475 matches
-
și să agățați un trecător absolut nevinovat, după care să-l cărați până aici și să-l acuzați de crimă fără să aveți nici un fel de dovezi? — Dovezi? Avem destule dovezi. Avem o baie împroșcată cu sânge și cu ușa dărâmată. Avem o casă goală, lăsată într-o mizerie îngrozitoare, și avem o chestie sau alta în fundul puțului ăla. Iar tu zici că n-avem dovezi. Ai înțeles totul aiurea. — Măcar așa facem pereche, zise Wilt. — Și să-ți mai spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
un pas, șchiopăta ritmic însoțitorul înpelerină neagră. Imaginea se rupse, instantaneu. Fereastra trepida, tunetul atinse pereții, totul începu să tremure, Tolea sări în lături, spre pragul camerei, pleosc, tava cu cești prăbușită în bucătărie și duuummm, întreg peretele cu cărți dărâmat, într-o secundă, explozie, la un pas, scăpase ca prin miracol, duuummmm, un pas, o secundă, ferestrele zăngăneau și zidurile se clătinau, masa scaunul televizorul. Bătrânul era deja aici, palid, tremurând, cu brațele osoase trăgându-l spasmodic de haină, „tremur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
noi, muritorii. Așa că am creat în imaginație locul ăsta numit hotelul Existența și l-am transformat imediat în refugiu pentru copiii pierduți. Vorbesc despre copiii europeni, desigur. Tații lor fuseseră împușcați în lupte, mamele zăceau sub ruinele bisericilor și clădirilor dărâmate și ei rămăseseră să rătăcească prin molozul orașelor bombardate, în frigul iernii, căutându-și hrana prin gunoaiele pădurilor, copii singuri, copii doi câte doi, copii în găști de câte patru, șase sau zece, cu picioarele înfășurate în zdrențe în loc de ghete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
-o pentru promoția Tesco de acum doi ani. Iartă-mă, mami, spune În receptor. A trebuit să-i amintesc asistentei mele ceva. Asistentei ei. Doamne, ce mă calcă pe nervi când zice chestia asta. Dar, sinceră să fiu, sunt prea dărâmată ca să mai pun la suflet așa ceva. Nu are nimic de-a face cu mine, Îmi spun ferm Începând să scormonesc prin sertarul de jos al fișetului. E complet ridicol să cred că am vreo legătură. Probabil că avea oricum de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
la Guggenheim. Am... am fost la cumpărături. — Ai fost... Mă fixează, apoi începe iar să citească. Când termină, rămâne uitându‑se în gol, fără expresie. — Nu‑mi vine să cred, zice, atât de încet că abia îl aud. Pare la fel de dărâmat cum sunt și eu și, pentru prima oară pe ziua de azi, simt că‑mi dau lacrimile. Știu, zic tremurând din tot corpul. E oribil. Probabil că m‑au urmărit. Probabil că au fost pe urmele mele în permanență, spionându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
milioane. Rapoartele s-au strâns teanc pe masa de lucru din biroul premierului Zhou. Mao e mai mult rușinat decât îngrijorat. Își amintește cât de hotărât era să-și transforme planul în realitate. A emis instrucțiuni: „În goană spre comunism” „Dărâmați structura familială” „Un castron de orez, o pereche de bețișoare, un set de pături - stilul comunismului” „Un hectar, zece mii de pfunzi de yame, două sute de mii de pfunzi de orez” „Împerecheați iepurele cu vaca, pentru ca iepurele să ajungă la fel de mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Începând din secolul al VI-lea. Adevărat: numai două veacuri și ceva, dar de-ajuns ca s-o prefacă Într-un... ogor lăsat În pârloagă - Slavii erau agricultori, oameni-de-sat: tot ce era cetate, oraș, târg, dacă n-a fost distrus, dărâmat, s-a ruinat... Băștinașii care n-au fugit În vârful muntelui ori În Italia ori În Sicilia s-au descreștinat, s-au analfabetizat, s-au descivilizat - Într-un cuvânt: s-au slavizat. Grecia, da, singura Înfrângere cunoscută de Neamul Rusesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
stai cu mâinile-n șolduri? Cum stă, acuma, Ileana? - Cam așa ceva, zice mama, cu gura pungă. Așa să fie. Acum se vorbește de stricăciuni, În sat - nu cine știe ce, nimica toată!, spun cu toții și râd: ba de vaca moartă, de casa dărâmată, bine că vin ai noștri, așa-i la război, dar dac-a trece războiul, totul s-a drege, ba și mai și! Mare veselie: o boambă s-o scăpat pe saraiul popii - și-a face el altul, cân s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
buzele ni s-au atins, ochii ni s-au Închis, Împrejurul nostru nu mai exista nimic altceva decât monotonia cântecului greierilor, răsunând În capetele noastre amețite. Un sărut prelung, un sărut arzător, un sărut al anilor străbătuți și al stavilelor dărâmate. De teamă să nu vină alți oaspeți, să nu se apropie alți servitori, ne-am ridicat, și am urmat-o printr-o alee acoperită, o ușiță nebănuită, o scară cu treptele sparte, până În apartamentele bătrânului șah, pe care nepoata sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
toți bărbații”, striga cu năduf doamna Petrea. „Eu dorm și tu mă lași să tot dorm, eu dorm și tu uiți de mine. Precis cu intenție, lua-te-ar naiba. Ca să-mi cadă blocul în cap și să mă îngropi dărâmată.” „Dumnezeule, chiar am uitat-o! Într-adevăr, am uitat de nevastă-mea”, mormăia domnul Petrea, vorbind cu el însuși. „Așa-mi trebuie. Dacă te-ai măritat cu un bețiv, nu poți să scapi nepedepsită. Cu ce am păcătuit, Doamne, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
carabina din mîini. Se făcuse deja după-amiază pînĂ dădură de turmă și o ocoliră - văzură trupurile gri printre copaci, urechile care se mișcau și trompele curioase pe care și le Înfășurau și desfășurau, auzeau cum trosnesc crengile rupte, bufniturile copacilor dărÎmați, bolboroseala din burțile elefanților și sunetul sec pe care-l făcea bălegarul cînd se izbea de pămÎnt. În cele din urmă, reușiră să regăsească urma bătrînului mascul și, cînd o coti pe o cărare mai strîmtă, Juma Îl privi petatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
stăpânului locuinței. Dar, unde să mergem? Nu că n-aș putea aicișa, nu sunt io atâta de sensibilă, dar e foarte posibil ca să-și dorească și domnii o partidă, mai pe urmă. Ori io nu mint, când ziceam că sunt dărâmată complet. Mai am un pic și mă prăbușesc, fac o comoție, trag un nănel, de cât am mai umblat, și azi, și ieri. Bașca alaltăieri. Am prins bășici la tălpi. Un număr, hai, treacă de la mine, e suficient! Apoi scuipă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
liniștea mea sufletească, n-ar fi cazul să-l întrebăm și pe... Alo, Îngere, tu ce părere ai, bre? Tu ești expertul. Ce crezi? Aia e formula magică? E bună? Ca să nu greșim... Nici un răspuns. Ce dracu' o fi așa dărâmat? Omne animal triste, post coitum. Totuși... Nu-mi explic ce se-ntâmplă cu el, de vreo jumătate de oră, de nu-și mai revine! Și era vocal, domnule, avea zvâc și argument la orice! E de rău! Lăsă-l pe
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
ucis. Cu siguranță nu era Mesia. Toți știu că misiunea lui Mesia este să-i învingă pe dușmanii păgâni, să reconstruiască templul și să aducă dreptatea lui Dumnezeu pe pământ. În schimb, el a fost înfrânt de păgâni; templul e dărâmat; dreptatea lui Dumnezeu nu mai vede niciunde. Tot ce mai avem e dreptatea romanilor... mulțumim frumos!”. Mergând mai departe cu imaginația, primul ar răspunde: „O, nu! Vezi, eu cred că Simon a înviat din morți”. Probabil, ceilalți ar riposta: „Asta
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
făcând vitrinele praf. După o oră cutremurul a reînceput, ceva mai slab ca prima dată. Cine a mai avut curajul să intre în casă în noaptea aceea? Am umblat pe străzi până când ceața dimineții albi orizontul și praful de la clădirile dărâmate se mai depuse pe caldarâm. Abia atunci mi-am adus aminte că Ruletistul probabil că fusese abandonat acolo, în hala subterană, și m-am întors să văd dacă mai trăia. L-am găsit întins pe podea, îngrijit de câțiva inși
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
trântit cu putere o ușă, cele două focuri bufniră într-o explozie de scântei și se stinseră. Nici măcar jarul nu mai ardea. Totul era cenușă și fum. Sala dărăpănată se umpluse de un fum înțepător, greu de respirat. Prin colțul dărâmat al zidului se vedea un sfert de lună, albăstrind cerul în jur. Totul se destrămase și ne găseam acum, la miezul nopții, într-o clădire ruinată: niște fetițe speriate. Din colțurile lor, liliecii se treziră din nou și începură iarăși
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
care fluturau zdrențe, stofe sfâșiate, zburau hârtii. Ciocane și ferăstraie se auzeau din toate părțile, sub liniștitoarea impresie de stabilitate pe care o degajă totdeauna munca normală. Mergeam melancolic prin lumina, iarăși moale și caldă, a prânzului. Câte un zid dărâmat oferea, cu indecență, intimitatea sfâșiată a caselor. Am ieșit spre Covaci și deodată m-am oprit : între două case rămase întregi, un loc gol, curățit de moloz - ca o gură știrbă, după o extracție. Și pe acel maidan nou apărut
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
întreținut dezbinările în ținuturile cucerite; unii au alimentat dușmăniile împotriva lor înșiși; alții, în sfârșit, s-au străduit să-i câștige de partea lor pe aceia de care nu erau siguri la începutul domniei; unii au înălțat fortărețe; alții leau dărâmat și le-au distrus. Și, cu toate că nu putem formula o judecată cu privire la toate aceste lucruri, fără a examina împrejurările particulare ale fiecărui stat în care s-a procedat într-un fel sau altul, voi vorbi totuși despre ele tratându-le
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
vor fi zidite din nou; 34. țara pustiită va fi lucrată iarăși de unde pînă aici era pustie în ochii tuturor trecătorilor. 35. Și se va spune atunci: "Țara aceasta pustiită a ajuns ca o grădină a Edenului; și cetățile acestea dărîmate, care erau pustii și surpate, sunt întărite și locuite!" 36. Și neamurile, care vor mai rămîne în jurul vostru, vor ști că Eu, Domnul, am zidit din nou ce era surpat, și am sădit ce era pustiit. Eu, Domnul, am vorbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
și voi și face." 37. Așa vorbește Domnul, Dumnezeu: "Iată în ce privință Mă voi lăsa înduplecat de casa lui Israel, și iată ce voi face pentru ei: voi înmulți pe oameni ca pe o turmă de oi. 38. Cetățile dărîmate se vor umple cu turme de oameni, ca turmele închinate Domnului, ca turmele care sunt aduse la Ierusalim în timpul sărbătorilor celor mari. Și vor ști că Eu sunt Domnul." $37 1. Mîna Domnului a venit peste mine, și m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
bizară mostră de libertate a presei și a opiniei! Am scris un articol, "Statuile din Est", în care am arătat că Estul european e presărat cu socluri goale, pe care nu se știe ce statui vor fi puse în locul celor dărâmate. După vreo trei zile, a apărut, tradus (și tradus bine) de G. B. M-a sunat Nicolae Lungociu, pe numele american "Nick Lungociu", insistând să vin la Washington, pentru o întîlnire cu comunitatea românească. Întâi, am ezitat. Pe urmă am
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
eroi, doi martiri ai creștinătății: Ion I. Moța și Vasile Marin?. Gheorghiță Savel și-a notat și câteva statistici ale genocidului bolșevic din Spania: 12 episcopi, 4.000 de preoți, cca. 300 călugărițe, peste 2.000 de monahi, multe biserici dărâmate, batjocorite, moaște și icoane profanate, nelegiuiri în lanț, care îngrozesc și despre care s-au scris, în numeroase limbi, rafturi de biblioteci, jertfe pe care, înregistratorul cu sufletul le notase, cu chenar, în caietul său select de elev, intelectual în
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
fac pentru Ierusalim. Nu era cu mine nici o altă vită, afară de vita pe care călăream. 13. Am ieșit noaptea pe poarta văii și m-am îndreptat spre izvorul balaurului și spre poarta gunoiului, uitîndu-mă cu băgare de seamă la zidurile dărîmate ale Ierusalimului și la porțile lui arse de foc. 14. Am trecut pe la poarta izvorului și pe la iazul împăratului, și nu era loc pe unde să treacă vita care era sub mine. 15. M-am suit noaptea pe la pîrîu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85121_a_85908]
-
rărit, al lui Weber, licărirea albastră din spatele ramelor de sârmă, jumătatea de cupolă moale, binevoitoare, a feței și barba cenușie revărsată - o combinație între Charles Darwin și Moș Crăciun - și-l salutau de parcă ar fi fost un bunic inofensiv. Bărbatul dărâmat se apropie, netezindu-și vesta slinoasă, bâțâindu-se și trăncănind. Weber era prea intrigat de ticurile lui faciale ca să-i întoarcă spatele. Dădu drumul unui șuvoi confuz de cuvinte. Hei, salutare. Ce mișto că ne-am întâlnit iar. Mai ții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Weber le atrase atenția asupra evidenței: Mark era deja mai rău. Daniel începu să înșire o listă cu toate efectele secundare din istoria medicinei. Weber încuviința din cap, încercând să-și înfrâneze iritarea. Voia să-l vadă pe omul ăsta dărâmat, căindu-se. — Ăsta e un medicament mai nou, unul dintre așa-zisele antipsihotice atipice. Are mult mai puține efecte secundare decât marea majoritate a celorlalte. Karin se așeză pe marginea scaunului stacojiu de hotel, cu piciorul zvâcnind. Hipotensiune posturală și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]