287 matches
-
viața ei nu mai are niciun sens, că mai bine era să-și vadă de iubirea lor decât s-o întoarcă din drumul ei... și multe altele. Am adus-o cu un taxi, dar a refuzat să intre și acum dârdâie în scara blocului. Înseamnă că este conștientă de prostia săvârșită, că s-a compromis iremediabil și acum ne cere o izbăvitoare înțelegere... Coboară urgent și spune-i să intre! Sorin a alunecat ca pe un tobogan pe balustrada scărilor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
chinuia la fel. Ia să-l vedem măcar pe unul în Mereni că încearcă să se încălzească la flacără de bălegar, că a doua zi nu-l mai vezi printre merinari. Aicea lemnu-i la putere și dacă nu-l ai, dârdâi o iarnă întreagă cu vântul șuierând în pod și în tinda casei. Vai și amar de românul cu mulți copii care vara-s bogăție și iarna curată sărăcie la casa omului. Noroc că se mai descurcă și singuri că altminteri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
de palat să-și deschidă un muzeu al gadget-urilor și îi va da și dezlegarea de castitate. Bine, o să aștepte. O să facă ce vrea ea. Dar nu mai mult de un an. Nu mai mult! La televizor, Tom ieșea dârdâind într-o iarnă alb-negru, în timp de Jerry se lăfăia pe carpeta din fața sobei. Horațiu se ridică - era vremea să încălzească laptele. * - Completați formularul, vă rog. - Dar ăsta e un formular pentru furt, mie nu mi-a furat nimic. - V-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
Sfântă, pe care masterandul o ținea deschisă pe genunchii săi. „Pesemne, totuși, vine toamna. Frunzele picură din ram, În curând pe fața mea vor rămâne doar crengi și riduri. A sosit timpul să-mi schimb frunzișul În penaj, altfel voi dârdâi la iarnă... Dimineața și seara e deja răcoare. Poate că În loc de pijama ar trebui să-mi pun pe spate un halat”, medita Oliver. „Sigur că da, o să vă aducem și halat, dar mai Întâi ar trebui să Îndepărtăm din jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Vezi? Ieșiși la un descîntec: Iarna ți-a mușcat din pântec... Ai pornit spre lunci și crâng, Dar porniși cu cornul stâng, Melc nătâng, Melc nătîng!" Iar când vrui să-l mai alint, Întinsei o mînă-amară De plâns mult... și dârdâind, Două coarne de argint Răsucit se fărâmară. Că e ciunt, nu m-am uitat... Ci, în punga lui de bale, Cu-nsutite griji, pe cale L-am purtat Legănat: Pungă mică de mătasă... Iar acasă L-am pus bine Sus, în
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Selim." Și trase mucavaua panerului turtit... Ca sculele-n sipeturi, așa mi-ați răsărit, Alvițe rumenite, minuni de acadele Sticloase - numai tremur, văpăi și ape - ca Ocheanele de limpezi, de mici, la fel de grele... O rază prăfuită prin toate furnica. Și dârdâind sub brumă și colții de migdale Rahatul părea urmă de-ngheț după topit. Un candel cât o nucă, prin perne de halvale, Dormea-n trandafiriul lui șters și aburit. (Răsfrîngeri vechi... Cuvântul nencăpător nu poate Să zică iazul verde ce-
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
-i invoc simțământul responsabilității. Continui, plusând: Mă determini să absentez de la mină!? Acolo unde nu e de joacă și unde lumea nu mănâncă, la căldurică, așa, ca aici, conserve de stavrizi. În Spital, nu e nici un fel de căldurică (bolnavii dârdâie în saloane, sub păturile rupte), conservele de stavrid nu constituie un etalon al belșugului (poate o fi, dar numai în comunism!), dar acesta e un fel de a sublinia confortul aproximativ al unui portar de spital, vizavi de ambientul unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
probleme. Tu știi că eu țin la tine și nu vreau să mă pui în situații proaste. Avea dreptate femeia. I-am cam stricat toată excursia. Am făcut-o să nu doarmă nopțile, așteptând să mă întorc la hotel, să dârdâie de oboseală la geamul de pe care se vedea intrarea. Vorba ei. Era s-o bag în mormânt, mai ales din ziua aceea de la Riga, una din cele mai fericite din viața mea. Cam urât să-mi construiesc fericirea pe tensiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
dus în casă să caute o pătură, sub care, trăgând-o peste umeri, s-au adăpostit tatăl și fiica. În față nu aveau nevoie, era ca pe vremuri, când mergeam lângă vatră să ne încălzim în nopțile de iarnă, spinarea dârdâia de frig în timp ce fața, mâinile și picioarele frigeau. Picioarele mai ales, fiind mai aproape de foc. Mâine începe munca grea, spuse Cipriano Algor, Te ajut, spuse Marta, O să mă ajuți, fără îndoială, nici nu poți face altceva, spuse Cipriano Algor, Întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
-l obliga pe Antoniu să le deșerte, biciuindu-i auzul cu un limbaj Îngrozitor. Era duminică, ultima zi a celei de-a doua săptămâni, de când criminalul năvălise În magerniță , o zi mohorâtă, umedă, tristă. Antoniu dormise ca de obicei iepurește, dârdâind de frig pe priciul improvizat. Aproape de ivirea zorilor, ațipise din nou ostenit; visa o grotă În care se ascunsese de teama unei poteri, când a simțit peste el o greutate care i-a tăiat respirația și părea că-i frânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de-acolo auzeai trenurile și aveai la ,,casă,, plăcuță cu număr și nume de stradă. Erai cineva! Aici ai doar fotografia unui mort și din când În când șuieratul cucuvelei. E-adevărat că nu te mai vizitează șobolanii, În schimb dârdâi de frig Orice lucru are prețul lui Antoniu. ........................................... ,,M-au Înconjurat legăturile morții și m-au Înspăimântat șuvoaiele nelegiuirii. M-au Înfășurat legăturile Locuinței morților, m-au prins lațurile morții. ............................................... Ă Psalm 18ă Epilog Ă1ă La Început a fost un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
adăpostesc. În sala de așteptare erau destui boschetari și cerșetori( nu lipseau nici țiganii). Am preferat să rămân pe peron, undeva În spatele unui chioșc. Eram destul de Îmbrăcată, dar nu suficient. Vântul se făcea simțit până la piele și am Început să dârdâi de frig. Sunt o friguroasă, recunosc, și frigul (ca și canicula) Îmi creează o stare neplăcută de disconfort. Trenul cu care am plecat era un INTERCITI (IC). Nesperat de bine! Destul de aglomerat, dar curat și spațios. Două scaune confortabile, de
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
așteptându-mă să fie Nola sau cineva de genul ăsta. Speram să le placă și lor Harrison Ford. Deși eram sigură că Nolei îi plăcea. Nolei îi plăcea totul și toată lumea. Dar când am ajuns în hol, am văzut-o dârdâind lângă ușă, agitată și palidă, pe Brigit. Am fost așa de șocată, că pete negre au început să-mi danseze în fața ochilor. Abia am reușit să îngaim o formulă de salut. —Bună, mi-a spus și Brigit încercând să zâmbească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ne sechestrăm, cu vreo trei ore înainte de plecarea trenului, într-un compartiment cu niște bucureștence, două puștoaice cu mama - poți numai să-ți imaginezi cum tremura carnea pe ele, îmbrăcate în maiouri și cu șlapi pe piciorul gol, dacă noi dârdâiam în pulovere, hanorace și cu încălzitorul la îndemână, sticla nelipsită de „Săniuță“ luată din gară, muiată cu un suc Brifcor din alea de pe timpul lui Ceaușescu. Haide, fă, nu fi proastă, ia să te-ncălzești! (mă-sa le îndemna pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
chiar aici, sub cuibul reapretat în fiecare zi al dragostei tale. înălțimi, adieri de tine toate lucrurile în viața mea fuseseră strivite, atrase de gravitația nemiloasă a ambițiilor fugare, ale mele, ale altora toate imaginile din această viață erau temătoare, dârdâind în ritmuri friguroase nu voiam să vină nimic, voiam numai o emigrație o teleportare a păsărilor mele care călătoresc, logic și nefiresc îmi doream să încep în alt ținut o silabă, o atingere, o casă o protectivă carcasă de paie
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
a luat și-a doua sticlă și-a început să bea din ea pe-ndelete, înghițitură după înghițitură, privind, în continuare, panorama. Între timp vântul se-ntețise, mi s-a făcut frig de-a binelea, știam că acuși o să încep să dârdâi, dar mai știam și că n-o s-o luăm din loc până ce bunicul nu isprăvește și a doua sticlă, mi-am adus aminte de ce citisem în cartea aia despre yoga, pe care mi-o împrumutase Sabi, că dacă te concentrezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
știi și cum e, când lucrurile astea încep să iasă la lumină, ele apar într-o ordine ciudată și de cele mai multe ori nu ești în forma cea mai potrivită pentru a le da ascultare. Ședeam lângă ea, cu ambii genunchi dârdâindu-mi ca niște ciocane pneumatice, îmi mușcam buzele și ascultam. Distantul, încruntatul Ossie aterizase din Londra în după-amiaza aceea. A avut loc o discuție - Martina știa, știa ce se întâmpla de vreo doi ani. Femeile știu. Au mirosul lor. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
suporta să stea în propria ei apropiere. O, mamă... Cântecul urlătorilor e închinat celor pe care ei nu îi pot suporta, definind și mimând înțelesul cuvântului insuportabil. Ai observat ce tare vorbesc oamenii prin snackbaruri și la cinema, cum mai dârdâie scândurile din fundul grădinilor din cauza tinerelor talente lipsite de orice brumă de talent, a toboșarilor, a suflătorilor de doi bani, a tranzistoarelor date unul mai tare decât celălalt, ai observat modul în care vezi și auzi blestemele și limbajul mâinilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
și există încă în frazele: a casă, urlă a pustiu, miroase a brânză, vremea-i a ploaie, a ninsoare, este vrednic a mare întristare și lacrimi (Pravila lui Matei Basarab,... ) {EminescuOpXV 106} [TERMINOLOGIE CASNICĂ ȘI DE MESERII] [1] 2276A pârtie dârdâie dordora fleură zmeură 106 {EminescuOpXV 107} a le melița cânepa dracului fuiorul popei șperlă - cenușă amestecată cu scântei * {EminescuOpXV 108} Cuț, cuț, cuț - la căței Cu ți cu ți cu ți cu - la purcei pîs, pisică pîs - la mâțe a
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
iubești!? Flora râde, nu vrea să-i răspundă. Vrea să îl lase să afle un alt adevăr simplu. Nu îl dorește decât pe Laur, dar îl are, este al ei! Ies din apă și încă o ține în brațe. Laur dârdâie involuntar, dinții îi clănțănesc, încep regretele să le țiuie prin creier: - În apă era mai bine! O șterge cu prosopul, încearcă să o acopere, însă ea își dă seama că el încă tremură. Nu au alt prosop, îl prinde în
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
jandarmii sosiți pe post de Întăriri. Orășelul, portul, faleza, estuarele... Știam că ne iroseam timpul, dar absența mea ar fi părut suspectă. Și apoi, aveam chef să văd pînă unde va merge atitudinea bătăioasă a unora... sau a altora. Așa că dîrdîiam de frig, la fel ca ceilalți. Mintea mea s-a lăsat În voia gîndurilor. Cinică. Rece... Foarte rece... Călduț... Se Încinge... Arde! Nu! Iarăși călduț... Rece... Glacial... le-aș fi putut spune, așa cum făceam cînd eram copii și ne jucam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de altul, înălțând între ei zăbrele de flăcări nevăzute și de cristale fierbinți și unde frigul nopții se abate asupra lor năpraznic, înghețându-i unul câte unul în scoicile lor de sare, locuitori nocturni ai unei banchize uscate, eschimoși negri dârdâind în igluurile lor cubice. Da, negri, căci poartă lungi veșminte negre, iar sarea care-i năpădește până-n vârful unghiilor, sarea amăruie care le scrâșnește între dinți în timp ce dorm, cufundați în somnul polar al nopților, sarea pe care o beau o dată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
n-a fost decît o minciună sfruntată, că s-a folosit de toată lumea doar ca să-și atingă scopul personal, n are rost să-ți mai bați capul. Nu e greu să ți l imaginezi chiar în clipele astea, cînd tu dîrdîi de frig așteptîndu-l, singur-singurel, în biroul său de la editură, dînd telefoane în stînga și-n dreapta, avînd la ușă un paznic înarmat care are grijă să nu fie deranjat de nimeni. Lucrează intens, în timp ce toată lumea se întreabă pe unde o
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
cîteva secunde și a avut dreptate. M-a apucat de mînă și mi-a făcut semn să-l urmez. Tîrnăcop și Dendé ne așteptau cîțiva pași mai încolo adăpostiți sub intrarea de lîngă Anticariatul numărul doi. Își frecau mîinile și dîrdîiau amîndoi de frig. Mult timp v-a mai trebuit să vă hotărîți, dom’ Roja, se auziră și cuvintele lui Tîrnăcop printre clănțănituri de dinți. Nu mai țin minte a cui a fost ideea să ne despărțim și să ia fiecare
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Roja. Mie mi se pare exact pe dos. Că voi sînteți cei care v-ați sucit, dar că preferați să vă trageți pe cur în loc să mi-o spuneți în față. — Acuma ești și paranoic, spune Milițică, simțind că începe să dîrdîie și să transpire deodată. Că am lămurit-o și pe asta, zise Roja neluîndu-l în seamă, spuneți-mi cel puțin dacă pot să mai am încredere în oamenii voștri sau trebuie să-mi găsesc alții în ultima clipă? Dar repejor
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]