1,047 matches
-
cute suspecte. Îmi numără degetele de la mâini și de la picioare. Îmi inspectă cerul gurii. Îmi consemnă fără surprindere reflexul Moro. Verifică la spate dacă n-am vreo coadă sacrală. Apoi, așezându-mă din nou pe spate, Îmi apucă ambele picioare curbate și le depărtă. Ce văzu? Midia curată, de apă sărată, a organelor genitale feminine. Zona inflamată, umflată de hormoni. Amprenta aceea de babuin pe care o au toți bebelușii. Doctorul Philobosian ar fi trebuit să despartă faldurile ca să vadă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
meu era științific, zoologic. Nu mai văzusem până atunci o ființă cu atâția pistrui. O explozie originară, ca un Big Bang, plecase de la rădăcina nasului și forța ei aruncase galaxii Întregi de pistrui, care se răspândiseră până la marginea universului ei curbat, cu sânge cald. Pe antebrațe și pe Încheieturi avea roiuri de pistrui, o Întreagă Cale Lactee se desfășura pe fruntea ei, ba chiar câțiva quasari, ca niște stropi, fuseseră aruncați În găurile negre ale urechilor fetei. Că tot suntem la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
a obișnuit cu prezența mea. Ție, pe de altă parte... se pare că te place, din moment ce s-a legat de existența ta de cum te-a simțit. Termină. Se întoarse la cutie și scoase de acolo două cuțite cu forme ușor curbate, ce le fixă unul în partea dreaptă și celălalt la șoldul stâng. Ar trebui să știi că își schimbă culoarea. Devine neagră, când ești în prezența unui trădător, gri, când te afli în primejdie, roșie, când simte vărsare de sânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
decât să-l acuzați și de crimă, spune cu în gâmfare. Simte că-l părăsesc puterile, iar rana de la genunchi dă și ea semne că se trezește. Se îndreaptă șontâcăind către o catedră din lemn cu spătarul puțin înclinat și curbat. Când să se așeze, se împiedică ușor de picioarele scaunului, care nu sunt drepte, ci lejer arcuite spre exterior. Suduie molcom, după care se con cen trează o vreme să-și aranjeze pliurile togii. Ridică în cele din urmă privirea
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
sabie dreaptă, care una încovoiată. După ce-i observă însă cu atenție, își dă seama că scutul face întotdeauna pereche cu spada, iar tracii se apără numai cu paveze mici, rotunde sau pătrate, și mânuiesc doar săbii cu lama scurtă, toate curbate, uneori chiar de la mijloc. Cei cu plasă de pescuit posedă drept unice arme un trident și un pumnal. Dacă au cască pe cap, atunci nu poartă apărătoare la picioare. Interesant, reflectează. Parcă înadins sunt echipați incomplet, nici cu tot armamentul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de panglici se revarsă în jos, pe fiecare umăr, până la piept. — Ce e aia deasupra, ca o coroană? murmură pierdut Velleius la urechea tovarășului său. — O crenguță, răspunde Nero pe același ton. Surâde și-i explică: — O rămurică de rodie, curbată ca o coroană - cum zici tu - și prinsă la spate cu un fir de lână albă. Tânărul îl privește prostit. Vorbele par să zboare pe lângă el fără să le priceapă sensul. Nero se impacientează: — Fac pereche, nu înțelegi? Paterculus încuviințează
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
trei se îmbrăcau în haine japoneze de un purpuriu închis, dar de obicei purtau straie călugărești cu gulere albe și pălării după portul spaniol. La brâu purtau două săbii, una mare și una mică, nemaipomenit de tăioase și doar puțin curbate. La masă foloseau cu îndemânare două bețe subțiri și le plăcea supa de varză cu ceapă.” (Însemnările văduvei Costo din Genova). Aceeași ochi bănuitori cu care am fost întâmpinați și la Madrid. Aceleași întrebări, aceleași răspunsuri. Zilele acestea am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Castelul Stăpânului fusese lărgit în absența lor. Turnuri noi, imaculate se înălțau dincolo de șanțul de apărare și o poartă principală adusă de la castelul Nagoya din Kyushu bara intrarea cu strășnicie. Trecând pe sub această poartă, câteva rânduri de ziduri de piatră curbate ca tăișul de sabie și altele cu găuri de ochit de rău augur le apărură în cale. Samuraiul și Nishi au fost conduși într-una din clădiri. Camera cu podea de lemn strălucea întunecat. Cu toate că era ziua în amiaza mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
mâinile atingându-se și cele două banderillas alcătuind două linii roșii descendente; aplecându-se Înainte, Între coarnele taurului, Îi Înfipse cele două cârlige În umăr și, ajutându-se de cele două bețe acum Înfipte, pivotă, cu picioarele lipite și trupul curbat pentru a-l lăsa pe taur să treacă. — Olé! se auzi mulțimea. Taurul Încerca sălbatic să agațe ceva, sărind ca un păstrăv, cu toate picioarele În aer. Cele două bețe Înfipte-n el se legănau când sărea. Manuel, stând la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Bineînțeles c-o să mă-ntorc. — Bine, atunci du-te. — Vorbești serios? Nu-i venea să creadă, dar părea fericită. — Du-te, spuse el și propria voce i se păru ciudată. Se uita la ea, la forma gurii și la pomeții curbați, la ochii ei, la felul cum Îi stătea părul pe frunte, până la marginea urechii, și la gâtul ei. — Nu-mi vine să cred. O, ești prea drăguț. Ești prea bun cu mine. — Și să-mi povestești totul când te Întorci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
lui nevăzută. În tăcerea cuprinsurilor porni mormăitul depărtat al unei batoze. Își călăuzi din hățuri calul pe lângă grâie în care începuse secerea. Linii de secerători erau împânziți prin ploaia de lumină; se înălțau, se aplecau, făceau să strălucească instrumentele grațios curbate ca un craiu nou, agitau o clipă deasupra capului un mănunchiu de spice. O femeie stătea cu mâinile în șold și începu un cântec tânguitor, îndulcit de depărtare. Se înălțară și alte capete înfășurate în broboade albe și-n frunze
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
Și iaca, într-o poiană, s-a năpustit asupra lui o ceată de lupi flămânzi. În primele clipe Șuier și-a sticlit ochii, parcă bucuros că-și vede frații. Decebal lângă tulpina unui fag, și-a tras sabia cu vârful curbat, să se apere de fiare. L a chemat pe Șuier să-i fie de ajutor. Lupul îmblânzit i-a venit la picioare. Dar haita de lupi a înconjurat copacul. Primul lup care a atacat a fost prins în curbura sabiei
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
sunt decorator, Îi răspunse detectivul. În tot cazul, probabil s-a Întins În spate după ceva și-a pierdut echilibrul și a căzut. Pe masă se afla un pieptănaș, iar ea a căzut drept În el. Pieptănașul este din metal curbat - argint, presupun - și i s-a rupt partea de sus. L-am inclus pe lista de obiecte. Poate vreți să Îl vedeți din moment ce poate fi valoros. Câteva dintre pietrele decorative par diamante. Îi Întinse o cutie deschisă cu obiecte, cele mai multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
și puțin eficace. Cu furie, Sebastianus își făcu loc și îl doborî pe unul din ei, în vreme ce acesta își pregătea sulița să-l lovească pe războinicul cu creastă. Bărbatul încă nu se prăbușise și arma sa cu lamă lungă și curbată, gândită astfel pentru a produce răni îngrozitoare, trecea în mâinile lui Sebastianus, care, lăsându-i lui Maliban sabia nu prea folositoare în lipsa unui scut, se folosi de acel moment pentru a lovi mortal câțiva adversari. în scurtă vreme, toți hunii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
prieten, (sau mai curând nu-ți vorbesc ție, ci în tine) că te rog să accepți acest modest buchet de paranteze proaspăt înflorite: Presupun că nu au un aspect prea floral, dar țin să fie primite ca niște semne crăcănate, curbate, ale stării mele de spirit și de trup, acum când scriu toate acestea. Vorbind din punct de vedere profesional, adică din singurul punct de vedere din care mi-a plăcut vreodată să vorbesc (și, spre a-mi diminua și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
mai fie auzită vreodată În camera asta șuie. Margotte era scundă, rotunjită, Împlinită. Picioarele-i În ciorapi negri de plasă, În special sub coapsă, erau atrăgător de pline. Când stătea jos, Își Întindea un picior ca dansatorii, cu arcul tălpii curbat Înainte. Își punea pumnul mic și puternic pe coapsă. Arkin Îi spusese odată unchiului Sammler că era un instrument de primă clasă cât timp era țintită În direcția care trebuia. Era un suflet bun, Îi spusese el, dar bunătatea aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
tivul pantalonilor (provocarea sinucigașă a mersului cu bicicleta În Manhattan) -, Sammler din nou se gândea la hoțul de buzunare, la presiunea corpului său, la hol și la zidurile herniare de pânză, cele două perechi de ochelari cu lentile negre, tubul curbat gros ca șopârla din mână, de culoare rozalie, ciocolatie, stătută și sugerând puternic nou-născutul pe care era menit să-l facă. Urât, odios; hilar, și totuși important. Iar domnul Sammler Însuși (una dintre acele invazii mintale pe care nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Elya - ce mai faci? Arăți binișor. Și bătrânul, Întinzându-și brațul lung sub el, netezind dedesubtul trenciului, Îndoindu-și picioarele subțiri, se așeză. Între vârfurile pantofilor negri, crăpați, ridați puse vârful umbrelei și se sprijini cu ambele palme de mânerul curbat, aplecat spre pat cu politețe oxfordian-poloneză. Vizitatorul de spital până la cel mai mic amănunt. Fină, elaborat ridată, partea stângă a feței lui era ca harta de nivel a unui teren dificil. Doctorul Gruner ședea drept În capul oaselor, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
vrut să știu ce ești când nu îți sunt și ce viitor e acesta care nu stă în vârful cuvintelor numai în copitele cailor praf... metamorfoză... în strigătul meu Doamne m-ai crescut ca pe un melc iartă-mi brațele curbate și reci ca lemnul acesta din care mă cioplesc singură îmi privesc prefacerile în lăstari înalți răsar și Tu îmi faci arcul spre apus îmi faci săgețile suntem gata să tragem odată Tu o dată eu și totuși în aer nimic
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
noi, împreună cu fiul lui, o detestabilă secătură de vreo doisprezece ani, desculț, cu degete murdare și privire piezișă. Nici nu străbătuserăm bine trei mile când doi călăreți înfășurați în văluri albastre năvăliră în fața noastră, ținând în mâini pumnale cu tăiș curbat. Ca și cum n-ar fi așteptat decât un semnal, catârgiul și fiul lui o porniră tiptil, dar repejor, pe coastă la vale. Bandiții se apropiară. Văzând că aveau de-a face cu un singur bărbat care trebuia să ocrotească două femei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
și... iată! Partea de sus a scutului se înclină deodată, atingând umărul maestrului, în timp ce partea inferioară fu împinsă în față, spre adversarul imaginar. — Romanii preferă scutul concav din mai multe motive, explică Proculus. Unul dintre ele este că forma lui curbată îți îngăduie să-l înclini cu ușurință spre interior. Valerius luă scutul și începu să străbată galeria. Furca atârnată deasupra lui îl obliga să țină genunchii îndoiți și să stea aproape ghemuit. Umărul stâng, care sprijinea scutul, cedă după scurt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
primeau 20.000 de sesterți pe an. Un sclav costa în jur de 1.000 de sesterți. Cu 1.000 de sesterți se putea cumpăra un iugăr de pământ pentru cultivarea viței-de-vie (1 iugăr = 2.523 m²). Sica supina: dagă curbată, asemănătoare ciocului unei păsări răpitoare. Este arma tipică a tracului de tip B - cel specializat în lupta împotriva mirmilonului, care este „țiparul ascuns între stânci”. Sica supina devine un fel de deschizător menit să învingă rezistența pasivă a adversarului. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
mă strângeau de-mi venea rău: pesemne că picioarele îmi erau încă umflate de atâta stat în avion. Am tras fermoarul și mi-am făcut treaba. Pișatul părea îngrozitor de decolorat în comparație cu granulele de naftalină îmbibate în vitamina B din vasul curbat. M-am întors. Am văzut o oglindă. Las-o baltă. Tot n-or să-ți dea voie să joci. Dar mi-au dat. Doamna mi-a privit șocată burdihanul revărsat și curul de vădană pe care plesneau bermudele, dar îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
dezbrăcat repede. Are niște chiloți foarte mișto, dar nu prea merită osteneala să le dai atenție. Martina a pornit-o spre baie pe picioarele ei lungi și bronzate, interiorul coapselor având curburi gingașe ca articulația unei pensete (șoldurile late, spatele curbat dar lipsit de robustețe, bronzat, planturos). Apoi s-a întors, o revenire plină și frontală, carnea dând primele semne de fragilitate, având primele amprente ale trecerii timpului, ale morții, dându-ți certitudinea că dacă ai avut vreodată noroc - ai fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
împărtășea preocupările și era mult mai priceput decât ea, Liviei Cramm i se părea indispensabil. Deggle obișnuia să poarte tot timpul cu el ceea ce numea bagheta sa magică. Era un obiect extraordinar: cilindric, lung de vreo cincisprezece centimetri și ușor curbat. Extraordinar era faptul că era făcut din piatră dură. Vultur-în-Zbor nu mai văzuse niciodată așa ceva. Unde ai găsit-o? l-a întrebat el odată. Deggel l-a privit misterios și i-a răspuns: — Este tulpina unui trandafir de piatră. I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]