1,517 matches
-
a șters măcelarul pe mâini și pe față, ștergar vinețiu deasupra icoanei cu pete negre, cu pete roșii. Unde sunt norii, cine a șters geamul? Erau parcă zugrăviți cu var alb. Cine a scuturat plopii de ploaie? Din oglindă, o dâră de sânge albastru imita zorii. "Nani, nani, puiul mami, nani, nani! S-a făcut strigare și pentru tine, pășește! Pământul făgăduinței în inimă. Este vremea ochilor cusuți, puiule. La ce-ți folosește lumina?" Duhoare de alcool și tutun. Ochii, flăcări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de sânge. Lumina câteva fante vineții, violete, verzui și iarăși întuneric. A încercat să găsească un sprijin, mozaicul i-a fugit de sub picioare, a căzut din nou, și-a spart și cealaltă tâmplă, sângele i-a acoperit obrazul. Lumina, o dâră roșie, pulsa spaimă în fiecare strop: Dacă gustul morții este sărat, cum poate fi inima? Plutește într-o ocnă lichidă ghemotocul de carne, plutește precum trupul înecatului adus la țărm, fără mine. Inima nu se domolește nici în zbor, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
repetate, până te ascunzi de tine însuți. Ai verde la viață. Leapădă-te de îngerii mincinoși, dă foc icoanelor ce nu știu să zâmbească, abandonează semnele în cămașa, în țolul de cordele, fii contemporan cu tine, cu seva ce rămâne dâră pe trotuare, cu tusea ce te descompune în batistă, cu bocancii prin ale căror găuri devii tot mai puțin! Îndepărtează-te de cei care îți promit viitorul ce seamănă a bulgăre de zăpadă adunat din iernile lor! părintele Tatu, citea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ta și vezi nimicul dând în spic. Privește peste tâmplă: pe o vatră de cer Dumnezeu coace pâine, nimicul este rumen pe toate părțile. Cazi în genunchi la capătul celui plecat, nimicu-i învinețește ochii. Săruți picioarele noului venit, nimicul lasă dâră de pământ în icoană. Nimicuri se întind ca o pecingine pe un obraz liniștit de mare. Sfredele nimicul stâncile umple fântâna până la ghizdele; se împrăștie nimicul în toate celulele identitatea se înnoadă singură într-un colț de batistă. Nimicul, cod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
umărul altuia. Fii nefericit pentru tine, chiar dacă arlechinii schitului mimează durerea crucii altora. Genia, casă să fiu bântuită de necurăție, mă voi nărui într-o noapte fără să țin cont de smiorcăiala ferestrelor, chiar dacă în ele a mai rămas vreo dâră de cer; fântână otrăvită de buze spurcate, prăvăli-voi pietre peste mine, indiferent că luna tremură de frig în căldare; lan de grâu pentru potirul lui Dumnezeu de m-aș coace, aș arde până sub grinzile cerului neghina, indiferent de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
doarme și când heruvimii rup viorile. Cui crezi că îi întorci spatele legat de o grindă sau prăvălit de pe un munte? Genia, simțurile sunt avangărzi ale ispitirii. Fiecare răspuns concretizează intenția de a culege nimicul, cenușa nu lasă nici măcar o dâră de cretă în oglindă. Privesc! Privesc cu ochii din buricele degetelor, cu podul palmei, cu dosul pleoapelor; desculț, cu talpa piciorului privesc firul de iarbă până în rădăcina mormântului; umerii contemplă îmbrățișarea ca pe o răstignire paralelă; sufletul, precum un aparat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
De ce te desolidarizezi de propria disponibilitate de a te face parte? Până și vremea conștiințelor înghețate nu este plăcută lui Dumnezeu. Genia, simțurile sunt avangărzi ale ispitirii, fiecare răspuns concretizează intenția de a culege nimicul, cenușa nu lasă nici măcar o dâră de cretă în oglindă. Ating! Pipăi vârsta fiecărui copac. Simt câte ierni a hibernat în coajă, de câte ori noiembrie i-a smuls frunza ca pe o măsea de minte, câte flori au zâmbit sub zăpezi întârziate, câte omizi și-au înverzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
voie, fiecare om este o a doua ispitire. Conștientizarea Edenului ca o livadă de mere coapte nu îndreptățește nesațul de lumină. Genia, simțurile sunt avangărzi ale ispitirii, fiecare răspuns concretizează intenția de a culege nimicul, cenușa nu lasă nici măcar o dâră de cretă în oglindă. Ascult! Amintirile sunt furtuni șoptite, amintirile sparg timpanele cerului. De 18 ani, fără tine, secundele te numără pe silabe. Ascult. Rugăciunea inimii se rostește singură, nimic mai fluid decât un sânge ce se caută în icoană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
strada Unirii, glasul copiilor ce urmau să se nască îngâna un refren, pântecele meu ca o catedrală în noaptea de Înviere. Genia, simțurile sunt avangărzi ale ispitirii, fiecare răspuns concretizează intenția de a culege nimicul, cenușa nu lasă nici măcar o dâră de cretă în oglindă. Miros! Primăvara în siropul de tuse scutură păpădia. Vara, greierii inspiră aroma grâului copt. Toamna gutuile parfumate îmbibă fotografiile. Se desfac florile albe în vârful salcâmilor ianuarie sfidează anotimpurile. Mirosul resuscitează memoria. Portocala de Crăciun, una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
mai identifică simțirea. Mereu închizi porți, iar dacă se întâmplă să nu mai ai ce închide, inventezi alte spărturi în zid. Genia, simțurile sunt avangărzi ale ispitirii, fiecare răspuns concretizează intenția de a culege nimicul, cenușa nu lasă nici măcar o dâră de cretă în oglindă. Gust! Am golit paharul până la fund. Am cules stropi de viață din praful destinului, am adulmecat amprente de viață din frunze și din carne, din pâine și din vin, am poftit viața din sfântul potir, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
braț de vreascuri putrede; mâinile, picioarele înainte de furtună, Dumnezeu a împletit patru funii din nori și le-a legat parcă de un trunchi de copac, parcă de om; ochii raiul furnicilor, două mușuroaie negre acopereau câteva firimituri de lumină; buzele dâre de pământ în icoană; obrajii: S-au adâncit fântâni, mamă, acolo unde sărutul tău a însemnat izvor, la noapte o să plouă, mâine o să plouă, cealaltă viață o să plouă și o să mâlească intențiile tale de rod. 76. Când i-a murit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
toți nepoftiții la ospăț. Hai, curaj, dezleagă ce-ai înnodat de catargul acesta rupt! Nu-ți fă griji, nu-ți fie milă de o funie putredă, știm pe de rost, deopotrivă, mersul cu spatele. Confuz, absent, puțin, tot mai puțin, dâră lascivă de vierme pe o frunză sub arșița soarelui. Viața coajă subțire, epidermică, transparentă ... se exfoliau amprentele în cenușă și nici un fluture. Noaptea trecea ca prin sita morarului făină pe limbile clopotului. Întunericul făcea tumbe în burțile cârtițelor. Frigul i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
minune care s-o aducă la viață?... Și asta numai pentru că principele transilvan Francisc Rákóczi al II-lea nu se mulțumise a cutreiera ținuturile Marmației, Silvaniei și Bihariei cu husarii lui curuți, ci lăsase În urmă-i, alături de semnele bătăliilor, dîre Îndelungi de poveste. Părintele Uhár, pe care căutasem să-l ispitim pe tărîmul legendelor, ne zîmbea bonom și ne abătea mereu pe fronturile istoriei. Călătorea Însă liberă peste lume vorba că Rákóczi Ferenc călărea numai cai cu potcoavele Întoarse, ca
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
pas cu pas... Copilul, după el. Când ajunse sus, își stăpâni un țipăt de groază. Acolo nu mai era nimic de văzut. Pustiu. Cenușiu, cât vedeai cu ochii. Ici și colo, ruine, cenușii și ele, pe care soarele asfințitului lăsa dâre sângerii... Porniră încotro vedeau cu ochii. Câte un ciot de copac sau o grămadă de moloz amintea ba o stradă, ba o casă... Așa ajunseră unde fusese biserica. Atârnat într-un colț de zid, se mai ținea o bucată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
multă insistență. Frumosul chip machiat a căpătat aspectul unei păpuși de ceară cu trăsături prea pronunțate. Buzele și pomeții sunt de un roșu strident. Pleoapele au căzut peste lumina ochilor. De sub streașina genelor rimelate încep să se prelingă două lacrimi. Dâre negre sapă crevase adânci în pomeții mult prea roșii. Fotoliul iese din încăpere în aceeași plutire ușoară cum intrase. Încăperea este cuprinsă de o liniște totală. După scurt timp, pe coridor se aud pași grăbiți, apoi alți pași șovăitori și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
mi-e rușine că și în situația mea, mama-i româncă, tata-i ucrainean, iar eu îs moldovean... a mai adăugat căruțașul și și-a îndemnat bidiviul cu un energic Dii căluțul tatii! făcând ca în urma lui să rămână o dâră lungă de praf albicios, înecăcios. Odată ajuns pe culmea dealului de la Mănăstioara, a constatat că va sosi cu bine acasă la adăpostul întunericului ocrotitor... după ce a trecut fără incidente de zona în care locuiau rutenii, cum își ziceau cei câțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
aparatură de amplificare a sunetelor. În locul lumânării, a preferat să își cumpere o mică lanternă. Cu aceasta urma să verifice cele mai obscure unghere ale patului studio. Fără să ia măcar o îmbucătura s-a strecurat tiptil în dormitor, unde dârele de tencuială proaspătă încă mai persistau cu diferențe de culoare. Mai întâi a scuturat pe balcon covertura, păturile și cearceafurile și le-a cercetat cu mare atenție, umblând prin scamele adunate prin unghere chiar și cu un magnet-potcoavă pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
mă apere. Îmi pare atât de rău! Nu e vina ta. Vru să o atingă. Stai așa! Remarcă o tăietură adâncă pe obrazul ei, și una pe braț. Dumnezeule! Cum de n-am văzut? Stai jos, vin imediat. Îi șterse dâra de sânge și îi bandajă rana. E mai bine? Da. Mult mai bine. Ar trebui să chemăm un doctor, ceva. Nici gând. Sigur? Mai întâi, ar fi drăguț să-mi mai aduci o cană. Vrei? Când se întoarse Doru, Amanda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
făcea bine. Eram în vacanță, un fel de weekend prelungit la cabana unei cunoștințe. Însă când am ajuns în fața ușii, mi-am dat seama că ceva e în neregulă: eu o închisesem, iar acum ea este larg deschisă. Îi aud dâra de scârțâit. Îmi imaginez zgomotul. Prin surprindere îmi apare în față. Este el, criminalul pe care îl urmăresc. Zâmbește cu un advertisment tacit. O zbughesc către pădurea deasă, însă mă împiedic într-o capcană a sa și cad. Se oprește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
femei. Adriana, după câteva clipe îndelungi de liniște copleșitoare, prinzând parcă dintr-odată puteri nebănuite, începu să vorbească grăbit, cu un fel de patimă sălbatică, uneori părând că se adresează Luizei, alteori părând c-ar vorbi singură, iar, la izvorul dârelor ei de lacrimi, i se vedeau bine ochii deznădăjduiți și tulburi, ce parcă, fără voia lor, își spuneau ei singuri propria poveste: - Dorești explicații, zici? Dar cine ești tu, de te-ai găsit să-mi ceri tocmai mie socoteală? În
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
miraculos. Făcuse atât de multe drumuri dus întors dintr-un colț în celălalt al acelei încăperi, încât, dacă priveai covorul întins pe jos dintrun anumit unghi în bătaia luminii, puteai vedea mai mult decât limpede că deja se formase o dâră foarte tocită pe el! Îl măcina puternic ciuda pe sine însuși că deloc nu vrea să-i înmugurească și lui în minte o soluție inspirată și inteligentă, cu ajutorul căreia toate problemele sale să-și găsească definitiv dezlegarea și s-o
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
află în pădurea adormită atunci când urmăresc mișcarea zenoniană a mâinii mele prin aer, spre o buclă de păr care, între timp, a uitat să mai existe. Nu am cronologie sau sunt cronofagă. Orele curg prin mine fără să lase nici măcar dâre lipicioase de melc. Un fluid vegetal îmi căptușește arterele. Nu pot ajunge la nici o întâlnire, pentru că întotdeauna ceasurile se topesc în jurul meu, scurgându-se în pielea invizibilului, așa cum au fost visate de un tablou, cândva. Big-bang-ul este doar un mit
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
de statura lui a observat ceva și repede s-a ridicat în picioare așa cum i-a spus fagul. Și ce să vadă, scoarța copacului era dislocată de la locul ei încât se vedea partea lemnoasă iar seva copacului curgea lăsând o dâră umedă spre pământ, făcând ca fagul să-și piardă continuu din putere. -Fagule, te rog să mă înțelegi, că eu nu am avut parte de părinți care să-mi spună ce e bine și ce e rău, pentru că au murit
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
împotrivești, vom pleca în minutul următor. Nici una, nici două gărgărița și-a luat zborul, iar cârtița într-o clipă a intrat într-o groapă și tot săpa, în timp ce Căiță împreună cu Zvârluga, Trotinel și Ciric au rămas muți și priveau cu toții dâra de pământ și mușunoaiele făcute de cârtiță, în timp ce Stup a făcut înconjurul așezării lătrând. Căiță s-a speriat după ce a observat că, pe lângă ei trecea spre izvor înaintând cu greu un colos cu două capete. A înghețat, nu alta, Zvârluga
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
faci gânduri, fiica marelui șef? Cine te întreabă, ce faci? a comentat Verona. -Hai să mergem ... Vedeți voi, fetelor, de aceea sunt prietena voastră pentru că ideile bune ies din firele voastre de păr și se înșiră în urma noastră ca o dâră ...zise Adela ironic și încălecă căluțul ei alb, căruia i-a dat îndemn: -Hei, băiete! Verona și Angela au procedat la fel urmând-o înspre zăvoi. După ce au ajuns la locul propus, a început discuția asupra procedeului în care trebuie
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]