805 matches
-
Că nu am - pur și simplu - bani. Să cumpăr cartea - și să o ofer copiilor tuturor amicilor, și colegilor - care vor să se facă - nu numai medici. Să se facă ceva. Bine făcut - în viață. Căci - dacă ei ar fi cutezat - să citească - nu numai Jean Băileșteanu - această carte - ar vedea atât de departe, încât s-ar mira: De ce există tineri, atât de înalți, și blonzi, și slabi, și frumoși, și curați, care sunt ologi, pe lumea asta mare? Și nimeni
Elena Buznă: Drumul vieților în alb. Tânărul blond – Recenzie, de Liviu Florian Jianu () [Corola-blog/BlogPost/339366_a_340695]
-
artist, este și să depisteze punctele de incidență, relațiile analogice între cele două domenii de creație umană majoră, precum și noi metode de a ataca realitatea fenomenului artistic”. Ținta lui este căutarea și descoperirea sensului, a secretului ultim. „Am dorit și cutezat, întotdeauna, să aflu - în orice teorie, concepție, mod de gîndire sau viziune a lumii - secretul final” afirma N. Steinhardt în Escale în timp și spațiu, 1987 . Hermeneutica este un domeniu în care profesorul Vlăduțescu excelează, având și lucrarea tezei de
Mirela Teodorescu: Zidirea prin care se ajunge la perfecţiunea existenţei () [Corola-blog/BlogPost/339424_a_340753]
-
blamat, Iar cel mai destoinic dintre noi să fie alungat? Limba pentru acea conștiință pură de român, Fiind în ea tot ceea ce-și găsește mai bun, Dar față de influențe trebuie să fie vitează, Când deviza 'ciubucului nu trebuie a cuteza... Slăbiciune a fost într-o istorie sau alta, Când tot neamul, țara a fost atât ocupată, Aci chiar limba pierzându-și a ei conștiință, Ci doar marii români făcându-și a ei căință! Iar aristocrația ce a uitat limba deseori
LIMBA ROMÂNĂ! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1158 din 03 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340970_a_342299]
-
fi și a nu fi cuvânt un pumn de ierburi toamnă strânsă-n gând cu rodul necules rostiri de vânt mi-e plin gol câmpul înfloriri pornesc în cale-mi cugetând mi-e dor de tine câmp de gânduri albe cutezând să-mi fie-n bucurie velință vie bucurând privirea Domnului prin rug de frunze miruind viața fapta gândul dezvelind de patimi grele ființa liberând mi-e plin de Tine Doamne câmpul de gânduri prezent de iarbă-amară spre cer trupul fragil
PLIN de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1028 din 24 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342036_a_343365]
-
Apărut în timpul când țara în nevoi, Iar nici un domnitor nu era destoi, Ba chiar supuneau la dese umilinti, De atâtea dârî toți erau de mult uimiți... E omul ce stiia că pamantu-i sfânt, Că e din urmașii celor din mormânt, Cuteza în a avea crezul cel mai tare, Că el să intocmesca România Mare!! Animat de-un singur, dar mare vis, Mințile oamenilor el tare a încins, Că românii să fie-n pace și uniți De asupriri și dârî să fie
MIHAI VITEAZUL! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 926 din 14 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342167_a_343496]
-
care pe măsură ce vorbea despre Neamul său se întețea ca o flacără ce scapără într-o mare vălvătaie de iubire pentru Dumnezeu și pentru camarazii săi. În Altarul celulei se împărtășea în comuniune de suferință și har, părintele cu eroul doljean, cutezând în mrejele cunoașterii spirituale, ortodoxe privind cauzele, efectele, evidența și finalitatea lucrurilor, ființelor și esențelor. Alteori ofițerul se întorcea la atmosfera de apocalips a războiului subliniind justificat că: „...tancurile cu tunurile rusești au învins tancurile germane. Aceste lupte au arătat
IOAN GURĂ DE AUR de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340567_a_341896]
-
Pășești aici pe meleag renăscător... Aceeași stare de vibrație lăuntrică i-a purtat în părțile acestea depărtate pe Mihai Eminescu, Ciprian Porumbescu, iar mai târziu pe Alexandru Zub și concitadinii săi ieșeni, cei care au sfidat teroarea roșie, când au cutezat să celebreze la ctitoria lui Ștefan nemuritorul suflet românesc, sugrumat în acei ani ’50 de ocupație sovietică.” (Grigore Ilisei, Pisanii de azi și de demult. Ed. Doxologia-Iași-2012, p. 14-15) Ioan Miclău s-a acordat armonios peste torsul vremii, peste oceanul
IOAN GURĂ DE AUR de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340567_a_341896]
-
Anul acesta ni se propune o radicală reformă a învățământului. Din 1989, școala românească a suferit multe încercări de reformare, unele mai bune, altele mai puțin bune. Totuși niciodată nimeni, până azi, nu a cutezat să atingă în mod nechibzuit conținuturile, nici prin defrișare periculoasă, nici prin aruncare în derizoriu. Astăzi toate lucrurile acestea se întâmplă. Inconștiență? Rea-voință? Reforma învățământului, realizată subversiv, într-un ritm galopant, ne fură pământul de sub picioare pe nesimțite, până la punctul
o nouă reformă a manualului de literatură, făcută în tăcere () [Corola-blog/BlogPost/337895_a_339224]
-
noi înșine. Și... putem continua prin a face minimum minimorum de implicare socială. Am spus implicare socială dat fiind că, personal, mă încred în social, în capacitatea oamenilor de a veni împreună pentru un scop comun, în a căuta și cuteza realizarea acelor mici schimbări cu efecte majore la orișicare vârstă... Căci, noi suntem promotori ai acestei lumi iar primul pas începe aici și acum, noi cu sinele nostru personal. Așadar, să dăm șansă schimbării benefice, utile, creatoare din viața noastră
O DIFERENŢĂ – PROIECTUL PILOT ZBURD de RADU ROBERT ZACIU în ediţia nr. 612 din 03 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343750_a_345079]
-
a trezit, în chiar fatala clipă, El, Lupus lupus, și-a venit, în pripă, Să facă, și acum, ce-a mai făcut. Priveam, printre crenele, câmpul gri, Pe care fiara fulgera, în goană, Spre arătarea tâmpă și vicleană, Ce-a cutezat, rânjind, a ponegri. Și-am contemplat, sub cerul mohorât, Al cruntei înnoptări medievale, Cum eu, însoțitorul umbrei tale, Cum eu și fiara i-am sărit la gât. Apoi, am stat, pe marginea genunii, Noi, dublul nepătruns, întunecat, Lupul și eu
EUGEN DORCESCU, AVATAR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1834 din 08 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343046_a_344375]
-
Acasa > Versuri > Cuvinte > NOSTALGIE Autor: Georgeta Zecheru Publicat în: Ediția nr. 1633 din 21 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Când dimineața-i răcoroasă și cerul în nuanțe gri Nu cuteza să ieși din casă nici din căușul inimii Rămâi la adăpost de suflet înconjurat de bucurii Răpește pașilor din umblet și fă din ei doar nostalgii Așează, apoi, pe-o foaie tot ce-n viață te-a robit Gândurile curse
NOSTALGIE de GEORGETA ZECHERU în ediţia nr. 1633 din 21 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379876_a_381205]
-
se ivească. -Și unde sunt darurile? -La adăpost! Lăsate moștenire, perindate din tată-n fiu... Cândva le va duce mai departe rostul tăticu-tău... apoi chiar tu și, mai încolo, ai tăi... zise Bunu mulcomind rostirea vorbelor. -Când le vom primi? cuteză cumva mâhnit copilul. -Nu acum. Încă n-a sosit clipa, îl mângâie de tristețe Buna. Și așa jocul vorbelor stârnitoare se-ncheiase. Retrecuse totul în împărăția tăcerii, doar că acum cei doi bătrâni astâmpărau oarele, mișcând fără să-și dea
LINGURA, CANA ŞI SĂCĂTEUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381967_a_383296]
-
PELTICĂ, IEPURAȘUL CODIȚĂ PUFOASĂ îi induc Copilului-Inorog, prin autoarea poveștii de față, o pledoarie irefutabilă, pentru LUMEA POVEȘTILOR, ca fiind LUMEA SACRĂ A VISULUI: „Poveștile sunt frumoase. Lumea lor e o lume a visului. Acolo poți spera, poți îndrăzni, poți cuteza...Și eu sunt inorog. Ciocănitoarea Creastă Roșie mi-a spus că inorogii poartă visele tuturor, că semănăm cu îngerii. Vă las cu bine. Merg spre ai mei și spre lumea mea. Cei din Pădurea Albă vor primi viața și culoarea
O CARTE PENTRU COPII, TRĂGÂND CU OCHIUL SPRE „OAMENII MARI” de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380565_a_381894]
-
sub stăpânirea sa trei țări și să pregătească întemeierea unui stat român mai puternic... Rusia voiește să ia Basarabia cu orice preț: noi nu primim nici un preț. Primind un preț, am vinde; și noi nu vindem nimic... Românul care ar cuteza să atingă acest principiu ar fi un vânzător... Chestiunea Basarabiei, poate fi pentru Rusia o chestiune de onoare militară, dar este pentru noi nu numai o chestiune de onoare,ci una de existență. România, pierzând pământul ce dominează gurile Dunării
BUNA VESTIRE A BASARABIEI SFINTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380965_a_382294]
-
care îi turnă apă pentru a se spăla și după ce se șterse cu un prosop tetrarhul ieși din camera în care dormise și merse spre camera Irodiadei unde aceasta dormea încă. Pe culoar îl întâmpină unul din oamenii săi care cuteză să-l oprească spunându-i: -Prea mărite tetrarh, am o veste pentru domnia voastră, spuse acesta înclinându-se într-o plecăciune adâncă. -N-am chef de ascultat vești acum, poate mai târziu. E ceva important? -Este vorba despre galileeanul Iisus, preamărite și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380853_a_382182]
-
care îi turnă apă pentru a se spăla și după ce se șterse cu un prosop tetrarhul ieși din camera în care dormise și merse spre camera Irodiadei unde aceasta dormea încă. Pe culoar îl întâmpină unul din oamenii săi care cuteză să-l oprească spunându-i:-Prea mărite tetrarh, am o veste pentru domnia voastră, spuse acesta înclinându-se într-o plecăciune adâncă.-N-am chef de ascultat vești acum, poate mai târziu. E ceva important? -Este vorba despre galileeanul Iisus, preamărite și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380853_a_382182]
-
o atracție irezistibilă chiar și pentru localnici. Bătrânii locului își aduc aminte că, uneori, copii fiind se strecurau pe hornuri și pătrundeau în adâncurile tainice, căutând un alt fel de loc de joacă. Din păcate, mulți dintre cei care au cutezat să pătrundă astfel în peșteră au pierit pentru totdeauna, nemaifiind găsiți niciodată. N-ar fi nimic magic în aceste dispariții spun speologii, dând vina pe galeriile ca niște tobogane care te aruncă direct în apele subterane ce se frământă la
PEŞTERA POLOVRAGI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381547_a_382876]
-
ani încoace, Din inimile noastre,am știut a face, Loc Sfânt,ca-n ele să se nască al nostru Domn iubit? Se naște Domnul,să ne dăruiască viață, Și să Ne-aducă leac,orice necazuri am avea! Dar câți am cuteza,privindu-i Sfânta față, Să-i spunem cu iubirea,despre care El ne-nvață: "Vino Hristoase și Te naște-n viața mea "? Se naște Domnul și ne pune o întrebare: Citește mai mult Se naște Domnul!Se naște Domnul,pentru
CONSTANTIN URSU [Corola-blog/BlogPost/380779_a_382108]
-
ani încoace,Din inimile noastre,am știut a face,Loc Sfânt,ca-n ele să se nască al nostru Domn iubit?Se naște Domnul,să ne dăruiască viață,Și să Ne-aducă leac,orice necazuri am avea!Dar câți am cuteza,privindu-i Sfânta față,Să-i spunem cu iubirea,despre care El ne-nvață:"Vino Hristoase și Te naște-n viața mea "? Se naște Domnul și ne pune o întrebare:... XXIV. RUGĂCIUNEA!, de Constantin Ursu , publicat în Ediția nr. 2162
CONSTANTIN URSU [Corola-blog/BlogPost/380779_a_382108]
-
nici viață, nici mângâiere, nici petrecere fără de tine și cum că n-am, cum că nu pot avea, vei vedea-o poate mai curând de cum crezi. Ție-ți trebuie să mor eu ca tu să crezi deplin în iubirea mea. (...)Necutezând a-ți săruta mâinile, Veronica mea cea dulce, te rog, te rog să mă ierți și rămân robul tău pentru totdeauna. Emin” Și iată ce afirmă Mircea Eliade: „Eminescu. Deasupra tuturor gloriilor efemere și deșertăciunilor legate de patimile noastre omenești
LECTURI BINECUVÂNTATE: „DULCEA MEA DOAMNĂ, EMINUL MEU IUBIT !” de SABINA MĂDUȚA în ediţia nr. 1476 din 15 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374380_a_375709]
-
victoriană, un bărbat căsătorit se bucura de legi ce-i permiteau controlul total asupra soției și averii ei. Femeia trebuia să-și accepte cu demnitate situația, supunându-se deciziilor bărbatului. Fiica doamnei Warren, Vivie, e o dizidentă a vremurilor sale, cutezând să refuze două cereri în căsătorie. Ea reprezintă imaginea tinerelor celibatare din vremurile noastre, încrezătoare în propriile forțe, care posedă etica muncii și știu ce vor de la viață. Cele două femei au în comun ambiția și independența, dar se folosesc
UN RECITAL ACTORICESC – MAYA MORGENSTERN ÎN „PROFESIUNEA DOAMNEI WARREN” LA TEATRUL MIC DIN BUCUREŞTI de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1369 din 30 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374359_a_375688]
-
cald, care trecând pe acest drum apărut ca prin minune, a uscat complet pământul fundului mării; israeliții au trecut prin el ca și pe uscat. A doua zi au ajuns pe malul celălalt al mării în altă țară. Egiptenii au cutezat însă să-i urmărească în continuare pe drumul făcut direct prin mare, ajunseră și ei până la jumătate, când Domnul îi poruncește lui Moise: „Întinde-ți mâna spre mare!”. Moise așa a făcut, iar blocurile de apă ce stăteau nemișcate, indiferent
TRECEREA ... (II) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1563 din 12 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374528_a_375857]
-
se ivească. -Și unde sunt darurile? -La adăpost! Lăsate moștenire, perindate din tată-n fiu... Cândva le va duce mai departe rostul tăticu-tău... apoi chiar tu și, mai încolo, ai tăi... zise Bunu mulcomind rostirea vorbelor. -Când le vom primi? cuteză cumva mâhnit copilul. -Nu acum. Încă n-a sosit clipa, îl mângâie de tristețe Buna. Și așa jocul vorbelor stârnitoare se-ncheiase. Retrecuse totul în împărăția tăcerii, doar că acum cei doi bătrâni astâmpărau oarele, mișcând fără să-și dea
PREMIUL II LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1686 din 13 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373283_a_374612]
-
cale. Îngrozit de ceea ce se petrecea chiar sub ochii lui deși el încă nu murise, împăratul le porunci celor doi flăcăi să i se înfățișeze. - V-am chemat aici ca să vă cer să încetați vrajba! - Mie mi se cuvine tronul, cuteză stăpânul liliecilor, eu sunt mai rapid și toți liliecii îmi dau ascultare! - Ba, mie mi se cuvine tronul, se răsti stăpânul rozătoarelor, eu sunt mai puternic și armata mea ajunge în orice cotlon al împărăției. Împăratul se mânie rău: - Eu
URÂTUL PĂMÂNTULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371422_a_372751]
-
a trezit, în chiar fatala clipă, El, Lupus lupus, și-a venit, în pripă, Să facă, și acum, ce-a mai făcut. Priveam, printre crenele, câmpul gri, Pe care fiara fulgera, în goană, Spre arătarea tâmpă și vicleană, Ce-a cutezat, rânjind, a ponegri. Și-am contemplat, sub cerul mohorât, Al cruntei înnoptări medievale, Cum eu, însoțitorul Umbrei tale, Cum eu și fiara i-am sărit la gât. Apoi, am stat, pe marginea genunii, Noi, dublul nepătruns, întunecat, Lupul și eu
CONVORBIRI CU POETUL EUGEN DORCESCU (1) DESPRE AVATAR de MIRELA IOANA BORCHIN în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373950_a_375279]