284 matches
-
-i invoc simțământul responsabilității. Continui, plusând: Mă determini să absentez de la mină!? Acolo unde nu e de joacă și unde lumea nu mănâncă, la căldurică, așa, ca aici, conserve de stavrizi. În Spital, nu e nici un fel de căldurică (bolnavii dârdâie în saloane, sub păturile rupte), conservele de stavrid nu constituie un etalon al belșugului (poate o fi, dar numai în comunism!), dar acesta e un fel de a sublinia confortul aproximativ al unui portar de spital, vizavi de ambientul unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
alocuri cu uniforma carbonizată din care încă mai iese fum, cu greu poți recunoaște în arătarea aceea pe sublocotenentul Novăceanu. Dintr-o rană de pe frunte, sângele curge din abundență peste fața neagră. Se uită la ei cu ochi inexpresivi și dârdâie ca prins de friguri. Chemați sanitarul să facă ceva pentru el, ordonă Marius din fugă. La cabinetul medical, ușa e zvârlită la perete. Pereții sunt ciuruiți de gloanțe. Un fum subțire plutește prin cameră. Traversele din lemn ce blocaseră ferestrele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ivit în camera aceasta o atmosferă de grandoare, de medievalism hieratic; fâlfâie invizibile mantăi purpurii, lucesc fulgerătoare tăișuri de Damasc. Fiecare gest dezvăluie un donchihotism mocnit. Nu știu cum, dar sosirea mea, respingător de slab și impresionant de palid, duhnind a ger, dârdâind până și-n priviri, însoțit de o aureolă de grevist al foamei, contribuie și ea la accentuarea atmosferei de nobilă sfidare a realității. Ianuarie 1960 Și-atunci m-am aruncat în apa neștiută, fără a fi învățat să înot și
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
putrede, era mai știrbă decît baba cloanța. Pe sub punte curge iadul. Puhoiul face urît al naibii cînd i se opune un bolovan sau un trunchi încîlcit în crengile sale. Amîndoi mor de frică. Guță își ia inima-n dinți. Tremură, dîrdîie, lunecă și... trece. Hai, treci și tu, țipă la Pamela. Nu pot. Mor de frică, ajută-mă! N-am cum, treci și tu ca mine. Dacă pic în hău? Guță tace. Pamela imploră. Ajută-mă că mor, uite se întunecă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Așa e. Dar speranța nu e o virtute nătângă, o măsluire roză a răului. Ea nu pretinde că nu e frig, sau că frigul e bun. Ea își poate permite să bombăne, să fie prost-dispusă și, în orice caz, să dârdâie. A-ți păstra speranța în ciuda frigului nu e a te iluziona cum că frigul nu există. Continui să dârdâi. Dârdâi și speri! Omul care disperă e infinit mai nerealist. El face conexiuni enorme: din existența acută a frigului, el induce
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
e frig, sau că frigul e bun. Ea își poate permite să bombăne, să fie prost-dispusă și, în orice caz, să dârdâie. A-ți păstra speranța în ciuda frigului nu e a te iluziona cum că frigul nu există. Continui să dârdâi. Dârdâi și speri! Omul care disperă e infinit mai nerealist. El face conexiuni enorme: din existența acută a frigului, el induce, de pildă, inexistența lui Dum nezeu sau lipsa de sens a vieții. Omul care speră ia frigul drept frig
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
frig, sau că frigul e bun. Ea își poate permite să bombăne, să fie prost-dispusă și, în orice caz, să dârdâie. A-ți păstra speranța în ciuda frigului nu e a te iluziona cum că frigul nu există. Continui să dârdâi. Dârdâi și speri! Omul care disperă e infinit mai nerealist. El face conexiuni enorme: din existența acută a frigului, el induce, de pildă, inexistența lui Dum nezeu sau lipsa de sens a vieții. Omul care speră ia frigul drept frig. Și
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
petrecem o seară agreabilă urmărind, la televizor, un horror. Nu e zi să nu fim intoxicați de „informații“ spectrale privind fie realitatea imediată, fie realitatea continentală sau planetară, fie cea cosmică. De mare succes se bucură, de pildă, „încălzirea globală“. Dârdâim sub nămeți, alunecăm pe gheață, nu ne mai putem desză pezi trotuarele și automobilele, dar citim terorizați despre inflamația generală în care vom sucomba curând. Vom muri de cald, ne vom trezi într-o bună zi cu Polul Nord în cana
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
cam treizeci și cinci de mii de indivizi, o persoană dintr-o sută murea în fiecare an din cauza unei degenerescențe a sis temului nervos central, manifestată printr-un tremur incontrolabil (de unde și numele bolii : kuru, care înseamnă „a tre mura” sau „a dîrdîi” în limba principalului grup implicat) și printr-o lipsă de coordonare progresivă a mișcărilor voluntare, urmate de multiple infecții. După ce a crezut că boala era de origine genetică, Gajdusek a demonstrat că era cauzată de un virus lent, deosebit de rezistent
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
curmarea abuzurilor și adoptarea unor reforme democratice. A fost prea târziu pentru repararea propriei imagini și, probabil, prea devreme pentru o Rusie încă năucită de teroare. Hrușciov și-a luat inima în dinți, a obținut ajutorul capilor armatei și, cu toții dârdâind de frică, izbutesc, până la urmă, să-l aresteze pe Beria. De aici începe partea cea mai interesantă a cărții, fiindcă despre ororile perioadei s-a scris, până acum, o întreagă bibliotecă, dar despre sfârșitul lui Beria nu circulă decât zvonuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
au urcat câteva delegații oficiale, de "boși" rotofei, importanți, grei. Locurile noastre s-au nimerit mai în spate, la coada aeronavei. De-abia când am străbătut plafonul de nori am priceput dezavantajul. Ni s-a părut că aeronava mergea și dârdâia din toate încheieturile, ca o rablă veche de mașină pe-o arătură cu bulgări mari. Trepidațiile ne amețeau și răscoleau toate măruntaiele, încât ne-am pregătit și grăbit să scoatem pungile pe care le-aveam în plasele de sub scaune. Dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
la ducere. Avionul balansa și asta mă cam amețea. La aeroport mă aștepta Dan603, Vladimir 604 și cățelul. Am rămas să luăm masa la terasa bufetului și ce bucurie e să dai de căldură! Adio, jachete și ciorapi. Nu mai dârdâi de frig serile ca la Băncuță când am fost cu sora mea! Urmăresc cu febrilitate concertele festivalului Enescu. Am o sursă de bilete și duminică am fost chiar la 3 concerte. Până acum am auzit și văzut pe Szering (vioară
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
Voronin sunt doi din cei patru la kilogram. Pesemne, președintele Voronin s-a pălit rău la cap sau i s-a dat cu leuca în acea parte a corpului, unde a fost chemat la ordin, de s-a apucat să dârdâie împotriva României. Și pentru că Ion Creangă a scris în limba moldovenească, la fel și Mihai Eminescu, îi spun domnului președinte Voronin în această limbă, poate își trage pe seamă: „Ține, dom’le telegarii minții în frâu, că limba „moldovenească” e
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
poți întreba de ce-i așa pestriță la mațe ? Tot anul care a trecut i-a tot plouat și i-a nins și, ca la o adevărată mioriță transhumantă „gura nu-i mai tace” și, în loc „să-și țină leoarba acasă”, „dârdâie” împotriva României, ca și cum de aici i s-ar trage tot răul. Vezi ce înseamnă să fi făcut parte dintr-un aparat represiv adus cu mare cheltuială din fosta U.S. : dacă nu mai poți folosi cnutul împotriva „naționaliștilor români”, atâția câți
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
e ca anusul împotriva naturii. După cum a început guvernarea, cu ordonanța cu pensiile și salariile, s-ar zice că acest guvern e de criză, că e hotărât să strângă ban cu ban ca să ajungem la liman cu bine, uzi, înfrigurați, dârdâind, dar în viață. Dacă însă ne luăm după defecțiunea cu Oprea (altul responsabil cu oprirea în P.S.D.!) care, după cum spun gurile bine informate tot de prin mediile politice, ar fi omul lui Băsescu, împreună cu alții, s-ar zice că e
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
a fost un succes. Pietrele ascuțite mi-au rănit picioarele și am întâmpinat iar mari greutăți la ieșirea din mare, întrucât valurile și panta povârnită a plajei făceau ca pietrișul să cadă în ploaie peste mine. M-am întors indispus, dârdâind de frig, și mi-am uitat pe plajă lemnele pe care le adunasem. Mi-am luat prânzul (supă de linte, cârnați cu ceapă fiartă și mere mustite în ceai, apoi caise uscate și pișcoturi cu cremă: totul stropit cu un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
înfricoșat de ceea ce-mi propusesem să săvârșesc în acea zi. Mi-am îmbrăcat lucrurile cele mai calde pe care le aveam la îndemână, plus puloverul de lână groasă, irlandeză, pe care mi-l dăduse sărmana Doris, dar continuam să dârdâi. Te bănuiești că bănuielile lui James în legătură cu „gripa“ erau întemeiate. Pământul și marea continuau să fie voalate de o ceață compactă cenușiu-aurie, care aducea cu sine o teribilă tăcere vătuită. Marea, abia vizibilă când am ieșit afară, dezmierda, cu valuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
expresie de o intensitate brută, animalică. Își scosese pardesiul și nu dădea nici un semn că i-ar fi frig. Iar eu mă întrebam ce-o fi cu mine, nu se putea să fie rece, în fond era vară. Și totuși dârdâiam. Și nu era la fel de absurd să ții lumânările aprinse la ora unsprezece dimineața? De altfel, lumânările nu răspândeau nici o lumină, și le-am stins. Poate că ceața se mai risipise, deși ferestrele păreau tot obturate. Rosina tocmai se pregătea să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
precauție, mânerul ușii încuiate, sperând și temându-se, totodată, că va reuși să se furișeze pe scări în jos și să fugă în beznă? M-am întors grăbit în dormitorul meu și am încuiat ușa. M-am așezat pe pat, dârdâind de frică, și m-am uitat la ceas. Era două și jumătate. Ce făceam sau, mai bine-zis, ce se întâmpla cu mine? Mi-am luat capul în mâini. Mă simțeam extrem de vulnerabil și de neajutorat, îmi pierdusem controlul asupra vieții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
lăsa mai curând ca un nor, întunecând orice dâră de lumină pe care ar fi putut-o oferi cerul crepuscular. Cădea o ploaie măruntă și cu toate că vântul nu sufla puternic, casa părea să se hurduce, să se zgâlțâie, să clănțăne, dârdâind și scârțâind și încordându-și mădularele, ca o corabie de lemn. Auzeam chenarele ferestrelor pârâind, perdeaua de mărgele clincănind, ușa din față trosnind, și o vibrație ușoară, ascuțită, a cărei sursă, după numeroase căutări, am descoperit-o în firul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
diavolul din mințile lor. Preot de leac L-am văzut în noiembrie 1998. O umbră în sutană neagră se ruga continuu. Rugăciunea era întreruptă pentru ca fiecare bolnav să-și rostească numele. «Piei, diavole!», striga uneori părintele, în timp ce un oligofren plângea dârdâind lângă ușorul chiliei. Două femei strângeau acatistele și banii. Să nu minți... A plecat apoi în lumea umbrelor. Mă duc la Mânăstirea Cernica să văd ce a rămas din amintirea părintelui Argatu. Îl caut pe părintele Ieronim», zic unui călugăr
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
public în găthă pe unii din dușmanii săi personali: Bandva, "mereu obstacolul cel mai mare" (Y., 49: 1-2), și "micul prinț Vaepya" care "1-a jignit pe Zarathustra Spitama, refuzându-i la Podul de iarnă, lui și animalelor înhămate, care dârdâiau de frig când au ajuns la el, oprirea și popasul" (Y., 51: 12). Se pot descifra în aceste imnuri găthă unele indicații privind activitatea misionarei a lui Zarathustra. Profetul este înconjurat de un grup de prieteni și discipoli, supranumiți "săraci
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
jos, propozițiile subordonate circumstanțiale consecutive și precizați termenii lor regenți: (a) "Toți erau cu părul, cu barba și mustețile pline de promoroacă, de nu-i cunoșteai, oameni sunt, draci sunt, ori alte arătări. Și așa tremurau de tare, de le dârdâiau dinții în gură. Iară mai ales pe Gerilă parcă-l zghihuiau toți dracii; pozne făcea cu buzișoarele sale, încât s-a îngrozit și împăratul Roș când l-a văzut făcând așa de frumușel." (Ion Creangă, Povestea lui Harap-Alb) (b) " În loc să
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
a UE și trebuie să respecte întru totul reglementările acesteia. Dar UE însăși are un parteneriat cu Rusia, iar multe țări ale Uniunii din Vestul Europei depind de gazul rusesc. Dacă rușii închid robinetul, milioane bune de cetățeni ai UE dârdâie de frig. În aceste condiții, de ce România n-ar încerca o relație privilegiată cu Rusia în acest domeni vital al energiei în loc să plătească cel mai mare preț din Europa pe gazul rusesc? c. Tezaurul de la Moscova. Este o moștenire istorică
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
cobori câteva trepte de piatră și apoi să urci alte câteva. Un firicel de apă se curge în continuu pe trepte, ceea ce explică de ce le acoperă un mucegai verde. Ferestrele camerei rămân mereu întredeschise și e frig, foarte frig. Ea dârdâie. Nu vor să-i dea o pătură, pretind chiar că spitalul nu are așa ceva, e periculos să învelești prea tare bolnavii, asta le crește febra. "Și să răcești nu e periculos?" Nimeni n-o ascultă. Totul îi este ostil. Culmea
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]