793 matches
-
părea a fi atât de cald și luminos. Am rămas ca proasta-n târg privindu-l și întrebându-mă de ce îmi ard obrajii. Iar când s-a prezentat militărește, mi-a luat piuitul, zău așa! Ce naiba, că doar m-au curtat atâția bărbați și nu am simțit niciodată că roșesc. Am simțit atunci, în acele momente, că mă îndrăgostesc de el și uite că așa a fost. Și el... pe unde o fi la ora asta? Tot în ședință? E posibil
ISPITA (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348127_a_349456]
-
altfel simțea că înnebunește. Era o fire mai vulcanică, care nu suporta trădarea, mai ales când știa că-i oferise totul acestui trădător. - Bună seara Eleonora, auzi în spatele său. Când se întoarse îl văzu pe Petru, băiatul ce tot o curta la fabrica de confecții de la Trăisteni. - A, bună Petru. Ai venit și tu la bal? se manifestă ea încântată de această întâlnire. - Da, suntem mai mulți băieți veniți la balul vostru. - Și încă nu ați intrat în sală? - Ei, au
ROMAN CAP. VI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1114 din 18 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347531_a_348860]
-
ei din profesională. Nu a vrut să se mărite fiindcă voia să aibă ceva zestre. Părinții nu o grăbeau. Nici fratele ei care era mai în vârstă nu se însurase, așa că așteptau momentul potrivit. De mai multă vreme Cocuța era curtată de un coleg de muncă, șeful brigăzii de strungari, care număra peste 30 de strungari, fete și băieți, mai tineri, mai în vârstă și mai vechi în meserie. Strungarul brigadier era fiul unui maistru de la construcții montaj instalații de forat
DUMINICA LIBERĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 736 din 05 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350214_a_351543]
-
unui baraj în arc. Întâmplător, am avut fericita ocazie să reîntâlnesc la Cluj, în vara anului 2005, un mare inginer pe care îl cunoscusem pe vremuri, prin 1965, în redacția ziarului „Făclia Hidrocentralei” (al cărui redactor șef era ziaristul Iuliu Curta ce mi-e rudă apropiată). L-am reîntâlnit la Liga Scriitorilor din România, filiala Cluj. Este vorba de inginerul Mălai, scriitor de notorietate al Ardealului, astăzi purtând pe umeri ceva ani, dar pe vremuri, tânăr șef la Fabrica de Betoane
GREAUA MOSTENIRE de ION C. HIRU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361825_a_363154]
-
poată fi condusă din București. O adevărată bijuterie, la 104 metri sub nivelul râului”. După ce întâlnirea de la Cluj s-a încheiat, am discutat în continuare despre inginerul Mălai, cu ziaristul care, în 1966, conducea ziarul „Făclia Hidrocentralei”, cumnatul meu Iuliu Curta. Student fiind, îmi petreceam toate sâmbetele și duminicile la B. Z.-ul de pe marginea râului, pe unde circula Mocănița, trenulețul care încă mai transporta lemne din munte și-i ducea pe muncitori la lucru. „Cum să nu-l știu pe
GREAUA MOSTENIRE de ION C. HIRU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361825_a_363154]
-
mâna, de data aceasta, din pricina unei mici devieri, și aceasta dintr-o cauză obiectivă. Îmi aduc aminte că a fost atunci mare agitație, apăruse și un material în „Făclia...”, intitulat „Dealu-i deal și valea-i vale” semnat de Iuliu Curta. Dar totul s-a rezolvat, căci „omul le strică, omul le drege”. Era o primăvară timpurie, în martie, cred că pe 15, în anul 1966. Știam de eveniment. La Corbeni mă ducea, destul de des, nu numai dragostea de pescuit, ci
GREAUA MOSTENIRE de ION C. HIRU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361825_a_363154]
-
fost o dragoste de aproape doi ani. O chema Tiuța. Eh, ale tinereții... Am alunecat în melancolie. Dar să revenim. Era o primăvară splendidă. Mare sărbătoare pe șantierul Hidrocentralei de pe Argeș. Apele Râului Argeș și-au stagnat mersul. Împreună cu familia Curta, familia Gogioman și frumoasa lor fiică dintr-a XI-a, am participat la un eveniment epocal. În corpul barajului s-au lăsat porțile grele de fier, oprind apele înspumate ale râului în care colcăiau păstrăvii și lipanii. Și, văzând cu
GREAUA MOSTENIRE de ION C. HIRU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361825_a_363154]
-
construirea a ceva durabil a funcționat din nou, „pe Argeș în sus”. O întâmplare tragică este edificatoare. Spre sfârșitul primăverii anului 1965, după o zi de pescuit, se încinsese un chef la B. Z.-ul unde locuia cumnatul meu, Iuliu Curta și sora mea, Felicia. Familia Susan, niște moldoveni deosebiți, distractivi și simpatici, ce ne deveniseră prieteni, familia ing. Sporea, inginerul Guță, toți erau prezenți și au întreținut petrecerea până noaptea târziu, sâmbăta spre duminică. Domnul Susan era schimbul trei, el
GREAUA MOSTENIRE de ION C. HIRU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361825_a_363154]
-
unui baraj în arc. Întâmplător, am avut fericita ocazie să reîntâlnesc la Cluj, în vara anului 2005, un mare inginer pe care îl cunoscusem pe vremuri, prin 1965, în redacția ziarului „Făclia Hidrocentralei” (al cărui redactor șef era ziaristul Iuliu Curta ce mi-e rudă apropiată). L-am reîntâlnit la Liga Scriitorilor din România, filiala Cluj. Este vorba de inginerul Mălai, scriitor de notorietate al Ardealului, astăzi purtând pe umeri ceva ani, dar pe vremuri, tânăr șef la Fabrica de Betoane
GREAUA MOSTENIRE de ION C. HIRU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361826_a_363155]
-
poată fi condusă din București. O adevărată bijuterie, la 104 metri sub nivelul râului”. După ce întâlnirea de la Cluj s-a încheiat, am discutat în continuare despre inginerul Mălai, cu ziaristul care, în 1966, conducea ziarul „Făclia Hidrocentralei”, cumnatul meu Iuliu Curta. Student fiind, îmi petreceam toate sâmbetele și duminicile la B. Z.-ul de pe marginea râului, pe unde circula Mocănița, trenulețul care încă mai transporta lemne din munte și-i ducea pe muncitori la lucru. „Cum să nu-l știu pe
GREAUA MOSTENIRE de ION C. HIRU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361826_a_363155]
-
mâna, de data aceasta, din pricina unei mici devieri, și aceasta dintr-o cauză obiectivă. Îmi aduc aminte că a fost atunci mare agitație, apăruse și un material în „Făclia...”, intitulat „Dealu-i deal și valea-i vale” semnat de Iuliu Curta. Dar totul s-a rezolvat, căci „omul le strică, omul le drege”. Era o primăvară timpurie, în martie, cred că pe 15, în anul 1966. Știam de eveniment. La Corbeni mă ducea, destul de des, nu numai dragostea de pescuit, ci
GREAUA MOSTENIRE de ION C. HIRU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361826_a_363155]
-
fost o dragoste de aproape doi ani. O chema Tiuța. Eh, ale tinereții... Am alunecat în melancolie. Dar să revenim. Era o primăvară splendidă. Mare sărbătoare pe șantierul Hidrocentralei de pe Argeș. Apele Râului Argeș și-au stagnat mersul. Împreună cu familia Curta, familia Gogioman și frumoasa lor fiică dintr-a XI-a, am participat la un eveniment epocal. În corpul barajului s-au lăsat porțile grele de fier, oprind apele înspumate ale râului în care colcăiau păstrăvii și lipanii. Și, văzând cu
GREAUA MOSTENIRE de ION C. HIRU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361826_a_363155]
-
construirea a ceva durabil a funcționat din nou, „pe Argeș în sus”. O întâmplare tragică este edificatoare. Spre sfârșitul primăverii anului 1965, după o zi de pescuit, se încinsese un chef la B. Z.-ul unde locuia cumnatul meu, Iuliu Curta și sora mea, Felicia. Familia Susan, niște moldoveni deosebiți, distractivi și simpatici, ce ne deveniseră prieteni, familia ing. Sporea, inginerul Guță, toți erau prezenți și au întreținut petrecerea până noaptea târziu, sâmbăta spre duminică. Domnul Susan era schimbul trei, el
GREAUA MOSTENIRE de ION C. HIRU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361826_a_363155]
-
pe malul Bugului, de o patrulă germană, nu i-am cunoscut, cum se spune, și-au săpat singuri groapa, chiar așa a fost, uneori visez că eu sunt acela care o îngrop pe bunica, am venit după război, într-o curta m-a atacat un cocoș viteaz, precum Hercule i-am sucit gâtul, l-am mâncat cu plăcere în supă, o fată se dezbrăca în fața mea, mă ruga să închid ochii, eu o priveam printre gene, ea râdea, în clasa primară
BIOGRAFIE –POEM de BORIS MEHR în ediţia nr. 1352 din 13 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361982_a_363311]
-
Acasa > Poezie > Imagini > SE COACE PÂINEA Autor: Anghel Zamfir Dan Publicat în: Ediția nr. 2051 din 12 august 2016 Toate Articolele Autorului Se coace pâinea în spicul grâului și undeva în depărtare sămânța se visează iarăși floare curtată de brazdele unui ogor Rod de aducere aminte de lan bătut de vânt și ploi mărunte de soi îmi vin acum în minte câmpiile pământului îndurător Stau ghemuit la margine de anotimp și întâmpin chemarile din pânza zării tăind cărări
SE COACE PÂINEA de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2051 din 12 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366312_a_367641]
-
Nu sunt nici o ignorantă ca altele, aruncă ea așa, poate se prinde aluzia pe undeva. Știu să fac un bărbat fericit. - Măi, măi, ca să vezi! mai zise cea mare. Între ele era o mică rivalitate, din cauza unui băiat, care o curtase pe Valentina, însă aceasta, fiind la ora aceea puțin “ocupată”, cu toate că îi plăcea de băiat și chiar se gândea să și-l apropie, nu a putut să o facă cât și-ar fi dorit de mult. Eleonora a făcut ce
PRIMA LECTIE DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 189 din 08 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366680_a_368009]
-
stat și biserica, nu cred că există vreo tendință de slăbire. Ea chiar dacă nu se aude, se simte însă puternic. Desigur că Ierarhia ortodocsa uneori șușotește vorbe dizidente prin conclavurile sale dar la lumina zilei, politicienii zilei sunt căutați și curtați de fiecare ierarh mai important. Nu te amăgi că maine-poimâine, românii speculând lipsa simfoniei se vor refugia în brațele Romei. Te asigur că vei găsi și peste mulți ani aceiași ortodocși romani năclăiți în sosul antioccidental pregătit cu atât sârg
STATUL ŞI BISERICA 2014 – UN DIALOG CU ION OLTEANU (2) de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 1099 din 03 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361636_a_362965]
-
la Luvru. Mai venea pe acolo nelipisitul Saul Bellow, laureat al premiului Nobel pentru literatură, care a fost căsătorit cu Alexandra Bagdasar, profesoara emerita la Northwestern Universyty din Eveanston, pe care a cunoscut-o în casa soților Eliade. “Ceaușescu îl curta pe Mircea Eliade” Reporter: Cum a ajuns Mircea Eliade să predea în SUA în condițiile, din cîte știu, era îndrăgostit de Europa? Stelian Plesoiu: Eliade suferea după Europa, însă a știut cum să împartă și una și alta. Stătea în timpul
PARTEA A I A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 773 din 11 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351870_a_353199]
-
și de naștere. Reporter: N-a mai vrut să se întoarcă, îi era teamă? Stelian Plesoiu: Nu i-a fost frică niciodată, iar ca un exemplu foarte bun este că Nicolae Ceaușescu nu ezită să-i trimită invitații. Ceusescu îl curta. Sînt absolut convins că nu i s-ar fi întîmplat nimic lui Eliade întorcîndu-se în România. Însă, aici era vorba de un principiu. Dacă s-ar fi întors în România, pe care și-o dorea atît de mult, ar fi
PARTEA A I A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 773 din 11 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351870_a_353199]
-
activiștilor de partid, prima dosarul. Șansa mea a fost politica României de echilibru între cele două puteri socialiste, URSS și China. Relațiile cu China au sporit și se căutau cunoscători ai limbii chineze. În ultimul an de facultate, am fost curtat de Agerpres și de MAE. Am ales ministerul. După un an am plecat, pentru patru ani, în prima mea misiune diplomatică la Beijing. Aveam douăzeci și șapte de ani. Abia mă însurasem cu poeta Mira Lupeanu. Doina DRĂGUȚ: Cum a
DIALOG CU CONSTANTIN LUPEANU – UNUL DINTRE CEI MAI PROLIFICI SINOLOGI AI LUMII de DOINA DRĂGUŢ în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/352290_a_353619]
-
ore dar și în pauze flori și chipuri de oameni în special. Întotdeauna avea o vorbă bună pentru orice coleg. În discotecă de la teatru un băiat înalt cu părul și ochii negrii dansa foarte bine reggae, aproape că el era curtat de toate fețele. Porecla lui era Roși dar și Gazebo fiindcă semăna cu acel cântăreț și îi plăceau melodiile lui. Era atunci în vogue melodia I like Chopin. Stăteam rezemați de câte o coloană și priveam fetele din jur. Roși
ROSI & LAURA de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350647_a_351976]
-
multe băuturi gratuite de la băieții din club, după care se amețesc bine și ajung să facă sex pe unde și cu cine apucă. Iar scopul băieților este același, să bea cât mai mult până numai știu de ei și să „curteze" o domnișoară care le place pe moment până respectivă cedează... Nu mai spun că media de vârstă este undeva între 16-26 de ani. Trist dar adevărat! În ce hal a ajuns tineretul din ziua de azi și nu mai spun
JURNAL LONDONEZ (6) de LAVINIA IANCU în ediţia nr. 336 din 02 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351232_a_352561]
-
zboară parcă pe nori, al nopții de Ajun de Naștere Sfântă, motivul apariției primelor floricele de primăvară din stratul de zăpadă, al lui Moș Crăciun, motivul jocurilor cu mingea, al micilor vietăți și gâze care devin prietenii copiilor, al florilor curtate de fluturași, motivul dorului de primăvară, - sunt tot atâtea subiecte de poezie, tratate în chip admirabil de poetă. Dar și sperietura copilului când primul dinte de lapte i se clatină și cade, semn că a trecut de prima vârstă a
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 683 din 13 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351304_a_352633]
-
zboară parcă pe nori, al nopții de Ajun de Naștere Sfântă, motivul apariției primelor floricele de primăvară din stratul de zăpadă, al lui Moș Crăciun, motivul jocurilor cu mingea, al micilor vietăți și gâze care devin prietenii copiilor, al florilor curtate de fluturași, motivul dorului de primăvară, - sunt tot atâtea subiecte de poezie, tratate în chip admirabil de poetă. Dar și sperietura copilului când primul dinte de lapte i se clatină și cade, semn că a trecut de prima vârstă a
SOARELE COPILĂRIEI VERSURI PENTRU COPII- CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 683 din 13 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351303_a_352632]
-
de liceu. Vacanță de vară fiind, a plecat într-o tabără organizată de școală, pe litoral, în micuța stațiune 2 Mai, aproape de Mangalia. După două zile a cunoscut pe plajă un cetățean străin ce vorbea binișor românește și care a curtat-o foarte elegant și a reușit să-i "sucească mințile", potrivit expresiei pe care o folosea cu mare ciudă. Cele două profesoare însoțitoare ale grupului de elevi habar nu aveau că noaptea părăsea locul de cazare pentru a se întâlni
IOI, IOI, IOI! ÎN PRIMĂ AUDIŢIE (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 337 din 03 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351372_a_352701]