278 matches
-
vorbit atât de mult de acest Cârste, dar mă gândeam că te vei bucura văzând că și un biet blănar poate avea dreptate. - Așa este, mărite Spirit. Mi-a lăsat însă un gust amar graba cu care s-a repezit cuvioșia sa egumenul asupra muncii și cheltuielilor sărmanului blănar - toate făcute cinstit. Dar de ce mă mir eu? Doar nu-i prima faptă nelegiuită a unei fețe bisericești. Tu singur, mărite Spirit, mi-ai atras atenția că relele întâlnite până aici nu
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
-l dați în scris, la mărturie, toate pricinile și împotrivirile ca să avem știre.” Mărite Spirit, mă cam trec fiorii când citesc despre aceste fapte haiducești ale „rugatorilor nostri”, cum obișnuiesc voievozii să-i numească pe călugări, și mai vârtos din partea cuvioșiei sale egumenul... - Cu păcatele preacucerniciilor lor, călugării, în frunte cu egumenii, după cum ți-am mai spus, te întâlnești când te aștepți mai puțin. - Eu mi-am imaginat că încalci o proprietate din greșeală, mai ales când este vorba de călugări
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
cele ale vieții de om aflat dincolo de starea lui spirituală. Să nu uităm, deci, că și slujitorii bisericii tot din carne, oase și sânge sunt făcuți și că, în fața acestora, spiritul mai dă înapoi. Dar să lăsăm aceste păcate ale cuvioșiilor lor și să vedem ce mai fac călugărițele de la Socola.Din câte am văzut, mărite Spirit, mănăstirea a adunat ceva avere și, ca urmare, a început să mai vândă câte ceva. Una din vânzări a fost cea făcută la 7 mai
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
mănăstiri a Bârnovei cu vecini și cu tot venitul.Iar boieriul nostru Apostolache paharnicul să-și ia banii înapoi de unde au dat, că nu i s-au căzut să cumpere ocenele mănăstirii daniie ctitorilor.” - Am mai auzit una, mărite Spirit. Cuvioșia sa egumenul mănăstirii Bârnova s-a apucat și a vândut satul Căpotești „cum au mai petrecut și altele mai toate de la sfânta mănăstire.” Cu alte cuvinte, egumenul a făcut ce a vrut cu averea mănăstirii, fără să-l întrebe nimeni
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
lui Aristotel; Manuscris pentru aritmetică. Cărțile italienești erau mai puține. Printre ele găsim: Istoria Sinoadelor ecumenice, tom unu și al doilea; Dialogurile lui David. - Dacă luăm în seamă doar aceste cărți, mărite Spirit, putem spune că nu ședeau rău deloc cuvioșiile lor. Întrebarea firească care se pune este, însă: citeau preaplecatele slugi ale Celui de Sus măcar unele din aceste cărți? - Nu ți-oi putea răspunde, dragule, pentru că poți citi cu adevărat o carte, dar o și poți ține doar în
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
a-i dezbrăca și a lua ce ar găsi la dânșii. Iar care s-ar pune împotriva domnii mele, bine să știe că se vor duce armași și vor fi de mare certare.” Imi imaginez, mărite Spirit, cum fluturau sutanele cuvioșiilor lor pe cele coclauri, în alergarea lor pentru a alunga pe cei care încălcau moșiile mănăstirii. Iată ce spune și diacul, mărite Spirit, într-un suret (copie) după „Un ispisoc gospod din anii 7221(1712 sept. 1-1713 aug.31) fără de
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
plecat „în gios”. Important este faptul că pivnița a fost cumpărată pentru mănăstirea Zlataust din porunca lui vodă, ctitorul bisericii. Urmează un șir de cumpărături de case, locuri de casă sau dughene din Iași.Când și-au văzut căruța plină cuvioșiile lor au început să și vândă, mărite Spirit. Primul zapis de vânzare este cel din 7 iunie 1706 (7214), prin care Hristarh, egumenul mănăstirii Zlataust, și soborul mănăstirii vând lui Ioan Moschici, săhăidăcar (meșter sau vânzător de arcuri, săgeți, șei
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
spuneam noi că mănăstirile primeau și bani gata făcuți. În cazul de față, aflăm aceasta din zapisul de confirmare a dreptului mănăstirii Zlataust de a lua câte o sută de lei pe an din vama domnească. - Nu se puteau plânge cuvioșiile lor călugării de la Zlataust, mărite Spirit, că sunt săraci, pentru că aveau bani încât puteau să dea cu împrumut doritorilor. Dovada o găsim în zapisul din 19 sept. 1764 (7273): „Adică eu, Cârste Stroescu, împreună cu soțul meu, Marie, făcut-am zapisul
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
cu dobândă din dzeci - doisprezeci pe an, și i-am pus zălog casăle noastri și i-am dat și două zapise a casăi la mâna svinții sale.” Si spune Cârste mai departe că, în caz de judecată, va suporta cheltuielile. Cuvioșiile lor știau meșteșugul ca niște adevărați cămătari, mărite Spirit.Probabil aveau oarece obișnuință, dragule. Uite că la 29 iunie 1704 (7212) Hristarh, egumenul Zlataustului, și soborul, vând lui Vasile, croitor, un loc de casă în Ulița Cizmăriei din Iași pentru
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
din nou se pomenește despre „meșterșug”(tertip, viclenie, vicleșug) sau stăpânire „cu asupreală” din partea unor fețe bisericești. - Nu mai este o noutate. Iar noi am mai vorbit despre asemena fapte, pe care le socotim ca fiind mai puțin cinstite din partea cuvioșiilor lor. - Ai dreptate, mărite Spirit. Poate că ar trebui să judecăm mai cu îngăduință întâmplările de altădată. Si apoi mă întorc și zic: „Pentru un păduche nu dai cojocul pe foc.” - Crezi că mai avem de ce zăbovi aici, cercetătorule cu
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
în scrisoarea explicativă scrisă la bătrânețe. O dovadă în plus este faptul că în august 1937 preotul Scobai răspundea "Prea Cuviosului Părinte" următoarele: la ordinul Nr. 615 din 30 iulie a.c. respectuos vin a vă comunica că voi stărui pe lângă cuvioșii din parohie de a se abona la revista Neamul Românesc 117. În octombrie 1937 biserica-filială din Ipotești aducea un venit anual de 580 de lei și avea în posesie 5 ha. de pământ 118 pe care-l arenda, an de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
cât de întunecată poate fi mintea omului de păcat. Istoria Bisericii ne zugrăvește în culori luminoase și cu cuvinte alese chipurile ilustrelor mame creștine, ca modele de urmat cu vrednicie. Femeile și mamele creștine se deosebeau de femeile necreștine prin cuvioșia și înțelepciunea lor. Preocuparea și idealul permanent pentru femeia creștină este și a fost educația morală, formarea intelectuală a fiului (fiilor). Sfântul Ioan Gură de Aur, Vasile cel Mare și Grigorie de Nyssa au fost crescuți și educați de mame
Rolul familiei în asistenţa social - pastorală a copiilor abandonaţi by Adriana Nastasă () [Corola-publishinghouse/Science/91710_a_93179]
-
cinstim cu evlavie, miluieste-ne; 7 Iisuse, pentru rugăciunile tuturor sfinților, miluieste-ne; Iisuse preadulce, Doctorul sufletelor și al trupurilor noastre, miluieste-ne! Condacul al 7-lea Pe cât de mult s-a raspandit vestea vindecărilor pe care le-au făcut Cuvioșii Tăi, spre slavă Bisericii Tale, Iisuse, pe cât de mult a încercat necuratul diavol să atragă lumea în înșelare prin vindecători închipuiți care necinstesc învățăturile dreptei credințe, care îi îndepărtează pe oameni de Tine și care cu inimile pătate de noroiul
Bolile înțelesul tuturor. In: Bolile pe înțelesul tuturor by Maria Onica () [Corola-publishinghouse/Science/456_a_764]
-
Domnului. Nici n-apucă s-atingă bine legăturile și ce să vezi? Minune, de trei ori minune! Babei Iova mâinile sângerânde i se lipiră la loc și din palmele ei ieșeau raze mai strălucitoare decât soarele. Ea a îngenuncheat cu cuvioșie înaintea fiului Mariei și i s-a închinat, sărutându-i mânuțele cu lacrimi de bucurie. Iute ca fulgerul, baba Iova alergă în casă la Crăciun și i-a spus, plesnind din palme, de minunea întâmplată: - Iată, Crăciune, că locul păcătoaselor
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
Domnului. Nici n-apucă s-atingă bine legăturile și ce să vezi? Minune, de trei ori minune! Babei Iova mâinile sângerânde i se lipiră la loc și din palmele ei ieșeau raze mai strălucitoare decât soarele. Ea a îngenuncheat cu cuvioșie înaintea fiului Mariei și i s-a închinat, sărutându-i mânuțele cu lacrimi de bucurie. Iute ca fulgerul, baba Iova alergă în casă la Crăciun și i-a spus, plesnind din palme, de minunea întâmplată: - Iată, Crăciune, că locul păcătoaselor
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
aduceam apă neîncepută, o turnam într-un lighea n și într-o cană, în care mama punea un ou roș și ceva bani metalici, care, spunea ea, însemna argintul și aurul vieții. Ne spălam cu rândul, după ce ne închinam cu cuvioșie, aceasta însemnând că vom fi sănătoși, voioși și rumeni ca oul roșu, curați ca argintul și bogați ca aurul, tot anul și întotdeauna. Cum banii din cană reveneau de dre pt celui mai mic dintre noi, care tradițional se spăla
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
457-556. Grigorie Dascălul, ucenic al Starețului ajuns Mitropolit al UngroVlahiei (1823-1829), redactează cea de a patra biografie în ordine cronologică. Această biografie, cu titlul „Povestire din parte a vieții preacuviosului părintelui nostru Paisie și arătare pentru adunarea soborului celui împreună cu cuvioșia sa care cu pronia lui Dumnezeu și pre urmă neîmpuținat se păzește”, se va publica înaintea celorlalte biografii, la Neamț, în 1817, ca parte a lucrării „Adunare a cuvintelor celor pentru ascultare”. Copist al lui Paisie, schimonahul Platon scrie și
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
pielea ursului din pădure. Părinte, se Întoarse el spre eremitul cel Întunecat ca un Dumnezeu mânios, am dat și eu sfară În țară și am nădejde că oamenii mei Îmi vor aduce curând vești. Dar până atunci ne poți spune cuvioșia ta mai multe. Din câte am Înțeles ai fost ultimul care a văzut-o pe prințesă. și vă rog ceva pe toți, cu multă umilință: nu-l uitați nici pe fiul meu. Nu trebuie uitat că și el se află
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
care urmărise totul În tăcere, Începu să vorbească: — Vă rog să mă iertați că Îndrăznesc să grăiesc În fața atâtor capete luminate. O fac numai pentru că soarta celor doi tineri mă Îndurerează. Ce știm? știm că domnița Adelheid a plecat de la cuvioșia voastră, se Înclină el către sihastru. Îngăduiți să cercetăm drumurile În jurul acelui loc. Eu, ca străin, pot s-o fac fără să bat prea tare la ochi. — și dacă te Întâlnești iar cu oamenii lui Eglord? Ei te cunosc, nu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
omul meu de Încredere. A mai cunoscut-o și o doică bătrână care a murit demult. Nu m-aș fi gândit s-o dezvălui vreodată, dacă nu m-ar fi silit Împrejurările. Poate că totuși, cu voia Domnului și cu ajutorul cuvioșiei tale, Bodo va scăpa cu viață. Dar atunci Îl pasc alte primejdii și dureri, după cum bine știm amândoi. Am Înțeles ce-ați vrut să spuneți cu durerile sufletești și ați avut dreptate. știu că ducele, deși mă prețuiește și are
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Dar vreau să vă mărturisesc acum o taină. Am toate motivele să cred că sângele care curge prin vinele lui Bodo e nobil. El nu e fiul meu trupesc. Pă rinte, cuvintele mele sunt o spovedanie și știu că În afară de cuvioșia ta și de Dumnezeu nu le va auzi nimeni. Negustorul povesti În câteva cuvinte felul cum Îl găsise pe Bodo, un prunc abandonat Într-un coșuleț, și scoase din sân o punguță În care se afla crucea cu ametiste pe
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
două lucruri avem de vorbit. Ascultă-mă bine și fă Întocmai cum Îți spun. Mai Întâi, dacă vine nobilul meu frate, spune-i să nu mai descalece și să plece de-ndată pe urmele noastre, spre Molsheim. Dar nimeni În afara Cuvioșiei Tale nu trebuie să știe Încotro am luat-o. Numai Bertold, dacă mai vine, ceea ce nu cred. Vreau să știu apoi ce s-a mai aflat despre nepoata noastră, știi despre ce-i vorba. E și asta o poveste pe
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Adelheid! Mi-aș dori să fie mai mulți astfel de eretici printre dreptcredincioșii Bisericii noastre, căci ar putea Învăța multe de la el! ripostă Conrad cu asprime. De prisos să-ți spun că și aceasta trebuie să rămână o taină. În afară de Cuvioșia Ta și de mine, nimeni de la Curte nu trebuie să afle nimic, nici măcar măritul meu frate! — Da, stăpâne, suspină monahul. Ai dreptate, și merit să mă mustri! Departe de mine gândul de a-mi mustra duhovnicul. Acum trebuie să plec
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
vedere că cei doi ticăloși l-ar putea folosi. Frate Ulrich, du-te cu oamenii mei și arată-le ce trebuie să vadă. Apoi așteaptă În tabăra mea până se isprăvește totul, nu te Întoarce Încă la mânăstire. Pentru fapta cuvioșiei tale nu meriți mustrare de la stareț, ci răsplată de la stăpânul vostru. Nu-ți fie teamă. N-am să uit că am și eu unele de făcut În mânăstirea voastră. Fratele Ulrich se Înclină cu smerenie. — Mărite Domn, Îi eram dator
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Nu se uita; însă ne observa. Gazda îi adresa o întrebare, el se grăbea să răspundă politicos, cu jumătate de glas. Da sau nu erau rostite cu o inflexiune în care amesteca o parte din respirație. După aceea, cu deosebită cuvioșie mânca bucăți de pâne, așteptând mâncarea. Îi era foame. Căci aici la Karlsbad vin oameni care, urmând prescripții medicale, sunt osândiți să rabde de foame. Poate s-ar fi cuvenit ca excelența sa să învingă această ticăloasă complexiune materială care-și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]