KorAP: Find »[drukola/base=daimon & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...9 10 11 ...19 >

469 matches

Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256

pentru problemele ce se ivesc. În finalul discuțiilor se ajunge la concluzia că, dacă Apollo este zeul luminii, fără de care viața nu poate exista, fratele său vitreg, Dionysos, care era prezent și el la Delfi, În chip de divinitate htonică (daimon), este o forță tenebroasă pe care Ammonios nu ezită să o considere ca făcând parte din lumea intermediară a demonilor al căror statut față de zei va fi discutat În dialogurile delfice. Concepțiile expuse de Ammonios despre univers (to pan), despre

[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
F) Dimpotrivă, formula „tu ești”, cu care ne adresăm Zeului, (394) am impresia că aduce un argumentîn plus, de primăimportanță, demonstrând că el, Zeul, nu cunoaște ce este degradarea, nici transformarea. Unui cu totul alt zeu, sau mai degrabă unui daimon - al cărui teritoriu este Însăși natura, unde se succedă nașterea și moartea - Îi revine misiunea de a declanșa sau suferi astfel de avataruri. Este doar limpede și după denumirile pe care le poartă atât unul, cât și celălalt. Din prima

[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
hyle șmaterieț, dar și physis șnaturăț, i-a eliberat pe filosofi de numeroase și dificile aporii 1. (415) Cu toate acestea, părerea mea este că și mai multe dificultăți În interpretare au fost rezolvate de către cei care au Închipuit specia daimonilor, intermediari Între zei și oameni, pentru a sluji drept punct de joncțiune sau drept legătură În relațiile noastre cu divinitatea 2. Prea puțin contează dacă această doctrină a aparținut inițial magilor și lui Zoroastru 3 sau dacă provine din Tracia

[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
că focul se aprinde din aer, printr-o mișcare ascendentă proprie naturii sale, tot așa de ce să nu admitem că sufletele cele mai curate trec din specia umană În cea a eroilor și din cea a eroilor În cea a daimonilor? Să ținem totuși seama că numai unele dintre aceste suflete, pe o lungă durată de timp, s-au purificat prin practici de virtute până la punctul de a-i depăși pe daimoni. Scopul este acela de a participa din plin la

[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
eroilor și din cea a eroilor În cea a daimonilor? Să ținem totuși seama că numai unele dintre aceste suflete, pe o lungă durată de timp, s-au purificat prin practici de virtute până la punctul de a-i depăși pe daimoni. Scopul este acela de a participa din plin la esența divinității 4. (C) De altfel, s-ar maiputea Întâmpla ca anumite suflete, care nu pot să se stăpânească prin propriilelor forțe, să cadă de la nivelul la care au ajuns până la

[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
stăpânească prin propriilelor forțe, să cadă de la nivelul la care au ajuns până la stadiulde a fi din nou introduse În corpuri muritoare, blestemate să-și ducă existența fără strălucire, o viață ștearsă, aidoma unei brume. 11. După părerea lui Hesiod, daimonii mor la sfârșitul unor anumite perioade de timp. Iată aluzia poetului la durata vieții lor atunci când atribuie unei Naiade următoarele cuvinte: «Cioara cea croncănitoare atinge nouă vârste ale unui om În plină putere; corbul trăiește de patru ori mai mult

[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
păsări phoenix»1. Dacă aduni la un loc aceste cifre pentru a afla perioada vârstelor mai sus citate, obții un total enorm dacă nu iei În seamă cuvintele «vârsta omului»2. Această sintagmă semnifică durata unui singur an; prin urmare, daimonii trăiesc nouă mii șapte sute douăzeci de ani. Existența lor este mai scurtă decât cea presupusă de majoritatea matematicienilor, dar ceva mai lungă decât pretinde Pindar, care afirma că Nimfele «au primit de la destin aceeași durată a vieții cât și pomii

[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
fărădelegile oamenilor 1. (B) Așa se face că Hesiod atrage atenția În mod solemn asupra «afurisiților risipitori de averi» cărora le-a fost Încredințat acest privilegiu 2. În viziunea lui, așadar, binefacerea este un privilegiu șgherasț regal. Și În categoria daimonilor, ca și În cea a oamenilor, există diferență valorică. La oameni, natura afectivă și irațională n-a lăsat decât urme vagi, puțin distincte. La alții, dimpotrivă, s-a păstrat un rest important, care dispare cu greu. Urme și vestigii ale

[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
imnuri, fie despre răpiri comise de zei, fie despre rătăcirile trecute cu vederea, despre timpul petrecut de ei În exil sau În robie 4, toate acestea nu sunt săvârșite de zei. Sunt numai Încercări și aventuri pe care le trăiesc daimonii, păstrate În memoria oamenilor datorită felului de a fi și puterii celor care le suferă. Eschil greșește când spune: «Apollo, zeu sfânt, izgonit din cer»5. (F) La fel și Admet al lui Sofocle: «Până și cocoșul meu Îl trimetea

[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
a se purifica, că a săvârșit acolo anumite libații, Întocmai acelor oameni care Încearcă printr-o anumită ispășire să-i Îndepărteze și să-i liniștească pe demonii furioși, din nevoia de a se purifica. Este aici vorba de așa-numiții daimoni «justițiari» neiertători șalastoresț, (C) răzbunători ai sângelui vărsat șpalamnaiciț, deoarece aceștia Întrețin amintirea unor anumite crime din vechime șpalania miasmataț care nu pot fi date uitării. Cele auzite acum despre respectiva «fugă» și despre exilul Zeului, de neînțeles și surprinzător

[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
cale a povestirii, alipind cap la cap o poveste de alta»1, Îngăduiți-mi să termin aceste considerații prin concluzia așteptată. Căci iată, am ajuns la sfârșitul dezbaterii. Îndrăznesc să afirm, la rândul meu, după mulți alții, că, (D) atunci când daimonii implicați În treburi de divinație și În cele ale oracolelor dispar fără urmă, o dată cu ei dispar și oracolele. Și atunci când sunt goniți sau emigrează, oracolele Își pierd puterea. Pentru a o regăsi este nevoie ca demonii să revină, fie și

[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
dar ce anume nu-ți place În ideile formulate de Cleombrotos?”. (E)Iată acum răspunsul lui Heracleon: - „Gândul că oracolele nu seaflă sub puterea zeilor, cărora le șade bine să se țină departe de cele pământești, ci sub aceea a daimonilor, slujitorii zeilor. O asemenea concepție nu mi se pare a fi greșită. Dar faptul de a atribui acestor demoni crime, nenorociri, rătăcire fără țel impusă de divinitate, luate grămadă din versurile lui Empedocle - și Încă, În final, se mai admite

[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
cei care-l Înconjurau. Unii fuseseră de față când Aimilianos, la bătrânețe, povestea această Întâmplare”. 18. Cu acest prilej, Demetrios adăugă că mai multe insule din zona Britaniei sunt părăsite de oameni 2. Câteva dintre ele poartă Încă numele unor daimoni și ale unor eroi. Mai povestește că el Însuși, trimis În misiune de Împărat În calitate de cercetător și explorator, izbutise să debarce În cea mai apropiată insulă locuită. Celelalte erau pustii. Insula cu pricina avea totuși câțiva locuitori, foarte puțini la

[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
și vijelii. Una dintre aceste insule, adăugau ei, Îl adăpostea pe Chronos, (420) ca prizonier, dat În paza lui Briareu 3. Se pusese la cale ca Zeul să fie țintuit ca Într-un somn adânc. Așa Încât - explicau localnicii - sumedenie de daimoni Îl Înconjurau, rânduiți pe lângă el ca slujitori. 19. Cleombrotos reluă cuvântul: -„Am și eu, la rândul meu, de povestit lucruri asemănătoare. Dar pentru teza pe care osusținem ajunge să constatăm că nimic nu contravine și nimic nu Împiedică lucrurile să

[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
pare, poate că nu este frumos să-i Învinuim pe cei care nu sunt de față. Cel mai nimerit lucru ar fi să-și reia Cleombrotos șirul discuției, pe care tocmai a Întrerupt-o, și anume de la plecarea și exilul daimonilor”. 21. Atunci Cleombrotos zise: „Însă mira-m-aș ca aceste lucruri să nu vi se pară și mai ciudate decât cele deja rostite. (F) Separe că ele sunt totuși În deplin acord cu științele naturale și că Platon este cel

[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
și să plătesc scump indicațiile care m-au ajutat să-l găsesc. Se arăta oamenilor o singură dată pe an pe malul mării Eritree 1, iar restul timpului - după propria-i mărturisire - și-l petrecea alături de nimfele nomade și de daimoni 2. Aici l-am găsit după multă trudă. Am izbutit totuși să fac să mă primească și să stea de vorbă cu mine. Era cel mai frumos bărbat pe care l-am putut vedea vreodată. (B) Nu a suferit În

[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
zi a anului, când se duce pe malul mării pentru a face profeții. Cu acel prilej persoane de vază și grămătici ai regilor vin să-l Întâlnească și apoi se Întorc la casele lor. Omul despre care vorbim aici atribuia daimonilor darul divinației. (C) Prețuia Oracolul de la Delfimai presus de orice; toate cele câte se povestesc, toate riturile Închinate lui Dionysos 1, nimic din toate acestea nu-i scăpa din vedere. Afirma că, atât aici, cât și În cazul lui Python

[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
câte se povestesc, toate riturile Închinate lui Dionysos 1, nimic din toate acestea nu-i scăpa din vedere. Afirma că, atât aici, cât și În cazul lui Python nu-i vorba dealtceva decât de suferințele șpatheț prin care au trecut daimonii. După părerea lui, exilul ucigașului lui Python 2 nu a durat nouă ani și nu l-a mânat tocmai În valea Tempe; o dată alungat, a ajuns În altă lume. Aici a petrecut un răstimp de nouă ani mari șeniautoi megaloiț

[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
și strălucitor, s-a Întors pentru a prelua În stăpânire Oracolul de la Delfi, păzit Între timp de Themis 5. În același chip povestea Întâmplări legate de isprăvile lui Typhon și ale titanilor 6. Zicea că au avut loc ciocniri Între daimoni, urmate de exilarea celor Învinși sau de pedepsirea celor părăsiți de divinitate. Iată un exemplu. (D) Typhon a făcut o greșeală cu privire la Osiris 7, iar Chronos - altă greșeală față de Uranos 1. Cultul acestor divinități a pierdut din importanță la noi

[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
comun cu alte lumi; are doar anumite Însușiri care o disting, În virtutea diferenței față de alte lumi aparținând aceluiași gen și aceleiași specii. Dacă admitem că nimic nu este unic În natură, nici om, nici cal, nici astru, nici zeu, nici daimon - de ce n-ar putea exista mai multe lumi, și nu una singură? Cel care ar pretinde așa ceva, că nu există decât un singur pământ și o singură mare, În mod evident ar trece cu vederea existența părților asemănătoare șhomoiomeraț 2

[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
spus că oracolele 5, atunci când sunt abandonate de demonii care pleacă, rămân Întocmai unor instrumente de muzică devenite inutile și mute. Dar o asemenea observație atrage o alta, ceva mai importantă. Prin ce mijloc oare sau În virtutea cărei puteri reușesc daimonii să pună stăpânire și să le inducă profeților și preoteselor starea de enthousiasmos și dispoziția de a vedea viitorul? Nu esteposibil să considerăm plecarea demonilor răspunzătoare de liniștea care s-a așternut peste oracole dacă, mai Întâi de toate, nu

[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
peste oracole dacă, mai Întâi de toate, nu ne-am lămurit cum le animă și le Îndeamnă să vorbească acești demoni, prin prezența lor și prin ajutorul ce-l dau”. Ammonios reluă firul discuției: - „Ești cumva convins, zise el, că daimonii pot fi și altceva decât niște spirite care «se mișcă Întruna În preajma noastră», după expresia lui Hesiod, (C) «veșminte de aer purtând»?1 După părerea mea, Între un spirit pur și un altul care, Încătușat Într-un corp, se trezește

[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
introducere la subiectele abordate cu prilejul Întrunirii noastre. (E) Dacă este adevărat că spiritele desprinse de corp sau cele care n-au avut niciodată un raport cu starea corporală nu sunt altceva, după cum afirmi citându-l pe divinul Hesiod, decât daimonii «paznici preasfinți ai muritorilor de pe acest pământ»...1, de ce lipsi-vom noi oare spiritele legate de corpuri de acea facultate prin care demonii sunt În stare să prevadă și să dezvăluie viitorul? Nu e de crezare că sufletele, după ce părăsesc

[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
se referă la un subiect mult mai grav. Ceva mai Înainte, nici nu-mi dau seama cum, am fost cu toții de acord că (435) din scrupule religioase suntem obligați să scoatem divinația de sub tutela zeilor și să o atribuim unor daimoni. Și În zilele noastre, iată că-i eliberăm și pe daimoni de această sarcină,alungându-i la rândul lor din oracole și de lângă tripod, reducând astfel principiul sau, mai curând, substanța, chiar și esența divinației la adieri, vapori și exalații

[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
nici nu-mi dau seama cum, am fost cu toții de acord că (435) din scrupule religioase suntem obligați să scoatem divinația de sub tutela zeilor și să o atribuim unor daimoni. Și În zilele noastre, iată că-i eliberăm și pe daimoni de această sarcină,alungându-i la rândul lor din oracole și de lângă tripod, reducând astfel principiul sau, mai curând, substanța, chiar și esența divinației la adieri, vapori și exalații. Or, toate aceste combinații, Încălziri sau umefacții ale materiei, despre care

[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]