1,180 matches
-
12 noiembrie 1547 - 21 februarie 1575) a fost a doua fiică a regelui Henric al II-lea al Franței și a soției acestuia, Caterina de Medici. Claude a fost crescută alături de sora ei Elisabeta, viitoare regină a Spaniei și de cumnata ei, Maria Stuart. S-a căsătorit la vârsta de 11 ani, la 19 ianuarie 1559 cu Carol al III-lea, Duce de Lorena. Claude a fost victimă a trăsăturilor nesănătoase pe care Caterina le-a transmis copiilor ei (cu excepția Margaretei
Claude de Valois () [Corola-website/Science/325964_a_327293]
-
stat și tururi în străinătate. În calitatea sa de președinte al Comisiei Încoronării, el a fost primul membru al familiei regale care a zburat cu un elicopter vizitând trupele care urmau să ia parte la ceremonie. La începutul anilor 1950, cumnata sa, Prințesa Margaret, a vrut să se căsătorească cu un bărbat divorțat, Peter Townsend. Presa l-a acuzat pe Filip că a fost ostil căsătoriei. "Nu am făcut nimic" s-a pâns el. Filip nu a intervenit, preferând să stea
Filip, Duce de Edinburgh () [Corola-website/Science/313435_a_314764]
-
Antoinette Amelie de Brunswick-Lüneburg (1696-1762), o fiică a Ducelui Louis Rudolph de Brunswick-Wolfenbüttel și a Prințesei Christine Louise de Oettingen-Oettingen. Therese Natalie a fost verișoară primară a Arhiducesei Maria Theresa a Austriei, regină a Ungariei și Boemiei. Ea a fost cumnata regelui Frederic al II-lea al Prusiei. Eforturile de a o căsători cu un Arhiduce de Austria sau cu un prinț francez nu au reușit pentru că ea a fost dispusp să se convertească la credința catolică. În noiembrie 1750 a
Therese de Brunswick-Wolfenbüttel () [Corola-website/Science/334732_a_336061]
-
din mătușile ei era călugăriță. A fost notată de ducele de Beaufort, verișorul lui Ludovic al XIV-lea, care i-a promis că o va introduce la curte și va deveni domnișoară de companie a lui "Madame", Ducesă de Orléans, cumnata și verișoara regelui. Promisiunea ducelui de Beaufort va fi îndeplinită după moartea lui. Louise a sosit la Versailles în 1669 unde a devenit domnișoară de companie a lui Madame, cumnata regelui Franței și sora lui Carol al II-lea al
Louise de Kérouaille, Ducesă de Portsmouth () [Corola-website/Science/323846_a_325175]
-
deveni domnișoară de companie a lui "Madame", Ducesă de Orléans, cumnata și verișoara regelui. Promisiunea ducelui de Beaufort va fi îndeplinită după moartea lui. Louise a sosit la Versailles în 1669 unde a devenit domnișoară de companie a lui Madame, cumnata regelui Franței și sora lui Carol al II-lea al Angliei. În 1670 Louise a însoțit-o pe Anne Henrietta la Dover unde aceasta mergea să-l viziteze pe Carol al II-lea (nu-l văzu-se de nouă ani
Louise de Kérouaille, Ducesă de Portsmouth () [Corola-website/Science/323846_a_325175]
-
ascunzând-o pe mama ei. În 1781 ea a intrat în conflict cu regele, care a fost foarte aproape să o alunge de la curte când mama ei a refuzat să-i acorde respect reginei, dar situația a fost rezolvată de către cumnata ei, Hedvig Elisabeth Charlotte de Holstein-Gottorp. La moartea mamei sale, ea și fratele ei Frederick au ars o parte din lucrările mamei lor înainte ca acestea să poată fi văzute de rege. La Stockholm, s-a construit un palat ca
Sofia Albertina a Suediei () [Corola-website/Science/328244_a_329573]
-
sale, ea și fratele ei Frederick au ars o parte din lucrările mamei lor înainte ca acestea să poată fi văzute de rege. La Stockholm, s-a construit un palat ca reședință a ei, cunoscut azi ca Palatul Arvfurstens. Potrivit cumnatei sale, Hedvig Elizabeth Charlotte, Sofia Albertina avea inima bună însă era foarte temperamentală; a fost descrisă ca fiind generoasă și atentă însă ușor de provocat într-o stare conflictuală. Sofiei Albertina nu-i plăcea să vadă femeile tratate rău și
Sofia Albertina a Suediei () [Corola-website/Science/328244_a_329573]
-
sporește puterile. După cucerirea reginei din Islanda, în Worms are loc o nuntă dublă: Gunther se însoară cu Brünhilda, iar Siegfried se însoară cu Kriemhilda. Nunta este umbrită însă de lacrimile Brünhildei, care se simte profund jignită de mezalianța dintre cumnata sa și cel pe care ea îl crede vasalul regilor burgunzi. Dânsa refuză să îl accepte pe Gunther de bărbat, iar Siegfried participă la a doua înșelare a Brünhildei, luptându-se cu ea deghizat în regele burgund. După ce aceasta se
Cântecul Nibelungilor () [Corola-website/Science/304697_a_306026]
-
Cearta culminează în clipa când regina din Xanten vrea să intre în dom înaintea reginei din Worms. Brünhilda spune că nu se cade ca o soție de vasal să intre în biserică înaintea reginei, la care Kriemhilda o numește pe cumnata sa amantă de vasal. Dânsa este convinsă că Siegfried a fost primul bărbat din viața Brünhildei și, drept dovadă, arată inelul și centura pe care le adusese cu sine. Siegfried este silit să dea explicații pentru purtarea neobrăzată a nevestei
Cântecul Nibelungilor () [Corola-website/Science/304697_a_306026]
-
care se retrăgeau. Poetul rămâne în Kameneț-Podolsk până în martie 1944, când reușește, în sfârșit, să vină în Berhomet. La scurtă vreme, nordul Bucovinei a fost ocupat, din nou, de către sovietici. Familia Borodai, compusă din cei doi soți, copil, soacră și cumnata Maria (Marusia), s-au îmbarcat într-un vagon de marfă, plecând în refugiu spre Oltenia, unde se afla deja refugiat prof. dr. Vladimir Copaciuc, fratele defunctului Ioan Copaciuc. Maria (Marusia) Copaciuc avusese cu câțiva ani în urmă strânse legături de
Hariton Borodai () [Corola-website/Science/321696_a_323025]
-
Olivares (la acea vreme prim ministru și favoritul regelui). Ultimul copil al reginei, Infanta Maria Tereza a Spaniei, va deveni mai târziu regină a Franței ca soție a nepotului ei, viitorul Ludovic al XIV-lea al Franței. Spre deosebire de soțul și cumnata ei, ea nu a considerat că nunta urma să cimenteze pacea dintre țara ei natală și țara adoptivă; țările vor fi în război până în 1660. Elisabeta a fost renumită pentru frumusețea ei, inteligența și personalitatea nobilă, care a făcut-o
Elisabeta a Franței () [Corola-website/Science/310468_a_311797]
-
Iepure. Ca urmare a informației oferite de italianul Vincenzo Gonfalone (David Ohanesian), soțul Agathei, Mărgelatu află de atentat, îl comunică „Frăției” și reușește apoi să-l dejoace. El îi salvează astfel viața lui Buză de Iepure. Apelând la sprijinul Elisaftei, cumnata locotentului Deivos (Enikõ Szilágyi), pe care o curta Mărgelatu, acesta din urmă este prins de obștea calicilor și închis într-o pivniță. Dările mari cerute negustorilor determină o revoltă spontană în oraș, iar mai mulți oameni ai „Frăției”, dar și
Misterele Bucureștilor () [Corola-website/Science/326200_a_327529]
-
Zlătari. După terminarea studiilor, a dorit să devină preot al acestei biserici, dar deși a fost susținut de părintele Constantin Nazarie, Gala Galaction, Nicolae Iorga și I.G. Duca, mitropolitul-primat Conon Arămescu-Donici a refuzat numirea. Se căsătorește în acest an cu cumnata bunului său prieten, Nicolae Băculescu. După intrarea României în război cere să fie trimis voluntar pe front, dar este refuzat. Cu puțin timp înaintea ocupării Capitalei de către trupele Puterilor Centrale este înrolat și încadrat în Compania II sanitară. Urmează refugiul
Nichifor Crainic () [Corola-website/Science/298724_a_300053]
-
a menținut o curiozitate nesecată de la o vârstă fragedă. De la vârsta de trei ani, tot ce mișca, strălucea, sau făcea zgomot atrăgea întrebarea: „what's the go o'that?” Într-un pasaj adăugat la o scrisoare a tatălui său către cumnata sa, Jane Cay, în 1834, mama lui descria acest simț înnăscut de curiozitate: Recunoscând potențialul băiatului, mama lui Maxwell, Frances, și-a asumat responsabilitatea educației timpurii a lui James, ceea ce, în epoca victoriană, era în mare parte misiunea femeii familiei
James Clerk Maxwell () [Corola-website/Science/298405_a_299734]
-
aproape orice citat din psalmi. Mama lui s-a îmbolnăvit de cancer abdominal și, după o operație nereușită, a murit în decembrie 1839, când el avea opt ani. Educația lui James a fost apoi supravegheată de tatăl lui și de cumnata acestuia, Jane, care a jucat un rol esențial în viața lui. Școlarizarea sa formală a început fără succes, sub îndrumarea unui tutore angajat, în vârstă de șaisprezece ani. Se cunosc puține despre tânărul pe care John l-a angajat să
James Clerk Maxwell () [Corola-website/Science/298405_a_299734]
-
o poziție cu o importanță mai mare în cazul ascensiunii nepotului său, tânărul conte de Paris. Răceala lui, faptul că nu-i plăceau funcțiile publice și trufia lui l-au făcut nepopular. După izbucnirea revoluției din 1848 a mers cu cumnata lui Ducesa Helen de Mecklenburg-Schwerin și cu cei doi fii ai ei în camera deputaților însă a fost separat de ei de răscuți, și a scăpat în cele din urmă numai prin deghizarea sa în uniformă de gardă națională. A
Louis, Duce de Nemours () [Corola-website/Science/321301_a_322630]
-
cu fiii lor, Infanții Don Francisco de Asís și Don Enrique. La 29 ianuarie 1844, Luisa Carlotta a murit brusc de rujeolă, la vârsta de 39 de ani. Infantele și-a dorit să se recăsătorească și a cerut-o pe cumnata și nepoata lui, Prințesa Maria Carolina de Bourbon-Două Sicilii, însă planul s-a fructificat. Și-a reînnoit planul de a-și căsători nepoatele cu fiii săi, însă nu a avut succes. Sub presiunea diplomației franceze, Maria Cristina, care personal îl
Infantele Francisco de Paula al Spaniei () [Corola-website/Science/322485_a_323814]
-
vâstă de 18 ani, Leopold al Belgiei, moștenitor al tronului, la 22 august 1853. Leopold era cel mai mare fiu în viață al regelui Leopold I al Belgiei și a soției lui, franțuzoaica Louise de Orléans; Marie Henriette a fost cumnata Charlottei a Belgiei, viitoarea "împărăteasă a Mexicului" și verișoară prin căsătorie cu Victoria a Regatului Unit și Maria a II-a a Portugaliei. Căsătoria a fost aranjată pentru a consolida statutul monarhiei belgiene: regele belgian și-a dorit ca singurul
Marie Henriette de Austria () [Corola-website/Science/320788_a_322117]
-
represiunii republicane din Vendée sunt: Biserica catolică le-a declarat martire ale credinței și au fost beatificate de papa Ioan Paul al II-lea la 19 februarie 1984, fiind celebrate în ziua de 1 februarie. Deși Marie de la Dive era cumnata celor trei surori și cele patru martire au fost executate la date și în locuri diferite, în legendele populare ele sunt denumite surorile martir de la Sorinière și în vitralii ele sunt frecvent reprezentate împreună. Un prim vitraliu dedicat doamnelor de la
Vitralii despre războiul din Vendée () [Corola-website/Science/316681_a_318010]
-
vitralii ele sunt frecvent reprezentate împreună. Un prim vitraliu dedicat doamnelor de la Sorinière se află în biserica Înălțării Domnului din La Boissière-de-Montaigu. Vitraliul reprezintă o scenă imaginară în care maica Rosalie du Verdier de la Sorinière se desparte de surorile și cumnata ei fiind dusă la execuție. Alte două scene se găsesc în partea de jos a vitraliului "Rugăciunea Tatăl Nostru spusă de soldații lui d'Elbée" din biserica Saint-Pierre din Chemillé, executate de Jean Clamens în 1917. Prima scenă reprezintă arestărea
Vitralii despre războiul din Vendée () [Corola-website/Science/316681_a_318010]
-
evitând viața publică. Și-a dedicat timpul pentru religie și medicină. Ea a fost, de asemenea, un pictor talentat. Nu a fost frumoasă dar sinceritatea ei și manierele plăcute au făcut să câștige multe simpatii. Era plăcută de cele două cumnate ale ei Maria Alexandrovna și Alexandra Iosifovna. La început, soțul ei a luat ideile ei în serios și a finanțat un spital din oraș în care teoriile Alexandrei au putut fi dezvoltate și puse în practică iar pacienții săraci au
Marea Ducesă Alexandra Petrovna () [Corola-website/Science/321413_a_322742]
-
al soțului ei. În timpul celor câteva luni cât a stat la Versailles, ea a făcut cunoștință cu Madame de Pompadour, metresa tatălui ei, pe care a plăcut-o, fapt ce nu a fost apreciat de frații ei. În iulie 1726, cumnata sa, Infanta Maria Teresa Rafaela a Spaniei, soția Delfinului, a murit la naștere. În ianuarie 1747, Delfinul s-a căsătorit cu prințesa Maria Josepha de Saxonia care a devenit foarte aproapiată de Elisabeth. Élisabeth a ajuns la Parma în octombrie
Prințesa Louise-Élisabeth a Franței () [Corola-website/Science/315580_a_316909]
-
Două Sicilii. A fost una din cei zece copii ai Ducelui Maximilian Joseph de Bavaria și ai Prințesei Ludovika de Bavaria. A fost sora mai mică a împărătesei Sisi a Austriei care s-a căsătorit cu împăratul Franz Joseph I. Cumnată a împăratul Franz Joseph I al Austriei s-a căsătorit din motive politice cu Prințul moștenitor Francisc, fiul regelui Ferdinand al II-lea al celor Două Sicilii. Căsătoria prin procură a avut loc la Munchen la 9 ianuarie 1859; prințul
Maria Sofia de Bavaria () [Corola-website/Science/322604_a_323933]
-
Antoaneta n-a fost încoronată alături de el , doar l-a însoțit la ceremonia de încoronare. Maria Antoaneta devine regină a Franței și a Navarei la vârsta de optsprezece ani. Situația Mariei Antoaneta devine mai precară când, la 6 august 1775, cumnata ei, contesa d'Artois dă naștere unui fiu, ducele d'Angoulême - moștenitorul prezumtiv al tronului Franței când tatăl lui, contele d'Artois devine regele Carol al X-lea al Franței în 1824. Urmează o serie de pamflete grafice satirice care
Maria Antoaneta, regină a Franței () [Corola-website/Science/309697_a_311026]
-
ani. La 27 martie Robespierre evocă soarta reginei pentru prima dată în fața Convenției. La 13 iulie Delfinul este luat de lângă mama lui și încredințat cizmarului Simon. La 2 august Maria Antoaneta este separată de prințese (fiica sa Madame Royale și cumnata sa madame Élisabeth) și este condusă la Conciergerie. În timpul șederii sale în închisoare, Maria Antoaneta a suferit de tuberculoză și posibil de cancer la uter, ceea ce îi cauza hemoragii frecvente. La 14 octombrie la Tribunalul Revoluționarilor a avut loc procesul
Maria Antoaneta, regină a Franței () [Corola-website/Science/309697_a_311026]