rupt în document], miercurea întâia <după> octavele Paștilor, ne arată că mai sus pomenitul Ștefan regele cel tânăr al Ungariei, ducele Transilvaniei și domnul Cumanilor a dat, a dăruit și a hărăzit comitelui Andrei de Geoagiu de Sus [Gyogh] și urmașiior săi, spre a-l stapâni în veci, numit Kend [Uifalău - parte componentă a comunei Rădești], așezat lângă Mureș, (care fusese al ereticului Iob), mort
Stremț, Alba () [Corola-website/Science/300274_a_301603]
-
in regiunile de câmpie ale Moldovei de Sud, dar și în Muntenia și Transilvania, se așează un popor al cărui nume face istorie: pecenegii. Vor sta neclintiți aproape două secole, apoi vor fi alungați peste Dunăre de un alt popor, cumanii. Pentru cumani Bacăul (Bako este un nume peceneg dar și cuman) este locul ideal pentru creșterea cailor, lucru foarte necesar lor. În 1223, la Kalka, vor fi risipiți in urma bătăliei cu tătarii și cei ce au scăpat cu viața
Bacău () [Corola-website/Science/296933_a_298262]
-
de câmpie ale Moldovei de Sud, dar și în Muntenia și Transilvania, se așează un popor al cărui nume face istorie: pecenegii. Vor sta neclintiți aproape două secole, apoi vor fi alungați peste Dunăre de un alt popor, cumanii. Pentru cumani Bacăul (Bako este un nume peceneg dar și cuman) este locul ideal pentru creșterea cailor, lucru foarte necesar lor. În 1223, la Kalka, vor fi risipiți in urma bătăliei cu tătarii și cei ce au scăpat cu viața, s-au
Bacău () [Corola-website/Science/296933_a_298262]
-
scăpat cu viața, s-au retras în ținuturile dintre Nistru si Carpați. In 1241, tătari pârjolesc și regiunea de la nord-est de Bacău. Pe șoseaua națională Bacău-Bârlad, între satele Traian și Secuieni, jud. Bacău, se bănuiește existența unui mormânt cuman (ref). Cumanii mai importanți erau înhumați alături de câțiva oșteni apropiați (îngropați de vii sau după sinucidere) și alături de calul preferat. Peste mormânt se ridicau movile mari de pământ. Până cu puțin timp în urmă, prima atestare documentară cunoscuta era de pe timpul lui
Bacău () [Corola-website/Science/296933_a_298262]
-
în sudul Balcanilor Datele de mai jos par a contura o confederație de păstori și războinici slavo-români care a existat timp de două veacuri în Podolia și nordul Moldovei, încercând să-și mențină autonomia între puterile potrivnice ale pecenegilor, Galiției, cumanilor, Ungariei și tătarilor, fiind vasali sau aliați când a unora, când a altora. În 1019 pecenegii și poporul numit „Blokumenn” în documentele de origine scandinavă (probabil Bolohovenii sau Valahii) luptă în (lângă fluviul Nipru) de partea lui Sviatopolk împotriva lui
Bolohoveni () [Corola-website/Science/329850_a_331179]
-
cneazul Haliciului, Iaroslav Osmomîsl a fost nevoit să ducă mai multe războaie împotriva bolohovenilor răzvrătiți, ceea ce presupune legături de vasalitate a acestora, întrerupte de perioade de emancipare. Ivan Rostislavici supranumit „Bârladnicul” adună o oaste formată din 6.000 „berladnici” și cumani cu care intră în Galiția prin „Ușița din vecinătatea bolohovenilor”, însă oastea este înfrântă. „Ușița” este uneori asimilată cu "Усельца" sau "Uselyzja" de mai târziu (azi Novoselița sau Sulița nouă), este pomenită cu această ocazie ca fiind cel mai sudic
Bolohoveni () [Corola-website/Science/329850_a_331179]
-
în contextul unei lupte între Mstislav Iziaslavici pentru cucerirea cetății Vîșhorod, acesta „retrăgându-se spre cetatea Bolohov”. Voievodul Ploscânea, considerat brodnic (moldovean) a participat cu oștenii lui la bătălia de la Kalka (31 mai 1223), de lângă Marea de Azov, de partea cumanilor și a prinților ruși în lupta cu tătarii conduși de Jebe și Subutai. La sfârșitul bătăliei pierdute de ruși în urma fugii cumanilor, Ploscânea, nefiind rus, i-a predat tătarilor învingători pe câțiva principi ruși aflați în preajma sa. Rușii predați erau
Bolohoveni () [Corola-website/Science/329850_a_331179]
-
a participat cu oștenii lui la bătălia de la Kalka (31 mai 1223), de lângă Marea de Azov, de partea cumanilor și a prinților ruși în lupta cu tătarii conduși de Jebe și Subutai. La sfârșitul bătăliei pierdute de ruși în urma fugii cumanilor, Ploscânea, nefiind rus, i-a predat tătarilor învingători pe câțiva principi ruși aflați în preajma sa. Rușii predați erau acuzați că au măcelărit solia de pace a tătarilor. Titlul de voievod arată că organizarea brodnicilor era diferită de a rușilor. În
Bolohoveni () [Corola-website/Science/329850_a_331179]
-
este situată pe strada Castanilor nr. 7. Încă din secolul al XIII-lea a început să se desfășoare pe teritoriul Moldovei o intensă propagandă catolică. În 1227, Papa Grigore al IX-lea (1227-1241) a înființat aici Episcopia de Milcov pentru cumanii și cavalerii teutoni din Țară Bârsei. La începutul secolului al XIV-lea, s-au așezat pe teritoriul orașului Siret meșteșugari și negustori germani, veniți din Boemia, Polonia și Transilvania. Aceștia erau de religie romano-catolică. Conform tradiției, doamna Maria, soția lui
Biserica Nașterea Sfintei Fecioare Maria din Siret () [Corola-website/Science/317364_a_318693]
-
În regiunile de câmpie ale Moldovei de Sud, dar și în Muntenia și Transilvania, se așează un popor al cărui nume face istorie: pecenegii. Vor sta neclintiți aproape două secole, apoi vor fi alungați peste Dunăre de un alt popor, cumanii. Pentru cumanii Bacăul este locul ideal pentru creșterea căilor, lucru foarte necesar lor. Însă nici cumanii, n-au avut viață lungă. În 1223, la Kalka, vor fi risipiți în urmă bătăliei, și cei ce au scăpat cu viață, s-au
Istoria Bacăului () [Corola-website/Science/314300_a_315629]
-
de câmpie ale Moldovei de Sud, dar și în Muntenia și Transilvania, se așează un popor al cărui nume face istorie: pecenegii. Vor sta neclintiți aproape două secole, apoi vor fi alungați peste Dunăre de un alt popor, cumanii. Pentru cumanii Bacăul este locul ideal pentru creșterea căilor, lucru foarte necesar lor. Însă nici cumanii, n-au avut viață lungă. În 1223, la Kalka, vor fi risipiți în urmă bătăliei, și cei ce au scăpat cu viață, s-au retras în
Istoria Bacăului () [Corola-website/Science/314300_a_315629]
-
un popor al cărui nume face istorie: pecenegii. Vor sta neclintiți aproape două secole, apoi vor fi alungați peste Dunăre de un alt popor, cumanii. Pentru cumanii Bacăul este locul ideal pentru creșterea căilor, lucru foarte necesar lor. Însă nici cumanii, n-au avut viață lungă. În 1223, la Kalka, vor fi risipiți în urmă bătăliei, și cei ce au scăpat cu viață, s-au retras în ținuturile dintre Nistru și Carpați. La 1241, tătari pârjolesc și regiunea de la nord-est de
Istoria Bacăului () [Corola-website/Science/314300_a_315629]
-
anacronism, de vreme ce hârtia e datată în secolul XVI), scrisă în latină „danubiană” "vulgata" cu un „alfabet dac”. În traducerea pe care o propune autoarea este descrisă o țară condusă de un domn pe nume Vlad care poartă războaie împotriva uzilor, cumanilor, ungurilor sau goților. Apar toponime și hidronime ca Arad, Dridu, Olbia, Ineu, Rarău, Nistru sau Tisa. Mai sunt amintite și contacte diplomatice între Vlad și Alexie Comnenul, Constantin Dukas sau Robert de Flandra. La câteva luni după editarea cărții (mai
Codex Rohonczi () [Corola-website/Science/302847_a_304176]
-
fals, fabricat de diplomații occidentali). Pentru a-i putea învinge pe pecenegi, împăratul a recurs la mijlocul cel mai sigur: aurul. Diplomații de la Constantinopol au izbutit să cumpere pacea cu Tzachas și să-i desprindă de hoarda pecenegă pe aliații acestora, cumanii. În iarna anului 1091, Comnenul i-a zdrobit pe pecenegii și capitala a sărbătorit triumful, însă, primăvara, dușmanii au trecut din nou Dunărea. La 29 aprilie 1091, la poalele Munților Lebunion pe câmpia Traciei, armata bizantino-cumană, întărită cu 500 de
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
grea, zeci de mii de pecenegi s-au predat. De teamă că soldații obosiți nu vor fi în stare să păzească o asemenea mulțime, romeii, la lăsarea nopții, i-au înjunghiat pe toți. O asemenea perfidie i-a îngrozit pe cumani, care au fugit mâncând pământul, fără a-și lua măcar recompensa cuvenită. După ce s-a răfuit cu pecenegii, Bizanțul a început, treptat, să schimbe defensiva cu ofensiva la frontierele sale răsăritene. Deoarece oștirea romee era slabă-kataphrakții erau puțini la număr
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
retragerea aureliană. În primul mileniu, peste teritoriul României au trecut valuri de popoare migratoare: goții în secolul III - IV, hunii în secolul IV, gepizii în secolul V, avarii în secolul VI, slavii în secolul VII, ungurii în secolul IX, pecenegii, cumanii , uzii și alanii în secolele X - XII și tătarii în secolul XIII. În secolul al XIII-lea sunt atestate primele cnezate la sud de Carpați. Mai apoi, în contextul cristalizării relațiilor feudale, ca urmare a creării unor condiții interne și
România () [Corola-website/Science/296520_a_297849]
-
III-lea a pus bazele organizării ecleziastice a Țării Bârsei, în scopul înființării unui nou episcopat neafiliat episcopatului Transilvaniei, numind un decan propriu. În plus a fost înființată Episcopia Milcoviei, pusă sub protecția cavalerilor teutoni, a căror inițiativă era creștinarea cumanilor așezați pe aceste pământuri. A urmat înființarea de capituli și decanate în toate teritoriile săsești cuprinzând în administrare mai puține sate decât districtele și scaunele. Prea puțini capituli erau afiliați prepoziturii Sibiului, majoritatea lor aparținând de episcopatul Transilvaniei. Țara Bârsei
Șapte Scaune () [Corola-website/Science/313803_a_315132]