252 matches
-
să-l dau!!!... se oțărî omul foarte necăjit. Apucând paharul de vin cu care-l cinstise Stelian îl goli dintr-o răsuflare și-l trânti înapoi pe masă. Apoi, cu glas răgușit și repezit, el se apucă să-i spună cuscrului său cum tocmai cumpărase lângă mănăstirea Pasărea, cu Vică Scorțeanu împreună, câteva hectare bune de pământ, pe care avea de gând să facă, în asociere cu ardeleanul, o grădinărie clasa-ntâi. Așa că el unul nici nu-și punea problema colhozului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
îndoia de apropiata venire a salvatorilor apuseni; că doar nu era lumea nebună să îi aștepte, iar ei să nu mai vină!... Așa ceva nu era cu putință!... Ei, și atunci când avea să vină ceasul mântuirii, el, Grigore Gospodin, îi garanta cuscrului său că avea să se ducă așa, într-un suflet la sfatul popular, ca să rupă cu mâinile lui actul de donație din '52 și să-i oblige pe comuniști să-i dea înapoi pământul pe care i-l luaseră cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
gătiți, încălțați în cizme, cu fețele pline și roșii, să le tai cu firul de ață: finul Tache, un munte de om, cam zbanghiu la privire, cu a lui, o muiere puțină, roșcovană, ce bea binișor, la umăr cu bărbatul; cuscrul Vasile, rotar, voinic și ăsta, văduv cu doi copii, de față; nenea Ghiță Bîlcu, albit și posomorit, care usca în dușmănie cănile, cu mare pricepere și fără osteneală, și el cu soața, fina Smaranda, tăcută, cu 31 ochii în toate
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
o adică, Ea-i cerea, și el... nimica! Râsul gros al mesenilor acoperi stihurile celelalte. Lina, să intre în pământ de rușine. Privea numai în farfurie. 32 . Aduseră vinul. Rudele socrului tot nu terminaseră. Când șezu finul Tache, se ridică cuscrul Vasile, ca din partea miresei: Poat' să știe fiecare: Vreau să dorm pe-un pat mai tare.. Grigore se răsti la lăutari. Femeile cărau fripturile și sosurile în farfurii lungi. Se ridicase și soacra să dea o mână de ajutor. Stere
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
moțăiau. Rudele socrului strigau ar-monistului: - Ziceți, mă, cu suflet, că vă spargem diblele-n cap! Ghiță BQcu, aprins la fată, asudat tot, numai în cămașă, juca sârbește pe pavajul curții, înconjurîdu-și femeia, care pocnea din degete: - Și-așa! Și-așa! Cuscrul Vasile o răsucea pe soacră ca un titirez, lovea din călcâie și striga răgușit: -Hă-tu!Hă-tu! Stere cântărea paharele în palmă, se mai uita la Lina și nu-i venea s-o cheme. Parcă nu era acolo. Dacă nu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
le vadă toată lumea și să se îndemne. - Masă pricopsită, făcu Aglaia, din partea finului Tache, aici de față, patru prosoape lucrate de mâna nevestei și două sute de lei! Ruda se sculă în picioare și mulțumi pentru aplauze. 40 Muierea ajunse la cuscrul Vasile, îl ciupi de ureche, a întrebă pe șoptite ce dă și strigă apoi: - Alde Vasile dă o lampă și o sută de lei! Ar fi dat mai mult, dar îi pleacă băiatul la armată! - Să ne trăiască! spuse socrul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
tot cădea în sărbători, au întins masa, au poftit rudele -și țin'te petrecere! Socrul a chemat neamurile, să vadă în ce pricopseală stă fata lui. Veniră, cu mic, cu mare: finul Tache, ăl de jucase primul mireasa la nuntă, cuscrul Vasile, nea Ghiță Bîlcu, tot posomorit și însetat, fina Smaranda, Cristea și nașul cu nașa, veseli, comandând lăutarii, încărcați cu daruri pentru fin. Aduseseră plapumă de mătase, scutecele de stambă și ciorapi mici, lucrați în grabă de femeie, tigheliți cu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
argintii și întunecate. Dascălul, subțire și palid, dădea, alături, răspunsurile, pe alt glas. Stere abia se ținea să nu plângă de bucurie, privindu-și din când în când nevasta, în spatele căreia lăcrimau soacra și dogarul, cu nenea Ghiță Bîlcu și cuscrul Vasile. Ceilalți oftau împrejur, mulțumiți. Prin ferestrele mari răzbea lumina strălucitoare a zăpezii și de afară se auzeau clopoțeii cailor. Mirosea a cozonac șezut la răcoare și a friptură. Preotul a sfințit apa cu crucea lui de argint, a înmuiat
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de doliu, Stere a închis prăvălia, s-au dus acasă, -lau văzut întins pe masă între două sfeșnice, luminat de flacăra luminărilor. I-au pupat mâna țeapănă. - Te duseși, tată-socrule! a rostit negustorul trist. Se adunaseră iar rudele: finul Tache, cuscrul Vasile, Ghiță Bîlcu, fina Smaranda, Cristea, tot neamul. Aduseseră coroane de flori, se închinau și plângeau. În odăile dogarului plutea un miros de tămue și de busuioc stătut. Văduva a chemat un preot, acesta a citit slujba, femeile puseseră gura
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Ene pleca în ceată, și ălui mic, lui Beghe, i se făcu de-un Ajun să meargă cu uratul. Mă-sa a scos din dulap o căciulă jupuită și o nuia. 125 - Vezi de dați pe la alde cumătră, și pe la cuscrul! Să le pupați mâna și să le ziceți sănătate de la tat-tău! Băiatul a luat nuiaua, și-a înnodat mai bine traista după gât, și-a dat buzna afară. Zăpada scârțâia sub ghete. Se înțelesese de cu ziuă cu ai
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
văzură locomotivele negre, învăluite în aburi fierbinți. - Ia te uită ce de trenuri! spuse țâncul vecinului. Li se făcuse frig, mai mușcară din covrigii strânși în fețele de pernă și o luară la fugă, sunând nucile puține. Plecară pe la alde cuscri. Trecură șina Constanței înapoi. La casa rudei ardeau lămpile, iar înăuntru se auzeau glasuri vesele, a petrecere. Intrară toți în curte. Câinele stăpânului se smuci în lanț, latră, ar fi mușcat. Ieși un bărbat, numa-n cămașă, nădușit. - Care ești
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Ieși un bărbat, numa-n cămașă, nădușit. - Care ești, mă? - Beghe, al lui Spiridon! Am venit să colindăm! 126 - Intră, muceo! făcu omul, potolind dulăul. Haide, că vine gerul de afară... În casă, masă mare, ca la sărbători. Împrejur, neamurile cuscrului, muieri cu bărbații lor. Petreceau cu vinul dinainte. Copiii se dezmorțiră, priviră ciolanele din farfurii. Începură să cînte: Lerui, Ier, Raza soarelui, Raza soarelui, Pe casa săracului... Când terminară, gazda, nevasta rudei, îi puse la masă. Bărbații scoaseră câte zece
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
le furaseră covrigii, că erau mai mulți. La ei ardea încă o lampă. Spiridon dormea. Copiii se dădură lângă sobă. Ăl mai mare îl căută pe Beghe în traistă și mâncară colindețele. - Pe unde-ai fost? îl întrebă. - Pe la alde cuscri. Petreceau cu lăutari și aveau curcan pe masă și cozonac! - Da? făcu Ene, și mai mâncă un covrig. Îi era somn. Beghe îi arătă și banii. Partea lui. Îi împărțiseră pe drum. - Tot cuscrul ni i-a dat, și la
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
-ai fost? îl întrebă. - Pe la alde cuscri. Petreceau cu lăutari și aveau curcan pe masă și cozonac! - Da? făcu Ene, și mai mâncă un covrig. Îi era somn. Beghe îi arătă și banii. Partea lui. Îi împărțiseră pe drum. - Tot cuscrul ni i-a dat, și la cârciumar... Mama lor trebăluia încă. - Haideți la culcare, le spuse. E târziu. Cel mic o întrebă: 127 - Mamă, adică moșul ăla care dă pe la alții, de are barbă de câlți, e adevărat? -Care? - Moș
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
zestre plapuma grea de lână, pernele brodate și două cămăși ale răposatului, albe și țepene. Pica Gheorghe. Înăuntru era răcoare și se auzea greierul casei. Se uita la fotografiile de pe pereți. Întreba: - Asta cine e? Muierea ce să mai zică? - Cuscrul. -Și ăsta? - Nașul de ne-a cununat. Uite colea pe Dumitru al meu când era la rigiment, c-a fost reangajat și el! Oh, când mă gândesc ce viată am dus și cum mă mai chinuiesc acum... 156 Călifarul îi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pe balcon s-au prăjit hălci, scoici, guvizi. Părintele a avut lipici la viitoarea mamă-soacră, coafeza - probabil datorită asemănării cu un Alain Delon mai dolofan cu vreo patruzeci de kilograme. Coafeza era mai înaltă decât el cu un cap, însă cuscrul nu avea ticul la ochiul drept și hernia de disc ale soțului ei, marinarul. La un moment dat au rămas doar ei doi pe terasă, să supravegheze cărnurile. Eu cu Adelina ne-am retras într-o cameră întunecoasă, să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
dat privit de pe calul statuie din comuna Suvorov, raionul Focșani, regiunea Bârlad. Alta este și țara rusească în raport cu România și Basarabia, fapt care l-a făcut pe Ion Iachim să-și zică „Ion fără de țară.ʺ Ivan al III lea, cuscru cu Ștefan cel Mare, se an gajează să-i dea ajutor contra turcilor dar își uită cuvân tul. Ce îl interesa pe el crucea creștinătății, când preocuparea lui de bază era cucerirea de teritorii străine? Nici Ivan cel Gro aznic
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
fac să-mi schimb din nou locul. O țărancă îmbrăcată într-o bundă, de sub care se ivește un tricou cu îndemn deocheat, îi strigă alteia, de lîngă șofer: Ăi, Lenuțî, nea Gogu o chicăt în fîntînă. La nunta lu' Costicî. Cuscru, tu, Auricî? se vaită Lenuța de sub haina matlasată, inscripționată pe spate Ride me. Cuscru? Nea Gogu Fedeleș, fă proasto, nu cuscru. O bout o sticlî di țuicî di la Fasfud, înesearî. P'ormî, s-o dus la chiolhoana lu' Costicî
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
care se ivește un tricou cu îndemn deocheat, îi strigă alteia, de lîngă șofer: Ăi, Lenuțî, nea Gogu o chicăt în fîntînă. La nunta lu' Costicî. Cuscru, tu, Auricî? se vaită Lenuța de sub haina matlasată, inscripționată pe spate Ride me. Cuscru? Nea Gogu Fedeleș, fă proasto, nu cuscru. O bout o sticlî di țuicî di la Fasfud, înesearî. P'ormî, s-o dus la chiolhoana lu' Costicî ș-o suflat trii. Cum trii, tu? Aurica o mai gratulează o dată cu "fă proasto
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
deocheat, îi strigă alteia, de lîngă șofer: Ăi, Lenuțî, nea Gogu o chicăt în fîntînă. La nunta lu' Costicî. Cuscru, tu, Auricî? se vaită Lenuța de sub haina matlasată, inscripționată pe spate Ride me. Cuscru? Nea Gogu Fedeleș, fă proasto, nu cuscru. O bout o sticlî di țuicî di la Fasfud, înesearî. P'ormî, s-o dus la chiolhoana lu' Costicî ș-o suflat trii. Cum trii, tu? Aurica o mai gratulează o dată cu "fă proasto": Di vin, ăi! Divin mai sună moldoveneasca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
încearcă să temporizeze, sperând că bătrânul se va înmuia. Miron Iuga însă nu e o fire care să-și schimbe gândurile și, când va observa tărăgăneala revizorului, se va adresa chiar ministrului, prieten de-al lui, sau va pune pe cuscrul său, deputatul Gogu Ionescu, să-i măture pe amândoi. Biata nevastă-sa nici nu bănuiește ce primejdie îi paște, și nici ceilalți ai casei. Se zbuciumă singur și așteaptă. Stă în casa părintească împreună cu un frate, scăpat anul trecut din
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
caporal în fața generalului. ― Ș-apoi, să nu uităm că e aici și conița Nadina, continuă bătrânul, și după-amiazi vine prefectul și pe urmă... ― De unde vii, măi Toadere? făcu Serafim Mogoș, ieșind în uliță. ― Numai de-aici, din Vaideei. Fusei până la cuscru-meu Zaharia, răspunse Toader Strîmbu, oprindu-se. Vorbiră despre vreme, despre pământ, despre sărăcie. Toader îi spuse că în Vaideei s-aude că prin alte locuri oamenii au și pus mâna pe ce-au putut, și-au alungat pe boieri
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Ra, București, 1936; ed. (Amon-Ra), Bacău, 1940; Morișca, Bacău, 1937; Evdochia, Bacău, 1938; ed. (Femeia cezarului), Bacău, 1940; Femeia, fiica bărbatului, Bacău, 1938; Javra pământului, Bacău, 1942; Femeia cezarului. Morișca, București, 1943; Năframa iubitei, București, 1944; Salba reginei, București, 1947; Cuscrii Gherghinei, București, f.a.; Dumitra (Fata din flori), București, 1958; Teatru, pref. Valeriu Râpeanu, București, 1963; Teatru, București, 1968; Alb și negru, îngr. și pref. Sanda Anghelescu-Mogoș, București, 1976; Jertfa care creează, pref. Marin Cosmescu Delasabar, Bacău, 1994. Traduceri: A. Panteleev
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287860_a_289189]
-
notare: se acordă câte 1 punct pentru fiecare cerință corect rezolvată și 1 punct din oficiu. CAPITOLUL TEXTUL LIRIC Testul nr. 43 Rezolvă cerințele, cu privire la fragmentul de mai jos: Menestrel trist, mai aburit Ca vinul vechi ciocnit la nuntă, De cuscrul mare dăruit Cu pungi, panglici, beteli cu funtă, - Nuntaș fruntaș! Ospățul tău limba mi-a fript-o, Dar, cântecul, tot zice-l-aș, Cu Enigel și riga Crypto. Mult îndărătnic menestrel, Un cântec larg tot mai încearcă, Zi-mi de
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
și vin. Din nou se așează masa. Se dau daruri tinerilor căsătoriți. Luni de dimineața, mireasa aduce apă de la fîntîna de unde se duce de obicei. Acesta este primul semn de așezare În noua locuință. Luni, la prînz, vor merge În cuscrii cei de la casa ginerelui, la părinții miresei unde se Încinge o nouă petrecere. După terminarea petrecerii, pentru tinerii căsătoriți Începe o viață nouă. Am parcurs firul vieții omului prin botez, am trecut prin căsătorie și ajungem la moarte. Această creează
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]