309 matches
-
și în articolele despre simultaneism, Apollinaire sau futurism. Față de entuziasmul dadaiștilor, adeziunea celui rămas în afara jocului pare mai degrabă o reverență diplomatică (în care se amestecă, poate, și un strop de invidie): „Aș fi un copil rău dacă n-aș dănțui în entuziasmul vostru, — după aceeași scripcă. Fumisteriile sînt un lucru minunat cînd sînt lucide, și cînd Țara ar rîde după ochelari și Marciulică și-ar stăvili hohotul în bucile-i faciale de gornist. Marcel, îmi placi că ești și fervent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
luna. Ziua trăiesc împrăștiat cu furtuna. Cu cuvinte stinse în gură am cântat și mai cânt marea trecere, somnul lumii, îngerii de ceară. De pe-un umăr pe altul tăcând îmi trec steaua ca o povară. [1928] * SOMN Noapte întreagă. Dănțuiesc stele în iarbă. Se retrag în pădure și-n peșteri potecile, gornicul nu mai vorbește. Buhe sure s-așază ca urne pe brazi. În întunericul fără de martori se liniștesc păsări, sânge, țară și aventuri în cari veșnic recazi. Dăinuie un
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
și luna. Ziua trăiesc împrăștiat cu furtuna. Cu cuvinte stinse în gură am cântat și mai cânt marea trecere, somnul lumii, îngerii de ceară. De pe-un umăr pe altul tăcând îmi trec steaua ca o povară. SOMN Noapte întreagă. Dănțuiesc stele în iarbă. Se retrag în pădure și-n peșteri potecile, gornicul nu mai vorbește. Buhe sure s-așează pe urne de brazi. În întunericul fără de martori se liniștesc păsări, sânge, țară și aventuri în care veșnic recazi. Dăinuie un
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
stelele roată, al Uniunii Europene. Pompierii de la descarcerare, care veniseră să dea jos mașina, povesteau uimiți cum, în tot timpul operațiunii, o pasăre albă, mai mică decât o vrabie, zbura în jurul lor. Părea atârnată de o rază de soare sângerie. Dănțuia în jurul mașinii și ciripea într-una „Pardalian! Pardalian!“ Aurel Trocaru a fost scos, pe la prânz, bucată cu bucată, de vidanjorul Toma Preda, zis Biluță, din toaletele ecologice din părculețul din fața spitalului lui Wintris, proprietatea prosperei firme de privăți răspândite în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
semnul sudorii și veninului Cerberului, este o aluzie la legenda ieșirii, răpirii Cerberului de către Hercule și a aparitiei plantelor veninoase ca urmare. Cele trei-patru fete, evreica, grecoaica, țiganca și nemțoaica, sunt Menadele, care în urma neghicirii, nedescifrării probei inițiatice aparent eșuate, dănțuiesc într-o horă amețitoare. Acest dans și încercarea eșuată de a-i îndepărta gândul de la marea iubire, Hildegard-Euridice, reprezintă sfâșierea, sfârtecarea Menadelor, a Bacantelor a lui Orfeu, mijlocul de a se reîntregi, de a reveni la întregul Iubirii esențiale. Prin
Timp şi spaţiu în literatura română - viziunea lui Mihai Eminescu şi a lui Mircea Eliade -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
cu încordare și-ar putea muta și munții! Dacă, mă înțelegi, ar avea puterea... glumi Victor parțial serios. Se așternu o muțenie gravă între ei; doar tușitul suferind al Odettei și vijelia fuzionată cu ploaia o răzbeau. Triluri de clarinet dănțuiau armonios... Hm! izbucni Ion, ignorându-i pe amândoi. Ce a mai rămas de făcut azi, după părerea ta, Celia? se adresă gentil, schimbând brusc tonul, sclipindu-i ochii. Zic să ne ascundem! Da, da! Când eram copilă-mi plăcea la
Conacul dintre ploi. In: ANTOLOGIE:poezie by Cătălina-Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_686]
-
dimineața, prin iarba plină de rouă. Lungită la umbra copacilor, își privea mâinile străvezii în soare, și-și săruta pielea brațelor delicate și mici, își împletea coronițe din frunze și flori de câmp, cu ele pe cap și pe gât dănțuind în jurul copacilor bătrâni și, cu brațele întinse se rotea până amețea și se lăsa să cadă cu fața îngropată în iarbă râzând în hohote. Și cânta. cânta cu glasul ei grozav că se auzea în toată livada. Apoi, râzând, fugea
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
zise Stănică, ăsta e vin de chef culăutari, nu cu aperitiv. Păcat că sfințiile-voastre nu puteți juca! - Da' de ce, porc de câine, să nu putem juca? Saltă și tebucură, Sioane", zice Scriptura. La Sfânta taină a căsătoriei nu G. Călinescu dănțuim? Orice petrecere cinstită, cu suflet curat, este îngăduită omului. Mi se pare mie, Stănică, de nu mă-nșel, că ești de ăștia noi, care strică legea, îmbolnăviți de spurcăciunea ateismului. "Zis-a cel nebun întru inima sa: nu este Dumnezeu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
predică, cum să facă și să se înțeleagă, despre datoriile femeii de a da ascultare bărbatului și la bine și la rău, și câte altele o mulțime, că era citit și cu drag de meserie. La sfârșit, au jucat Isaiia dănțuiește, părintele în cap, blagoslovind, după el mireasa, cu ochii în pământ, ginerele, spăsit și pătruns, brutarul ferind luminările, nașa, socrii mândri, Aglaia și Grigore lăcrimând. Au ieșit apoi la trăsuri, înghesuiți de curioși. Răsuflară. Afară ardea soarele și boarea primăverii
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
greva se dotează cu forme inedite de organizare sindicatele și partidele ce canalizează mareea umană, o înregimentează și modifică astfel miza jocului politic. În acele timpuri "plebea" nu mai ieșea în stradă pentru a sărbători un sfînt protector, pentru a dănțui la carnaval ori pentru a se alătura unei răzmerițe: acum își înfruntă patronii, își contestă stăpînii care nu se poartă, nici ei, ca niște sfinți, și își cere drepturile. Istoricul englez Hobsbawn remarcă undeva caracterul permanent al revendicării: "Plebea nu
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
ca stăpânul lui să facă focul. După o vreme, Își dă seama că omul nu-i mai poate oferi ceea ce are nevoie, așa Încât se hotărăște să plece. London scrie: „N-a mai stat decât puțin, urlând sub stelele ce săltau, dănțuiau și străluceau În văzduhul Înghețat. După aceea, s-a Întors și a apucat drumul care avea să-l ducă spre tabăra pe care o știa, acolo unde se găseau alții care să-i ofere căldura focului”. Dacă managerii nu vor
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
solemnă. Cum însă nu putea ajunge până acolo, iar cu pietre se temea să azvârle, se mulțumea să țopăie în jurul statuii, agitându-și brațele și ușuind din toți rărunchii. Cine l-ar fi văzut de departe ar fi crezut că dănțuiește, împlinind cine știe ce ritual. Dar păsările, mai ales când venea câte una neagră, mare cât un corb, se arătau nepăsătoare la sforțările lui. Ceea ce, de data asta, pe Petrache îl scoase de tot din sărite. Pasărea îl mai privi o vreme
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mult pentru el și închise ochii, istovit. — Ce zice ? întrebă doctorul fără de arginți. — Nu sunt sigură că am înțeles. Cred că a zis „fiind“. Poate să fie o frântură dintr-un cuvânt mai lung. Da’ de unde, ar fi spus Efrem, dănțuind prin osuarul lui translucid. E exact ce trebuie, cuvântul care ne lipsea din urcușul în trepte al bătrânului Heidegger. Ar fi arătat spre Cosmina, cu degetul proptit la rădăcina nasului. „Sein.“ Apoi, cu brațele în lături, către zâmbetele pe care
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
locurile unde se izbiseră. Dar, cum eram tot timpul supravegheați, ei erau apoi siliți să lingă dârele de sânge de pe perete, apoi atârnați cu capul în jos, ca sângele să se întoarcă de unde îl risipiseră. Iar ceilalți erau puși să dănțuiască în jurul răstignitului fără de cruce. Unul dintre noi a scrijelit pereții și a înghițit tencuiala. Altul a mâncat un săpun întreg. De fiecare dată a fost prea puțin. De fiecare dată pedeapsa a fost atât de cumplită, încât, nemaiștiind dacă e
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
răsucite, cauciucuri cu burțile sparte. Pe măsură ce mormanul uriaș se lățea spre poale, limbile excavatoarelor îl împingeau și muntele se sumețea, vârful fiind de fiecare dată altul, dar mereu mai sus, spărgând altfel lumina, cu aceeași cruzime, de parcă cineva ar fi dănțuit în vârf pe sticlă pisată. Acolo unde măruntaiele se descompuneau, pântecele se umfla și duhorile, neavând cum să se răspândească altminteri, se aprindeau, arzând ascuțit, ca niște șișuri, ori fumegând lăptos. În jur, câmpul răscolit purta urma roților grele ori
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
aplauze. Faraon intră, pe ritmul bașilor, cu un țipăt pre lung, sacadat și dogit : — Haaaaaai, haaaaai, hai, bibilico, șai, bălășico, Șanțo pă Râța, Râța pă Tanța și pă deasupra, mucles ! Ceilalți începură să țopăie, împrejurul focului, drăcește, chiar și Isaia dănțuia, purtându-și catastiful ca pe un coif. Faraon înteți ritmul, ațâțat. — Andrea pulea cabanos, și pă față, și pă dos, o gagică hacana, da puli, puli, puleaaaa... Și tot așa, până când, împiedicați în pulpanele peticite, amețiți de spirturile amestecate și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
situația de a alege din trei drumuri pe cel adevărat sau să intuiască din mai multe izvoare pe cel dătător de puteri. Dacă ar fi ghicit ,,ar fi fost foarte frumos, șopti grecoaica. łi-am fi cântat și ți-am fi dănțuit și te-am fi plimbat prin toate odăile. Ar fi fost foarte frumos.” (/29). Aceasta vrea să spună că el ar fi ajuns ,,să cunoască” micul labirint În care viața și moartea, plăcerea și eșecul, deci cele două lumi paralele
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
pe altul și ziceau acestea: „«Aspră-i iarna, dar dulce-i paradisul! Dureros e înghețul, dar plăcută odihna! Să suferim puțină vreme, și sânul patriarhului ne va încălzi! Să schimbăm o singură noapte cu toată veșnicia! Să ardă piciorul, ca să dănțuiască veșnic cu îngerii! Să se desprindă mâna, ca să aibă îndrăzneala să se înalțe către Stăpânul! Câți dintre camarazii noștri n-au căzut în luptă ca să rămână credincioși unui împărat pământesc! Oare noi nu vom jertfi viața aceasta pentru credința în
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
pe altul și ziceau acestea: „«Aspră-i iarna, dar dulce-i paradisul! Dureros e înghețul, dar plăcută odihna! Să suferim puțină vreme, și sânul patriarhului ne va încălzi! Să schimbăm o singură noapte cu toată veșnicia! Să ardă piciorul, ca să dănțuiască veșnic cu îngerii! Să se desprindă mâna, ca să aibă îndrăzneala să se înalțe către Stăpânul! Câți dintre camarazii noștri n-au căzut în luptă ca să rămână credincioși unui împărat pământesc! Oare noi nu vom jertfi viața aceasta pentru credința în
Atitudinea martirilor creștini ai primelor secole în faȚa morȚii. In: Medicii și Biserica. Medicină și Spiritualitate în abordarea pacientului terminal by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/121_a_138]
-
nemeritate. Nu se gândise vreodată că i-ar fi fost mai bine pe meleaguri străine. Fusese de câteva ori pe la talciocul și iarmarocul din târgul de peste deal. Dar se înspăimântase când văzuse gloata de precupeți, zarafi și slujbași vicleni. Năravurile dănțuiau în tot locul. Se temuse să mai treacă pe sub poarta orașului, pentru ca neomenia să nu îl ia sub stăpânire. Se culcase în fiecare seară, mulțumindu-i lui Dumnezeu că îl așezase departe de acest loc venetic. În zori, cântecul ascuțit
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
e bun cântă iarna în patru sferturi de noapte, în patru răstimpuri: la 10, la 12, la două și la patru. Spre ziuă îndesesc cucoșii cântatul. Noaptea, la miezul nopții, când cântă întâi cucoșul, toacă în cer și atunci îngerii dănțuiesc."263 În mitologia universală, pasărea care reprezintă armonia și plenitudinea, simbol al fertilității și ipostază zoomorfă a pomului vieții, este păunul care reprezintă imaginea spiritului universal, având valențe demiurgice 264: Când a împodobit Dumnezeu păsările și le-a pus pene
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Culoarea albastră, remarcă Al. Dima, menționând culegerea lui T. Pamfile: "este știma blestemată... sunt duhurile comorilor ce le au în stăpânire cu legământ de la cel ce le-a îngropat" ("Zăcăminte folclorice în literatura română contemporană", Al. Dima). "Sub albastre focuri/ dănțuie comori/ nu mai vrea jăratic murgu-mi pască flori" ("Steaua singurătății"T. Utan). În poezia interbelică motivul apare la A. Maniu și V. Voiculescu. 9 " Acesta e nebunul care aude zurgălăii/ mâncând pământul/ mârâitul de câine al câmpului"("Cartea de nisip
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
E azi cununa/ Ce ți-am pus..." 11 " Când se zbate/ vântul sfânt/ Latră câinii în pământ." 12 Tudor Arghezi, Ion Barbu, A. Maniu, V. Voiculescu sunt menționați de Al. Dima în "Zăcăminte folclorice în literatura noastră contemporană". 13 "Și dănțuie un dans bătut și frânt,/ De s-au oprit și stelele și vântul,/ Iar Eva cu priviri rătăcitoare cerea ieșiri în era viitoare/ Bătrâne șarpe, cântatul tău de-atunci/ Se furișează din părinți în prunci." 14 "Domnule, Domnule/ de ce v-
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
care voiește să nu aibă curînd copii își ajunge acest scop dacă ia la cununie în sîn atîtea nuci fripte, pe care le îngroapă în pămînt, cîți ani voiește să fie fără de copii. La cununie, pe cînd se cîntă Isaia dănțuiește, se aruncă de vătăjei* asupra celor cununați zaharicale, alune etc., crezîndu-se c-apoi tinerii vor duce un trai dulce și vor avea belșug. După ce se termină serviciul cununiei, un colăcer aruncă prin biserică flori sau cofeturi, sau alune, sau nuci
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
rău cu bărbatul din pricina ei, se poate uita în cuptor, și astfel soacra moare. Cînd nuntașii de la două nunți se întîlnesc, se iau la bătaie, și care învinge robește bradul celuilalt. Dacă mireasa își trage piciorul după ea la Isaia dănțuiește, pînă la anul se mărită toate fetele care sînt la nuntă. Cînd are să fie o nuntă, caii plîng cu trei zile înainte. Cînd se cunună ginerele și mireasa și dau ocol de trei ori pe la icoane, o femeie ia din
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]