5,770 matches
-
demersuri pentru stabilirea nivelului de clasificare a informațiilor, care înseamnă, de fapt, cerințele organizației de protejare a acestora; • efectuarea unor verificări periodice ale clasificărilor existente, în vederea adaptării la cerințele organizației; • delegarea responsabilității protejării datelor către un custode specializat și autorizat. Custodele informațiilor este cel ce prestează un serviciu externalizat organizației, delegându-i-se responsabilitățile pe linia protejării informațiilor. Acest rol este îndeplinit de specialiști în tehnologii informaționale. Dintre obligațiile sale, amintim: • efectuarea unor copii de siguranță periodice și a unor teste
Protecția și securitatea informațiilor by Dumitru Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
amintim: • efectuarea unor copii de siguranță periodice și a unor teste de rutină a validității datelor; • efectuarea unor restaurări ale datelor din copiile de siguranță, când este cazul; • întreținerea datelor înregistrate, în concordanță cu politicile de clasificare a informațiilor. Deseori, custodele are și obligația alcătuirii schemei de clasificare a informațiilor, preluând aceste prerogative de la proprietarul lor. Utilizatorul. În schema clasificării informațiilor, un utilizator final este considerat orice persoană - operator, angajat, persoană din afară - care, prin prisma locului de muncă, folosește informații
Protecția și securitatea informațiilor by Dumitru Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
autorul scrie cu două penițe: una care notează reflecțiile, amintirile fulgurante, faptele, pe scurt, de ordin biografic (jurnalul propriu-zis) și alta care transcrie pagini dintr-un posibil roman în care este vorba de un doctor Luca - filosof privat - și de custodele unei biblioteci dintr-un loc care se cheamă Asybaris. Asybaris înseamnă, în ficțiunea lui P., partea noastră de infern. Interesul, la lectură, merge spre jurnalul propriu-zis (jurnal de idei etice). Aici se poate intui mai ușor portretul omului care nu
PALER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
unei mici podgorii. Urmează cursul secundar la Galați, iar în 1901 se înscrie la Facultatea de Litere și Filosofie, secția filosofie-istorie, a Universității din București, pe care o va absolvi în 1908. Ca studentă, îl cunoaște pe St. O. Iosif, custode la biblioteca Universității, de care se îndrăgostește. Episodul romantic îi inspiră primele versuri, cu care debutează în 1903 la „Sămănătorul”. Căsătoria din 1904, nașterea fiicei, Corina, studiile îi dau totuși răgaz să dea la iveală în același hebdomadar, sub semnătura
NEGRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288412_a_289741]
-
vechi, prezentată Într-un volum de senzație, The Holy Blood and the Holy Grail, de trei ziariști coordonați de Henry Lincoln. Cei trei ziariști pornesc ancheta la Rennes-le-Château, În sudul Franței, pe urmele misteriosului preot Béranger Saunière, modelul și omonimul custodelui muzeului Luvru din romanul lu Dan Brown. Ancheta lor continuă apoi cu mișcarea cathară din aceeași regiune, apoi cu Ordinul Templierilor, ajungând la o concluzie provocatoare: În spatele bine-cunoscutului Ordin se află o asociație secretă, numită Prioratul Sionului, a cărei menire
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Este fiul Bucurei (n. Pilei) și al lui Abraham Boldea, țărani. B. se înscrie după terminarea liceului din Dumbrăveni la Facultatea de Litere și Filosofie din București, pe care o va absolvi în 1929. Pe durata studiilor a fost și custodele bibliotecii facultății și a frecventat cenaclul literar condus de Mihail Dragomirescu. Cariera didactică - profesor de liceu - și-a exercitat-o în câteva orașe transilvănene: Odorhei, Carei, Cristur, Brad, Turda și Năsăud. A debutat în 1923 cu Pastel de vară în
BOLDEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285803_a_287132]
-
în 1951 să compară în fața instanței, acuzat de colaborare cu vechiul regim. Îndepărtat din învățământ, B. va lucra, după „reabilitare”, ca muzeograf, contribuind la întemeierea Muzeului de istorie clinică medicală și a Muzeului de istorie al Moldovei. A fost și custode onorific al Casei memoriale „M. Kogălniceanu” din Iași. Publică, într-un număr relativ mare de periodice, amintiri, portrete literare, articole de istorie. Debutul literar și-l face în 1939, cu nuvela Ctitorii de grai bătrân. De la Herța, în „Viața românească
BAILEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285550_a_286879]
-
m-am întâlnit cu Lucian Mateș, cu Călin Nemeș și cu Nelu Deac. Erau agitați toți trei. „Stai pe fază, nu mai pleci niciunde. Vin muncitorii de la CUG!” Ne-am rezemat de perete, am stat, au mai venit câțiva: Constantin, custodele de la bibliotecă, Radu, fratele lu Nelu, încă vreo câțiva pe care îi știam din vedere. Se făcuse unu și jumătate, nu venea nimeni de la CUG. Ne-am dus toți, eram 11 (i-am socotit după aceea), și-am făcut cerc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
toți din dinți, și ei, și noi. „Vă rog să părăsiți urgent locul.” „Nu plecăm, dom’le. Discutăm.” „Vă rog să părăsiți urgent locul, altfel vă arestez!” Mi-aduc și-acum aminte de Constantin; era în același palton ponosit de custode cu care umbla pe la Biblioteca Universității, când ne aducea cărțile și-ntreba ironic: „Băiete, tu-nțelegi ce citești?”. S-a desprins puțin de noi și, ușor teatral, mimând vocea lui Ceaușescu, a strigat „Da’ tovarășu’ Honecker ce mai face? Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
aproape că îmi vine să cred că le-am rostit cândva. Digressio periucunda a proposita oratione (Cicero: „Digresiune foarte plăcută de la tema propusă“). Aștept să-mi aducă ziarele și cărțile cerute. Singur în sala goală. Încă nu a venit nimeni, custodele a plecat și ea. Ușa sălii, larg deschisă. Răzbate de undeva muzica la un aparat de radio. Miros de cafea și pâine prăjită. Mă simt, dintr-odată, stăpân peste un imens spațiu. Parcă aș fi la puntea de comandă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
o frică grozavă s-o mai țină în frâu. De eradicat, niciodată. Face parte din gena noastră. Acum, când scriu toate acestea, D.D. este la Bibliotecă. Citește la două mese în fața mea. Ne-am întâlnit de câteva ori la catedra custodelui. L-am privit, m-a privit, ca și cum nu ne-am fi văzut ieri. Biblioteca, totuși, ne unește, ne adună din cine știe ce vâscozități de timp. 21tc "21" Pe jos, pe Bulevardul aproape pustiu în această dimineață mohorâtă de început de iarnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
să-l șteargă de pe cărțile sau colecțiile de ziare aduse la masă. Femeile de serviciu își povestesc cine știe ce aventuri din piață sau de pe strada lor, depozitarii sunt prea intelectuali pentru a se coborî la o banală cârpă de praf, iar custozii de la sală sunt cu ochii pe computere, butonând (sau cum s-o fi chemând operațiunea) jocuri cu șobolani, mașini, pisicuțe sau cărți de pocher. Cât timp imens am pierdut în Bibliotecă, furat cu nerușinare, cu nepăsare, cu indolență, cu tembelism
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de englez. Englez? Englez? Simte nevoia să se așeze. Încăperea se învârtește cu el, o turbină care se învârte repere, mai repede, cu el în centru... Se trezește și-și simte câmpul vizual îngustat de niște capete. Star, Gittens, un custode în uniformă, un bărbat cu părul negru, slinos și mustața ceruită. Zace pe podeaua rece de marmură. Cineva i-a desfăcut gulerul. Star vorbește repede în franceză cu o persoană pe care n-o poate vedea. Gittens îl privește cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Bravo! zice Luke. La ce te uiți în clipa asta? Ia mai lasă‑mă în pace. Ce spuneți? zic, ridicând brusc vocea. Îmi cer scuze, nu mi‑am dat seama! Luke, trebuie să‑mi închid mobilul. Ăă... m‑a rugat... custodele. Dar ne vedem mai târziu. — La șase, la Royalton Bar, zice. O să ți‑l prezint pe noul meu asociat, Michael. Și abia aștept să‑mi povești cum ți‑ai petrecut ziua. Zece Îmi bag telefonul în geantă ușor indignată. Hm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
rămână În funcție douăzeci de ani, iar apoi să predea comanda unui succesor. Douăzeci de ani e un termen rezonabil, câte șase gardieni de fiecare sigiliu, timp de douăzeci de ani fiecare, garantează că În al o sută douăzecilea an custodele sigiliului va putea citi o instrucțiune, să zicem, și să o predea primului dintre păzitorii celui de-al doilea sigiliu. Iată de ce mesajul se exprimă la plural, să se ducă primii colo, cei de al doilea dincoace... Fiece loc e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Lirei de Aur, Cavaler al Fenixului Adevărat, Cavaler al Sfinxului, Sublim Înțelept al Labirintului, Prinț Brahman, Păzitor Mistic al Sanctuarului, Arhitect al Turnului de Taină, Sublim Prinț al Cortinei Sacre, Interpret al Hieroglifelor, Doctor Orfic, Păzitor al celor Trei Focuri, Custode al Numelui Incomunicabil, Sublim Oedip al Marilor Taine, Păstor Iubit al Oazei Misterelor, Doctor al Focului Sacru, Cavaler al Triunghiului Luminos. (Grade ale Ritului Antic și Primitiv de la Memfis-Mițraim) Manuzio era o editură pentru ASP. Un ASP, În jargonul Manuzio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
avem s-o scoatem la vopsea. Urcară treptele de la intrare și trecură pragul, printre cele două felinare metalice supradimensionate, de la exteriorul clădirii. Imediat, fură luați politicos tustrei, în primire: Bonsoir! Sunt profesorul Georgescu, gazda și ghidul dumneavoastră, din această seară, custode și curator al muzeului! Tresărind, vizitatorii înregistreză surprinși impunătoarea apariție, a unui bărbat sărit de cincizeci de ani, de statură peste medie, cu membre herculene, chelie lucie, cu fața trasă, smeadă și cu barbișon doctoral, vegheat de sus, de sub fruntea
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
în aur) proiectând o oază de lumină, ce accentua până la nefiresc, oximoronic, aureola de întunecime profundă și stranie a personajului. Geamănul constipat al lui Dracula! Parol! îl categorisește mental Avocatul. Cu un gest repezit, care se dorește a fi prietenos, custodele își invită oaspeții întârziați, în holul din capul monumentalei scări interioare, din marmură șlefuită, ce urca maiestuoasă, pe ambele aripi, către nivelul următor. Pe laturile treptelor, la parter, în semicerc, sub lampioanele celor două nimfe sau alegorii feminine de bronz
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
era conectat, probabil, la rețeaua internă de mini-camere video de supraveghere, din muzeu. Chiar așa, nici nu este nevoie de mai mult de o persoană, care să țină lucrurile sub control, de-aici, cugetă Avocatul. Glasul masculin, bine timbrat al custodelui, profesorul Georgescu, răsuna în urechea Fratelui, de la numai câțiva pași: ... și v-aș ruga să observați calitatea excepțională a materialului acestor săbii originale! Oțel de Toledo, secolele cincisprezece-șaisprezece. Armurierii de acolo au rămas vestiți, din Europa și până în îndepărtata Arabie
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
și-l clarifice. Drept pentru care, se decide să treacă din nou în revistă încăperea, metodic, panoramându-i fără sfială ungherele, suind c-un cat și revenind, la fel de indecis, la baza scărilor. Măi, să fie! se frământă el, nedumerit. ... observați (custodele Georgescu abuza de acest verb, exhibându-l într-un veritabil tic, după socoteala Poetului) decorațiunile heraldice interesante de pe câmpul scutului, caracteristice sigiliului familiei nobiliare a Corvineștilor. Mai cu seamă, observați (iar...?) misterul, mistica simbolisticii numerelor patru, reprezenând pământescul, teluricul, profanul
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Chiar acum vă judecă. Nici o speranță! Doar Acela vrednic, Va să smulgă sabia și Să spargă oglinda, Deschizând porțile veșniciei, Pentru cei plecați! " Dan! Dănuțule!! Dane...!!! Strigătul înfricoșat, dar și hilar, al Fratelui, întrerupe brutal tirada doctă și sforăitoare a custodelui. Și declanșează avalanșa acțiunii: Profesorul, costumat ca un cioclu de lux, se înalță tăcut de la podea, levitând prin văzduh, își sticlește caninii feroci, de Smilodon și se repede asupra Poetului, înșfăcându-l pe acesta fără fasoane, cu lopețile mâinilor, de
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
se bâlbâie binișor, în loc, o secundă sau două, frisonant, ne-ndrăznind ca să provoace bestia. Noroc cu Vierme, care scoate din coș (numai el știe de ce!) răclița Cupei și i-o și îndeasă monstrului sub nas, urându-i: Ia de-aicea, neică! Custodele se face galben ca un mort, apoi cenușiu, apoi mov-spre-verde, în timp ce urlă demențial, scuipă, îi dă drumul Poetului și se retrage val-vârtej pe scări, în sus, așteptând și mârâind acolo, ca un zăvod ciobănesc stârnit, cam pe la jumătatea superioară a
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
noi trebuie să ia sabia și să crape oglinda cu ea! Repede...! Boss, tu aține-te la ăla, cu obiectul! Nici o grijă, Șefu'! Onorabilu' dom' profesor nu mai zice nici miau, dacă i-am arătat cutiuța! Exilat temporar, pe scară, custodele urlă din nou, dezlănțuit! Avocatul pune mâna hotărât pe mânerul spadei corvine, trage odată, trage iarăși și... nimic! Încearcă și tu Excalibur-ul ăsta, măi Dane! Apucă-l! icnește el, siderat și neputincios. Dănuț se opintește în tălpi, mai dihai decât
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
sonor, cu voi trei. După aia, caseta se termină, probabil că au uitat tolomacii să o schimbe, cu una cu spațiu neimprimat suficient. Ei, și se vede clar că nu ați fost singuri, înăuntru. Mai era, pe lângă voi, vizitatorii, și custodele Georgescu, profesorul, care, în prezent, este dat dispărut. Ascultându-l, Fratele simte cum îi îngheață ceafa și spinarea, puțin câte puțin. Pe casetă se mai vede și cum domnul custode, care s-a dumirit, probabil, că aveați oarece intenții rele
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
ați fost singuri, înăuntru. Mai era, pe lângă voi, vizitatorii, și custodele Georgescu, profesorul, care, în prezent, este dat dispărut. Ascultându-l, Fratele simte cum îi îngheață ceafa și spinarea, puțin câte puțin. Pe casetă se mai vede și cum domnul custode, care s-a dumirit, probabil, că aveați oarece intenții rele, a vrut să-l imobilizeze pe dânsul, pe Poet, moment în care Boss a scos din coș un obiect, ce l-a speriat serios pe partea vătămată, care s-a
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]