310 matches
-
conștient de zădărnicia intervenției mele: critica și estetica literară, de toate nuanțele și de toate orientările, se hrănește și se va hrăni mereu din corpul viu al operei de artă, și nu e nimic de făcut cu acești canibali care dănțuiesc în jurul cazanului filozofic și sociologic în care au aruncat "opera", așteptând să fiarbă, pentru ca apoi s-o "deguste" în liniște, plescăind din limbă de satisfacție și plăcere. Totuși, am să încerc să le stric fie măcar și pentru câteva clipe
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
clapă a memoriei mele și făcuse să-mi defileze din nou pe dinainte sala de bal subpămînteană a muncitorilor imigranți din urmă cu un secol. Am Înțeles că tocmeau alămuri și tobe, dar pe ce fel de muzică or fi dănțuit ei la 1907? Din cîntările americane ale Floarei, am reținut o bucată ritmată pe care am asimilat-o mai tîrziu piesei lui Chuck Berry Let’s Twist Again. Twistul nu era Încă inventat În zorii lui 1900, poate că melodia
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
cuvintele-n pocaluri de drumeți. Ei n-au știut de ce se lasă noapte, De ce privirile sunt albele chemări, De ce văzduhul pare dus pe ape Cu steaua lumii destrămată-n zări. De ce se beau otrăvuri neștiute Și-n cimitire azi mai dănțuiesc? Poeții stinși pe fețele nuntite Când chinurile lor se veșnicesc. Prin zidurile negre, apăsătoare Durerile s-au transformat în nor, Cutremurată-n taine-amăgitoare Rămân cenușa lacrimii de dor. IUBIREA UNEI LINIȘTI NECUPRINSE E sărbătoare-n suflet și în gând Și
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
și gemete, în locurile unde oamenii erau striviți de presiune. Răsunau și țipetele nefericiților care, împiedicându-se cădeau și erau călcați în picioare. Mulțimea este o femeie fără inimă; ridicată pe vârful picioarelor, privea cu ochi avizi la cei ce dănțuiau zdrobind sub tălpi simbolul distrus al unității lumii. Un întreg roi de roboplane zbârnâiau în aer, încărcate de pradă. Și asta nu era decât un rău benign... Dacă s-ar fi utilizat numai acest mijloc de transport, pericolul ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
destul de repede că era tare ca un ciot de stejar, oțel curat, nu alta și încet-încet a reușit să-și pună moara pe măsele că nu era acuma vreme bună de murit ori de lâncezit, ci prielnică de muncit și dănțuit în hora mare. Mai întâi, a reparat digurile de la Iazul Morii, că așa se numea de-acuma locul cu pricina, unde rușii cu muscalii au săpat decuncuri; apoi a adaptat câteva piese inox de la niște tunuri părăsite pentru activitățile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
gușa și netezindu-i zbîrciturile. Proptindu-i puțin tremurul genunchilor. Iată-mă, tînărul scriitor V. Căutînd în zadar o disciplină a sufletului care să-mi vindece crisparea care mă macină, să alunge regretele și nenorocirea și să mă lase fericit, dănțuind, lăsînd picioarele goale sămi frămînte necazurile ca pe o cadă cu struguri. Dar unde e? Nici un înțelept n-a reușit să izbîndească fiindcă o astfel de știință s-ar putea învăța doar într-o școală a nesimțirii. „-Ce Yoga, ce
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
o lege a minții, nu putea fi decât acela de Pena Corcodușa; când petele ei picaseră din ceara de creștet sau curseseră din copăile morților. Într-un singur punct schița Domnișoarei Hus concordă cu plăsmuirea Penei. Amândouă, se pare, au dănțuit în veacuri diferite: săltăreț, pierdut sau lunatic cu cavaleri guarzi muscali ori rotunde pașale. * În desfăcutul suflet al Bucureștiului nocturn, umbra Penei Corcodușa și depărtata lumină a imaterialei Ilinca sunt zone de vibrație joasă și înaltă, polii între care strălucesc
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
spelunci pe pe strada Escudillers, spre marele cîștig al unei audiențe alcătuite, se presupune, din debili mintali. Aceste biete făpturi uitate de Dumnezeu, evadate În aceeași după-amiază din ospiciul unui ordin religios, Își dăduseră pantalonii jos În frenezia spectacolului și dănțuiau fără nici o jenă, bătînd din palme, cu catargul ridicat și cu boturile salivînde. Merceditas se cruci, surprinsă de turnura scabroasă pe care o căpătau faptele. — Mamele cîtorva dintre acei sărmani nevinovați, informate de această hoțomănie, au făcut reclamație pentru scandal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
ace sub unghii și te serveau cu niște oțet... - Cucută nu mi-ar fi dat, nu? îi sclipesc ochii. - Nici un strop pe bot! Meritai? - Ar fi suflat în jar, ar fi făcut vânt credincioșii cu cetina de brad? Ar fi dănțuit de bucurie cumetrele că aia care sigur are ochi rău e pusă la frigare? Oare de-aia nu-mi place purcelul la grătar? Și miros a fum? - Mai știi, fată dragă? Și, tălmăcirea de azi? Ai pus umărul, decisiv, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
de tot se întâmpla atunci când cenușa își recunoștea lumina, când focul se identifica într-o bucată de cremene, când cărămida își resuscita memoria. Petru era piatră dintr-o zidire fără nume. Mucegaiul, ca o floare de nuntă în piept. Isaia dănțuiește, cresc muguri pe cruce! Cunoștea pe de rost toate cântările. Viața o repetiție continuă în câteva "Ceasuri Împărătești". Învierea, o promisiune amânată, legată nod de batistă. La 16 ani, viața pe orizontală era o curgere domoală. Petru era decorul. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
a veșnică pomenire sub Ușile Împărătești. Focul, precum o înălțare din cenușă, indica sensul. Catapeteasma, jertfelnic pe muntele Tabor. Arderea de tot înmiresma cerul. Sfinții picurau din tempera nuanțe multicolore. Iconostasul își elibera ierarhii încătușați în argint. Deasupra focului, îngeri dănțuiau Isaia. Crucea a fâlfâit din aripi, apoi s-a înălțat la cer. Petru și-a scos calamafca, paramanul, mantia, antirimul, cămașa, pantalonii, sandalele, apoi a urcat pe jeratic. O mireasmă plăcută s-a înălțat către cer. Scaunul judecății, gol. Pendulul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ca o horă de foc. Flăcări roșii, verzi, albastre, prinse de mână, învârteau cercul. Roata Carului Mare mima intențiile cioplitorului de spițe. Schijele de lumină sfâșiau noaptea. O hemoragie galbenă inunda valea până spre culmi. În mijlocul cercului, în mijlocul bisericii, Petru dănțuia Isaia. Biserica destrăma cusuturile nopții, fâșii negre pansau rănile sfinților; din inima horei, limbi de foc până sub tălpile lui Dumnezeu. În câteva minute, nenorocirea s-a extins precum o ciumă în carnea cetății. Clopotnița, parcă după o anestezie în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de capcanele văzduhului, de norii pământului, de suliță cerului, de frânghia grinzilor! Nu vreau să mă rostogolesc în neant ca într-o avalanșă de frunze. Rupe, Dumnezeule, din moartea mea, moartea copacilor! Dorm pădurile într-un sânge veșted de octombrie, dănțuiesc livezi deasupra unei inimi acoperite cu brumă, șuieră vântul a iarnă într-o frunză de suflet zimțat. Sunt lucrul mâinilor tale, Stăpâne, m-ai modelat după propria-ți semănare. Totuși eu am rămas cu eticheta de om pe frunte, precum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
din greu, satisfăcut. Sughite) Să-ți fie de bine, Măria Ta. LIMBUTUL: Să se deie semn din surle și din tobe! Măria Sa Pricină-Împărat este prea mulțumit și s-a așezat în jâlțul cel alb. Să se bucure prostimea și să dănțuiască întru slava Măriei Sale! (Afară sunet de trâmbițe și de tobe. Urale destul de anemice în plan îndepărtat. Lingușitorul se duce grăbit către ușa din dreapta, o deschide și face semne amenințătoare cuiva. Uralele se întețesc, sfetnicul pare mulțumit, revine. Treptat, uralele se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
stelele roată, al Uniunii Europene. Pompierii de la descarcerare, care veniseră să dea jos mașina, povesteau uimiți cum, în tot timpul operațiunii, o pasăre albă, mai mică decât o vrabie, zbura în jurul lor. Părea atârnată de o rază de soare sângerie. Dănțuia în jurul mașinii și ciripea într-una „Pardalian! Pardalian!“ Aurel Trocaru a fost scos, pe la prânz, bucată cu bucată, de vidanjorul Toma Preda, zis Biluță, din toaletele ecologice din părculețul din fața spitalului lui Wintris, proprietatea prosperei firme de privăți răspândite în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
înfipți într-o lance de Soare zece trântori și cu cei treisprezece mii de ochi privi în jur. Deasupra lor auzi un vâjâit. Și chiar pe lângă el o altă lance cu încă zece trântori se înfipse zbârnâind în pământ. Gnomii dănțuiau de bucurie sfârtecându-le hulpavi trupurile tărcate. Moș Eveniment gândi: Ăștia au fost slabii, infirmii, bătrânii și nepoftiții. Au trebuit să moară! Regina Penelopa se ridică în zbor deasupra spațiului străbătut de păsări de parcă i-ar fi spus: Vino, nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Lupta nevăzută Elena Marin Alexe Îmi trec prin inimă ropot de ploi Cu ironice zâmbete calde Înveșmântate în negru puhoi Și lacrimi pierdute-n tornade Întrebările încep să coboare Dănțuind trist în hora uitării Se deschide pe nori câte-o ușă Dar se-nchide cu semnul mirări Braț la braț urmărim alb si negru Confruntare în tainic mister La răspântii urlând negrul se stinge Însă albul iubind se ridică la
Lupta nev?zut? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83244_a_84569]
-
pentru ca primăverii să nu-i lipsească nimic din trupul ei fragil ca un iadeș. drogați nori copii și nori bătrâni stau în palma cerului, printre degete se-aleargă. lumini prea nude ocrotesc, cu umbra lor ușoară le îmbracă. seninuri impudice dănțuiesc peste creste virile și pofticioase, ochiuri efemere de apă de nebune se sulemenesc. de nuanțe incerte, cloraminoase, aerul se zdrențuie-n pomi ce-și slobod picurat limfă și măduvi în oase, adormiții lor ochi, cu pupila opacizată de urdorile iernii, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
se așezară de-a dreapta și de-a stânga bărbaților, înșirându-se prin odaia strâmtă, aplecându-și capetele, strigând și chiuind de credeai că au dat turcii. După rusască, a venit rândul horelor și bătutelor, la care s-au deprins a dănțui și copiii. Numai bătrâna stătea bucuroasă pe scăunelul de lemn, uitându-se, cu luare aminte, la petrecăreți. Așa petrecură câteva ceasuri bune, cinstind din vinul dulce acrișor, mai înfruptânduse din bucatele reci ori răcorindu-se, afară, pe pridvor, în bătaia
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
ăsta Tonia îmi ținea pe întuneric prelegeri puțin desuete, despre ierburile lui Baudelaire sau Caligramele lui Apollinaire, sau îmi ilustra obiceiul ei de a-și aroga orice spațiu în care i se întâmplase să pătrundă, descălțându-se afară în fața ușii, dănțuind în picioarele goale pe covorul moale sau pe dușumeaua cretoasă, ritual pe care l-a repetat de zeci de ori în camera mea, cu felinarul roz din bulevard iluminându-i luciul unghiilor mari de la picioare, cum sta în dreptul geamului înalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
veceului și depozitului, doi băieți care pân-atunci băuseră în tăcere se hotărăsc dintr-o dată să încălzească atmosfera dând drumul la stație, cu decibeli mulți. Fata sare, răsturnându-și scaunul pe care de-abia se așezase, și se pune pe dănțuit pe muzica de manea, cu fața îmbujorată proiectată spre tablele ondulate care plafonează terasa. Picioarele îi scapă din încălțările desfăcute, și-aruncă și haina de piele pe scaun lângă bărbatu-său, ăla se ridică și începe să dănțuiască, pocnindu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
pune pe dănțuit pe muzica de manea, cu fața îmbujorată proiectată spre tablele ondulate care plafonează terasa. Picioarele îi scapă din încălțările desfăcute, și-aruncă și haina de piele pe scaun lângă bărbatu-său, ăla se ridică și începe să dănțuiască, pocnindu-și sonor picioarele în jurul ei. Băieții cu muzica se pun să bată din palme, Viner râde și el cu ochii micșorați în fața lui cărnoasă, ea se învârte pe vârfurile degetelor în șosete, fără să mai simtă răceala cimentului, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
grotești, bărbi și mustăți false pe care și le țineau cu palmele asudate, scânduri de decor cretoase cu siluete deșirate de dansatoare, ca pe coperțile negre ale romanelor de la ambulanți, pe care siluete de hetaire în buchete de câte zece dănțuiesc după stinsul luminii între cutele cearceafului - dac-aș aprinde lumina, ar fi chiar gândacii, grăsuni și domestici ca dintr-o crescătorie, care-mi stimulau, la orele mici din noapte, creșterea bărbii de două zile. șaisprezece La radioul pe care Zina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
viața, pentru prima oară nu e în altă parte. nouă în primul loc: e timpul să începi noua ta familie, de această dată vei avea mult noroc, salcia bătrână cu zbârcituri și mușchi gros de la răsăritul grădinii tale suspendate va dănțui de bucurie la nunta ta, armata celor o mie de dragoni aurii din munți va scoate, la ordin, foc pentru tine, foc care se va vedea de la polul nord și va orbi constelația slăvită de armatele dușmanilor tăi, toate broaștele-care-spionează
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
când în când arunca chiar câte un răspuns nervos vecinului conciliant. Rudele toate în preajmă, cu demnitate. Cărarea impecabilă a lui Michel se prelungea, lată și albă prin părul negru, sticlos de pomadă. Apoi un popă pițigăiat a început Isaia dănțuiește, și au început cu toții să se învîrtească după vocea lui. Tot mai repede și mai dizgrațios. Irina șoptea mereu vecinului: "Ah, cum mă enervează!" În mers, voalurile i se deranjaseră. Mă gândeam cum să mă răzbun... Să-mi fac apariția
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]