467 matches
-
theos, care presupune o anumită pasivitate a puterii 2. Observația este importantă Întrucât, În ciuda diferitelor semnificații Îmbrățișate de daimones, influența lor activă În viața oamenilor nu a Încetat niciodată să se manifeste și probabil tocmai datorită acestei trăsături au jucat daimonii un rol atât de important În gândirea filosofică. În plus, daimonii nu aparțin unei lumi organizate, paralele cu cea a oamenilor, cum este lumea zeilor, și de aceea nu a existat niciodată o linie de separație Între ei și oameni
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
importantă Întrucât, În ciuda diferitelor semnificații Îmbrățișate de daimones, influența lor activă În viața oamenilor nu a Încetat niciodată să se manifeste și probabil tocmai datorită acestei trăsături au jucat daimonii un rol atât de important În gândirea filosofică. În plus, daimonii nu aparțin unei lumi organizate, paralele cu cea a oamenilor, cum este lumea zeilor, și de aceea nu a existat niciodată o linie de separație Între ei și oameni. Un exemplu grăitor pentru polivalența daimonului ni-l dă Empedocle, care
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
În gândirea filosofică. În plus, daimonii nu aparțin unei lumi organizate, paralele cu cea a oamenilor, cum este lumea zeilor, și de aceea nu a existat niciodată o linie de separație Între ei și oameni. Un exemplu grăitor pentru polivalența daimonului ni-l dă Empedocle, care, În Purificările sale, ne oferă cel puțin trei accepțiuni diferite ale aceleiași noțiuni. Înainte de toate, cea care stabilește o identitate Între daimoni și suflet 3: daimonii ar fi, de fapt, suflete căzute În ciclul generațiilor
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
o linie de separație Între ei și oameni. Un exemplu grăitor pentru polivalența daimonului ni-l dă Empedocle, care, În Purificările sale, ne oferă cel puțin trei accepțiuni diferite ale aceleiași noțiuni. Înainte de toate, cea care stabilește o identitate Între daimoni și suflet 3: daimonii ar fi, de fapt, suflete căzute În ciclul generațiilor, iar Empedocle se vede pe sine Însuși ca fiind unul dintre acești daimoni „izgoniți de la zei”4. Urmează grupul daimonilor funcționali, personali sau psihopompi, unii (cel bun
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
Între ei și oameni. Un exemplu grăitor pentru polivalența daimonului ni-l dă Empedocle, care, În Purificările sale, ne oferă cel puțin trei accepțiuni diferite ale aceleiași noțiuni. Înainte de toate, cea care stabilește o identitate Între daimoni și suflet 3: daimonii ar fi, de fapt, suflete căzute În ciclul generațiilor, iar Empedocle se vede pe sine Însuși ca fiind unul dintre acești daimoni „izgoniți de la zei”4. Urmează grupul daimonilor funcționali, personali sau psihopompi, unii (cel bun și cel rău5) fiind
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
trei accepțiuni diferite ale aceleiași noțiuni. Înainte de toate, cea care stabilește o identitate Între daimoni și suflet 3: daimonii ar fi, de fapt, suflete căzute În ciclul generațiilor, iar Empedocle se vede pe sine Însuși ca fiind unul dintre acești daimoni „izgoniți de la zei”4. Urmează grupul daimonilor funcționali, personali sau psihopompi, unii (cel bun și cel rău5) fiind Însărcinați să Însoțească sufletul pe toată durata incarnării sale, iar ceilalți având Îndatorirea să-l călăuzească În Infern. Cea de a treia
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
toate, cea care stabilește o identitate Între daimoni și suflet 3: daimonii ar fi, de fapt, suflete căzute În ciclul generațiilor, iar Empedocle se vede pe sine Însuși ca fiind unul dintre acești daimoni „izgoniți de la zei”4. Urmează grupul daimonilor funcționali, personali sau psihopompi, unii (cel bun și cel rău5) fiind Însărcinați să Însoțească sufletul pe toată durata incarnării sale, iar ceilalți având Îndatorirea să-l călăuzească În Infern. Cea de a treia accepțiune, după interpretarea lui Detienne, care se
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
să Însoțească sufletul pe toată durata incarnării sale, iar ceilalți având Îndatorirea să-l călăuzească În Infern. Cea de a treia accepțiune, după interpretarea lui Detienne, care se bazează pe o mărturie a lui Porphyrios 1, va fi cea de daimon ca „putere supranaturală” nedeterminată, sens pe care Îl Îmbracă termenul cam peste tot la Homer. Exemplul lui Empedocle este revelator pentru ambiguitatea fundamentală a daimonului. După Louis Gernet, „daimonul se află În același timp În afara individului și În el Însuși
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
Detienne, care se bazează pe o mărturie a lui Porphyrios 1, va fi cea de daimon ca „putere supranaturală” nedeterminată, sens pe care Îl Îmbracă termenul cam peste tot la Homer. Exemplul lui Empedocle este revelator pentru ambiguitatea fundamentală a daimonului. După Louis Gernet, „daimonul se află În același timp În afara individului și În el Însuși”2. Obiectivarea daimonului, existentă Încă de la Hesiod 3, Începe cu introducerea unei distanțe Între el și ceilalți termeni ai clasificării, „zei, daimoni, eroi”. Astfel, daimonul
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
pe o mărturie a lui Porphyrios 1, va fi cea de daimon ca „putere supranaturală” nedeterminată, sens pe care Îl Îmbracă termenul cam peste tot la Homer. Exemplul lui Empedocle este revelator pentru ambiguitatea fundamentală a daimonului. După Louis Gernet, „daimonul se află În același timp În afara individului și În el Însuși”2. Obiectivarea daimonului, existentă Încă de la Hesiod 3, Începe cu introducerea unei distanțe Între el și ceilalți termeni ai clasificării, „zei, daimoni, eroi”. Astfel, daimonul se Înscrie pe verticală
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
supranaturală” nedeterminată, sens pe care Îl Îmbracă termenul cam peste tot la Homer. Exemplul lui Empedocle este revelator pentru ambiguitatea fundamentală a daimonului. După Louis Gernet, „daimonul se află În același timp În afara individului și În el Însuși”2. Obiectivarea daimonului, existentă Încă de la Hesiod 3, Începe cu introducerea unei distanțe Între el și ceilalți termeni ai clasificării, „zei, daimoni, eroi”. Astfel, daimonul se Înscrie pe verticală Între zei și oameni 4. Definiția daimonului ca metaxy, intermediar Între muritor și nemuritor
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
ambiguitatea fundamentală a daimonului. După Louis Gernet, „daimonul se află În același timp În afara individului și În el Însuși”2. Obiectivarea daimonului, existentă Încă de la Hesiod 3, Începe cu introducerea unei distanțe Între el și ceilalți termeni ai clasificării, „zei, daimoni, eroi”. Astfel, daimonul se Înscrie pe verticală Între zei și oameni 4. Definiția daimonului ca metaxy, intermediar Între muritor și nemuritor, așa cum o găsim formulată În celebrul pasaj din Banchetul lui Platon (202 e-203 a), unde dragostea este prezentată
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
daimonului. După Louis Gernet, „daimonul se află În același timp În afara individului și În el Însuși”2. Obiectivarea daimonului, existentă Încă de la Hesiod 3, Începe cu introducerea unei distanțe Între el și ceilalți termeni ai clasificării, „zei, daimoni, eroi”. Astfel, daimonul se Înscrie pe verticală Între zei și oameni 4. Definiția daimonului ca metaxy, intermediar Între muritor și nemuritor, așa cum o găsim formulată În celebrul pasaj din Banchetul lui Platon (202 e-203 a), unde dragostea este prezentată ca un „mare
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
individului și În el Însuși”2. Obiectivarea daimonului, existentă Încă de la Hesiod 3, Începe cu introducerea unei distanțe Între el și ceilalți termeni ai clasificării, „zei, daimoni, eroi”. Astfel, daimonul se Înscrie pe verticală Între zei și oameni 4. Definiția daimonului ca metaxy, intermediar Între muritor și nemuritor, așa cum o găsim formulată În celebrul pasaj din Banchetul lui Platon (202 e-203 a), unde dragostea este prezentată ca un „mare demon”, are serioase precedente pitagoreice 5. Pe de o parte, chiar
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
a), unde dragostea este prezentată ca un „mare demon”, are serioase precedente pitagoreice 5. Pe de o parte, chiar teoriile pitagoreice ale proporției și armoniei au ca punct de plecare mesos-ul6. Pe de altă parte, Pitagora Însuși fusese considerat un daimon 7, cel prea-secret triton allo8, care se plasează Între muritor și nemuritor și care numai el, singur, poate fi totodată prieten al oamenilor și al zeilor, pentru că numai el se Împărtășește și din unii, și din ceilalți 9. Ideea de
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
allo8, care se plasează Între muritor și nemuritor și care numai el, singur, poate fi totodată prieten al oamenilor și al zeilor, pentru că numai el se Împărtășește și din unii, și din ceilalți 9. Ideea de intermediere le-a asigurat daimonilor, mai mult ca orice altceva, locul În gândirea filosofică, ceea ce nu Înseamnă Însă că, În cadrul acestei gândiri, daimonul e cu totul lipsit de credințe și reprezentări mitico-folclorice. Dimpotrivă, o asemenea poziție intermediară se află la originea localizării sale pe lună
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
oamenilor și al zeilor, pentru că numai el se Împărtășește și din unii, și din ceilalți 9. Ideea de intermediere le-a asigurat daimonilor, mai mult ca orice altceva, locul În gândirea filosofică, ceea ce nu Înseamnă Însă că, În cadrul acestei gândiri, daimonul e cu totul lipsit de credințe și reprezentări mitico-folclorice. Dimpotrivă, o asemenea poziție intermediară se află la originea localizării sale pe lună, ea Însăși văzută ca mese, „mijloc”. Plutarh, În De Defectu Oraculorum, 416 d-e, consideră că luna este
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
sale pe lună, ea Însăși văzută ca mese, „mijloc”. Plutarh, În De Defectu Oraculorum, 416 d-e, consideră că luna este de fapt un corp amestecat și o imagine daimonică. La această alegere a lunii ca loc de ședere al daimonilor a contribuit, de asemenea, o foarte bogată și veche tradiție folclorică ce cuprindea credința În existența pe lună a unor locuitori cu mult mai puternici decât oamenii. Câteodată, Plutarh lasă impresia că s-ar face el Însuși ecoul credințelor populare
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
pe lună a unor locuitori cu mult mai puternici decât oamenii. Câteodată, Plutarh lasă impresia că s-ar face el Însuși ecoul credințelor populare, dar fără a și le asuma neapărat; este ceea ce face atunci când vorbește despre zeii și despre daimonii de care e plină atmosfera de sub bolta cerească 1 sau, În Viețile paralele, când prezintă Într-un mod destul de neclar demonul personal, fie binevoitor, fie de temut, distinct de personalitatea de care este legat sau confundându-se de-a binelea
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
atmosfera de sub bolta cerească 1 sau, În Viețile paralele, când prezintă Într-un mod destul de neclar demonul personal, fie binevoitor, fie de temut, distinct de personalitatea de care este legat sau confundându-se de-a binelea cu ea2. Plutarh despre daimoni: referințe din Vieți și din Moraliatc "Plutarh despre daimoni \: referințe din Vieți și din Moralia" Cu excepția acestor remarce presărate În scrierile sale, găsim idei „demonologice” mai consistente În Viața lui Dion, unde Plutarh Își pune pentru prima dată Întrebări În legătură cu
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
când prezintă Într-un mod destul de neclar demonul personal, fie binevoitor, fie de temut, distinct de personalitatea de care este legat sau confundându-se de-a binelea cu ea2. Plutarh despre daimoni: referințe din Vieți și din Moraliatc "Plutarh despre daimoni \: referințe din Vieți și din Moralia" Cu excepția acestor remarce presărate În scrierile sale, găsim idei „demonologice” mai consistente În Viața lui Dion, unde Plutarh Își pune pentru prima dată Întrebări În legătură cu existența reală a daimonilor răi, care ar fi confirmată
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
și din Moraliatc "Plutarh despre daimoni \: referințe din Vieți și din Moralia" Cu excepția acestor remarce presărate În scrierile sale, găsim idei „demonologice” mai consistente În Viața lui Dion, unde Plutarh Își pune pentru prima dată Întrebări În legătură cu existența reală a daimonilor răi, care ar fi confirmată de mărturia „unor oameni serioși, a unor filosofi”, ca Brutus și Dion: fiecăruia dintre cei doi i s-a arătat Într-o viziune o ființă răuvoitoare, anunțându-le sfârșitul apropiat 3. Alte două pasaje teoretice
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
despre demonologia (sau, mai curând, daimonologia) lui Plutarh sunt deosebit de numeroase și se Împart, În general, Între tendința de a i se atribui credințe reale În acest gen de teorii foarte răspândite În vremea sa, mai cu seamă În ceea ce privește intruziunea daimonilor răi În viața umană, și cea de a-l vedea pe Plutarh legat mai degrabă de tradiția acelor „daimones - suflete omenești dezincarnate” (tradiție care evoluează spre asocierea dintre nous și daimon). Aceste direcții corespund, de fapt, existenței - semnalate de Chalcidius
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
răspândite În vremea sa, mai cu seamă În ceea ce privește intruziunea daimonilor răi În viața umană, și cea de a-l vedea pe Plutarh legat mai degrabă de tradiția acelor „daimones - suflete omenești dezincarnate” (tradiție care evoluează spre asocierea dintre nous și daimon). Aceste direcții corespund, de fapt, existenței - semnalate de Chalcidius (In Tim., capitolul 135) - a două concepții despre natura daimonilor care se opun chiar În sânul școlii platoniciene: prima face din daimoni o specie aparte, a doua Îi asimilează sufletelor morților
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
vedea pe Plutarh legat mai degrabă de tradiția acelor „daimones - suflete omenești dezincarnate” (tradiție care evoluează spre asocierea dintre nous și daimon). Aceste direcții corespund, de fapt, existenței - semnalate de Chalcidius (In Tim., capitolul 135) - a două concepții despre natura daimonilor care se opun chiar În sânul școlii platoniciene: prima face din daimoni o specie aparte, a doua Îi asimilează sufletelor morților. Printre exegezele care se alătură mai degrabă primei direcții o putem cita pe cea a lui R.M. Jones, The
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]